Întrebare: De ce nu suntem capabili să ne unim?

Răspuns: Nu sunteți capabili să vă uniți pentru că nu aveți destulă dorință. Aveți nevoie de garanție reciprocă, adică de ceva comun, prin care să vă sprijiniți unul pe celalalt.

Există starea în sine și există derivatul ei – un nivel mai înalt. Când dorințe separate se alătură pentru a crea o forță comună, ca în armată, o echipă de fotbal, sau o bandă de criminali, aceasta conduce la o dorința unificată a unui grup. Dar asta nu este de ajuns.

Doar faptul că ne unim nu ne face să ne înălțăm și mai sus. Noi doar ne unim forțele, așa cum face orice grup sau trupă armată. Însă trebuie să ne înălțăm la un nivel mai înalt, la care dorințele noastre să devină comune și să dorim să ne sprijinim unul pe celălalt.

Dar în ce privință ne sprijinim unul pe celălalt? Într-un grup obișnuit nu e nicio problemă cu sprijinul reciproc. Psihologii lucrează cu echipe de fotbal, motivându-le înainte de meci prin discursuri înflăcărate, astfel încât jucătorii să simtă sprijin reciproc și unitate.

Cu toate acestea, noi trebuie să ajungem la dăruire și dragoste reciprocă, ceea ce nu avem și nu ne promite nicio răsplata adevărată. Nu îmi propun să lovesc o minge în plasă și prin asta să câștig un milion de dolari, și nici nu-mi risc viața, ca soldații în armată. Mai degrabă, țelul pe care îl urmăresc este unul care nu îmi dă niciun răspuns: nici bun, nici rău. Este un fel de dăruire și nu simt nimic înăuntrul meu la gândul ăsta – nici profit, nici pagubă.

În cel mai bun caz, simt doar o pierdere deoarece îmi irosesc energia pentru așa ceva. Și în cel mai rău caz, nu am nicio idee de ce fac asta și cui am de gând să-i dăruiesc.

Reiese că noi lucrăm împreună în grup pentru a crea un sprijin interior reciproc, pentru a crea o forță în locul Creatorului, care va dota fiecare persoană cu forța dăruirii. Și dacă lucrăm consecvent la acest lucru, atunci incepem să revelăm între noi faptul că ne lipsește o forță vitală suplimentară pentru realizare.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În calitate de psihiatru, vad clar imaginea oamenilor care studiază în cadrul programului de educaţie integrala timp de trei până la cinci ani. Crezi că există constrângeri legate de timp, sau oamenii vor studia toată viaţa lor?

Răspuns: Până ce întreaga umanitate nu va atinge cel mai înalt nivel de integrare cu Natura, atunci când suntem toti conectati la aceasta pe plan intern, aproape instinctiv, lucrand cu ea la unison, nu văd nici un fel in care ne-am putea indeparta de ea sau de a refuza acest lucru. Natura ne va împinge oricum, imediat, spre echilibru cu ea prin tot felul de lovituri.

În ceea ce priveşte ceea ce se va întâmpla după ce vom atinge această stare, asta nu ştiu. Cu toate acestea, cel puţin pentru moment, in respectarea acestei tendinţe de dezvoltare, adica a comportamentului naturii cu privire la noi, am putea spune că acesta ne va aduce cu siguranţă la o stare de armonie totala.

Comentariu: Deci, există un fel de scop mai mare în această metodă la care vom ajunge cu toţii în cele din urmă?

Răspuns: Cred asta, ca o persoană va atinge profunzimile informaţionale ale fiinţei sale, in care există ca în afara corpului său. In corpul nostru existam pentru o anumită perioadă de timp, în timp ce informaţiile şi circulaţia acestora în diversele sale întrupări sunt eterne. În prezent, circulaţia informaţiilor se manifestă prin corp, deşi se poate manifesta prin intermediul unor alte imagini.

Practic vorbind, aici ne ridicăm la un nivel fantastic. Poate părea că vorbim despre viaţa de după moarte sau ceva de genul asta. Cu toate acestea, ne ridicam la niveluri pe care mulţi oameni, cum ar fi Wolf Messing, le simt deja în această lume.

Cred că toţi oamenii din lume pot atinge acest lucru. Cu alte cuvinte, o persoană se ridica mai presus de noroc, mai presus de propria sa soartă.

