Întrebare: Numărul de copii și adolescenți diagnosticați cu depresie, deficit de atenție și hiperactivitate, probleme de concentrare, memorie și somn este în creștere rapidă. Copiii sunt din ce în ce mai puțin fericiți.

Psihologii cred că problema constă în faptul că cei mici au fost privați de posibilitatea de a se juca. Nu vorbim de jocuri pe calculator. Joaca este un spațiu de libertate, în care copiii își stabilesc singuri regulile, își dezvoltă abilitățile de independență, curaj, depășirea dificultăților și așa mai departe.

În prezent, acest spațiu devine din ce în ce mai mic; computerele, școlile și societatea îl fură de la copii. Locurile de joacă sunt goale. Nimeni nu mai știe ce înseamnă să te joci de-a v-ați ascunselea, să joci baba-oarba și așa mai departe, jocurile pe care le jucam noi.

Ce este atât de important la un joc?

Răspuns: Comunicarea! Comunicarea între copii, a copiilor între ei, este o stare necesară, absolut necesară pentru creștere.

Desigur, trebuie să fie prin joc. Toată viața este un joc. Și noi ne jucăm, dar jocurile noastre sunt diferite. Atunci când copiii stau acasă și nu comunică cu ceilalți, chiar și asamblând lego-uri sau un alt set de construcție, sau chiar un fel de super-computer, vor crește nefericiți. Ei nu au o comunicare normală, naturală cu semenii lor în copilărie.

Trebuie să ne dezvoltăm prin aceleași etape ca și natura: inanimat, vegetativ, animal și uman. Adică, trebuie să oferim unei persoane toate aceste patru stadii de dezvoltare în copilărie, astfel încât copilul să se târască, să se murdărească, să-și zgârie genunchii, să exploreze ceva în jurul său. Nu trebuie să-l așezăm pe canapea. Să-l lăsăm să facă totul, tot ce poate, din scânduri, din cărămizi, din scaune. Îmi amintesc că am asamblat o mașină din scaune.

Și este imperativ ca el să nu o facă singur, ci împreună cu alți copii.

Întrebare: Dacă le-o luăm copiilor acum, la ce viitor va duce toată această situație?

Răspuns: La unul foarte urât. Aceștia sunt copii care se nasc fără nicio abilitate de comunicare, care nu au o dezvoltare naturală.

Noi, când eram copii, aveam un loc de joacă mare, acolo era un ciobănesc german mare pe nume Gelz. L-am călărit ca pe un cal când eram mic. Comunicarea cu ceilalți copii era constantă, joaca era constantă.

Îmi amintesc că de fiecare dată când eram obligat să merg la școala de muzică, mă uitam la copiii care urmau să se joace, iar eu trebuia să merg la școala de muzică cu un dosar mare de partituri!

Întrebare: Deci, concluzia ta este jocul, dar cum să-l introducem astăzi? Ce să facem astăzi în impasul actual?

Răspuns: Nu știu. Noi facem totul pentru a reconstrui întreaga noastră lume pentru calculatoare.

Acest lucru nu este în regulă. Văd cum copiii nu mai ies din casă.

Comentariu: Trebuie să restructurăm întregul sistem școlar, educațional și parental?

Răspunsul meu: Toate ar trebui să fie construite pentru dezvoltarea comunicării! Dezvoltarea comunicării poate fi în joc, în dans, în sporturi colective.

Orice altceva nu este un sport. Este doar dezvoltarea egoismului.

Întrebare: Poate cineva să înceapă să restructureze totul?

Răspuns: În primul rând, trebuie să o descriem. Avem nevoie de oameni care vor să descrie totul. Apoi, puteți deja să o împingeți undeva, să o promovați și să o publicați. Pentru ca oamenii să înceapă să citească, să discute. Dar totul trebuie să înceapă cu o simplă descriere a locului unde am ajuns.

