Intrebare: Deseori in viata suferim. Cum putem lucra la asta? De ce simtim suferinta? Ce ar trebui sa facem cu ea?

Raspuns: Este imposibil sa avansam fara suferinta. Pana cand ne atingem scopul final, avansam pe calea suferintei.

Suferinta este atunci cand simt ca ceva imi lipseste. De fapt suferinta nu este necesara, pot obtine placere din suferinta. Daca as sti ca o masa deosebita ma asteapta si ca sunt aproape de ea, daca stiu ca urmeaza sa-l intalnesc pe cel pe care il iubesc, un prieten, si ca ceva bun urmeaza sa se intample, atunci asta nu mai este suferinta. Sentimentul de foame si lipsa starneste in mine anticiparea unei bucurii in viitor si impliniri.

De aceea, intreaga problema nu este in a simti lipsa in acest moment, ci ca lipsa isi are implinirea, un raspuns in viitor. Daca o are, atunci pentru mine este un sentiment placut, la fel ca si foamea inainte de masa. Simt cum satisfactia apare. Sa presupunem ca trebuie sa te intalnesti cu iubitul in seara asta, si abia astepti intalnirea. De ce te-ai simti rau atunci?!

Cu alte cuvinte, problema nu este in conditia mea, ci mai degraba daca gasesc placere in ceea ce ma cheama sa merg mai departe sau nu. Problema este ca oamenii nu pot vedea un viitor adecvat in viitor si de aceea simt suferinta. Daca am simti ca toate problemele pe care le avem astazi ar fi rezolvate cu succes maine, nu am mai simti greutatile ca suferinta. Mai mult, va fi ca si o aventura, o pregatire necesara care precede implinirea.

Deci, intreaga noastra problema este dezvaluita in starea urmatoare, cea in care totul va fi bine. Dar trebuie sa „straluceasca” pentru noi ca si o intalnire placuta.

Acesta va fi raspunsul la toate chinurile noastre. Vom accepta sa trecem prin toate starile neplacute – urcari si coborari, tot felul de confuzi in minte si simtire – necesare pentru corectarea noastra spirituala.

Daca totusi, cu sprijinul mediului nostru, stim ca un viitor luminos ne asteapta, atunci nici una din starile actuale nu va mai aparea ca si suferinta. Le vom percepe ca senzatii necesare, o foarte sanatoasa foame inainte de a aprecia satisfactia pe care ne-o da mancarea.

Din  Prima Lectie de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mental, fiecare crede ca este gata si ca doreste sa se uneasca cu ceilalti, dar cand vine vremea sa isi indeplineasca dorinta, esueaza.

Raspuns: Esuam doar dintr-un anumit punct de vedere. Fiecare din noi separat suntem gata pentru asta, dar impreuna nu suntem. Exilul in Egipt este diferit de celelalte. De ce au intrat in Egipt cu ajutorul lui Joseph? A fost Joseph (din cuvantul ebraic „Osef” „a cuprinde”) pentru ca el este suma tuturor fortelor si bazelor.

Raul este imposibil de dezvaluit, chiar daca toata lumea doreste asta. Pentru a obtine asta, trebuie sa fie indeplinita o conditie: trebuie sa exise dorinta de unitate. Fratii lui Joseph au fost virtuosi, si fiecare din ei a dorit sa il serveasca pe Creator, dar nu si-au dorit sa se uneasca. Nu au fost de acord sa se alature lui Joseph care este baza.

Dar cand au fost obligati sa intre in Egipt cu ajutorul lui Joseph, au inceput sa vada cat de mult au urat si respins ideea de unitate. Exilul insusi a fost revelarea urii fata de unitate. Doar cand aceasta ura a ajuns la forta maxima si cineva incepe sa-i  simta puterea asupra lui (insemnand pe de-o parte ca este subordonat Faraonului, dar pe de alta parte, sufera cu adevarat pentru ca nu poate implini nimic), trecerea apare.

Dar toate acestea se intampla datorita efortului de a ne uni, sa ne ridicam dorintei proprii de a face asta. Astfel, exilul este depasit. La fel si noi, stam la granita Egiptului, asteptand. Dorinta de a fi unul se manifesta in grija comuna, cand fiecare se gandeste si isi face griji in legatura cu unificarea interioara.

