Exist în dorința mea, adică senzații și minte, minte și inimă. În interiorul lor, trăiesc și simt realitatea numită „această lume” și în ea se află universul, galaxiile, planetele, stelele, globul și umanitatea.

Dar, în afară de asta, trebuie să-mi imaginez că există o graniță a acestei senzații, urmată de o altă percepție, nu în raport cu forța egoistă în care trag totul spre mine, ci relativ la dăruire, atunci când mă îndepărtez de mine.

Aceasta este lumea inversă în care totul este opus: în loc de ură – iubire, în loc de a primi – dăruire, în loc de atracție – respingere. Trăim în acea altă lume, nu pentru a ne face bine  noua înșine, ci pentru a face bine celorlalți și pentru aceasta facem toate acțiunile.

Este ca și cum aș merge în spațiu într-un costum spațial. Ceea ce este în interiorul costumului este propria mea lume mică. Dar în afara ei este o lume foarte diferită pe care nu o cunosc. Nu mi se permite să fiu acolo în modul egoist în care mă aflu acum.

Dar dacă îmi pot adapta simțurile și mintea la condițiile acelei lumi, pot trăi acolo. Și acesta este ceea ce trebuie să facem: schimbarea utilizării inimii și a minții noastre de la egoista la in beneficiul altora. Și făcând acest lucru, îmi neutralizez „eu-ul” și nu mai am nevoie de un costum spațial special, nu trebuie să mă protejez.

La urma urmei, dacă nu acționez în beneficiul meu, ci doar în beneficiul altora, atunci nu trebuie să mă izolez de ei. Nu mă pot răni; dimpotrivă, pot folosi tot ceea ce este în afara acestui costum în beneficiul tuturor.

Trebuie să încercăm să ne imaginăm această diferență între a fi „în interiorul rațiunii”, adică a minții și inimii noastre egoiste actuale și „deasupra rațiunii”, în dăruire. În acest fel, vom începe treptat să ne apropiem de granița dintre „în interiorul rațiunii” și „deasupra rațiunii”, trecerea de la lumea materială la lumea spirituală.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 25.11.2020, „Munca cu credința deasupra rațiunii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un Cabalist se bucură de rău la fel ca de bine. Însă, acest lucru nu înseamnă că este un masochist deoarece un Cabalist nu atribuie suferința lui însuși, ci doar egoismului, care a fost creat de Creator. Și el percepe egoismul nu ca pe propria sa dorință de a se bucura, ci ca pe o forță care vine de la Creator.

Își privește corpul animalic ca cercetător. În corpul animalic este dezvăluită forța de primire, egoismul, dar un Cabalist vrea ca forța dăruirii să fie dezvăluită în el. El se vede ca un cercetător complet neutru, care nu aparține nici primirii, nici dăruirii.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 11/15/20, „Munca cu credință deasupra rațiunii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Evoluția ne va conduce cu siguranță la echivalența de formă cu Creatorul, în mod voluntar sau prin suferință; există doar două căi. La început, întreaga lume se dezvoltă inconștient, numai datorită forțelor naturii. Dar pornind de la un anumit stadiu de dezvoltare, individul se îndepărtează de existența sa animală și dezvoltă o persoană în el însuși, o formă spirituală similară cu Creatorul.

Astfel de oameni pot atrage o forță superioară către ei înșiși și își pot accelera dezvoltarea și, prin ei înșiși, ca printr-un canal deschis, pot transmite această putere de dezvoltare tuturor celorlalți. Drept urmare, tot răul se va transforma în bine, dar trebuie să contribuim la aceasta devenind participanți activi la acest proces.

Suntem la linia de sosire a procesului de dezvoltare și, prin urmare, merită să participăm activ la acesta, astfel încât să nu fim aruncați înapoi. În caz contrar, există pericolul ca acesta să se întoarcă ca într-un joc de copii, atunci când un jucător de fiecare dată se mută cu câțiva pași înainte, dar după următoarea aruncare a zarurilor este brusc trimis înapoi aproape de începutul jocului.