Egoismul ne va conduce în sălbăticii și mai adânci.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 18/11/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Este timpul să facem un rezumat al rezultatelor anului trecut. Ce s-a întâmplat? Marea Britanie a finalizat ieșirea din Uniunea Europeană; Joe Biden a preluat funcția de președinte al SUA; Naftali Bennett a devenit prim-ministru în Israel; utilizarea veselei de unică folosință nedegradabilă și a plasticului au fost interzise în Europa; inundații grave au avut loc în Europa de Vest și Centrală; au fost numeroase erupții vulcanice și cutremure în Indonezia, Haiti și așa mai departe; incendii au izbucnit în toată Europa, Rusia și Australia; și multe tornade au provocat pagube în SUA.

Jocurile Olimpice de vară au avut loc la Tokyo; Kabulul a căzut și controlul a fost transferat talibanilor; căsătoria între persoane de același sex a fost legalizată în Elveția; Angela Merkel a demisionat din funcțiile sale; coronavirusul a continuat și continuă și a dus la îmbolnăvirea a aproape 270 de milioane de oameni și la moartea a 5,3 milioane de oameni.

Cum ați rezuma efectele anului trecut?

Răspuns: A fost un an de exacerbări. Așa l-aș numi.

Și cele mai importante escaladări sunt între Israel și Statele Unite. Este foarte grav, până la punctul în care în curând vom fi în dezacord. Suntem deja în opoziție unul cu celălalt. Cred că există chiar și unii care nu sunt de acord cu existența noastră.

Singurul lucru pe care îl mai sper este că evreii din America își vor reveni încet în fire și nu vor fi atât de solidari cu Partidul Democrat, cu mișcările de stânga. Ei încă trebuie să realizeze că deși guvernul este numit „de stânga” și „democratic”, nu este democratic, nu este pentru democrație, nu este pentru popor.

Iar în ceea ce privește Israelul, trebuie să spunem că va fi mai rău, mult mai rău. Nu a fost nimic mai bun pentru Israel decât guvernul Trump. Și nu l-am apreciat, indiferent cât de mult am scris, am vorbit și am strigat despre asta. Nu s-a înregistrat. Evreii l-au trădat. L-am împins departe. Și doare foarte mult, și încă vom suferi mult din cauza faptului că a ieșit așa.

Va dura mult timp pentru ca evreii să învețe din asta, dar lecțiile vor fi foarte serioase, lungi și, mi-e teamă să spun, sângeroase.

Întrebare:: Este acesta principalul efect al anului trecut pentru dvs.?

Răspuns: Nu există alt rezultat, deoarece este legat de obiectivele dezvoltării lumii.

Întrebare:: Rezumând anul trecut, la ce vă gândeaţi, la dvs,  Israel sau la noi?

Răspuns: Nu. Mă gândeam la realizarea programului creației în timpul nostru, în ce fel se va realiza. Și din păcate, transformăm tot acest drum dintr-unul amabil, scurt într-unul sângeros, care în final va fi tragic, lung și dureros. Mai ales pentru noi, dar în principiu, și ca urmare pentru întreaga lume.

Întrebare: Aţi spus „drum”. Explicați atunci vă rog, de ce aceste două țări, sau una, parcă se află ca în centrul lumii?

Răspuns: Israelul este în centrul lumii. Nu pentru că eu sunt în el, ci pentru că este așa din motive obiective. Am văzut asta de-a lungul istoriei. Și în principiu, majoritatea oamenilor sunt de acord cu asta, cei care văd situația și privesc întreaga istorie prin prisma timpului și a evenimentelor. Totul este legat astfel.

Suntem în centrul evenimentelor, iar sarcina noastră este să conducem lumea către unitate și conexiune, dând un exemplu și trăgând pe alții după noi.

Iar noi nu facem asta. Prin urmare desigur, este vina noastră că lumea este în starea în care este acum. Va trebui să reparăm acest lucru și să continuăm să îl reparăm poate în moduri foarte, foarte neplăcute. Aceasta se numește „calea suferinței”.

Deci nu va exista nicio conexiune, vor fi despărțiri lungi, vor fi probleme pe termen lung, încăierare, războaie și neînțelegeri, dar până la urmă rezolvăm toate acestea. Și când noi adică evreii, mergem pe calea greșită, nu pe calea conexiunii, atunci desigur este rău.