Ca rezultat, simtim ca este ceva intre noi care ne uneste, si vom deveni o inima. In acest punct, suntem o inima spirituala, o dorinta spirituala, suntem conectati cu Creatorul si avem nevoie de Lumina care ne uneste, astfel incat prin dorinta noastra comuna vom putea face acte de daruire fata de Creator.

 Din Discutii despre Munca spirituala  12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cateodata in timpul lectiei punem intrebari care ne arata slabiciunea, si ca nu avansam si avem succes asa cum ne-am fi asteptat. Vad ca nu respingeti acest gen de intrebari, ci mai degraba incercati sa raspundeti de fiecare data.

Raspuns: Invatam ca cu cat mai mult o persoana avanseaza, cu atat mai mult se simte inutil, lipsit de putere, marunt. Nu te simti rusinat pentru ca noi nu ne masuram cu cocosii din cotet ci cu Creatorul.

Daca sunt o gaina in cotet, atunci cu siguranta ma simt ca un zero. Dar daca Creatorul mi se reveleaza, este normal sa ma supun. Nu este nici o rusine in asta. Nici eu nu judec astfel de lucruri si nu ignor o persoana daca imi spune sa este slaba. Sunt familiarizat cu astfel de stari. Slabiciunea nu este o problema in acest punct. Dimpotriva, slabiciunea este atingerea sinelui in forma sa autentica, pe fundalul Lumini Superioare.

Dar apare intrebarea: I-a mai ramas persoanei  dorinta de a a atinge scopul in momentul in care si-a pierdut credinta in puterea sa, si isi mai doreste sa o obtina? In acest fel el cere corect ajutor.

Evident, fiecare trebuie sa experimenteze asta singur, si la fel sa explice tuturor prietenilor din intreaga lume ca atingerea personala a umilintei si constientizarea valorii scopului, ambele conditii sunt obligatorii pentru a putea trece prin Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate).

From the Talk on Spiritual Work 12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna conectarea dintre depresie si natura noastra?

Raspuns: Depresia este senzatia de goliciune a dorintei. Exista dorinte, dar nu exista implinire. Este cea mai vie manifestare a naturii noastre. De fapt, Creatorul creaza dorinta, iar aceasta dorinta tanjeste sa fie implinita. Aceasta este natura noastra.

Dorinta colectiva unde ne aflam cu totii sau fiecare mica dorinta individuala, este alcatuita din cereri de implinire. Cand dorintei ii lipseste implinirea interioara, intrebarea este unde este implinirea. Daca este undeva aproape si dorinta simte ca este aproape dar nu inauntru, apare depresia.

Daca aceasta implinire nu ar fi existat, atunci nu ar fi nici depresia. Cine poate stii ce fel de desertaciune simt? Cum ar putea stii niste tarani din Africa ca le lipseste laptopul sau masina de spalat? Dar daca implinirea viitoare, care ar putea fi,dar care nu este inca in tine, apare in viziunea ta, in senzatiile tale, face sa apara depresia.

Deci, depresia caracterizeaza nu o persoana primitiva, ci mai degraba pe cineva avansat. Si, cu cat mai mult mergem inainte, cu atat va fi mai multa depresie,  deoarece dorintele s-au maturizat si, la fel, acum suntem constienti ca ne lipseste implinirea.

Este evident cum in ultimii patruzeci de ani depresia a fost imprastiata pe tot cuprinsul lumii. Astazi este una din problemele de varf. Mai mult, a devenit si o boala. Va continua sa creasca si nu o vom putea opri.

In viitorul apropiat, va trebui sa legalizam si sa vindem droguri tuturor celor care vor. In principiu, vom fi fericiti sa luam orice ca sa nu mai simtim depresia. Dar nu o vom putea invinge. Va veni vremea cand persoana vede problema „rezolvata” in fata lui sau ei dar nu va putea folosi drogurile. De ce? Pentru ca vor simti ca nu acesta este raspunsul la intrebarea lor, „rezolvarea” vidului interior.

De aceea, batalia cu depresia este batalia majora a omului cu desertaciunea sa si exact asta il impinge inainte. Deci, prin numarul celor care sunt deprimati putem vedea cat de aproape este umanitatea de a-si constientiza raul.

Nimic nu ii va fi de ajutor in afara unui angajament decisiv, ferm si dinamic pentru o societate corectata. Doar acolo isi va putea suprima depresia si foarte intensiv, doar deconectandu-se, oprindu-si sentimentele si avand incredere in mediu ca si cand s-ar arunca in apa. Nu exista alt leac, numai influenta mediului. Iar ca rezultat, implinirea apare si imediat va elimina depresia.

