Sunt câteva exerciții pentru a ajunge la rugăciunea pentru Creator. Întâi de toate, este necesar să recunoaștem că noi avem deja, cu adevărat, o conexiune cu forța superioară și că existăm în câmpul ei de acțiune.

Altfel suntem precum copiii, care, în naivitatea lor, nu suspectează că mama lor veghează constant asupra lor și cred că sunt pe cont propriu. Grupul trebuie să ne dea constant senzația că existăm în câmpul de forță al Creatorului.

În realitate, Creatorul umple întreagă lume, dar această experiență este ascunsă de noi. Cu toate acestea, prietenii, grupul, ne pot oferi o asemenea senzație. Și chiar dacă eu însumi nu simt dependența mea față de Creator, nu simt influența Lui clipă după clipă, prin care El îmi asigură existența, mă corectează și mă ghidează, grupul poate trezi aceste senzații în mine.

Noi trebuie să arătăm prietenului nostru că are o conexiune cu Creatorul, iar acesta este principalul lucru – restul sunt doar mijloace de sprijin. Asta ne aduce la senzația de dependență față de forța superioară, la început în mod egoist, pentru noi înșine, că să ne fie mai bine. Cu toate acestea, atunci eu încep să mă gândesc cum să fac să fie mai bine pentru noi, deoarece este imposibil să trezesc singur Creatorul, ci numai într-un grup de zece prieteni.

Cu cât încep să lucreze în acest fel, în mai multe grupuri de zece, cu atât mai mare este puterea și șansa noastră de a trezi forța superioară. Vom simți cum Creatorul ne atrage mai aproape. În acest mod ne dezvoltăm gradual simțurile; aceasta este toată munca din viața noastră, toată dezvoltarea noastră spirituală.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/26/18, Lectie pe subiectul “De la neajutorare la strigatul spre Creator”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă depunem eforturi spre unitate cu scopul de a împlini gândul Creatorului şi ca să ducem creaţia la corecţie, atunci vom vedea că nu putem să facem asta singuri. De aceea, ne întoarcem spre forţa superioară cu o rugăciune, ridicăm MAN, iar apoi, ca un răspuns la MAN, primim puterea pentru unitate.

În această unitate, care este obţinută cu ajutorul Luminii care reformează, numită Tora, începem să revelăm viaţa spirituală, nivelul superior, Creatorul; adică forţă superioară a dăruirii şi a iubirii devine revelată în interiorul conexiunii corecte dintre părţile sufletului colectiv. Iar noi revelăm o putere a unităţii şi a Luminii care este de 620 de ori mai mare. Cu alte cuvinte, Creatorul este revelat faţă de noi de 620 de ori mai puternic decât anterior şi, de aceea, într-un final, putem să-L observăm şi să ne conectăm cu El.

Dacă nu avem o mare nevoie pentru corectare şi dacă apropierea unuia faţă de celălalt nu ajunge la o putere necesară pentru a atrage Lumina care reformează, atunci nu vom primi Tora. Tora este o putere specială a Luminii care acţionează asupra eforturilor noastre spre unitate, atunci când ne-o dorim foarte mult, însă încă vedem că nu o putem obţine.

Diferenţa dintre dorinţă şi realitate, care declanşează durerea şi nevoia imensă pentru corectare în noi, se numeşte MAN (apele feminine). Cu alte cuvinte, este revelată marea diferenţă dintre Malchut (proprietatea feminină) şi Bina (apa). Ne dorim foarte mult să ne unim, să ne ridicăm la nivelul de Bina, dar ne regăsim pe noi înşine la nivelul de Malchut. Şi acest abis declanşează o reacţie de la Creator, de la forţa superioară, Lumina care reformează și care acţionează asupra acestui abis pe care l-am descoperit între Malchut şi Bina, între dorinţa noastră naturală de a primi şi aspiraţia noastră de a fi în dăruire.

Dacă descoperim acest abis între noi, atunci putem să revelăm Lumina superioară care va acţiona asupra lui. Lumina corectează abisul şi îl umple cu Lumina unităţii. Dorinţele noastre se unesc şi Creatorul este revelat în ele.