Dacă vrem să evităm o astfel de revenire la cercul de pedeapsă al evoluției, ar trebui să respectăm legile naturii, legile Creatorului și să încercăm să ne unim din ce în ce mai mult și să ne conectăm cu forța superioară. Iar apoi tot mai multă lumină va curge prin noi în lume.

Lumea nu este de vină pentru nimic, totul depinde de partea de „Israel” care tinde spre Creator, cei care conectează toate națiunile, acest întreg cerc cu Creatorul printr-o linie, un canal direct.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala, 18.11.2020, „Conectând lumea în ultima generație”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem în lumea infinitului, plină de lumină, care umple întregul univers. Dar noi simțim această lume ca fiind goală, care nu ne dă altceva decât o scânteie mică de viață, astfel încât să putem exista cumva. Prin urmare, noi nu prețuim această lume. Totul în ea este ascuns, dar trebuie să-l dezvăluim.

Ascunderea și dezvăluirea depind numai de noi și de nimeni altcineva. Trebuie doar să mă conving că exist deja în lumea infinitului, în oceanul luminii infinite, împlinirea infinită și nu îmi lipsește nimic. Singurul lucru care îmi lipsește este atitudinea mea corectă. Dacă mă raportez la lume în acest fel, voi descoperi că totul este acolo.

Aceasta înseamnă că mă ridic la credință deasupra rațiunii datorită unui sentiment de bucurie, unitate și sprijin reciproc. Așa descoperim lumea bunătății absolute și vedem că nimic nu s-a schimbat cu adevărat în afară de percepția noastră.

Anterior, am văzut întreaga lume ca fiind neagră, pentru că am judecat-o conform deficienţelor mele. Și când îmi corectez atitudinea față de lume, mă ridic la credință deasupra rațiunii și vreau să văd o lume bună plină de lumina superioară, Creatorul, văd că asta este cu adevărat.

Iar aceasta nu este o sugestie psihologică sau autoamăgire, ci o realitate adevărată. Trebuie doar să mă ridic de la gradul de Malchut la gradul de Bina, pentru a vedea lumea în calitatea de dăruire și nu de primire.

Atunci lumea va fi bună, voi vedea că totul este bine în ea și nu există rău. Pur și simplu, fiecare judecă în măsura propriei corupții: dacă există rău în mine, atunci văd rău în jurul meu. Și dacă mă corectez, văd lumea corectată. Totul depinde de viziunea mea interioară.

Iar cea mai corectă atitudine este să fii în bucurie. Prin urmare, este scris: „Slujiți Creatorului cu bucurie”. Dacă ne raportăm la Creator și la lumea creată de El cu bucurie, cu recunoștință, fără a-L critica pe Creator, vom simți că lumea este cu adevărat bună. Aceasta înseamnă că vrem să ne ridicăm de la gradul de Malchut la gradul de Bina, la credință (gradul de Bina) deasupra rațiunii (gradul de Malchut).

Creatorul mă tratează bine, dar mi se pare că primesc lovituri pentru că, în loc să fiu în credință, puterea dăruirii, sunt în primire. Eu sunt cel care corup atitudinea Sa față de mine. Prin urmare, trebuie să depun toate eforturile pentru a dezvălui bunătatea Creatorului. La urma urmei, nu poate exista rău în lume dacă nu există altă forță decât Creatorul, care este bun și face bine.

Dacă mi se pare că există rău în lume, este pentru că sunt corupt în interior. Nu există altceva de remediat decât atitudinea mea față de realitate. Și atunci voi vedea că nu există rău – există numai bine.

Din lecția pentru femei 11/1/20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul a avut o sarcină dificilă în faţa Lui, de a crea un om, care să fie similar cu El, dar care să rămână în continuare o persoană, adică să fie independent de Creator. El nu ar fi în interiorul Creatorului, ca un făt în pântecele mamei, care nu este considerat a fi existent în sine, întrucât toată viața lui este prin intermediul mamei sale.

