Intrebare: Atunci cand vreau sa trec un examen sau sa-mi gasesc o slujba, ma „rog” automat cu pasiune sa reusesc. De ce nu intampla asta si pe calea catre Creator?

Raspuns: Sa vorbim altfel, cand ai cu adevarat un motiv sa te intorci catre Creator?

Sa spunem ca ti se intampla ceva neplacut. De exemplu, cineva te-a insultat, atat de serios ai prefera sa dispari si sa nu te gaseasca nimeni. In acelasi timp, te simti neputiincios. Si in aceasta stare, primesti „de sus un cadou”, incepi sa simti ca nu exista nimeni in afara de El si ca totul s-a intamplat cu un motiv, trebuie doar sa te intorci spre El si sa il rogi ca asa ceva sa nu se mai intample.

Te intorci spre El cu aceasta ruga si dintr-o data te simti rusinat: „Ce vreau de fapt? Sa evit ghinionul? Sau sa fiu cu Creatorul? Las frica si rusinea sa ramana daca doar asa imi mentin conexiunea cu El”.

In acest fel avansam: Avem nevoie de frica, pe care nu o putem gestiona, care vine din dorintele noastre egoiste, si apoi vom avea cu adevarat nevoie de Creator.

Sunteti pregatiti pentru asta? Vreti ca aceste lucruri sa se intample? Fara rezerve si concesii?

Intrebare: Deci nu putem scapa de aceste tulburari?

Raspuns: Alaturati-va unui grup, si impreuna cu prietenii veti inainta cu viteza foarte mare. Pentru ca, atunci in loc de rusine si alte tulburari „animale”, veti primi alte tulburari cauzate de incapacitatea de a va iubi prietenii si de a va uni cu ei. Voi faceti eforturi insa nu puteti singuri sa ajungeti acolo.

Altfel spus, tulburarile sunt necesare deoarece nu va veti intoarce catre Creator atata vreme cat  veti considera ca exista si alta posibilitatea de a va conecta cu acesta. Doar totala neputiinta da nastere cererii catre El. Si asta inseamna ca trebuie sa va cresteti dorinta, straduindu-va catre unitate si ridicandu-va deasupra tuturor. Atunci veti descoperi ca puteti obtine orice in afara de asta. Si diferenta dintre ceea ce dorim si realitate va trezi strigatul catre Creator.

Intrebare: Ce anume trebuie sa se intample intr-un grup astfel incat situatia sa ajunga la punctul necesar?

Raspuns: Faceti toate eforturile posibile si obligati grupul sa va influenteze. Noi numim asta „garantia reciproca”.
Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 30/05/2012, “ Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă faptul că omul este responsabil pentru propriul exil?

Răspuns: Odată, am fost în lumea superioară, în rădăcinile noastre, dar, datorită păcatului lui Adam, „primul om”, care a primit Lumina în mod egoist, pentru el însuși a avut loc ”spargerea vaselor”, iar noi am ajuns în această lume. În loc să simțim cele cinci etape ale lumii Ein Sof (Infinitatea): Shoresh, Aleph, Bet, Gimel și Dalet (0-1-2-3-4) și cei cinci Parțufimi spirituali: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut, ne găsim aici, simțind realitatea corporală, care este percepută prin cinci nivele: rădăcina, sufletul, corpul, îmbrăcămintea și palatul.

Simțim o realitate care de fapt nu există și nu știm că există o altă realitate, care este reală și care a fost de fapt creată la început. Suntem în exil acum, ca și cum am fi exilați pe un tărâm îndepărtat, străin, așa cum se obișnuia în trecut să se trimită criminali în Australia.

Aflându-se în această lume, omul nu simte că undeva, pe pământul natal, are o casă și o viață fericită. Deja s-a obișnuit să fie în exil! Dar sunt oameni care simt că sunt în exil și cărora li se spune un pic despre locul lor de naștere, unde îi așteaptă o viață reală. Apoi omul înțelege că este în exil. Trebuie să se îngrijoreze de faptul că trebuie să țină această primă parte a informației, care nu evocă niciun sentiment în el și începe să o examineze și să întărească contactul cu ea.

Este o legătură, o funie foarte subțire care ne-a fost aruncată ca să ne ținem de ea. Creatorul ne-a dat capătul funiei, a început conexiunea, dar ea poate fi întărită numai de dorința omului, de îngrijoararea și frica acestuia că ar putea să o piardă.

