Intrebare: Cum ma pot lamuri ce dorinte deservesc eu?

Raspuns: Daca nu vei internaliza intentionat si constient dorinta grupului, fara indoiala vei fi la ordinul dorintelor straine. Vei urma ordinele care sunt la moda, directiile date de media si tot ce ajunge la tine din cele patru colturi ale lumii: „ Du-te acolo, gandeste asa, cumpara asta”, etc.

Una singura este dorinta ta: atunci cand faci apel la grup si doresti sa primesti dorinta de la prietenii tai. In acest caz, tu esti cel care alege dorinta lor, iar ea te duce catre revelarea sufletului tau.

In afara de asta, tu nu ai avut niciodata o dorinta a ta. Doar Creatorul are o dorinta autentica, ce a avut originea in el si care nu a fost in nimeni altcineva. Dorintele noastre vin intotdeauna din afara noastra.

Prin urmare, alegerea mea este in a decide carei dorinte ii dau glas: unei tendinte zadarnice sau dorintei specifice a unui grup anume, care are ca scop o anumita directie. Imi concentrez eforturile pentru a fi patruns de aceasta dorinta si sa muncesc pentru ea. Aceasta este singura mea sansa. Dorinta in sine nu este a mea la origine: Este adusa ori de valul lumii ori dobandita din grup, din mediul corect.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 6/6/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este daruirea?

Raspuns: Daruirea este numita starea starea in care accept dorintele tale ca fiind ale mele si incep sa le realizez. Cu alte cuvinte, dorinta mea exista doar pentru a genera realizarea dorintei tale. Asta inseamna ca in relatie cu tine, eu execut actiunea de daruire, pentru ca te iubesc.

In intelepciunea Cabalei, noi studiem faptul ca in intreaga realitate exista doar doua componente: dorinta si realizarea. Astfel, sunt create nivelul, mineral, vegetal si animal. Celulele noastre, moleculele, atomii, gandurile si fortele campului actioneaza din dorinta (nevoia) de realizare.

Asta se manifesta pe diferite niveluri: biologic, fizic, in ganduri si dorinte. Nu exista nimic in natura in afara de  lipsa si realizare. Deci, daca ma transform in instrumentul realizarii tale, inseamna ca iti daruiesc.

Astfel, noi ne unim: eu ma conectez cu tine, iar tu poti face acelasi lucru in relatia cu mine. Noi construim locul dintre noi in care putem revela Lumina superioara, ultima realizare: tu de la mine si eu de la tine. Aceasta se numeste senzatia vietii spirituale.

Din Lectia 1, Conventia din Spania, 6/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Milioane de oameni din intreaga lume doresc sa creasca spiritual. Insa restul?

Raspuns: Toti sufera; toti se simt rau. Uitati-va cum nelinistea creste in intreaga lume. Nu este evident ca suntem in pragul nenorocirii? Acest proces se accelereaza, cu o viteza remarcabila. Am primit recent o scrisoare din Spania, acolo unde oamenii obisnuiti se confrunta cu probleme serioase. Somajul creste rapid.

In acest fel Creatorul ii impinge si ii intoarce cu fata la El. Cu voie sau fara, oamenii incep sa se intrebe: „ Ce facem? Cum iesim din aceasta incercare?” In primul rand, cheia pentru a evita incercarea este: Daca o persoana nu are ce sa manance si nici bani sa plateasca chiria, daca are astfel de dificultati,  lucrurile spirituale cu greu o vor putea interesa. Insa le puteti arata care este solutia.

Cititi ce spun analizele, cautati unde vreti: Astazi, nimeni nu are nici o solutie la problemele cu care se confrunta omenirea. Cel putin asta este deja evident. Aceia care sunt inca la putere, precum si comentatorii politici, sunt in intregime constienti ca suntem pe un drum fara iesire. Nimeni nu are curajul sa ridice mana si sa ofere o solutie proprie. Este evident cat de irealist si nepractic este ceea ce ar putea oferi. In aceasta situatie, doar noi putem vorbi. Si trebuie sa ne grabim sa o facem.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 5/25/2011, “Prefata la Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil sa simtim macar o mica parte a lumii spirituale prin punctul din inima?