Discuţie despre Educaţia Integrala, 12/12/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Un sistem global, integral se descoperă în lume astăzi. Aceasta pune o persoană in fata unei alegeri reale?

Răspuns: Da, şi doar înaintea unei alegeri materiale. O persoană trebuie să se unească cu altii printr-o buna interconectare, în scopul de a-si continua existenţa.

Sistemul integral ne conduce la o viaţă materială echilibrată în această lume, astfel incat ne-am satisface în mod adecvat nevoile noastre animale, ridicandu-ne mai presus de egoismul nostru propriu. La nouă etapă, oamenii vor trebui să consume atat cat au nevoie si nu mai mult. Vor trebui să respecte o abordare echilibrată, raţională. Vor trebui să-si asigure nevoile lor vitale, fiind de acord cu faptul că de acum încolo, toată viaţa lor este viaţa în societate, în cooperare, într-o societate echilibrată, în justiţie socială, în garanţie reciprocă. Aceasta este singura cale prin care vom crea condiţiile propice pentru existenţa noastră pe pământ. Aceasta trebuie să fie legea comuna pentru întreaga lume.

Astfel, prima noastră sarcină în lume este de a furniza la  toată lumea alimente, astfel încât nici o singură persoană din lume sa nu ramana flamanda. Apoi, vom merge mai departe la următoarele obiective, cum ar fi asigurarea unui acoperiş deasupra capului la toată lumea, îmbrăcăminte, încălzire, medicamente, şi aşa mai departe. În acest fel, vom crea limitele acceptabile pentru viaţa materială a oamenilor.

De ce este atat de important? Pentru că o persoană trebuie să-si anuleze egoismul. Trebuie să aibă grijă de aproapele sau, din lumea întreagă. Trebuie să ia de la el însuşi şi să le dea altora. Trebuie să simtă sistemul comun în care suntem cu toţii împreună. Se dovedeste că acest lucru este spiritual pentru ea.

Singurul lucru care lipseste din acest tablou este Creatorul, forţa superioară, Natura. Şi aici intervenim noi: Noi trebuie să oferim lumii metoda de existenţa materială, în virtutea căreia forţa spirituală va curge si la ei. Apoi, în activitatea lor de a lucra împreună şi de a avea grijă unul de altul, de a distribui resurse şi produse, vor simti imediat altceva – o nouă forţă, o esenta spirituala. In felul acesta se va întâmpla.

Pe de altă parte, fără noi oamenii pur şi simplu nu pot să înceapă sa se miste în această direcţie. Ei pur şi simplu nu au nici o modalitate de a afla despre ea, dacă nu vom răspândi acest mesaj peste tot în lume, precum „cornul lui Mesia.” Procesul trebuie să se desfăşoare tocmai în acest fel – de sus.”

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 25/12/11, „Libertatea”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă exilul în Egipt, în relație cu prietenii?

Răspuns: Exilul înseamnă că nu pot stabili tipul corect de conexiune cu prietenii pentru că Faraonul stă între noi și ne conduce. Reiese că sunt forțat să lucrez cu Faraonul în loc să lucrez de dragul prietenilor. Asta înseamnă că sunt în exilul Egiptean, în sclavie.

La început, mă simt bine în acest exil. Nu îmi pasă de prieteni, îmi pasă doar de Faraon, regele, care mă lasă să trăiesc bine și îmi aduce împlinire egoistă, îmi împlineste gelozia, ambiția, pofta și impulsul pentru putere. Mă unesc cu Faraonul și sunt gata să lucrez pentru el.

Totuși, gradual, încep să realizez că asta nu este bine și că nu pot trăi așa. Deoarece nu avansez în acest fel și nu îmi clarific scopul creației, încep să simt că sunt în exil. Așa cum este spus: ”Și copiii lui Israel au strigat după muncă”, atunci când au descoperit faptul că frumoasele orașe Pithom și Ramses care sunt construite pentru Faraon devin niște orașe sărace și fără de noroc pentru ei.

Toate aceste clădiri nu le aduc niciun beneficiu. Din contra, există pericolul (pericol sau Sakana în ebraică este, de asemenea, legat de cuvântul sărac sau Misken) ca ei să rămână pentru totdeauna în Egipt, în această starea de opoziție unul față de celălalt, într-o viață nefericită casre nu are niciun scop. Și atunci începem să încercăm să întoarcem această stare într-o stare care ne conduce către salvare.