Totul depinde de cât de importantă i se pare omului această conexiune, fără frică și întrerupere. Trebuie să fie gată să renunțe la totul pentru ea. Să presupunem că poți suna acasă, dar costă o mie de dolari pentru cinci minute. Iar tu ești dispus să muncești o lună întreagă pentru a da acest telefon.

Apoi, te ridici la un nou nivel de conexiune și ți se permite să faci o videoconferință, dar costă zece mii de dolari. Din nou, ești gata să muncești pentru a fi în stare să dai acest telefon. În acest fel avansezi, până când descoperi deodată că poți să fii conectat în mod constant. Dar avansarea se face prin concesii care exprimă faptul că tu apreciezi conexiunea cu Creatorul mai mult decât orice altceva din această lume, mai mult decât orice plăcere posibilă, obținând un Masach (ecran) peste primul, al doilea și al treilea nivel, un nivel după altul.

Din prima partea a lecției zilnice de Cabala Lesson 5/30/12, Shamati nr.61

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Bine cunoscutele corporatii Sony si IBM au implementat de mult timp motivatia in grup in diferite moduri. Cultura corporatista este construita pe conceptul „Noi suntem un intreg” insa ei fac toate acestea pentru a obtine profit.

Cum este organizarea sociala integrala diferita de asemenea corporatii?

Raspuns: Eu nu doresc sa subliniez diferentele, ci mai degraba sa ajung la ele cu metoda noastra integrala si sa ii invit sa le foloseasca: „Sa incercam. Va vom arata cum training-ul si workshop-urile noastre vor inalta spiritele oamenilor.”

Ei pot intreba: „Si care este diferenta dintre work-shop-urile voastre si ceea ce am facut noi? In fond, poate ei au mult mai multe metode.

Diferenta consta in faptul ca in actiunile noastre, noi incercam sa cream un sentiment al unei lumi total noi. Noi ii ridicam deasupra lor intr-o noua stare, dar nu in conformitate cu principiul „suntem un grup” ca la jucatorii de fotbal a caror actiuni sunt in general suma directa a eforturilor lor. Desigur, spiritul si sentimentul ii ajuta si ii face sa se simta ca sunt parte a unui mare mecanism si au suportul unei organizatii puternice lucru care aduce companiei un anumit profit. Aici, insa, noi incercam sa ii inaltam spiritual.

Ce inseamna „spiritualitatea”? In primul rand, nu este pentru succesul material, nu pentru mandrie, control sau respect. Noi incercam sa inaltam oamenii deasupra naturii lor nu pentru a se folosi de asta, ci pentru a se ridica deasupra. In acest caz, grupul se aduna pentru a se ridica deasupra „sinelui” grupului egoist si simte ca se afla la urmatorul nivel al existentei.

Acest lucru este dobandit printr-o metoda simpla. Munca in grup este condusa in conformitate cu o anumita metoda: Cand ma inalt deasupra altora, cobor sub ei, si devin egal cu ei, ajung la garantia reciproca; incerc sa construiesc o relatie cu altii deasupra ego-ului meu, ceea ce inseamna ca nu actionez egoist ca ei. In corporatiile de astazi, egoistii, care incearca sa isi  dezvolte propriul ego pe seama altora, se afla impreuna in competitie, respect, invidie, cunoastere si alte calitati pe care doar oamenii le au. Ei incearca sa se stimuleze, sa faca profit, si sa se imbogateasca in cadrul aceluiasi ego.

Noi, pe de alta parte nu facem asa. Noi incercam mai intai sa ne ridicam deasupra ego-ului nostru. Noi dorim sa ajungem la atributul opus- al daruirii, deasupra ego-ului. Aici nu exista toate incercarile egoiste, ca in cazul membrilor coproratiilor IBM si Sony, ci incercari de a ajunge la atributul daruirii. Aceasta este o metoda total diferita.

Astfel noi obtinem un rezultat diferit, o creatie diferita. Noi dam nastere fortei colective a daruirii, fortei iubirii, nu fortei egoiste ci deasupra sa. Este exact ceea ce numim, „atributul daruirii.”

In interiorul aceluiasi atribut al daruirii, noi incepem sa simtim ce este o societate integrala, ce este garantia reciproca, ce este viata din exteriorul nostru.