Din Lectia a 2a a de la Conventia din Berlin dinn 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca nu trebuie sa ne suprimam egoul, ci mi degraba sa ii marim partea pozitiva. Ce ati vrut sa spuneti cu asta?

Raspuns: Este vorba despre care merge pe calea spirituala si intra in grupul Cabala. Cum poate cineva sa isi mareasca partea pozitiva cand el este in cadere?

Cand ma simt rau iau o pastila iar cand sunt in pasa proasta merg sa dansez. Dar facand aceste lucruri, nu imi suprim sau neg egoul chiar deloc. Daca te simti bolnav, faptul ca stii asta este bine, dar nu te chinui singur. Nu esti tu! Este doar o parte mica a egoismului tau care ti se arata. Nu o lua personal.

Negativul evolueaza constant in persoana pentru a dezvolta partea pozitiva. Ce este acest pozitiv? Nu este anihilarea egoismului sau echilibrarea lui in viata corporala. In nici un caz nu ar trebui sa compensez un minus cu un plus pamantesc. Nu conteaza cat de cumplita poate fi senzatia mea, doresc sa compensez minusul doar cu un plus spiritual. Altfel, as fi la fel cu „reformatorii” lumii.

In orice situatie, nu compensez negativul reducandu-l. De fapt, imi este dat deliberat intrucat nimic nu este intamplator in viata. Deci ce ar trebui sa fac? Trebuie sa imi cresc relatiile pozitive cu grupul, cu mediul potrivit. De ce? Pentru ca intregul meu viitor depinde de conectarea noastra reciproca intr-un sistem complex.

Daca egoismul evolueaza in mine, atunci este singura decizie corecta. Plusul meu sta pe calea spre grup. Daca in intregul meu egoism imi cresc conectarea pozitiva cu mediul, atunci este o forta cu adevart altruista cu care contrabalansez forta egoista. Concluzia este ca ma ridic la stadiul urmator prin compensarea minusului.

Atunci, si nu este nevoie sa o spun, un nou minus apare in mine, si trebuie sa ma inradacinez din nou in grup.  Dar in acest punct, grupul mi se pare chiar mai rau. „Idiotii, manechine cu inima de piatra. Nu-mi trebuie nimic oricum, plec sa ma racoresc”.

Astfel, persoana trepatat isi apleaca capul – din nou, si se intoarce la mediu pana cand obtine conectarea completa. Natura ne incurajeaza sa facem la fel, astfel ca suntem impreuna intr-un intreg. Deci, criza globala si totala dependenta a unuia fata de celalalt, ne arata in ce directie trebuie sa ne corectam.

Deci, am stabilit ca nu trebuie sa lucram impotriva egoismului, ci sa lucram sa il folosim in mod corect. Iar ca rezultat minusul il transformam in plus. Altfel, niciodata nu il vom avea.

”Eul” meu este un tranzistor, la fel ca si rezistenta necesara pentru obinerea curentului de la o sursa. Minusul si plusul creaza tensiunea care atrage si imi formeaza realitatea. De aceea, obtinand un anumit potential intre minus si plus, incep sa vad intreaga imagine a lumii superioare pe „ecranul” meu.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus în repetate rânduri că ideile Cabalei ar trebui să fie aduse în psihologie şi in mintea ştiinţifica. Predau psihologia într-o universitate şi am observat că la fel ca toti ceilati oameni de ştiinţă, chiar şi psihologii au opinii foarte înguste. Deci, cum putem aborda psihologii? Cum putem aduce elemente ale Cabalei în psihologie?

Răspuns: În principiu, si eu am venit din lumea ştiinţifică. Dar am parasit-o. Cu toate acestea, eu respect oamenii care totuşi încearcă să găsească ceva despre natura, ei înşişi, şi lumea inconjuratoare. Desigur, ei sunt condusi de calităţi egoiste, dar asta e modul în care omul este şi nu poţi face nimic in legatura cu asta.
Psihologii, filosofii, şi alte persoane care studiaza ceea ce pare a fi lumea interioara a omului şi teoria cunoaşterii, precum şi oamenii de ştiinţă din domeniul diferitelor sisteme închise – toata   cercetarea lor se bazează pe natura noastră şi evoluţiile anterioare în toate ale ştiinţei . Ştiinţa se dezvoltă în cele cinci simţuri ale noastre şi este construita din aceste senzaţii.