Întrebare: Funcționează această formulă: rău pentru noi, rău pentru lume?

Răspuns: Lumea nu va fi mai bună. Lumea va fi la fel ca noi, doar într-o formă diferită. Dacă ne vor deporta, ne vor distruge, ne vor forța să eliberăm teritoriile și așa mai departe, atunci lumea va fi în cele din urmă acoperită de răni care sângerează. Va fi doar ca un animal vânat.

Ei bine, ce să faci? Suntem de vină pentru asta. Am scris despre asta, am vorbit despre asta și până la urmă ajungem la asta acum.

Întrebare: Ce este mai important pentru dvs., ca evreii să vă audă mai mult sau toate națiunile lumii?

Răspuns: Națiunile lumii, ar fi bine desigur, dar principalul lucru sunt evreii, deoarece totul depinde de ei până la urmă. În orice moment dacă se schimbă și înțeleg că ei sunt punctul central și că starea întregii lumi depinde de starea lor, dacă se unesc între ei, lumea va începe să se unească și se va putea preveni războiul.

Nimeni nu ne va ajuta. Americanii declară deja deschis că “nu participăm la planurile voastre”. Nici măcar nu vor să ne aprovizioneze cu avioane cisternă. Ceea ce înseamnă că nici nu vom putea ataca. Nu putem ataca Iranul, instalațiile sale nucleare, despre care ei spun deschis că ne sunt destinate. Ei nu o ascund.

Și nici americanii nu ascund că ne opresc orice ajutor. Și nu ne mai rămâne nimic de făcut. O să stăm aici și să așteptăm să cadă bombele atomice? Și acest lucru este destul de probabil.

Aceasta este ceea ce am adus asupra noastră prin noi înșine atât fizic, cât și spiritual. Nu căutăm conexiunea. Nu căutăm solidaritatea. Nu căutăm solidaritate între noi. Suntem un exemplu de respingere reciprocă, care nu există în nicio altă națiune.

Nicio națiune din lume nu poate arăta un exemplu de asemenea separare și divizare ca noi. Practic repetăm ​​aceleași războaie evreiești care au fost purtate de-a lungul istoriei în interiorul evreilor, unul cu altul

Comentariu: Când s-au prăbușit Templele.

Răspunsul meu: Acum este la fel.

Întrebare: Care este concluzia dvs. din toate acestea?

Răspuns: Concluzie: Aveți grijă, evrei! Aceasta este concluzia. Doar asta. Și de aceea sunt foarte pesimist cu privire la viitor! Oricine din lume devine din ce în ce mai convins că Israelul și evreii sunt doar o problemă, o tumoare malignă pe corpul lumii.

Comentariu: Dar în acest caz nu te oferi să îndepărtezi tumora, te oferi să o vindeci.

Răspunsul meu: Nu știu cum să o vindec. Cred că oamenii, națiunile lumii, țările, vor avea din nou același gând: „De ce am creat acest Israel? Și pentru ce există? Pentru noi este ca un ghimpe în ochi”.

Comentariu: Să spunem că acest gând apare. Acțiunea nu este despre distrugere, sper.

Răspunsul meu: Vor exista astfel de acțiuni încât vom fi alungați din toate cluburile și organizațiile internaționale.

Comentariu: Judecaţi în toate instanțele internaționale.

Răspunsul meu: Se întâmplă deja. Și se presupune că ne vom asigura că nu este așa, că totul este temporar și așa mai departe. La fel cum au făcut evreii în Germania nazistă înainte de a fi duși cu toții în lagărele de concentrare.

Comentariu: Dar aţi spus că este imposibil să distrugi această națiune.

Răspunsul meu: Ei bine vor mai rămâne câțiva oameni. vorbesc absolut serios!

Dacă un număr mare de oameni pot fi numai într-o astfel de discordie între ei, atunci pentru a-i aduce la niște relații mai mult sau mai puțin logice, corecte, nu va mai rămâne decât să le reduci numărul. Lasă-i să simtă cât de dependenți sunt unul de celălalt.