Odată am scris Împreună pentru totdeauna: Povestea despre Magicianul care nu a vrut să fie singur,  care vorbește exact despre acest lucru. Magicianul era singur și a decis să-și facă un prieten. A încercat să-și facă un prieten din piatră, dintr-o floare, un câine, din ceva care se afla la nivel mineral, vegetal sau animal, dar și-a dat seama că este imposibil. La urma urmei, nu există nicio ființă independent, care să se opună Creatorului.

Iar apoi El a decis să creeze un om cu o mare dorinţă de a se bucura, care va fi opus Creatorului, nu va fi de acord cu El, va rezista și chiar se va mânia și îl va urî.

Tot acest egoism trebuie să existe în fundamentul nostru, astfel încât să putem simți, înțelege și să ne conectăm cu Creatorul, prin el. O persoană trebuie să combine în mod necesar două contrarii: întuneric și lumină, bine și rău.

Dar răul trebuie să apară înainte ca omul să vrea să se despartă de el, să se ridice deasupra naturii sale. Acesta este motivul pentru care pregătirea pentru crearea unei ființe umane este un proces atât de complex și de lung. A fost necesar să creăm ceva opus Creatorului, dorința de a ne bucura, care se dezvoltă treptat cu ajutorul luminii, conectându-se și separându-se de ea, adică funcționează cu două dorințe: primirea și dăruirea.

Acesta este modul în care Creatorul pregătește creația: prin construirea și spargerea ei, construirea și spargerea ei din nou. Și pentru că El a construit și a rupt toate gradele, toate lumile, până în lumea infinitului, El a pregătit toate stările, una împotriva celeilalte, astfel încât omul să poată trăi printre ele și să se ridice deasupra binelui și a răului, așa cum se spune: „Și vei fi ca îngerii, cunoscând binele și răul”. Și acesta este punctul din care începe creația, calitatea comună a iubirii și a unității.

Putem spune că pregătirea îndelungată, pentru ca creația să înceapă să se corecteze și să dezvăluie adevărata sa stare, s-a încheiat în zilele noastre, în timpul vieții noastre. Suntem primul grup care încearcă să rămână pe calea cea bună către obiectiv. S-au făcut deja toate pregătirile necesare pentru a începe ascensiunea la gradul spiritual numit credință deasupra rațiunii.

Vrem să ne ridicăm de la propria noastră înțelegere la înțelegerea Creatorului, care se numește credință. Propria noastră opinie se numește cunoaștere, rațiune. Fiecare pas începe cu întunericul, cu ceea ce cere natura mea, dar mă străduiesc să-L înțeleg pe Creator și, prin urmare, trebuie să mă ridic de fiecare dată. Nu acționez sau gândesc așa cum vreau să gândesc sau să mă comport eu, ci fac ceea ce Creatorul vrea să fac.

Creatorul este o calitate a iubirii și a dăruirii și, dacă îmi împlinesc dorința, construiesc o structură spirituală, un Partzuf, un sistem de conexiune între mine și Creator, prin grup, grupul de zece, și întreaga umanitate.

Nu mă gândesc și nu cer pentru mine, numai pentru ceilalți, astfel încât să nu uite de obiectiv, să nu se îndepărteze de el. Investesc în ei, cu toată mintea și inima, pentru a-i apropia de Creator și, făcând acest lucru, devin partenerul Său. Simt grijă și preocupare pentru întreaga umanitate, aducându-o mai aproape de Creator.

Treptat, fiecare persoană din lume va descoperi că trebuie să lucreze în acest fel. La urma urmei, dacă toată lumea are grijă de ceilalți în loc de ea însăși, atunci vom trece de la calea suferinței la calea Torei, calea luminii și vom scăpa de coronavirus și de toate celelalte probleme. Dacă începem să ne gândim la unitate, lumea se va îmbunătăți de la sine. Trebuie doar să ne corectăm gândurile și „totul va fi rezolvat în gând”.