Raspuns: Cum este posibil sa simti ceva intr-un punct fara volum? Pentru a face asta, trebuie sa adaugati o dorinta si intentii. Punctul in sine este fara forma; nu are nici intentii nici dorinte. Este doar un punct.

Ce dorinta ii pot adauga? Cabalistii raspund astfel: In afara acestui punct, aveti dorinte ale trupului (mancare, sex si familie) si dorinte umane (bani, onoare, si cunoastere). Le puteti combina pe acestea cu punctul din inima? Incercati, insa fiti constienti de faptul ca toate acestea apartin acestei lumi.

De unde puteti lua dorintele, aspiratia pentru lumea spirituala? Doar din mediu, daca il valorizati si il laudati. Nu aveti alta posibilitate. Nu veti putea ajunge la punctul din inima si sa intrati in lumea spirituala cu dorintele voastre materiale. Singura voastra sanasa este sa va alaturati unui mediu bun si sa luati de la prieteni dorinta lor, aspiratia lor catre acest scop important.

Atunci, veti incepe sa avansati catre acesta, pentru a forma vasul spiritual. Punctul devine baza, si dorinta pe care o primiti devine vasul. Voi cereti Luminii sa vina. Va va influienta si va crea un ecran. Atunci, veti avea Lumina Reflectata. In acest fel, veti avea toate componentele necesare.

Lumina asteapta, mediul este prezent, punctul a fost trezit, iar dorintele corpului si cele umane sunt inerente. Totul este gata. Continuati!

Intrebare: Exista repere pe aceasta cale? Exista o posibiltate de a verifica directia? Cum pot apasa doar acest punct, sa il stimulez pe acesta si nu dorintele egoiste?

Raspuns: Pentru a face asta, va indreptati catre mediul care va influenteaza. Aceasta creste punctul vostru din inima, si ca rezultat primiti o noua dorinta, singura dorinta cu care puteti adresa o cerere mai sus.
Din partea 4  Lectia Zilniac de Cabala 6/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Punctul din inima starneste indoiala in persoana: „Cine si ce sunt? Pentru ce traiesc? Exista oare un punct pe calea spirituala in care persoana inceteaza sa se mai indoiasca asupra Creatorului si planului Sau, sau aceasta indoiala il insoteste pana la sfarsit?

Raspuns: Indoielile ii vor insoti cu siguranta, deoarece fara ele este imposibila avansarea si propria examinare. Indoiala este o stare in care orice este posibil, in orice directie, in care nu poti face deosebirea dintre ingerul vietii si cel al mortii, dintre rau si bine, Creator si opusul Sau.

Cu fiecare nou grad, in fiecare stare, ar trebui sa treceti prin stari care sa reflecte intregaga cale, inclusiv raul si binele in minte si in inima. Fara indoiala ca stare intermediara, nu vom reusi.

Asa cum este scris: „ Si a fost seara si a fost dimineata, ziua intai”. Fiecare grad nou incepe cu o seara, adica din amestecul lucrurilor despre care nu pot spune: „Pare a fi lumina, da nu mai este… Pare ca sunt in intuneric, insa nu este acel intuneric”. Totul este neclar in fata ochilor mei.

Prin urmare, atunci cand indoiala si confuzia va coplesesc, trebuie sa stiti ca este pe cale sa apara o noua stare: „Totul este din nou incetosat, am uitat chiar si cele mai simple lucruri pe care le-am invatat, sau nu mai exista ceva care sa imi fie sprijin”. In acest fel treceti de la un grad la urmatorul. Bucurati-va de aceasta trecere.
Din partea 4, Lectia Zilnica de Cabala 6/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Iubirea mamei pentru copilul sau si iubirea dintre sot si sotie sunt egoiste?

Raspuns: Aceasta iubire nu este considerata egoista. Toate dorintele noastre sunt impartite in niveluri: mineral, vegetal, animal si uman (1,2,3,4). Dorintele nivelului animal care apar in om sunt similare dorintelor animalelor, doar ca sunt mai dezvoltate. Acestea includ dorintele mamei in relatia cu copilul sau sau dorintele care apar intre soti.