Întrebare: Să spunem că aud. Iată-mă, evreu, sau sunt reprezentantul altor națiuni, aud. Care sunt acțiunile mele? Nu vorbești doar de dragul de a vorbi.

Răspuns: Acțiunile tale vor fi dictate de ceea ce se va întâmpla cu aceste națiuni.

Întrebare: Dacă sunt evreu, care sunt acțiunile mele?

Răspuns: A arunca totul și a se angaja numai în conexiune: a aduna pe toți evreii cât mai mult posibil într-o singură simţire, o singură conștientizare că ei sunt un singur întreg și trebuie să se conecteze între ei, să învingă ura reciprocă și să obțină o stare aproape. ca iubirea.

Toate acestea le facem astfel încât, după ce ne conectăm împreună, să ne putem face munca adevărată, nu numai asupra propriei noastre conexiuni, ci și asupra conexiunii cu întreaga lume. Atunci va trebui să fim o lumină pentru națiunile lumii. Și va trebui să răspândim metodele de conexiune și unire a tuturor oamenilor din lume între ei.

Și ei se vor coace până atunci, pentru că vor mai fi atât de multe cataclisme, atât de multe probleme, încât cu greu am avea timp să le explicăm că toate acestea nu pot fi oprite decât prin relațiile noastre amabile reciproce, dacă ar veni de la evrei.

Comentariu: Nu vorbiți despre avantajul evreilor. Vorbiţi despre munca destul de grea pe care o au de făcut.

Răspunsul meu: Despre datoria lor față de întreaga omenire.

Iar ei nu simt asta. Omenirea simte acest lucru în pretențiile sale față de poporul evreu, iar poporul evreu însuși nu simte acest lucru. Și asta este problema. Cum pot fi scuturați acești oameni atât de încăpățânați, ca să se trezească. Se dovedește că în interior sunt doar înghețaţi, nemişcaţi, rămaşi aşa de multe, multe secole.

Nu știu cum să fac asta. Și de aceea, în ajunul anului viitor, sunt într-o stare de așteptări anxioase. Și nu văd ce bine se poate întâmpla anul viitor. Nu există premise pentru aceasta.

Comentariu: Și dacă eu, reprezentant al oricărei alte națiuni, aud asta și chiar mă enervează?

Răspunsul meu: Dacă nu aparțineți evreilor, atunci vă cer să puneți presiune asupra poporului evreu, să explicați tuturor ce v-am explicat eu. Și încercați să-i faceți pe ei, evreii, să înțeleagă necesitatea lor, rolul lor real în această lume, mai ales în timpul nostru, și să înceapă imediat să-l pună în aplicare, să se conecteze între ei, să arate un exemplu tuturor națiunilor lumii despre cum să ne unim. Și atunci lumea se va calma și va ajunge la starea ei corectă.

Acest lucru ar trebui explicat tuturor.

Comentariu: Totuși nu numai pe mine mă uimește, ci pe toată lumea că puneţi asta în prim-plan, în fruntea a tot ceea ce se întâmplă în lume! In lume!

Se întâmplă atât de multe în lume și puneți asta în fruntea a toate.

Răspunsul meu: Există o cădere liberă a întregii omeniri care se întâmplă în lume, într-o groapă morală, tehnologică, ecologică.

Comentariu: Și spuneţi că este din cauza noastră.

Răspunsul meu: Da. Pentru că nu creștem valoarea conexiunii. Numai asta contează!

Întrebare: Conexiune într-un sens simplu?

Răspuns: Conexiunea oamenilor între ei, pentru că în acest caz ei pot dezvălui forța superioară, o pot apropia de ei înșiși. Pe măsură ce ne unim, aducem forța superioară mai aproape de noi înșine și astfel dezvăluim tuturor existența noastră a tuturor într-o anumită lume nouă. Începem să vedem forțele care ne controlează. Este foarte important! Și atunci înțelegem unde trăim, pentru ce, cum să trăim și așa mai departe. Prin urmare, atunci când începem să ne unim, începem să dezvăluim manifestarea forței superioare dintre noi.