Fireşte, toata această ştiinţă  este absolut egoista, pentru că vine de la senzatia din interiorul egoismului, calitatea noastra principala. Şi natural, psihologii, psihiatrii si filosofii nu sunt în măsură să înţeleagă Cabala, deoarece acesta funcţionează cu calităţi opuse. Aceşti oameni nu sunt mai aproape de obtinerea Cabalei decât toti ceilalti.

Asta pentru ca, în scopul de a dobandi Cabala, cineva trebuie să aibă un punct în inimă. În cazul în care este prezent, dacă o persoană are nevoie să cunoască „De ce exist?”, care nu vine de la socoteala filozofica inteligenta, ci din necesitatea sa personala, interioara, atunci el ajunge la senzaţia şi înţelegerea despre care vorbeste Cabala. Acest lucru nu se intampla imediat, ci pe parcursul unui studiu serios.

La început, el nu intelege despre ce este vorba, deloc. El stă la lecţii mai multe luni, ascultand şi dînd din cap, dar el încă nu are senzatiile interioare care apar sub influenţa Luminii, care sunt adecvate domeniului despre care vorbeste ştiinţa Cabala. Cu toate acestea, treptat, acest lucru se întâmplă. Noi trebuie să aşteptăm.

Acesta este modul în care copiii cresc. De-a lungul a 20 ani o persoană se ridica şi creşte şi abia  mai târziu ea devine potrivita pentru a trai in lumea noastra. Chiar dacă ea a fost născuta în această lume şi mediul său în întregime este, de asemenea, în această lume, încă îi iau 20 de ani pentru a deveni mai mult sau mai puţin independenta. Şi chiar şi atunci ea este alături de mama ei tot timpul …. Totusi, să presupunem că aşa este. Cu toate acestea, în cazul nostru este vorba despre lumea spirituala, un teritoriu complet neexplorat.

Cum mă pot pregăti pentru ea dacă nu mă aflu în ea? Cum ma pot adapta la ea, dacă eu n-o simt? Mi sa spus despre acest lucru în aceste cărţile şi eu nu înţeleg despre ce vorbesc. Deci totul se rezumă numai la influenţa Luminii Inconjuratoare.

Noi pur şi simplu trebuie să-i luam pe aceşti oameni şi să-i plasam sub influenţa Luminii Inconjuratoare dacă sunt de acord cu asta. Adică, trebuie sa-i plasam în mediul corect, sa evocam Lumina Inconjuratoare prin studiu, şi de-a lungul mai multor luni sau ani, vom vedea rezultatul. Acesta este singurul lucru pe care-l putem face. Dacă o persoană este de acord cu asta, acest lucru se va întâmpla cu ea, iar dacă  nu este de acord , nu se va întâmpla.

Cât de multe cunoştinţe  a dobândit în această lume nu are nici o legătură cu Cabala deoarece cunoştinţele pe care le-a dobândit sunt despre lumea noastră, acest tărâm, „in interiorul acvariului.” Deci cum poate aceasta sa-l ajute să afle ce este în afara? La urma urmei, acolo totul este structurat intr-un mod complet diferit.

Chiar daca el este un mare savant în lumea noastră, chiar dacă este Einstein însuşi,  se va trezi complet imperceptibil la ceea ce se spune aici. Este scris că nu persoana inteligenta este cea care va stapani lumea spirituală. Acesta nu este niciodată un criteriu! Acesta poate fi realizat numai de către o persoană cu un punct în inimă, care în mod corespunzător se situează sub influenţa externă a grupului şi influenţa interioară a Luminii. Din interiorul punctul din inima este influenţat de Lumina, şi din afara este influenţat de grup.

Sub influenţa acestor două parti, acest punct se mareste şi o persoană începe să  simtă primele zece Sefirot în interiorul său, pe masura ce creşte de la un grad la altul. Şi deodată – Kabang! Această senzaţie devine revelata în interiorul sau. Apoi, incepe sa inteleaga ceea ce a auzit, ceea ce a citit, şi despre ce au vorbit altii. „Oh, acum m-am prins!”

Din prima lecţie a Convenţiei de la Berlin din 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem echilibra sentimentele noastre cu mintea noastră?

Răspuns: Dar de ce am face asta? Fiind echilibrat nu este un lucru bun. Chiar dacă acest lucru este scopul nostru – sa ajungem la echilibru si armonie, cu toate acestea, atâta timp cât suntem pe cale, nu avem nevoie de acest lucru sa ne opreasca.