Acest lucru va aduce toate forțele naturii, care acum ne încurcă în mod deliberat viața, în echilibru ca și cum am fi amestecat cărțile de joc. Totul depinde de dorința noastră la nivel uman, cel mai înalt nivel al acestei lumi.

Vom simți adevăratele noastre puteri umane, precum și tot ceea ce ne este încă ascuns în univers: găurile negre, materia întunecată și toate forțele care au fost active înainte de crearea lumii și au adus-o la existență. Adică vom începe să pătrundem în creație și să simțim unde suntem. Aceasta nu este o fantezie, ci o știință reală, știința Cabalei.

Și totul începe cu faptul că toată lumea nu se gândește la sine, ci la prietenii lor, la toată lumea și, astfel, avansează la cel mai înalt grad. Ieșirea din sine este deja intrarea în Creator, pentru că El este dincolo de gândurile și dorințele noastre egoiste. Credința deasupra rațiunii este calea de a atinge următorul grad spiritual, avansând din ce în ce mai sus.

[273338]
Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/3/20, “Munca în credinţă deasupra raţiunii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Citim texte cabaliste și nu putem să înțelegem ceea ce este scris pentru că nu aparținem sistemului sufletului comun, care constă din zece Sefirot sau a unui grup în care trebuie să găsim o legătură cu prietenii noștri.

Am citit „credința deasupra rațiunii” și nu știu ce să fac cu asta. Iar acțiunea este foarte simplă: uniți-vă, astfel încât să nu existe nicio diferență între mine și ceilalți și să devenim cu toții ca cei zece Sefirot ai unui Partzuf spiritual.

Dacă ne conectăm în acest fel, vom începe să simțim ceea ce este spiritual, ce este un Partzuf și cum funcționează Creatorul în el. Vom fi deja într-o altă lume. În loc de oameni, voi simți cei zece Sefirot în care operează forța superioară. Aceasta va fi deja lumea superioară, nu lumea noastră.

În acest fel, voi traversa din lume în lume și, în această formă, voi continua să exist. Voi avea grijă de material, pentru că încă nu m-am detașat complet de el și m-am mutat complet în spiritual, dar îl percep ca pe un lucru secundar.

Voi avea grijă de corpul meu ca un cal sau măgar care există în jurul meu și îmi susține viața. Dar toată munca mea spirituală referitoare la Creator are loc în acest Kli unde ne conectăm cu toții.

În interiorul acestui vas, Creatorul îmi dă umplerea ca Gazdă și eu îl accept ca oaspete. Toate acestea sunt doar în interiorul grupului de zece. Îl întâlnim pe Creator ca oaspete și o gazdă în cadrul grupului de zece: „Eu sunt al iubitului meu și iubitul meu este al meu”.

Aceasta este toată munca noastră. Așadar, citind despre credință deasupra rațiunii, trebuie să vă gândiți cum să implementați ceea ce este scris în interiorul grupului de zece. Și dacă o persoană nu are un grup de zece, ar trebui să încerce să găsească unul cât mai curând posibil. În caz contrar, toate avansările sale vor rămâne scrise doar pe hârtie și nu vor fi niciodată implementate.

La urma urmei, Cabala este o știință practică, aplicabilă, care ne învață din lecție în lecție cum să ne realizăm unitatea din ce în ce mai mult până când începem să-l descoperim pe Creator în ea din ce în ce mai mult.

Și astfel, ne legăm unul cu celălalt până ne întoarcem la un singur suflet așa cum exista înainte de păcatul lui Adam HaRishon cu Pomul Cunoașterii și simțim în legătura noastră Creatorul și întreaga lume superioară, starea noastră eternă. Cu alte cuvinte, ajungem deja la eternitate prin ridicarea la nivelul dăruirii, credința deasupra rațiunii.