Întrebare: Această revelare chiar trebuie să vină la fiecare persoană? Pentru absolut toată lumea?

Răspuns: Va veni la fiecare persoană. Mai devreme sau mai târziu, în funcție de calitățile interne ale cuiva, dar va ajunge la fiecare persoană.

Comentariu: Intrăm în anul următor, care sunt dorințele dvs, vă rog?

Răspunsul meu: Să fiu auzit!

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/13/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabaliștii scriu că misiunea poporului Israel este de a transmite metoda de conexiune către întreaga lume. Dar pentru a face acest lucru, ei trebuie mai întâi să se unească în cadrul națiunii Israel.

Ce este acest termen „aleșii lui Dumnezeu” și de ce poporul Israel este expus la impacturi externe și interne, sciziuni și presiuni?

Răspuns: Faptul este că misiunea poporului Israel a fost revelată în Babilonul antic absolut tuturor babilonienilor, adică tuturor pământenilor. Dar doar o mică parte dintre ei au vrut să știe ce este.

Restul dintre ei nu au fost încă dezvoltati la un asemenea nivel moral pentru a înțelege că legătura dintre oameni este cu adevărat sarcina umanității, pentru a ajunge la o stare perfectă.

Prin urmare, doar un mic grup de ucenici l-a urmat pe bătrânul preot babilonian Avraam, din care mai târziu a crescut o întreagă națiune. De fapt, nu este o națiune. De exemplu, pot deveni cetățean italian dar după originea mea, nu pot deveni italian. Dar oricine poate deveni evreu și atunci se va scrie: „Iudeu”. Poți fi de orice naționalitate și toate acestea sunt șterse când devii evreu.

Un evreu nu este originea ta materială (animală), ci scopul tău în viață, filosofia ta de viață, povara ta pe care o iei, să-ţi arăți ție și altora că te corectezi, aducând un element de corectare în lume și contribuind. la corectarea omenirii. Toți oamenii ar trebui să se ridice la nivelul Creatorului unindu-se unii cu alții și devenind un singur întreg.

În același timp, „îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuți”, deoarece principala poruncă a iudaismului este singura lege fundamentală. Dacă alte principii nu se bazează pe ea, dacă o persoană nu este ghidată de ea în activitățile sale (indiferent de ceea ce face în viață), el nu este considerat evreu. El este doar nimeni, sau spune-i cum vrei.

Termenul „evreu” provine din cuvântul „ever” („tranziție”), trecerea de la egoism la altruism. „Iudaismul” din cuvântul „Ihud” are un sens mai profund, legătura dintre om și Creator.

„Israel” (“Yisra-El”) în traducere înseamnă „direct către Creator” și este aplicabil unei persoane care se îndreaptă direct către Creator, la calitatea dăruirii și a iubirii. Este o imagine a cuiva care își asumă metoda de a-și corecta natura pentru a ajunge la o conexiune cu toată lumea de dragul echivalenței de formă cu Creatorul.

Din KabTV “Prim plan—Reîntoarcerea” 2/19/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Baal HaSulam scrie în articolele sale că o persoană ajunge la un sentiment de gol interior la sfârșitul vieții și părăsește această lume în disperare și deznădejde interioară: „Ce au însemnat toate astea, pentru ce?”.

Și ce se întâmplă cu această realizare după ce trupul său moare?

Răspuns: Nimic. El doar devine disperat. Pe lângă existența animalică obișnuită, în el apare întrebarea: „Pentru ce, de ce?” Acest sentiment al sfârșitului este legat de punctul din inimă, de micro-dorința pe care o avem și, dezvoltând-o, putem simți lumea următoare, lumea superioară, universul general.

Întrebare: Faptul de a avea această dorință este ceea ce îi dă unei persoane frica de moarte?

Răspuns: Nu, și animalele se tem de moarte. De asemenea, încearcă să o evite, se luptă cu toate puterile lor pentru a supraviețui. La urma urmei, animalele, la fel ca și oamenii, slăbesc treptat și mor. Când simt că moartea se apropie, se îndepărtează în mod deliberat de ceilalți, pleacă și mor. În sălbăticie, noi practic nu vedem astfel de scene, dar așa se întâmplă.