Invatam că Creatorul a creat dorinta de a primi, care este creatia, materia şi singurul lucru care există. Aceasta dorinta se dezvoltă cu ajutorul Luminii care a creat-o. Cu alte cuvinte, există o forţă speciala numit „Lumina”, „forţa de a darui,” sau „radacina” care a creat dorinta de a primi, forţa primirii.

Când dorinta de a primi va începe să se dezvolte cu ajutorul a Luminii, ea trece prin patru faze, fiecare dintre ele dand naştere la etapa următoare şi umpland-o, şi apoi acea faza isi continua dezvoltarea. Când această dorinţă ajunge la a patra fază de dezvoltare, ea începe să pună întrebări:  Cine sunt eu? Pentru ce traiesc? De unde am venit?

În esenţă, aceste întrebări sunt despre „radacina”. Şi pentru că dorinţa intreaba despre acest lucru, o minte începe să se dezvolte în cadrul acesteia. Lumina influenteaza vointa noastra de a primi în aşa fel încât nevoia de împlinire face dorinţa sa înceapa căutarea unei cai de a atinge ceea ce doreşte.

Vedem acest lucru  bazat pe modul în care suntem structurati. Ce includem înauntrul nostru? Particule pozitive şi negative: pozitroni si electroni, atomii care ne alcătuiesc şi se unesc în molecule. Acestia, la rândul lor, se conecteaza împreună în funcţie de valenţă lor. Deci, după ce totul este spus şi făcut, există două forţe: forţa de primire şi forţa de daruire.

Dar atunci când încep să se unească, ei formeaza celule de gândire. Acesta este motivul pentru care fiecare atom şi fiecare moleculă începe să simtă nevoia de a percepe in sine. Şi atunci când încearcă să se unească împreună,  cauta un mod de a se completa în funcţie de numărul de electroni liberi. Apoi se dovedeşte că, în virtutea acestor procese, se formează o minte.

După aceea particulele încep să se unească într-un mod care pare mecanic. Creierul nostru este, de asemenea, mecanic şi nu conţine nimic de Sus. Dar cauta dupa modul cel mai raţional, cel mai scurt si cel mai bun  pentru a ajunge la ceea ce doreşte. Aceasta se numeşte naşterea minţii în interiorul dorintei. O dorinţă mare dă naştere la o minte mare, in acord cu faptul că trebuie să atingă lucruri mari, în timp ce o dorinta mica produce o minte mică.

 Acest lucru este similar cu dezvoltarea unui copil. Un copil mic are dorinte mici şi o minte mică, dar cu cat mai mult ii dezvoltam dorinţele sale pentru ca el să ştie cum să ia ceva separat şi sa-l puna înapoi împreună, cu atat mai mult mintea lui se dezvoltă. Acelaşi lucru se întâmplă la nivelele mineral, vegetativ, şi animal.

Cu toate acestea, dorinta de a darui are un creier complet diferit. Acolo  ieşim din noi înşine la memoria comună, care este în afara noastră. Încep să dobândesc un sentiment extern, sentimentul de a darui, cu ajutorul  dorinţei mele de a atinge „radacina” şi  începând să ma conectez la dorinţa care se află în afara mea.

Dorinţele externe sunt situate între oameni şi sunt dorinţa comună pe care fiecare dintre ei o dobândeşte. În acelaşi mod o persoană dobandeste, de asemenea, mintea externa din afara fiecaruia dintre noi. În acest caz, dorinţele noastre şi mintea noastră sunt nelimitate. Atunci, eu nu-mi limitez mintea cu granitele personalitatii mele, ci dimpotrivă, ies intr-o dimensiune în care nu există limitări. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului.

Din prelegere în „Cabala L’Am” Hall pe 1/25/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce oportunităţi ne deschide noua o minte nelimitata?

Răspuns:  Incep sa percep creaţia in adâncimea materiei mele. Dacă mă uit la materie, fără participarea creierului meu, atunci vad doar modul în care aceasta apare extern. Dar, cu ajutorul minţii pot pătrunde în interiorul materiei şi vad din ce în ce mai profund rădăcinile ei până când ating  planul creatiei.

Merg prin materie, până la rădăcina care a dat naştere acesteia, până la Creator, până la planul creatiei. Obtin: De ce a fost născut şi care este funcţia sa de la începutul creaţiei şi până în prezent? Şi când mă întorc, ajung la sfârşitul creaţiei, deoarece începutul şi sfârşitul sunt într-un singur loc.