Dacă nu putem să descoperim acest abis cu suficientă putere, atunci înseamnă că suntem la nivelul de “patriarhi”, cărora încă nu le-a fost dată Tora, adică în starea dinainte de corecţie. Continuăm să existăm numai mulţumită sprijinului forţei superioare care aşteaptă momentul când vom putea să progresăm prin propria noastră putere. Aceasta este o etapă scurtă pe calea spre corecţie, care trebuie să fie completată cât mai repede posibil.

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 6/26/18, lecţie pe subiectul “Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conexiunea trebuie să fie atinsă printr-un atac! În măsura eforturilor noastre de a o obţine în lumea corporală, izbucnind spre conexiune, fiecare conform înţelegerii şi rădăcinii sufletului său, forţăm Creatorul să o realizeze. Creatorul ne instruieşte, precum un profesor, precum un instructor şi, prin urmare, nu ne ajută tot timpul să întărim unitatea, ci uneori face opusul, pentru a ne arăta unde avem nevoie să ne străduim mai mult.

Ne dă tot felul de exerciţii, forţându-ne să încercăm diferite modalităţi. Şi dacă interpretam în mod corect mesajul Lui pentru noi, percepând tot ceea ce se întâmplă în realitate, de la spargerea sufletului colectiv din păcatul Copacului Cunoaşterii și până în ziua prezentă, ca apelul Lui faţă de noi, pentru a ne ajuta să realizăm această conexiune, în aceeași măsură începem să înţelegem munca noastră. Începem să simţim dialogul nostru continuu cu Creatorul, reacţia Lui faţă de noi.

Noi, atunci, avem o limbă comună cu Creatorul. Principalul lucru este să încep să-L înţeleg, să percep tot ceea ce se întâmplă în lume, presupusele evenimente bune sau rele, ca fiind comunicarea Creatorului cu mine, o chemare de a mă adresa Lui. Creatorul se ascunde în spatele tuturor acţiunilor, în spatele întregii realităţi, iar eu încerc să discern munca Lui în spatele a tot ceea ce se întâmplă şi să mă concentrez nu pe acţiunile în sine, ci pe Creator.

Aceasta necesită o perseverentă constantă pentru nu permite Creatorului să ne păcălească. Indiferent de cum se ascunde în spatele a tot ceea ce se întâmplă, noi apelăm direct la El. Asta Îl face foarte fericit! Şi oferă, de asemenea, bucurie şi unei persoane, dacă ea, cu ajutorul mediului, este pregătită să accepte acest joc de a revela Creatorul deasupra ascunderii Lui.

Însă, acest lucru este furnizat pentru ca noi să nu ne imaginăm, pur şi simplu, prezenţa Lui în tot ceea ce se întâmplă. Acest lucru este necesar doar la început. Apoi avem nevoie să trecem la o muncă mult mai concentrată: să încercăm să ne unim între noi şi să descoperim cât de mult ne împiedică Creatorul să facem acest lucru. Aceast obstacol este acolo unde învăţăm despre El.

Este precum urcarea pe un munte, cu un palat regal în vârf. Cu cât noi încercăm mai mult să ne unim, cu atât mai mult Creatorul va împiedica acest lucru: provocându-ne neatenţia şi trimiţând tot felul de perturbări. Iar noi, în ciuda a tot, cu ajutorul Arvutului (a garanţiei reciproce) şi a unităţii astfel formate, încercăm să ne ajutăm între noi; ne reamintim că principalul lucru este să rămânem în conexiunea reciprocă pentru a revela Creatorul, care realizează această conexiune şi care se revelează pe El Însuşi în interiorul ei.

În acest caz, ne numim Israel (Yashar-Kel), adică îndreptaţi “direct către Creator”, deoarece vrem să revelăm numai adevăratul motiv pentru tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră. Ne dorim să restaurăm sistemul sufletului comun, Adam HaRishon, pe care Creatorul ne împiedică să îl unim, astfel încât, prin tulburări, să aflăm structura sa.