Din prima parte a Lecției zilnice de Kabbalah 11/2/20, „Munca în credinăa deasupra rațiunii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este acțiunea cea mai practică, eficientă pe care o pot face în grup?

Răspuns: Pentru moment, acțiunea cea mai practică, eficientă este să vă adunați în grup, să ascultați lecțiile, să puneți întrebări și să vă ajutați unul pe altul să înțelegeți materialul pe care îl studiați și să vă apropiați puțin unul de celălalt.

Apoi lumina superioară vă va afecta și va circula între voi și veți începe să avansați mult mai rapid.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 11/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un Parțuf se construiește începând cu Keter. Keter, Hochma, Bina—acestea sunt calitățile care vin de sus. Noi trebuie să le reproducem în interiorul nostru, în conexiunea dintre noi, cu alte cuvinte, nu în fiecare dintre noi, ci în grupul de zece.

Prin urmare, construcția unui Parțuf începe cu Sefira Hesed, cu calitatea lui Abraham. Aceasta înseamnă că tot grupul de zece lucrează în calitatea lui Abraham, pentru ca prietenii să se conecteze reciproc prin această calitate.

Ea trebuie să domnească în noi, să înceapă să ne conducă către înțelegerea și simțirea faptului că puterea lui Abraham, Hesed (mila), se îmbracă în noi. Abraham, cel despre care vorbește Tora, este o forță a naturii.

Un Parțuf începe exact aici, adică în senzația sufletului nostru. În timpul săptămânii de Sukot vom începe să implementăm în noi calitățile tuturor Sefirot: Hesed, Gevura, Tiferet, Nețach, Hod, Yesod, și Malchut. Apoi ele se vor manifesta în noi și vor începe să trăiască. Adică, vom simți această structură spirituală, o atmosferă specială care ne conectează și pornind de la ea vom revela toate elementele și forțele noi ale lumii spirituale.

Ușpizin reprezintă invitația unui oaspete, a unei forțe noi, în grup. Ea apare atunci când facem eforturi să ne conectăm și dorim ca această forță să se reveleze între noi, ca punct de început al sufletului nostru. Se știe că o astfel de forță, lumina Hochma, nu poate străluci în mod constant în noi, ci picură, strop cu strop, intermitent, pic, pic, pic.  .

Pentru a primi această lumină, trebuie să pregătim un spațiu larg între noi, adică o conexiune în lumina Hassadim, în care fiecare să fie pregătit să se deschidă pentru a se apropia de ceilalți. Lumina  Hochma poate străluci doar în hainele luminii Hassadim. Iar lumina Hassadim (milă) este numită “largă,” așa cum este scris, “inimă largă” și “mână lată.”

Lumina Hochma se numește Ușpizin, un oaspete care vine și se îmbracă în lumina Hassadim. Și dacă nu există lumină Hassadim, atunci lumina Hochma nu poate să vină și să se îmbrace în noi.

Vorbim despre zece prieteni care doresc să simtă spiritualitatea. Aceștia trebuie să se unească în dăruire reciprocă, pentru a se relaționa între ei “cu o inimă mare și o mână largă,” iar aceasta se numește calitatea lui Abraham. Dacă își organizează o astfel de conexiune unii cu alții, atunci forța lui Abraham se îmbracă în grup, fiind prima senzație a dezvăluirii unei forțe superioare, a lumii superioare, a Creatorului.

Nu ne permitem nici un fel de critică la adresa prietenilor, nici un fel de verificare și astfel construim baza acestui Kli numit Abraham, Hesed, în interiorul căruia simțim prima revelație spirituală. Lumina  Hochma începe să se desfășoare în interiorul luminii Hassadim pe care am creat-o.

Principalul lucru este să nu facem nici un fel de calcule, să căutăm o conexiune bună și să încercăm din toată inima să-I tratăm pe prieteni ca fiindu-ne egali, să ne gândim doar cum putem să ne răscumpărăm față de ei. Aceasta înseamnă că încerc să pregătesc pentru ei un loc al dezvăluirii Creatorului, astfel încât El să se deschidă în fiecare dintre ei și astfel fac un act de milă pentru ei.