„In afara noastra” inseamna ego-ul exterior, deasupra sa, la un nou nivel, intr-o noua dimensiune, unde masor totul in conformitate cu atributul daruirii, in functie de noile relatii dintre noi, unde eu nu contez ci doar noua existenta care este viata mea. Eu nu sunt inclus acolo, insa este „sinele” meu. Corpul meu exista alaturi de el ca un apendice corporal.

Este greu de explicat asta oamenilor obisnuiti, insa ei vor fi capabili sa inteleaga acest lucru dupa doar o lectie practica.

Comentariu: Insa oamenii nu vor doar sa se simta bine, ei vor de asemenea sa existe o productivitate mai mare.

Raspuns: Acesta va fi cu siguranta rezultatul. Nu numai ca productivitatea va fi evidenta, dar in afara de productie, fiecare dintre ei va vedea noi oportunitati in munca sa pe care nu le-a vazut inainte folosindu-se de perpectiva sa egoista. Omul va vedea scopuri total diferite, relatii, si posibile solutii; nu exista nici un dubiu.

Actiunea unei persoane va deveni mult mai productiva. O persoana va fi mai inteleapta, luminoasa, si agera. Fiecare va radia o energie total diferita- in special aceia care lucreaza in high-tech si diferite profesiuni creative. Si astazi ei sunt majoritatea. In afara de asta, toate aceste cai speciale sunt necesare chiar si pentru aceia care au de-a face cu marketing-ul- rezultatul va fi imediat simtit.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 24/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam,Arvut (Garantia reciproca): Cu aceasta responsabilitate colectiva, fiecare membru al poporului era eliberat de grija pentru nevoile trupului sau si putea sa respecte Mitzva “Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti” in masura cea mai deplina si sa dea tot ce are, oricarei persoane nevoiase, caci nu ii mai pasa de existenta propriului sau corp, stiind cu siguranta ca este inconjurat de sase sute de mii de iubiti credinciosi, care sunt gata sa ii dea totul.

Există două discernaminte aici.

Primul, garanţia reciproca şi grija reciproca elibereaza o persoană de ingrijorarea pentru ea însaşi. Fiecare se sprijină pe ceilalţi şi toată lumea se simte bine. Aceasta este „terapia psihologica” pentru a scapa de frica.

În al doilea rând, ne conectam de fapt, în scopul de a fi conectati cu partea superioară pentru noi înşine. Vrem unitate pentru că o vedem ca pe o modalitate de a ajunge la această conexiune. Noi întotdeauna tanjim catre superior şi fiecare acţiune pe care o facem  jos, ar trebui să urmărească scopul final, şi nu auto-sedarea. Diferit de o echipa de fotbal care se conectează pentru a reuşi, conexiunea noastră este în scopul de a ne ridica. Chiar dacă prin asta scapam de toate problemele noastre, nu liniştea o cautam. Pur şi simplu schimbăm problemele anterioare şi problemele care ne împing să ne unim,cu necazuri şi probleme de calitate diferita, care sunt create atunci când ne unim cu Creatorul.

Aceasta se numeşte „frica superioara” şi aici locuieşte dragostea. Frica este un vas, iar dragostea este umplutura. Acum simt frica în faţa Creatorului, nu în faţa ameninţării cu probleme, ruşine, disperare, etc. Eu schimb toate acestea cu teama de a fi aproape de Creator, cu dorinta de a merge la El, de a fi aproape de El în daruire. Acesta este scopul meu.

Când voi tanji dupa ea? Atunci când nu conteaza ceea ce este în spatele meu, atâta timp cât aceasta creşte atracţia mea mai departe.

Astfel, schimbam problemele corporale cu probleme spirituale numite „chinurile dragostei.”

Întrebare: Dar dacă prietenii mă sprijina in totalitate, nu sting problema mea principală, nu estompeaza dorinţa mea de a aborda Creatorul?

Răspuns: Dacă intru în grup in mod corect, dobândesc noi temeri în loc de temerile vechi. Nimeni nu-mi promite o viaţă liniştită; este o aventura agitata pe care o anticipez, experienta alpiniştilor, pionierilor si călătorilor pamantului. Preocuparea lor este anticiparea, ei în mod constant avansează spre ceva mai bun; deci eu simt, de asemenea, o deficienţă pe calea spirituală, dar anticipez bucuria, iar această anticipare este mai bună decât bucuria în sine.