În acest mod continuăm atacul constant asupra conexiunii, până când Creatorul se va preda şi ne va spune: “Vreau!” şi, astfel, ne va permite să ne unim şi să Îl revelăm. Vom deveni un vas pentru revelarea Lui, iar El, umplerea acestui vas și, astfel, vom ajunge la prima noastră adeziune cu Creatorul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/15/18 “Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - 2 Comentarii →

De ce ar trebui atacată conexiunea? Până la urmă, noi nu ne luptăm împotriva ei, ci, din contră, ne dorim s-o ridicăm la un grad mai mare și, de aceea, o atacăm. Vedem că este insuficientă, sau, mai precis, a fost lipsită de succes, ori, şi mai precis, nu numai că a fost rea, ci a fost un eşec complet. Trebuie să depăşim toate eşecurile de ieri, bucurându-ne că, Creatorul ne-a oferit o asemenea pregătire şi să ne percepem starea de astăzi ca fiind ideală pentru următoarea urcare.

Fiecare dintre noi a venit cu propriile probleme, nepregătit pentru conexiune. Acum trebuie doar să ne ajustăm ca şi cum nu a fost nimic sau să luăm toată această încărcătură de perturbări, toate aceste dorinţe care nu sunt direcţionate, spre conexiune şi ingreunarea inimii din încercările fără succes de ieri şi să le includem în noul atac asupra conexiunii. Conexiunea este scopul, atacul este un mijloc, iar noi suntem cei care îl executăm.

Problemele de ieri ne servesc astăzi ca o armă pentru atac. Iar noi, din toate acestea, trebuie să ne organizăm o cerere faţă de Creator, deoarece armele ca tăria de caracter sunt bune, însă într-un final totul este făcut de forţa superioară, după ce ajungem să fim disperaţi din munca noastră. ¹

Tot ceea ce se întâmplă pe timpul zilei, toate perturbările, trebuie să ne servească precum un ajutor în plus, pregătirea pentru atacul asupra conexiunii. Trebuie să procesăm toate aceste condiţii, care ne sunt date de Sus, pentru a ne sprijini avansarea noastră spre conexiune. Şi, anume, toate perturbările sunt fără îndoială benefice; trebuie doar să le utilizăm în mod corect, pentru a nu merge în cerc, ci să mergem spre scop, pe calea scurtă. ²

Trebuie să simţim că este necesar să ne detaşăm de natura noastră care se opune conexiunii. ³

Fără îndoială că ingreunarea inimii vine doar de la Creator, în afară de El nu există alte forţe. Prin urmare, nu-i cerem Creatorului să ne elibereze de un anumit inamic exterior, de forţa rea care strică totul. Toate schimbările sunt făcute numai de Creator, aşa încât persoana va apela la El. ⁴

Importanța scopului şi dorinţa de a ajunge la conexiunea noastră şi la adeziunea cu Creatorul pot fi mărite în aşa fel încât va ajunge la limită, să ne ducă până la lacrimi. Nu poate fi mai mare de atât; aceasta este chiar etapa finală, atunci când persoana a făcut tot ce i-a stat în putere, a analizat tot ceea ce a putut, coborând chiar în profunzimea creaţiei şi a naturii sale. El a realizat că singura conexiune a tuturor părţilor naturii permite întregului sistem să prindă viaţă şi să avanseze. Totuşi, vede că el nu poate să conducă această conexiune şi să se afle în ea.

Scopul este absolut clar, însă persoana nu are nicio şansă să-l obţină, iar ea izbucneşte în lacrimi. Acestea sunt lacrimi de slăbiciune, deoarece a descoperit că o anumită parte importantă lipseşte din natura sa, chiar de la începutul creaţiei şi că este imposibil să ajungă la conexiune fără ea.

Numai atunci Creatorul se revelează pe El Însuşi şi îi dă persoanei darul numit Lishma, intenţia de dragul dăruirii. O persoană se ridică la un nou nivel de înţelegere, la un sentiment, conexiune şi acţiune şi poate să compenseze pentru deficiența anterioară.⁵

Când poate o persoană să determine ca inima sa este spartă şi să fie fericită în legătură cu asta, în loc să fie îndurerată? ⁶

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/13/18, lecţie pe tema: “Atacăm conexiunea”

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/wSbppiKM?language=ro&sstart=1m15s&send=58m15s&mediaType=video

1 Minutul 1:15
2 Minutul 21:40
3 Minutul 26:27
4 Minutul 38:52
5 Minutul 41:45
6 Minutul 54:30

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o metodă corectă de a lucra cu dubiile în Cabala?