Nu poate exista nimic negativ în calitatea lui Hesed (milă). Ea este mai presus de orice clarificări și critică, fiind iubirea simplă pentru vecinul tău, o atitudine de bunătate pură.

Trebuie să facem eforturi consistente pentru a menține o astfel de atitudine, Hesed, pentru că ea este baza Kli-ului spiritual, condiția existenței în spațiul spiritual. Ca atare, Abraham este numit tatăl popoarelor. Toți oamenii spirituali, adică toți cei care vor să se apropie de Creator, trebuie să-și însușească această calitate.
[271811]
Din lecția zilnică de cabala 10/3/20, “Sukot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Sarbatori, Spiritualitate, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este calea suferințelor?

Răspuns: Nu trebuie să avansăm spre scopul creației prin suferință, dar când te abați de pe drumul spiritual, te afunzi în suferințe. Te pun înapoi pe drumul cel bun și faci un pas înainte.

Apoi intri mai adânc în egoismul tău, ești deturnat și simți încă o dată suferințe, care te readuc pe drumul cel bun, apoi faci încă o dată un pas corect înainte.

Întrebare: Deci, este imposibil să avansăm fără suferință?

Răspuns: Ideea este că greșim în mod constant pe parcurs, deoarece fără a greși, nu vom putea înțelege cum să funcționăm corect. Prin urmare, avem ocazia să ne îndreptăm spre scop, astfel încât să nu existe suferințe, ci realizarea greșelilor noastre, care să ne ajute să avansăm. Aceasta înseamnă că munca cu greșelile noastre și mersul înainte vor fi la fel.

În acest caz, vom merge fără să cădem și să ne ridicăm, făcând un pas înainte, iar apoi din nou cădem și ne ridicăm, făcând un pas înainte, dar în două rânduri: stânga și dreapta. Trăim anumite suferințe, probleme și greșeli în linia stângă, și lucrăm simultan cu ele în linia dreaptă. Și astfel nu mergem alternativ la stânga și la dreapta, ci ne mișcăm cu ambele picioare către același scop.

Practic, înțelegem că nu putem avansa fără a greși, deoarece acesta este modul în care suntem construiți. Dar dacă avansăm egoist, presupunem deja cum ne vom descoperi greșelile, cum vom dezvălui răul și ne propunem să ne deplasăm la linia corectă.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV, 11/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Iubirea va acoperi toate nelegiuirile. Aceasta înseamnă că zi de zi va trebui să descoperim noi păcate pentru că fără aceasta este imposibil să avansăm. Egoismul este împins să se dezvolte din ce în ce mai mult. Creatorul a dat naștere creației numai prin spargerea sufletului comun al lui Adam HaRishon.. De aici, înclinaţia rea a început să se descopere, marea noastră dorință de a primi plăcere, și trebuie să ajutăm acest egoism să se deschidă din ce în ce mai mult, pentru a nu rămâne la nivelul mineral, vegetal sau animat.

Dar egoismul poate fi revelat numai în forma opusă. Dacă dorim să accelerăm dezvăluirea egoismului, trebuie, dimpotrivă, să ne străduim să obținem unitatea. Și dacă ieri nu am ajuns la o conștientizare mai mare a răului decât alaltăieri, atunci nu ne-am străduit pentru unitate.

În fiecare zi încercăm să ne unim și, ca urmare, ni se va dezvălui respingerea, pentru care vom cere puterea de corectare, astfel încât iubirea să acopere toate păcatele. Și așa vom continua să avansăm.

Este necesar să dezvăluim răul și să atragem binele spre el pentru a acoperi cu iubire toate crimele. Fără fărădelegi, nu va exista nicio unire, nu va exista nicio corectare a Kli-ului. Trebuie să deschidem toate crăpăturile, toate rupturile, în uniunea noastră, în vasul sufletului comun al lui Adam HaRishon. Și acest lucru este posibil doar atunci când ne străduim să ne unim.