Ştim din experienţă că plăcerea dispare imediat, dar anticiparea poate face o persoana sa se simta vie pentru multi ani. În spiritualitate aceasta este de fapt o umplere, pe care o convocam cu ajutorul Luminii care se Reintoarce, mai presus de dorinta de a primi, îmbrăcata în daruire.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 30/05/12, „Arvut (Garantia reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o astfel de noţiune „pe distanţe lungi.” Unde,  în cele din urmă, ar trebui sa conduca acţiunile noastre de organizare a atelierelor?

Răspuns: Noi facem acest lucru doar pentru a merge în lume. Avem nevoie sa lucram în acest sistem, sa intelegem ferm unitatea noastră, centrul grupului. Trebuie să simţim cum începem să vedem în el manifestarea starii superioare, Forţei superioare, cum ne influenteaza, cum ne agăţăm de ea şi cum ne susţine, nelasandu-ne sa plecam. Fiecare dintre noi ar trebui să înţeleagă în mod clar cum lucreaza la toate manifestările sale egoiste, rejectii, etc

Atunci cand  această metodă este corect stabilita în noi, vom privi lumea in mod diferit. Vom vedea tot ceea ce este împotriva noastra ca ajutor „împotriva noastră,” nu numai ca „împotriva”. Şi atunci vom fi capabili de a aduce acest lucru în lume.

La urma urmei, totul a pornit de la mişcările de rezistenţă din toate ţările. De aceea am început să iesim şi să facem cercuri.

Şi acum, facem aceste cercuri, aceste „mese rotunde”, în noi înşine. Avem nevoie să le lucram spiritual la un grad diferit, sa mergem în lume şi să începem să le transmitem acolo, nu aşa cum am făcut-o înainte, ci într-o formă mult mai luminoasa, conectata cu rădăcina superioara, astfel incat lumea sa simta că nu este doar un acord între noi, ci ca există o forţă cu care să rezolve problemele. Asta este important.

Din Lectia virtuala, 20/05/12,  „Bazele Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, după participarea activa la atelier există sentimentul de oboseală extremă?

Răspuns: Munca în seminar consumă o cantitate mare de energie şi de nervi, atât mental, cat si emotional. O persoana consuma o mulţime de efort.

După atelier, este bine să mancam împreună, să bem o cantitate mică de alcool, aproximativ 50-100 de grame, doar în scopul de a obţine energie. Nu pentru o buna dispozitie!

Buna dispozitie si alte lucruri trebuie să vină de la unitatea dintre noi. Bem un pic nu pentru a fi fericiti sau pentru a deveni relaxati şi calmi şi nu pentru a ne fi mai uşor să fim integrati unul cu altul. Este exact opusul. Este de preferat sa fie dificil pentru tine să te  integrezi cu alţii. Trebuie sa depasesti toate acestea. Este acelaşi munte pe care este nevoie sa-l urcam, în scopul de a ajunge la palatul Creatorului. Astfel, vorbim aici doar despre obtinerea energiei.

După atelier, cel mai bun lucru este de a nu vorbi cu nimeni despre nimic, ci de a merge imediat la culcare. Iei cu tine cel mai preţios lucru pe care l-ai obtinut în atelier. Atunci, pentru tine, somnul va fi o continuare a realizării, iar lecţia de dimineaţă va fi o continuare a somnului.

Din Lectia virtuala, „Bazele Cabalei”, 20/5/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Prefata la Cartea Zohar”, Paragraful 33 : Deci iata care este problema: Toate aceste imagini şi schimbari incep si se sfarsesc cu impresia sufletelor. Insa, prin voia Domnului, ele apar pe masura ce se afla in el insusi. El face asta pentru a spori si extinde posibilitatea sufletelor in cea mai mare masura, in  conformitate cu Gandul Creatorului, pentru a incanta creaturile Sale.”

Distanta dintre mine si imaginea dorita, pe care mi-o imaginez, ar trebui sa fie umpluta de  cunoastere. Noi trebuie sa facem eforturi pentru a intelege si clarifica si in acest mod sa ne extindem vasele.

In cele din urma, noi dobandim realitatea care este de 620 de ori mai mare decat realitatea initiala, iar aceasta adaugare vine din capatul Partzuf-ului. Dorinta care a fost creata de Creator ramane aceeasi, insa primeste un plus de intelegere si recunoastere, iar prin asta creste in cantitate. Astfel eu dobandesc nu ceea ce am primit de la Creator, ci pe Creatorul Insusi.