Din momentul în care aceasta începe să se arate în noi, Moise este revelat (punctul în inimă), care fuge de sclavia Egipteană în alt loc. Asta este, această calitate a lui Moise din interiorul unei persoane, o separă pe aceasta de Faraon, de ego, și începe să crească, așteptând să îi ia și pe restul din exilul Egiptean. Așa ajunge o persoană să fie în război cu Faraonul.

Faraonul și Moise se luptă unul cu altul, în timp ce între ei se află Creatorul. Pe de o parte, El îngreunează inima Faraonlui, iar pe de alta El îl întărește pe Moise și îi spune: Nu îți fie frică, haide la Faraon împreună! În acest fel îl învață Creatorul pe Moise să țină linia mijlocie.

Într-o parte se află Faraonul, în alta se găsește putere Creatorului, iar Moise crește între ele, prin cele zece plăgi Egiptene. Mulțumită lor, el obține cele zece principale calități, cu care poate acum să scape. Iar atunci când fuge, toate celelalte calități ale lui i se alătură, fiind de asemenea de acord ă iasă din Egipt.

Așa ajungem la starea în care faptul că fugim de Faraon, de dorințele noastre egoiste de care ne-am separat, nu ne mai este suficient. Acum avem nevoie să obținem calitatea dăruirii și de aceea ajungem să primim Tora. Asta este, Lumina care Reformează trebuie să înceapă să lucreze practic aici și noi o atragem către noi. Unitatea noastră începe să devină mai puternică. Avansăm în mod constant către o și mai puternică conexiune.

Intrăm în Egipt datorită faptului că ne urâm cu toții unul pe altul, în modul special punctul lui Joseph, începutul liniei mijlocii, adică ceea ce ne separă. Totuși, exilul Egiptean începe deja de la ”cât de minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați”, dar numai Joseph știe și înțelege asta.

Acum vrea să i se alăture toți frații lui, toate cele nouă prime Sefirot (Tet Rishonot), deoarece el însuși este ultima Sefira Yesod. Din acest motive spune: ”Ce minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați ”, atunci când îi unește pe toți și vasul spiritual se formează.

După aceea, se obține o și mai mare unitate în Egipt, atunci când cei șapte ani de  foamete sosesc și încep să realizeze că au un singur inamic pe care îl urăsc, Faraonul. Și atunci când fug cu toții împreună de ego-ul lor, de dorința de a primi plăcere, și sunt gata să se unească, atunci când sunt de acord să fie un singur om cu o singură inimă, în garanție reciprocă, adică să îndeplinească condițiile primirii Torei, acesta este deja următorul nivel al unității.

De fiecare dată unitate devine chiar mai mare. Toate păcatele pe care le comit și apoi le corectează în deșert, sunt direcționate împotriva unități iar apoi către unitate. Nu este nimic altceva în afară de realizarea  principiului iubirii prietenului ca pe tine însuți, marea regulă a Torei.

Toate poruncile, adică acțiunea corecției, sunt incluse în ea, până când obținem conexiunea corectă și intrăm în Pământul (Eretz) lui Israel (Yashar-El, direct către Creator), adică dorința (Rațon) care este similară și unită cu Creatorul. Așa este calea.

De aceea nu este pur și simplu iubire de prieteni ci mijlocul de a obține și realiza scopul creației.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 12/14/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie munca femeilor acum, după convenţie?

Răspuns: În principiu, munca unei femei este la fel ca a unui barbat: Este în grija pentru unitatea noastră, pentru naşterea noii noastre stari. La bărbaţi, cu toate acestea, aceasta stare este mai activa, îndreptata în special spre unificare.

Apropo, am văzut un impuls faţă de asta si în femei: in modul în care ele s-au îmbrăţişat şi s-au organizat brusc între ele. Este foarte nenatural în lumea noastră, dar pe de altă parte, intr-adevar a izvorat din sentimentul lor de lupta pentru unitate. A fost destul de minunat să observ acest lucru. Când oamenii se ridica deasupra lor înşişi, ei pierd percepţia de sex, vârstă, precum şi toate diferenţele din lumea noastră şi se unesc în trezirea internă faţă de cel superior.