Atitudinea instinctiva a mamei fata de copiii sai nu este egoista. Natura obliga o fiinta umana (mama) sa se comporte in acest fel pentru a satisface dorinta unei alte persoane (copilul). Pe de alta parte, ego-ul este dorinta de placere pe socoteala unei fiinte umane apropiate, adica, atunci cand doresc sa ma simt bine pe socoteala altuia. Chiar si faptul ca cineva se afla intr-o situatie rea imi poate crea placere.

Acest gen de placere poate fi impartita pe mai multe niveluri. De exemplu, pot obtine placere din transformarea altuia in scalvul meu. De asemenea, placerea exista in posibilitatea de a-i face rau acestuia, de a-l umili, de a-l face sa sufere. Placerile care rezultă din exploatarea celorlalti și nu dintr-o dorinta naturala care genereaza placere, sunt considerate egoiste.

Dorinta mea de a primi placere din mancarea gustoasa, din comunicarea cu copiii mei, sau din ceva anume din viata mea care nu dauneaza cuiva nu este considerata egoista. Actiunile egoiste sunt destinate sa foloseasca pe ceilalti in interes personal.

Ne revelam adevaratul nostru ego (spiritual) la nivel „uman” atnci cand venim in grup. Atunci incepem sa simtim o anume ostilitate unii fata de altii si cream bareiere intre noi.

Pe masura ce dorim sa devenim mai apropiati unii de altii, sa studiem impreuna, sa mancam impreuna si sa ne unim pentru a ajunge la proprietatea de a darui, in aceeasi masura simtim o ura tot mai mare unii fata de altii, aversiune, rezistenta la unire. In acest moment special se manifesta ego-ul nostru. El nu este prezent in oamenii obisnuiti; doar aceia care doresc sa se uneasca spre spiritualitate il au. Acesti oameni afla ca nu pot face nimic fara el. De ce? Pentru ca mai  mai tarziu se naste in ei nevoia pentru forta superioara.

De unde vine acesta forta? Ea este prezenta initial intr-un sistem perfect si dispare (devine ascunsa) dupa (ca rezultat) spargere. Aceasta forta exista, insa se ascunde in noi. Daca incerc sa ma unesc cu prietenii mei si nu voi putea face asta, nivelul egoismului meu mi se revela din ce in ce mai mult. El va fi primul meu grad spiritual, primul dintre cele 125 ale ascensiunii complete.

Lucrez asupra acestui aspect luni de zile, pana cand ajung la starea in care nu voi mai fi capabil sa ma stapanesc. Atunci, voi dezvolta nevoia pentru Lumina care ne umple si care acum este ascunsa in interior, si imi voi dori sa vina, sa devina revelata, si sa ne uneasca pe toti.

Aceasta cerere elibereaza pentru mine primul grad spiritual: eu, prietenul meu, si Lumina superioara dintre noi. Apoi scopul meu va fi de a ajunge la urmatorul grad, in care ego-ul va creste chiar mai mult si ura despre care nu stiam ca exista va rabufni.

Voi fi iritat si respins de lucruri marunte din prietenii mei. Impreuna, va trebui sa muncim din greu si astfel ne vom ridica la cel de-al doilea grad din cele 125, si tot asa pana la corectia finala.

Din  Lectia 1, Conventia din Spain, 6/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai dat multe exemple din ştiinţă atunci când ai vorbit despre Cabala. A fost un inventator celebru în Italia, numit Guglielmo Markoni care a perfecţionat primul receptor radio, îmbunătăţindu-i sensibilitatea intr-o asemenea măsura, astfel încât aceasta a permis conexiunea la o distanţă mare. Deci, avem nevoie sa îmbunătăţim sensibilitatea sufletului nostru in acelasi fel pentru a dezvolta o legătură cu ceilalţi? Este credinţa acelasi fel de antenă care asigură legătura noastră cu Creatorul?

Raspuns: Guglielmo Markoni a fost un mare om de ştiinţă şi a avut multe secrete. El ne-a dezvăluit doar o mică parte din descoperirile sale. El a descoperit unde despre care nu ştim încă, care cu usurinta invaluiesc globul nostru şi chiar il pătrund complet. El a fost un geniu unic.