Intrebare: Daca umplu aceasta lipsa prin cunoastere, care este rolul sentimentului?

Raspuns: Creatorul doreste de la noi un singur lucru, ca noi sa construim o minte deasupra simturilor astfel incat sa intelegem, sa dobandim si sa il revelam pe El. Prin asta vasele simturilor noastre se extind si ele, pentru ca mintea actioneaza asupra acestora; daca stiu de la care primesc placere, atunci este de 620 de ori mai mare.

Inainte mi s-a oferit o bomboana, pe care nu am vrut sa o gust. Deodata am descoperit ca bomboana mi-a fost oferita de catre o persoana pe care o respect si astfel aceasta capata imediat un alt gust.

Totul depinde de evaluarea noastra. Sa presupunem ca sunteti serviti cu un vin vechi din depozite speciale si ca vi se spune istoria acestuia, caz in care desigur veti  gusta si va veti bucura de fiecare picatura. Insa daca brusc se dovedeste ca totul a fost o greseala si ca vinul a fost scos dintr-un loc obisnuit si era destinat unui supermarket?

Gusturile si preferintele noastre depind de valorile noastre, totul depinde de propria evaluare. Daca apreciez ceva, ii simt gustul. Apoi, in functie de acest gust, evaluez si alte lucruri. Insa, fara evaluarea initiala, sunt ca un computer fara software, doar o bucata de metal. Exista desigur anumite gusturi predeterminate genetic, insa umplerea dorintelor mele este cea care determina setul de valori.

Prin urmare, plusul de 620 de ori imi ofera o evaluare mentala, recunoasterea a ceea ce imi face placere.

Intrebare: Cum as putea sa evaluez corect daca vad o imagine opusa celei de pe lista corecta de prioritati?

Raspuns: Imginea v-a fost data tocmai pentru a o corecta. Eu trebuie sa vad importanta aceluia care imi trimite aceasta forma corupta si care imi ingaduie sa ma corectez. Fara acest puzzle nu as pune partile separate la un loc si nu as dobandi prin acest proces mintea unui artist.

Eu asez aceste piese impreuna si, ca urmare, prin completarea imaginii initiale, descopar mesajul :”Te iubesc”. Si mai mult, acum stiu cine imi spune asta si ce vrea El sa spuna.

Din partea a 3 a Lectiei Zilnice de Cabala 29/05/2012, Baal HaSulam “600,000 Sufelte”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce procent din populatia unui oras trebuie sa fie implicata in procesul integral pentru a sustine procesul? Ar trebui sa fie o masa critica? Este imposibil sa implicam 100 din populatie, nu-i asa?

Raspuns: Nu este necesar sa implicati 100% din populatie in procesul integral. Este suficient un procent de 40% din societate care sa imbratiseze aceasta idee pentru ca ea sa devina importanta pentru intreaga masa de oameni.

Deoarece metoda inetgrala este benefica, ea va incepe sa patrunda in mase prin toate straturile societatii precum copiii sau oamenii varstnici. In afara de asta, vor exista puternice structuri de suport public. Eu sper ca inca din primele saptamani, societatea construita astfel isi va arata efectele asupra serviciilor orasenesti si a altor servicii de suport din oras. Insasi viata va promova acest sistem.

Din Kab TV “Orasul Experimental: Educatie” 03/03/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare : Spuneati ca centrul grupului este Malchut din lumea Atzilut. Exista acum, cand noi studiem aceste chestiuni doar teoretic?

Raspuns: Acestea exista numai cand ajungem la ele. Pana atunci, ele exista doar in plan potential.

Spre exemplu, aveti un copil nou nascut, iar urmasii lui potentiali, toate generatiile, ar exista doar prin el. Ele nu exista inca, nici macar in picatura lui de samanta, dar sunt prevazute de un program de ordin superior. Aceasta este „existenta potentiala”: exista un program deasupra noastra, o regula a cauzei si a efectului, iar noi nu putem schimba nimic in aceasta privinta. Treptat, acest potential poate fi realizat.