Ai simţit această aspiraţie din interiorul esentei tale ca femeie, iar acum o poti descrie şi transmite tuturor celorlalte femei, astfel încât acestea sa poata avea un bun exemplu. Am fost impresionat de comportamentul femeilor: în ce măsură doresc să sprijine bărbaţii şi sunt pregătite să sacrifice totul de dragul succesului. Aceasta este munca femeilor-între ele şi în sprijinul barbatilor. Femeile constituie o singură parte feminina, iar bărbaţii o singura imagine comuna masculina şi în acest mod lucrează împreună.

Sper că veţi simţi acest lucru chiar şi mai profund. Noi nu avem încă abilitatea de a descrie senzaţiile starilor noastre. Ne lipsesc cuvintele; nu înţelegem încă unde suntem. Dar încearcă să faci asta oricum, cel puţin cu impresii psihologice. Femeile stiu cum sa faca acest lucru.

Scrieti despre voi înşivă, scrieti despre toate starile voastre, nu fiti timide. Lăsaţi să devină un exemplu pentru toate celelalte femei şi introduceţi reţeaua noastra, astfel încât prin intermediul paginii pentru femei de pe site-ul nostru sa va puteti uni şi să va pregătiti pentru următoarea convenţie. Acest lucru este foarte important. Fără sprijinul femeilor, niciun fel de succes nu va fi posibil.

Din seria de Lecţii Virtuale de Duminica 11/12/2011

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Nu este suficient ca noi să ştim că suntem distanţati unul de altul, că ne respingem unii pe alţii, nedorind legătura dintre noi şi ca ceea ce se numeşte înclinaţia rea este ceea ce nu ne lasa sa ne unim unul cu celălalt.

Numai acesta se numeşte rău;  este ceea ce ne împiedică sa atingem Scopul creaţiei, unde suntem conectati împreună într-un întreg. Înclinaţia noastra rea, împingându-ne departe unul de altul şi separandu-ne, cu care ne confruntam atunci când vrem să ne unim, se numeşte rău. Noi suntem cei care o definim ca fiind rea.

Dacă eu nu simt că aceasta mă împiedică in atingerea Scopului si sa ma unesc cu alţii, atunci nu o consider ca fiind rea. Deci, se dovedeşte că răul are gradaţii: Cu cat mai mult vreau să ma unesc cu alţii, cu atat mai mult rau simt.

De aceea, la început, când o persoană începe să studieze ştiinţa Cabalei, ea nu crede că trebuie să se apropie de ceilalţi, deloc;  ea este asemanatoare fraţiilor lui Iosif. Mai târziu, începe să înţeleagă că este necesar să se unească şi apoi începe să se gândească cât de mult bine îi va face dacă se uneşte cu alţii. Ea începe să se unească cu prietenii, această etapă se numeşte „şapte ani de belşug”, atunci când toată lumea inainteaza frumos împreună.

Apoi începem să simtim cât de îngroziţi suntem de această unitate, cât de nedorita şi nevaloroasa este în ochii noştri. Acesta este modul în care ajungem la stadiul numit „şapte ani de foamete,” atunci când nu înţelegem cum vom fi capabili să lucram unul cu altul şi cum ne vom uni împreună, deoarece Faraonul stă între noi şi ne separă.

Şi în loc sa exercitam constant efortul corect spre unitate, Faraonul arunca diferite tipuri de acţiuni in calea noastra prin care aparent acţionam pentru unitate, dar se pare că fiecare efectuează acţiunea de dragul lui propriu. Aceasta se numeşte că Faraon musca „din spatele gâtului,” absorbind toate eforturile noastre pentru el însuşi. Acest lucru se repetă din nou şi din nou.

Cu toate acestea, există o forţă specială, opusa tuturor eforturilor noastre exercitate, numita Lumina care se intoarce la Sursa. Dacă o atragem, atunci nu este important in ce stari suntem.  Această forţă acţionează asupra noastră şi ne impinge înainte. Este imposibil sa inaintam fără această forţă.

Deci, se dovedeşte că, în domeniul muncii noastre, trebuie să devenim conştienţi de rău cât mai mult posibil. Răul este realizat datorita încercarii de a face fapte bune, ceea ce înseamnă că munca noastră ar trebui să se întâmple în unitate, în fericire, în dragoste, în studii, în tot ceea ce este cel mai bine. Nici pentru o clipă nu amintim răul; nu vrem să-l simtim in niciun fel de manifestări.