La fel se întâmplă și cu omul. El vrea să se îndepărteze de întreaga lume, pentru că la bătrânețe nu o mai percepe, vrea să trăiască liniștit în colțul lui până când va dispărea complet.

Acest lucru se întâmplă pentru că el pierde treptat contactul cu această lume. Organele sale senzoriale nu mai funcționează așa cum o făceau înainte.

Întrebare: De ce este totul aranjat astfel? De ce cursul vieții merge la vale?

Răspuns: După patruzeci de ani, viața începe să se stingă. Apogeul său este în perioada dintre treizeci și patruzeci de ani. Până la vârsta de treizeci de ani, încercăm să ne identificăm cumva, iar de la treizeci la patruzeci de ani ne realizăm pe noi înșine.

Nu mă refer la oamenii de știință, compozitori sau personalități creative care continuă să se realizeze. Există chiar și oameni printre ei care, prin calitățile lor speciale, ating cea mai înaltă dezvoltare la vârsta de șaizeci de ani. Oamenii de știință, de exemplu, acumulează o masă uriașă de informații și cunoștințe timp de șaizeci de ani din viața lor. Unde s-ar putea duce? Nu există pensionare pentru ei.

Dar o persoană obișnuită angajată doar în întreținerea corpului său, în viața sa obișnuită, simte după patruzeci de ani că nu mai are practic nimic pentru care să se străduiască, trebuie să se gândească cum să continue să existe calm, să existe pur și simplu și să dispară treptat.

Din „Close-up. Misterul Sfinxului” de la KabTV 2/5/10

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există ceea ce se numește numărul Dunbar, care reprezintă numărul de conexiuni sociale pe care o persoană le poate păstra în minte.

Un antropolog englez, Robin Dunbar, a stabilit că, în orice situație dată, 150 este numărul de persoane care formează un grup activ de contacte cu care o persoană poate interacționa la un moment dat.

Neurofiziologii spun că, dacă ne lipsesc conexiunile sociale, începem să le creăm în mod artificial.

De ce are nevoie o persoană de o astfel de rețea socială în capul său?

Răspuns: Cert este faptul că suntem creați ca ființe sociale și trebuie să interacționăm unii cu alții și să creăm un anumit câmp de comunicare între noi și chiar deasupra noastră. Asta este ceea ce ne face umani; altfel suntem animale. La urma urmei, nu există un nivel „uman” în natură. Există doar trei niveluri: mineral, vegetal și animal, iar uman este ceva mai presus de natură.

Adică, vrem să ne ridicăm la acest nivel și avem anumite începuturi. Dar, pentru a crea acest nivel, este mai întâi necesar să învățăm cum să comunicăm și să interacționăm în mod corect. Noi nu avem încă acest lucru în societatea noastră. Aceasta abia încearcă să se ridice de la gradul animal la nivelul de „om”. Prin urmare, astfel de începuturi sunt apreciate.

Din „Kabbalah Express” de la KabTV 12/6/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Este un individ născut în lumea noastră ca evreu, special?

Raspuns: Da, pentru că iniţial are o conexiune specială cu sufletul său. În starea animală (fizică), el este mai aproape de sufletul său decât o persoană care nu s-a născut evreu.

Trăim în trupurile noastre și simțim această lume, dar sufletele noastre există în lumea superioară. Acei oameni care se numesc evrei sunt mult mai aproape de sufletul lor, practic în unirea nivelurilor lor animal și spiritual.

Prin urmare, ei sunt mai predispuși la activități spirituale, descoperiri și dezvoltare, la ceva care se află la vârful capacităților umane și mai sus, dar numai pentru că sunt mai aproape de sufletul lor. Dacă omenirea începe să se angajeze în dezvoltarea sufletului, atunci tot restul oamenilor se vor ridica la același nivel. Nu există nicio îndoială în acest sens.

Întrebare: Este aceasta o anumită predispoziție?