Tot ce s-a intamplat cu fiecare dintre noi pana acum a fost transformat din potential in realitate. Deci, binele si raul sunt conditionate in aceeasi masura de acest program superior; nici nu ar putea fi altfel. In privinta trecutului, suntem toti fatalisti.

Cand vine vorba de viitor, noi il putem schimba. Nu ar trebui sa credem orbeste in destin. Este adevarat ca „Reshimot” (genele informationale) au cu siguranta ceva de spus iar Luminile li se vor opune, dar eu le pot defini relatia prin actiunile mele. Daca dorintele mele sunt echivalente cu Luminile, in aceeasi masura imi voi schimba senzatiile pe aceasta cale, catre cele opuse, apoi merg linistit mai departe, intr-un ritm bun. Prin asta se intelege „schimbarea destinului”.

Totul este determinat de ritmul avansarii. Daca incetinim indeplinirea „Reshimot”, putem experimenta senzatii neplacute, in comparatie cu optiunea de a le accelera. Pana si cel mai vesel cantec suna ca un mars funebru daca il cantam lent si viceversa. Prin accelerarea ritmului, este ca si cum ai transforma senzatiile negative in senzatii pozitive.

Criza mondiala din ziua de azi este cauzata de acelasi motiv. Ca si cum oamenii sunt socati de ceea ce se intampla dar incapabili de a lua deciziile potrivite. Asta pentru ca rata dezvoltarii a crescut, iar omul inca nu s-a adaptat inca la ea.

Nu sunt „rotund”, nu sunt complet. Nu pot lua in considerare mai multi parametri simultan. Peste tot se intampla ceva, totul este interconectat, dar eu inca incerc sa merg mai departe conditionat de propriul egoism. Nu ne putem alinia cu lumea moderna pentru ca ritmurile noastre nu se potrivesc.

Deci, finalul corectiei este predeterminat; oricum, depinde de mine cum imi realizez evolutia: fie pe calea suferintei, fie pe calea avansarii sensibile si constiente. Ritmul determina totul.

De aceea se spune ca Israel accelereaza timpul. Realizarea acelorasi „Reshimot” poate fi acompaniata de senzatii pozitive sau de calamitati, razboaie, epidemii sau alte nenorociri care ne vor impinge spre pasul urmator. Totul depinde de pregatire, pentru lectii, cat si pentru viata.

Asa cum este scris, „Am trezit rasaritul, dar rasaritul nu m-a trezit pe mine”. Trebuie sa ne dorim realizarea noilor „Reshimot”, din moment ce fiecare dintre ele reprezinta o ocazie de a ne ridica spre mai multa daruire.

Din partea a 4-a a lectiei zilinice de Kabbalah, 21.05.2012, „Introducere in TES” (Talmud Eser Sefirot / Studiul celor zece Sefirot).

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este o diferenta intre a face un legamant cu Creatorul si cu un prieten?

Raspuns: Nu exista diferenta, insa cu Creatorul este posibil doar cu conditia ca acest legamant sa fie autentic si etern. Insa, cu un prieten poate fi un joc. Aceasta este dificultatea, ca in spiritualitate este acceptata doar o dorinta perfecta, adica aceea care este absoluta si eterna si de la care nu puteti abdica.

Daca o persoana avanseaza la urmatorul grad, inseamna ca cererea sa a fost acceptata ca fiind perfecta, inseamna ca persoana doreste cu adevarat acest lucru.

Noi ne reinoim in mod constant legamantul, ca si cum ar fi unul nou. Insa daca o persoana se ridica la un anumit nivel al legamantului, atunci nu mai poate cadea de acolo. Atunci cand mi se pare ca am o cadere, inseamna ca mi se dau conditii mult mai dificile care sa ma ajute sa il pastrez, ca si cum as reinoi un contract. Iar eu simt o pierdere datorita fortelor care ma obliga sa imi continui contractul.

Creatorul ne ingreuneaza conditiile, in timp ce noi trebuie sa ne adaptam la acest contract reinoit cu noile conditii. Insa, daca o persoana foloseste in mod corect grupul, studiile si diseminarea, atunci gaseste si dorintele si fortele necesare, percepe noua stare ca fiind una mai inalta, si prin urmare depaseste dificultatile.

Noi trebuie sa privim tot ce se intampla in viata noastra din acest punct de vedere. Cele mai rele si mai stupide situatii apar cu un scop: sa ne invete ceva si sa ne ajute sa inaintam.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 29/05/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→