Ca urmare a încercarii noastre de a fi uniti între noi, de a fi buni, plini de Lumina şi asemanatori Creatorului, acea forţa a răului ni se dezvăluie, separandu-ne. Dacă exercitam suficient efort, o dezvăluim din ascundere. În măsura în care exercit un efort pentru a ma uni cu alţii, în această măsură, devin vrednic de revelatia raului. Înseamna ca revelaţia răului este o răsplată, un rezultat al eforturilor mele.

Am depus „20 kg” de efort pentru a ma uni cu prietenii şi am primit „20 kg” de revelare a înclinaţiei rele: Îmi dau seama că nu vreau să ma unesc cu ei. Nu ştiam şi nu vedeam mai devreme, dar acum ştiu. În ciuda acestui fapt, voi continua să lucrez, să depun cu „40 kg” mai mult efort, şi primesc cu „40 kg” mai multa revelare a înclinatiei rele. Faraon continuă să crească până când se transformă într-un asemenea monstru, cu care este imposibil să fac ceva.

Chiar dacă vin la el şi sunt de acord cu toate nenorocirile si suferinta, care vor cadea peste mine ca cele 10 urgii egiptene, el rămâne în picioare şi ne separă. Datorita încăpăţânarii lui, văd că nu am de ales: numai să ma opresc sa lucrez cu ego-ul meu. Acest lucru se cheama să „fug de el.”

Apoi, cu condiţia ca eu sunt gata să ma despart de ego-ul meu, să ma ridic deasupra lui, în credinţa deasupra ratiunii, o oportunitate de a realiza aceasta imi este dezvaluita, sa utilizez o forţă specială, care ma va ridica deasupra dorinţei mele de a primi pentru propriul beneficiu, ca şi cum as fi „în aer”: ego-ul meu se află mai jos si eu sunt deasupra lui.

Ce înseamnă „eu” ? Pot gândi, simţi, face un calcul şi face acţiuni fără ma înec în dorinţa mea de a ma bucura, ci prin a fi deasupra ei. Aceasta înseamnă că eu stau înaintea primirii Luminii care se intoarce la Sursa- primirea Torei.

Acum ne aflam situati in opozitie fata de Tora, stam la lecţie, vrem să ne unim, sa construim o dorinţă comună (Kli) şi sa citim Cartea Zohar, pentru ca Lumina, care vine din ea, sa acţioneze pentru promisiunea sa de-a ne întoarce la Sursa, dacă am pregătit răul care ne separă, pentru ca Lumina să-l corecteze.

De aceea se spune despre elevii lui Rabi Shimon că ei stau inaintea lecţiei şi descopera răul, incendiul violent al urii. Ei nu au ajuns la o astfel de stare pur şi simplu, ci dupa numeroase eforturi dorind să se unească, ei dezvăluie răul, unul nou in fiecare zi. Si atunci, în fiecare zi ai nevoie să primesti Tora, Lumina care se intoarce la Sursa, dacă încerci să te unesti şi îţi dai seama că nu eşti capabil s-o faci, ca ai descoperit încă o dată Faraonul, chiar mai mult decât înainte.

Prin urmare, încercam în continuare să dezvăluim răul-  dar numai ca urmare a dorinţei noastre de a ajunge la bunătate. Şi apoi, dacă ne dorim cu adevărat binele, răul va fi dezvăluit. Daca răul va fi dezvaluit, vom cere într-adevăr Cartii Zohar sa acţioneze asupra lui şi sa-l transforme în bine.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/12/11, Zohar-ul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Luaţi, de exemplu, o tulpină de grâu, care a putrezit în pământ şi a ajuns la starea in care au rasarit multe tulpini de grâu. Astfel, această stare putreda este considerata „sursa”, ceea ce înseamnă că esenţa grâului a dezbrăcat fosta sa forma, forma de grâu, şi a luat un discernământ nou, acela al grâului putred, care este sămânţa numita ” sursă „, ce nu are absolut nicio formă.

De ce nu este tulpina de grâu a gradului precedent considerata a fi „sursa?” Este pentru că deţine încă o formă proprie şi nu este rădăcina starii următoare. Seminţa de grâu trebuie să dezintegreze, sa se transforme în „putere”, potenţialul starii viitoare, şi atunci va fi capabila să germineze ca un nou lăstar. Astfel, starea de dezintegrare este necesară în mijloc.