Când iesim „afara” din noi înşine, începem să percepem campul energetic general, care umple întregul spaţiu dintre noi. Acest câmp este Dumnezeu, Creatorul. Sa-l percepem înseamnă sa-L atingem pe Creator, forţa superioară care conectează toate sufletele. Apoi, noi, împreună, şi El, această forţă superioară, gândul numit „Gandul Creatiei,” devin ca un întreg. De aceea omul este numit Adam, de la cuvantul Dome (similar cu Creatorul).

Ajungem la o stare în care ne unim pur şi simplu cu El, în sensul ca existăm în El, fiind conştienţi de asta şi înţelegand. Această forţă careia ne alăturăm se numeşte puterea credinţei.

Credinţa este Sefira Bina (de la cuvântul „Havana” sau înţelegere). Cu alte cuvinte, „a crede” nu înseamnă sa închizi ochii şi sa te deplasezi ca un orb, bazându-te pe ceva ce a spus cineva. Absolut deloc! Credinţa se bazează pe forţa de a darui. Când sunt capabil sa schimb canalul „receptorului meu radio”  interior, ma adaptez la aceiaşi unda, iar informaţiile pe care le primesc de la ea se numesc credinţă.
Din Prelegerea de la Roma 5/20/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Eşti gata să călătoreşti în Rusia. Care este atitudinea ta faţă de această ţară? O vezi la fel ca pe America, Europa sau Asia?

Răspuns: Fără discuţie, Rusia are un spirit special, unul bizantin. Este fără nicio asemănare în civilizaţia europeană. Este de asemenea evident şi din atitudinea Europei faţă de Rusia, ca faţă de ceva diferit în esenţă. Chiar dacă Rusia seamănă cu o naţiune creştină, este oricum ortodoxă, adică are un element de competiţie cu Europa, peste care are adevărul creştin. În plus, are la fel de mult şi o influenţă asiatică.

Rusia iubeşte cultura europeană. Iubeşte Franţa aşa cum un bărbat îşi iubeşte amanta, dar principiile Franţei de liberalism şi libertate îi sunt străine Rusiei. Acestea sunt principiile Europei – principiul civilizaţiei noi şi tehnocrate. Dar pentru Rusia, sloganul „libertate, egalitate, fraternitate” sunt încercări zadarnice de a crea o modernizare goală. Adevărat, aici nu se aseamănă, e ca şi cum o maşinile inteligente ar fi fost plasate după sclavi…

Dar poate tocmai de aceea Rusia, locul unde principiile Revoluţiei Franceze nu au prins, în ciuda întregii Europe, este locul unde întrebarea despre rostul vieţii apare în fiecare om. „De ce trăiesc!?” De aceea merg acolo cu speranţa că voi fi înţeles!

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să ne mişcăm repede pentru Convenţia de la Moscova, ca să nu ne mulţumim cu  inerţia de la Convenţia anterioară?

Răspuns: Această convenţie are loc într-o regiune foarte importantă. Multă lume priveşte de sus Europa de est, dar, exact acolo metoda de corecţie a primit un nou impuls de dezvoltare. Condiţiile speciale de timp şi loc sunt cele care s-au materializat acolo, au dat naştere la forma modernă a metodei pe care ne străduim să o realizăm acum.

Cel puţin jumătate din oamenii care studiază activ cu noi vin de acolo.Şi asta nu este întâmplător. Ascunşi sau la vedere, Cabaliştii au acţionat acolo de-a lungul secolelor, furnizând naţiunii o educaţie solidă şi aducând-o mai aproape de spiritualitate.

De aceea este vital să ne pregătim noi înşine pentru Convenţia următoare. Acolo se ascunde o forţă foarte mare, şi la fel în toată lumea vorbitoare de rusă. Să sperăm că vom fi capabili să ne unim puternic şi să transformăm Convenţia într-un eveniment puternic.