Raspuns: Faptul este că acest grup de oameni a fost angajat în dezvoltarea sufletului și a spiritualității timp de multe milenii. Numai în ultimele două mii de ani a existat un decalaj profund între dezvoltarea lor spirituală și cea fizică.

Din KabTV “Prim-plan— Întoarcere” 19/2/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De-a lungul istoriei umanității, cuvântul „lepră” a evocat întotdeauna frică. Această boală se caracterizează printr-o trăsătură foarte interesantă: perioada de incubație durează de la trei la zece ani, timp în care o persoană se simte sănătoasă în exterior, dar de fapt este foarte bolnavă. Calea noastră de dezvoltare și viața noastră sunt oarecum asemănătoare cu această boală.

Cartea Zohar spune că putem dezvălui Creatorul și viața reală numai în conexiune cu ceilalți. De asemenea, ea numește dorința de a-i folosi pe ceilalți pentru propriul beneficiu și de a conduce peste toată lumea o casă infectată cu lepră. De ce?

Răspuns: Toate dorințele mele, inima mea, sunt casa mea. Este infectat cu lepră pentru că ne dorim totul doar pentru noi.

Comentariu: Cartea Zohar spune că dacă este casa infectată cu lepră, atunci ar trebui arsă.

Răspunsul meu: Nu neapărat arsă, există diferite tipuri de tratament pentru lepră. Casa poate fi pur și simplu distrusă, pietrele și buștenii pot fi demontate, curățate temeinic și reasamblate. Pentru a face acest lucru, trebuie să apelați la un Cohen.

„Cohen” este calitatea dăruirii și a iubirii cu care ar trebui să-ți compari inima și calitățile. Faptul este că în egoismul nostru există patru niveluri, care sunt numite „primul, al doilea, al treilea și al patrulea”. Comparând, poți vedea la ce nivel este inima ta coruptă. În conformitate cu aceasta, puteți arde casa sau o dezasamblați, o curățați și, uneori, puteți construi o casă nouă în acest loc. În general, există diferite tipuri de corectare.

Cartea Zohar vorbește doar despre corectarea inimii. În această viață, o persoană nu are nevoie de nimic altceva, doar aceasta este sarcina ei.

Întrebare: Nu este nevoie să faci altceva?

Răspuns: Trebuie să vă asigurați cu lucrurile.cele mai necesare

Lumea noastră a fost creată special astfel încât să ne putem asigura pentru noi înșine la acest nivel și din acesta, am putea deveni în mod independent asemănători Creatorului. Pentru că odată ce vă asigurați ca animal, puteți crește un om în interiorul vostru.

Din KabTV “Prim-plan—Anamneză” 2/19/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Există o poveste biblică binecunoscută despre soția lui Lot, care atunci când a părăsit Sodoma, s-a uitat înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare. Aceasta înseamnă că nu trebuie să privim înapoi, la stările trecute și să dorim să ne întoarcem la ele, altfel ne vom transforma într-un stâlp de sare.

Când aflăm despre alte stări spirituale, cum ar fi exodul din Egipt, putem vedea cum o persoană poate ieși din ele. Dar nu există nicio ieșire din starea „Sodoma” unde nu schimbi nimic cu nimeni, nu comunici, nu iei, nu dai. Nu este nimic aici! Te transformi într-adevăr într-un stâlp de sare, adică într-un material care nu se deteriorează.

Te păstrezi în această stare și de aceea nu are loc nicio continuare.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/7/21

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Omul intră în lumea spirituală și începe să-l simtă pe Creator după ce trece de punctul numit zero. Lucrează să-și subjuge dorința de a primi din ce în ce mai mult și astfel ajunge la punctul zero. Când trece de acest punct, înseamnă că se naște în lumea spirituală, în calitatea dăruirii.

Desigur, aceasta nu este o cale ușoară și simplă; aceasta este realitatea, pe care nu o înțelegem și la care se ajunge prin subjugarea egoismului față de toate obstacolele care ne stau în cale.

Acesta este motivul pentru care începutul muncii este indicat ca punctul zero. Este ca și cum omul nu există și nu are propria dorință, întrucât o anulează înaintea dorinței sale de a fi în spiritualitate, în dăruire.