Întrebare: Care este scopul acestei dezintegrari?

Răspuns: Sa piarda forma anterioara pentru a lua urmatoarea forma. Nu se poate întâmpla într-un alt mod. In acest fel Keter se transformă în Malchut, care izvorăşte într-un nou Keter, din nou si din nou.

Întrebare: La ce ar trebui să aspire o persoana in munca sa: să-şi piardă forma actuală sau sa dobândeasca una noua?

Răspuns: Sa accelereze progresul, adica, să crească frecvenţa de schimbare a starilor. Şi de fiecare dată ar trebui să ma lupt pentru o noua forma. Las etapa de dezintegrare sa se desfasoare, nu-mi pasă. Am înţeles că este necesar.

Este in acelaşi mod în care avem nevoie sa dormim, ca şi cum am disparea în nefiinţă. Nu este un păcat să pierzi aceste ore de viaţă? Cu toate acestea, ştim că fără somn mizeria zilei ce a trecut nu fi organizata in rafturi si sertare in capul nostru. Toate experienţele mele trebuie să treacă prin prelucrare, indexare şi depozitare. Numai atunci voi fi gata pentru o noua munca şi o nouă percepţie.

Întrebare: Deci, cum accelerezi viteza?

Răspuns: Cu ajutorul mediului care formeaza dorinta corecta în mine.

Întrebare: Şi cineva întotdeauna trebuie să se lupte în vederea starii următoare?

Răspuns: Cineva întotdeauna trebuie să se străduiască pentru unitatea Israelului, Torei şi Creatorului. Aceasta este starea următoare. Aceeaşi unitate de fiecare dată, numai ca la un nivel mai mare, mai puternic, mai „suculent”, de mai bună calitate: eu, grupul şi forţa comună a daruirii, Creatorul, în noi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poti spune despre starea noastră acum cand aproape două săptămâni au trecut de la încheierea convenţiei in care am descoperit viata adevarata?

Răspuns: Intregul nostru grup, „Kli-ul lumii,” trebuie să se trezească şi să înţeleagă că această întreagă ceaţă în care ne-am găsit după convenţie ne este dată intentionat şi nu putem face nimic pentru a-i rezista. Fiecare persoană o simte în propria sa formă şi in momente diferite.

Unii oameni sunt încă într-o stare inaltata, chiar dacă s-ar putea sa nu fie tocmai legati de scop, în unitate cu ceilalţi. Dar senzatia in sine a rămas. La urma urmei, exista un motiv care a cauzat senzaţia şi există sentimentul actual ca mă simt bine. Şi am uitat deja de ce mă simt bine, dar rămâne în continuare senzaţia plăcută.

Se răceşte treptat, din ce in ce mai mult, cum ar fi de-a lungul a 4 nivele, întorcandu-se la starea anterioară. La inceput am fost foarte inspirat de scop, apoi pur şi simplu de a fi conectat la grup, apoi din realizarea unui fel de succes la convenţie, iar la sfârşit pur şi simplu am rămas cu senzaţia că mă simt bine înca, până cand si acest sentiment dispare.

Mai întâi de toate, trebuie să pretuim toate aceste etape, care sunt necesare pentru a construi o noua dorinta. Şi noua dorinţa trebuie să fie astfel încât vom începe să trăim în aceiaşi intentie, în aceeasi senzatie tot timpul, iar aceasta va deveni starea noastra constanta!

Dacă la convenţie am atins acest lucru printr-un atac, o evadare prin: dans, diferite evenimente şi cantece fara sfarsit, atunci acum trebuie sa obtinem aceeaşi stare pe plan intern, în linişte. Trebuie să simt această stare in mod introvertit, in interiorul meu şi aceasta va fi convenţia mea.

Poate că vom ajunge în curând acolo şi vom organiza convenţiile tocmai în acest mod: fără a spune nimic timp de trei zile, fără a face nimic în afară de intenţiile interioare si sa devenim impresionati si inspirati doar prin a ne vedea unul pe altul. Şi după aceea, nu va trebui nici macar sa ne vedem unii pe alţii, şi, astfel, vom ajunge treptat la realizarea adevărata în care nu vom avea nevoie de cuvinte, vedere, auz, sau dansuri şi îmbrăţişari. Să avansam spre asta.