Vom avea trei zile intense, şapte conferinţe, diverse activităţi, întâlniri ale prietenilor, etc. Trebuie să încercăm să fim împreună cât de mult putem. Dacă cineva se conectează cu noi virtual, să încerce se conecteze „live” cât de mult posibil.

Convenţiile accelerează mult progresul nostru. Ieri, de exemplu, am avut o seară minunată dedicată sărbătorii de Şavuot. Noi am simţit că nu a trecut în van, că oamenii au devenit mai pătrunşi de mesajul nostru. Şi nu contează că noi am investit mult efort şi mijloace, a meritat. A fost un sentiment de unitate, coeziune şi dorinţă de legătură, de schimbare spre spiritualitate. Am auzit extrase din munca lui Baal HaSulam şi Rabaş şi muzica lor. Totul a avut un mare impact asupra oamenilor.

În lumea noastră, niciun alt mijloc nu e mai puternic şi mai eficient ca acestea. Acum vorbim mult mai deschis şi folosim, de asemenea, un limbaj mai simplu. Cuvinte noi ies la suprafaţă, în timp ce înainte condiţiile nu erau încă potrivite pentru asta. Ele apar ca răspuns la nevoia interioară a oamenilor.

Toate la un loc bucură inima. Sper că va aduce o schimbare mare şi reală în lumea noastră şi că vom vedea criza ca pe un izvor al viitorului umanităţii. Astăzi, stăm în pragul unui nou model al întregii vieţi. Baal HaSulam a scris că este deja evident şi e susţinut de ştiinţă.

Aşa că, hai să facem tot ce putem!

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între Malhut al Lumii de Infinit înainte de restricţie şi după corectare?

Răspuns: Malhut al Lumii de Infinit înainte de restricţie este starea iniţială creată de forţa superioară. Aceasta a fost creaţia care a fost formată ca Lumină Superioară care acţionează asupra dorinţei de primire ce a fost creată „din absenţă”. Lumina dezvoltă această dorinţă în patru faze şi o aduce în starea numită Malhut al Lumii de Infinit.

Iar aici, El şi-a terminat misiunea, asta-i tot! Din acest moment mai departe, s-a trezit o dezvoltare în interiorul lui Malhut însăşi. A început încet, realizând că în afară de dorinţa de primire există de asemenea şi o dorinţă de dăruire. Această dorinţă de dăruire a fost introdusă în ea în prima fază, ca senzaţie a rădăcinii, adică, senzaţia Dăruitorului. Dorinţa a început dezvoltarea în interior ei, rezultând a doua fază, în care ea a vrut să devină la fel cu Dăruitorul, rezistând la dăruirea Lui şi depăşind dorinţa proprie de primire.

De aceea a început să se restrângă pe ea însăşi şi să construiască ecran deasupra ei, şi apoi s-a spart. Munca serioasă începe cu această spargere, când dorinţa de dăruire penetrează fiecare dorinţă de primire.

Calităţile de primire şi dăruire nu mai sunt deloc una după alta, adică una asupra celeilalte, separate de un ecran, lucrând ca Eu şi Tu, Creator şi creatură. După spargere, calităţile de Gazdă penetrează calităţile de Musafir, calităţile de dăruire penetrează calităţile de primire şi se amestecă unele cu altele.

Apoi, lucrând de la partea de jos şi urcând scara spirituală, noi îndeplinim exact aceste clarificări fiindcă fiecare detaliu, conţine acum amândouă forţele, dăruire şi primire. Noi le separăm una de alta în două linii, în timp ce noi stăm în mijloc. Iar acum, noi vrem să le comandăm şi să le conectăm una cu alta în forma corectă, linia de mijloc.

În acest fel, noi începem să lucrăm încercând să devenim la fel ca Creatorul. Dar cum pot să fac asta dacă nu Îl cunosc? Pentru asta există mediul, în relaţie cu care eu încep să lucrez la aceasta.

Acum, am amândouă dorinţele de primire şi de dăruire, calităţile creaturii si ale Creatorului. Am Lumina care Reformează şi o stare pe care eu pot să o învăţ analizând relaţiile mele cu mediul şi conectând toate aceste forţe. Acesta este câmpul muncii mele, „laboratorul” meu. Totul este în faţa mea!

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→