Se pare că procesul prin care trec este dobandirea unei minti. Prin urmare, atunci când parcurg 125 de niveluri spirituale, dobândesc mintea mea. Acesta este motivul pentru care această achiziţie este de 620 mai mare decât achiziţionarea unei minti in interiorul dorintei de a primi.

Din prelegere în „Cabala L’Am” Hall pe 1/25/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Poti explica te rog ce inseamna sa lucrezi cu Lumina in mod corect?

Raspuns: Sa lucrezi corect cu Lumina este foarte simplu. Diferenta intre Cabala si religie (sau alte metode) este ca religia Ii cere Creatorului sa se schimbe si sa devina mai bun, in timp ce Cabala spune: „Creatorul este Absolutul si doar tu te poti schimba”.

Creatorul este Lumina, insemnand singura forta in univers in interiorul carei a noi existam. Aceasta forta este constanta si absoluta. De aceea, singurul mod de lucru cu Creatorul este foarte simplu: cu cat mai asemanator esti fata de aceasta forta, cu atat mai mult te influenteaza, iar cu cat mai putin te asemeni cu ea, cu atat mai putin te influenteaza.

Este vorba de o formula simpla. Daca ai studiat fizica in scoala atunci trebuie sa stii: influenta oricarei surse asupra unui obiect care este in campul ei de activitate este direct proportional cu patratul distantei dintre ele. Cand sunt de doua ori mai aproape de obiectul care ma influenteaza, atunci impactul este de patru ori mai mare. In acest fel se intampla in lumea fizicii si la fel este si in lumea spirituala.

De aceea, daca vii doar putin mai aproape, poti sa vezi cum Lumina care te influenteaza este de doua ori mai puternica. In acest fel lucram cu Lumina superioara.

Din Lectia a 3a de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Trecem printr-o multime de stadii. Cat de important este sa mentinem calea sau sa le inregistram pentru a putea trece prin aceste stadii constient?

Raspuns: Buna intrebare. Chiar la inceputul drumului meu mi-am intrebat si eu la fel profesorul: trebuie sa pastrez cursul tuturor starilor mele? „Astazi, simt in felul asta si ii vad pe ceilalti in felul asta”. Ajuta daca notez fiecare stare in care ma aflu: eu, cum ma vad pe mine si cum ii vad pe ceilalti, cat de bine inteleg, sunt constient de mine in aceasta lume si de lume in general. Ar trebui sa stabilesc, sa spunem, zece aspecte si sa incerc sa le  revad o data pe zi sau poate o data la cateva zile (in functie de felul in care starile mele se schimba)?

Profesorul meu spunea ca merita sa faci asta la inceput. Ajuta. De exemplu, ma uit inapoi si vad ca am mai trecut prin ceva similar si nu s-a intamplat nimic rau, am trecut peste. Sau folosesc inregistrarile pentru viitoarele stari.

Cat de mult ajuta asta in avansarea personala? Este imposibil sa revezi toate detaliile trecutului, oricat de mult ai incerca. De fapt, acum traiesti in starea urmatoare si nu poti simti ca si cum ai fi in trecut. Nu il mai intelegi in felul in care a fost; esti ca si o alta persoana acum, complet diferita.

Coboram de Sus de-a lungul celor 125 trepte spirituale si convietuim cu sute de mii de Reshimot (inregistrari informationale). Fiecare Reshimo este o stare spirituala care contine toate lumile, universurile si totul acolo este un intreg.

Deci, cand acest Reshimo lucreaza in mine, pot simti si gandi doar ceea ce imi dicteaza. Cand  Reshimo pleaca, este ca si cand am apasat pe butonul de stergere si nu mai stiu sau inteleg nimic. O alta Reshimo apare, iar eu actionez in functie de asta.

Suntem un sistem care constant experimenteaza Reshimo, gena informationala, care apare in el.  Traim prin aceste gene. O secventa a acestor gene ne da senzatia de viata, de flux, de miscare.

De aceea, sa fii acum in starea de astazi si sa citesti despre starea in care ai fost acum doua saptamini, s-ar putea sa nu mai intelegi nimic, deoarece nu mai traiesti in starea aceea acum. Incearca si vezi singur. Dar totusi este folositor, cel putin ca sa te faca sa intelegi ca nu te intelegi nici macar pe tine.

Din Lectia a 2a de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→