Dar acum trebuie sa ţinem o convenţie in interiorul nostru, astfel încât aceasta sa devina starea noastra permanenta- calm, liniştit, cu o atitudine mai serioasa si mai interna.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/12/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este frica?

Răspuns: Frica reprezintă întotdeauna frica de a pierde ceva. De fapt, eu sunt doar o dorinţă de a mă bucura. De ce îi este dorinţei frică? Îi este frică ca să nu îi dispară ceva ce are sau că nu va fi în stare să obţină ceva la care aspiră cu adevărat. Spus pe scurt, este frica de a pierde.

Încrederea contrabalansează ego-ul, dorinţa de a primi plăcere. Este încrederea că nu voi simţi nicio pierdere, că exist întotdeauna în prietenii mei, că voi fi satisfăcut cu ei în orice privinţă şi că voi atinge sigur Lumina superioară care ne umple. Nimic nu mă va deranja odată ce mă ridic deasupra ego-ului.

Trebuie să obţinem calitatea dăruirii. Calitatea dăruirii este senzaţia unei încrederi absolute. Nu simt nicio lipsă şi nu mai am nicio grijă sau frică. Aceasta este starea Hafetz Hesed (cineva care nu doreşte nimic pentru el însuşi), ca în parabola cu omul sfânt care trăieşte în pădure fără nici măcar un tricou. Nu are nevoie de nimic.

În acest caz, nu am nicio problemă. Mă separ de dorinţa de a primi plăcere. Procedând astfel, obţin încrederea în starea Hafetz Hesed. De ce este încrederea numită îmbrăcămintea Luminii? Pentru că Lumina Hassadim (Milă), este îmbrăcăminte pentru Lumina Hochma (Înţelepciune). Este exact ceea ce am nevoie. Un alt cuvânt pentru Lumina Hassadim este încredere. Separarea de ego, gradul separării, se numeşte încredere.

Cu cât avansez, cu atât egoul meu creşte conform principiului „el care este mai mare decât prietenul, dorinţa lui este mai mare decât el”. De fiecare dată mi se dă un ego mai mare şi chiar griji şi îngrijorării mai mari. În timp ce mă ridic deasupra lor, obţin o mai mare calitate Hesed. Asta înseamnă că obţin o mai mare încredere. Nu depind de dorinţa mea de a primi plăcere. Nu mă interesează că pierd sau că nu obţin ceva.

Atunci când obţinem spiritualitatea, gradul Hafetz Hesed, încetăm să ne mai facem griji într-o asemenea măsură încât încetăm chiar să ne mai intereseze dacă vom atinge sau nu Lumina superioară. Aceasta este o stare absolut opusă: am vrut atât de mult să obţin spiritualitatea, să obţin calitatea dăruirii; am crezut că asta îmi va da posibilităţi nelimitate. Deodată, descopăr că nu vreau nimic. Îmi este bine aşa. Apoi, încep să lucrez altfel cu egoul.

Vom vorbi despre aceste etape avansate, dar prima noastră oprire este în a obţine starea unde mă ridic deasupra a tot ceea ce am acum, starea în care mă dizolv în grup. Apoi, cu adevărat nu voi mai simţi nicio lipsă şi pot începe să revelez Lumina superioară.

Ce este Lumina superioară? Este gradul dăruirii cuiva către ceilalţi, o preocupare pentru cât de mult poate să îi umple pe ceilalţi prin el însuşi, în loc să fie îngrijorat de cât de mult primeşte şi cât de plin este el. Reiese că începem să adăugăm o altă dimensiune peste nivelul pe care l-am obţinut prin ridicarea deasupra egoului. Cât de mult va trece prin mine către ceilalţi? Cât de mult ne vom conecta în Kli-ul comun? Fiecare îi umple pe ceilalţi.

Încearcă să gândeşti la asta astfel: Nimeni nu este capabil de asta singur, este posibil numai prin ajutarea celorlalţi, aşa cum este scris: Ei au ajutat pe prietenul tuturor. Aceasta este singura modalitatea în care este revelat vasul spiritual, Kli. Se găseşte în interconexiune, grijă şi ajutor. Asta nu se poate întâmpla în nicio persoană în mod individual; nu va fi în stare să simtă Lumina.