Nu ne putem imagina o astfel de stare zero în care dorințele noastre sunt anulate ca și cum nu ar exista. De fapt, ele există și chiar cresc și par din ce în ce mai asertive față de o persoană. Își amintește toată viața, cu diferitele evenimente prin care a trecut. Toate acestea pentru a-i dezvălui toată dorința de a primi pe care o are.

Începe să-și examineze întreaga viață dintr-un nou punct de vedere. Rând pe rând îi apar în fața tot felul de poze, imagini și gânduri din viața lui, atitudinea lui față de ceilalți și a altora față de el și, analizându-le, ajunge la concluzia că este un zero absolut în toate și în ceea ce-i privește pe toţi ceilalţi. De fapt, acest lucru este adevărat: toată lumea este zero în raport cu ceilalți.

Numai atunci când omul trece prin toată această recunoaștere se transformă într-un embrion spiritual și începe să crească în spiritualitate, într-o manieră spirituală, cu forțe și gânduri spirituale. Toate acestea pentru că își anulează din ce în ce mai mult dorința egoistă.

Dorința rămâne și crește, începând din acest punct zero, dar lumina superioară îi dă forma lui Adam, asemănătoare Creatorului. Și în acest fel omul crește sub protecție de sus, timp de nouă luni în pântecele mamei.

Totul începe de la zero, de la anularea completă, când o persoană se întoarce constant către Creator și Îi atribuie tot mai mult succesul în anulare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/30/21, “Anulându-ne în faţa prietenilor”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aţi spus că cruzimea nu este o calitate bună și că o societate construită pe cruzime nu poate supraviețui. Cea mai durabilă proprietate a naturii este mila. Totuși, spuneți că ajutându-i pe alții nu îi vom ajuta și nu vom repara nimic. Există o anumită contradicție aici.

Răspunsul meu: Nu văd nicio contradicție specială în asta. Ce înseamnă a-i ajuta pe alții? Dacă dăm ceva cuiva, chiar îl ajutăm? Aceasta e problema.

Dacă arătăm milă și eliberăm, să zicem, un ucigaș sau un tâlhar, nu facem nici un act de milă și poate chiar provocăm un rău ireparabil lumii.

Întotdeauna implic esența mai profundă a problemei și a acțiunilor noastre. Calitatea milei nu este calitatea cu care poți corecta lumea. Lumea este în general corectată prin intermediul a ceea ce se numește linia de mijloc, atunci când juxtapunem două linii, dreapta și stânga, calitatea milei și calitatea judecății, și pot fi îndreptate împreună spre asemănarea cu Creatorul.

Pentru a ridica orice acțiune, orice proprietate, orice idee, la nivelul corect, pe o fundație stabilă, avem nevoie de trei puncte, „trei picioare ale unei mese”. Acesta este minimul.

Esența celor „trei picioare” este următoarea: ni se dă calitatea dăruirii și calitatea primirii și trebuie să aplicăm corect aceste două calități. Cum pot fi corect juxtapuse una față de cealaltă? Unde ar trebui să existe mai multă milă și unde sunt calitățile judecății, restricțiile? A bate sau a nu bate, a executa sau a ierta? Pentru aceasta, trebuie neapărat să-L dezvăluim pe Creator.

Când combinăm ambele proprietăți și le îndreptăm către Creator, El ne oferă o îndrumare clară despre cum le putem juxtapune în mod interior. Și apoi ne dezvoltăm.

Adică avem nevoie de trei puncte: așa-numiții doi îngeri, două forțe, primirea și dăruirea, iar ele sunt în noi. Dar cel mai important, al treilea punct, este că avem nevoie de revelarea Creatorului.

Prin urmare, înțelepciunea Cabala ne este dată doar pentru a-L înțelege pe El. Dar El este revelat unei persoane numai în măsura în care persoana dorește să primească de la El un exemplu despre cum să realizeze în interior asemănarea sa cu Creatorul.

Din KabTV “Prim-plan. Soartă şi  Cartea Zohar” 2/5/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→