La început, facem acțiuni artificiale, încercând să realizăm unificarea, dar vedem că Creatorul nu ne permite să ne unim. Dimpotrivă, dezvăluie ură și respingere între noi. Și acesta este rezultatul dorit, deoarece crimele sunt dezvăluite, deasupra cărora putem să ne unim cu adevărat și să le acoperim cu iubire. Dar aceasta este deja cu ajutorul unei rugăciuni către Creator, care ne va oferi puterea unității. Și astfel ajungem la corectare.

Aceasta este munca: ne străduim spre bine, iar Creatorul ne dezvăluie răul, dar încercăm să acoperim răul cu binele și ne întoarcem către Creator pentru ajutor. Acestea sunt cele două acțiuni: înainte și înapoi, înainte și înapoi, care corespund celor patru etape ale Kli-ului.

Vă puteți imagina că suntem într-o barcă și vâslim împreună, fiecare cu vâsla lui. Fiecare funcționează în propriul său Kli. El este atras de unire și vede că respingerea se trezește în locul ei. Și apoi face o a doua mișcare: Se întoarce către Creator, cere ajutor și vede cum Creatorul trage la vâsle de câteva ori la rând pentru el.. El nu îl părăsește pe Creator până când nu finalizează acțiunea, acoperind toate crimele, nelegiuirile, cu iubire.

Mai trag o dată din vâsle: încerc să mă conectez cu prietenii și văd că nu ating ceea ce doresc, dar deescopăr calități negative. Și apoi mă întorc către Creator și Îl rog să corecteze acest negativ. Și așa tragem la rame tot timpul: unul-doi, unul-doi. Primul sau al doilea vâslit sunt ale mele, unde nimic nu funcționează pentru mine, iar al doilea sau al treilea este făcut de Creator și deja au succes. Despre aceasta se spune: „Creatorul va termina această lucrare pentru mine”.

Prima oară încerc să acţionez și descopăr  neajunsurile, iar a doua oară mă întorc la Creator cu aceste neajunsuri și văd un rezultat reușit.

Un grup de zece stă într-o barcă și fiecare își ține vâsla cu ambele mâini. Gabai se așează la pupa și încurajează vâslaşii, în timp ce Shaatz se așează la prova bărcii. Și așa mergem cu toții.

Prima mișcare de vâsle este să dezvăluie un defect. Vreau să mă conectez cu prietenii mei, dar descopăr că nu sunt capabil de asta. Adică, prima dată când încerc să o fac singur și îmi aflu neputința. Dar, în același timp, sunt conștient de eșecul meu, adică deschid Kli-ul. Și la a doua mișcare de vâsle, îi cer deja Creatorului să mă ajute și să termine această lucrare pentru mine.

Aşa stau lucrurile de fiecare dată: prima vâslă este revelarea lipsei iar a doua este ajutorul Creatorului. Drept urmare, avansăm în barca noastră, făcând mai întâi eforturi pentru a dezvălui răul și apoi ne îndreptăm către Creator pentru corectare și revelarea bunătății.

În primul rând, trebuie să fiu recunoscător Creatorului și prietenilor. La urma urmei, scopul creației poate fi atins doar prin includerea cu prietenii, cu ochii închiși, dacă ei mâ doresc și mă pot accepta. Iar Creatorul trebuie să mă dizolve în prietenii mei, să mă unească cu fiecare, fără nicio distincție între noi.

Prin urmare, sunt recunoscător Creatorului și prietenilor pentru faptul că ei există și îmi oferă posibilitatea de a mă alătura lor, de a mă pierde și de a mă naște din nou, ceea ce se numește „trecerea prin ochiul unui ac”. Nimic nu rămâne din mine în afară de dorința curată, pe care o trag prin ochiul unui ac, și așa mă deplasez dintr-o lume în alta.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/17/20, „Iubirea acoperă toate fărădelegile”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→