În mod individual este posibil să te separi de ego şi să nu doreşti nimic. Dar atunci când mă ridica la starea în care nu doresc nimic, care este problema? Ce pierd? Îmi lipseşte conexiunea cu ceilalţi pentru toate bunătăţile, Lumina superioară, să treacă prin mine către ei. Apoi, Lumina devine revelată, trece prin mine şi simt dăruirea către ceilalţi. Acesta devin vasul nostru spiritual comun, pentru că nu este nimic în mine, singur. Se formează numai în unitatea dintre noi.

Ştim deja că trebuie să muncim cu aceste stări ale senzaţiilor reciproce. Trebuie să încercăm un pic mai mult, doar un pic şi apoi se va întâmpla. Trebuie să ne ţinem de această stare.

Chiar acum, începem: toată lumea încearcă să se ridice deasupra şi să se conecteze cu ceilalţi în inimă şi minte. Trebuie să inventăm o anumită dimensiune superioară în care existăm cu toţi. Am obţinut această stare în deşertul Arava. Am avut această senzaţie. Acum, trebuie să o obţinem din nou.

Haideţi să încercăm asta: toată lumea să se ridice şi să se conecteze în dorinţa comună, senzaţia comună, gândul comun, care plutesc deasupra noastră. Să nu aveţi senzaţia corpului ci mai degrabă lăsaţi acest animal lângă voi, ca un câine lângă stăpân.

Trebuie să ne conectăm împreună în dorinţa comună, încredere, unde existăm deasupra egoului. Lumina Hassadim care ne va umple apoi este Kli pentru a îmbrăca Lumina Hochma.

Din Lecţia de pregătire pentru The World Arvut Convention 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Toţi cei care nu pot participa la convenţie încearcă să se unească virtual. Cum ne putem asigura ca facem tot posibilul pentru a ne sprijini prietenii la convenţie şi în jurul lumii? Care este cel mai eficient mod de a desfăşura o convenţie oglindă, astfel încât sa putem împărtăşi puterea aspiraţiei noastre reciproce pentru a descoperi Creatorul?

Raspuns: Fiecare persoană există în separare fata de ceilalţi, în interiorul punctului sau negru individual. Aceasta este starea tuturor oamenilor din lume. Dacă vrem să ne unim, extindem acest punct şi cream un vas spiritual mai presus de noi înşine. Nu sunt corpuri fizice acolo; noi existăm doar în gândurile, dorinţele şi aspiraţiile noastre spre unitate.

Într-o asemenea stare, lumea noastră încetează să mai existe. Este ca şi cum suntem suspendati în aer şi locaţia noastră fizică devine irelevantă. Nu contează dacă te afli în Israel sau în Rio de Janeiro, deoarece starea spirituala nu este afectată de distanţă fizică.

Conceptele de timp, spaţiu si mişcare işi pierd semnificaţia. De exemplu, în timp ce citesti articolele din Shamati, il poti simţi pe Baal HaSulam sau Rabash pentru că Rabash le-a scris din cuvintele lui Baal HaSulam. Dacă citesti lucrările lui Ari, il poti simţi sau poti simţi grupul lui Rabbi Shimon în timp ce citesti Zohar-ul. Nu există timp în spiritualitate. Acolo ieşi din limitarea punctului tau negru.

De aceea trebuie să înţelegem că toţi prietenii noştri din această lume, care ocupa un singur punct al realitatii, sunt capabili sa se ridice de mai presus de starea lor actuală şi sa se uneasca unul cu altul. Sper că va veni vremea când nu vom mai avea nevoie de aceste adunări mari. Am putea organiza în continuare aceste evenimente pentru nou-veniţi, dar pentru noi, locaţia fizică nu va mai conta, deoarece fiecare dintre noi vor fi conectati la platforma spirituală, la vasul spiritual. Vom fi conectati cu toată lumea, indiferent dacă acea persoană este vie sau moarta.

Timpul, mişcarea si spaţiul nu ne vor limita, deoarece acestea nu există în vasul spiritual. Noi doar trebuie să ne ridicam la primul nostru nivel spiritual.  Acesta este scopul conexiunii noastre, care este fizica pentru moment. Are menirea de a ne ridica, şi, prin urmare, nu ar trebui să acordam atenţie corpurilor noastre, ci sa ne ridicam deasupra lor.

Lecţia pregătitoare, Convenţia Mondiala ARVUT 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→