Răspuns: În Cabala nu pot exista dubii. Ridicându-ne deasupra lor, noi ajungem la calităţile spirituale de dăruire, la calitatea credinţei şi nu este loc pentru dubii în ea, deoarece acolo revelăm Creatorul, Lumina superioară.

Credinţa în spiritualitate este sentimentul Creatorului. Iar calitatea spirituală a credinţei este complet opusă de cea din materialitate, unde tu îţi închizi ochii şi îţi imaginezi că este aşa.

În Cabala, din contră, îţi deschizi ochii şi începi să vezi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/10/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu ce forţe lucrează Cabala?

Răspuns: Două forţe există în natură: forţa primirii şi forţa dăruirii, plus şi minus. Ele ne influenţează dorinţa. Dorinţa de a primi există în fiecare din noi de la început – ne naştem cu ea. Dorinţa de a dărui, cu toate acestea, trebuie să o câştigăm pentru noi înşine de la natură, de la Creator.

Totul se întâmplă ca în fizică: o forţă respinge, cealaltă atrage. Acţionăm pe baza acestor proprietăţi naturale. Chiar şi atunci când discutăm despre dorinţe, rugăciune şi aspiraţii, noi ne referim doar la forţe.

Forţa de a primi este natura noastră: vreau să atrag spre mine ceea ce îmi doresc, să capăt maximul de plăcere cu efortul minim.

Puterea de a dărui este puterea Luminii. Dacă absorb dorinţa unui prieten, dacă îmi doresc ca prietenul meu să primească, iar eu încerc să-i umplu această dorinţă, atunci puterea prin care vreau să fac asta se numeşte puterea dăruirii.

Ea trebuie să fie descoperită, la fel cum a fost descoperită electricitatea. Pentru a face asta eu am nevoie să simt un prieten mai aproape decât pe mine însumi. Atunci când revelez puterea dăruirii, încep să mă ajustez cu ajutorul ambelor forţe. Între ele eu pot, din ce în ce mai mult, să determin proprietatea comună a dăruirii şi a primirii, în care să simt Creatorul.

Cel mai important lucru pentru mine este să revelez Creatorul cât mai mult posibil între aceste două forţe opuse: primirea şi dăruirea.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/4/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să facem atunci când descoperim calităţile negative din noi, înşine, pe care anterior nu le-am perceput? Cum lucrăm cu asta?

Răspuns: Nu vă temeţi! Creatorul îţi revelează doar esenţa ta interioară, cea adevărată. Mulţumeşte-I pentru tot ceea ce se întâmplă.

Revelaţia creşterii egoismului o numim “creşterea de-a lungul liniei stângi”. În conformitate cu asta trebuie să lucrezi cu linia dreaptă pentru a echilibra linia stânga.

Atunci când linia stânga şi cea dreaptă devin foarte puternice, una faţă de cealaltă, între ele tu vei descoperi Creatorul, calitatea care te controlează şi de care tu eşti dependent în întregime. Unindu-te cu El vei putea să-L influenţezi şi în acest fel să-ţi determini toate stările viitoare, soarta ta.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/10/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform Cabalei, ce revelează omul în procesul dobândirii, ce este la început şi ce este la final?

Răspuns: Întâi revelează că tot ceea ce este în lume este creat pentru om, ca el să înţeleagă proprietăţile Creatorului. Prin urmare, sensul existenţei este să revelăm acţiunile Creatorului în noi, înşine.

La final, atunci când obţine corecţia completă, el revelează că tot ceea ce se întâmplă în el este în ton cu Creatorul, în acordul absolut cu El.

Întrebare: Se crede că întâi omul revelează că “Nu există nimeni în afară de El”, iar apoi că “El este bunul care face bine”. Putem să repartizăm în astfel de etape?

Răspuns: Ai putea să spui și aşa. Însă, pe fiecare treaptă, totul este amestecat împreună.

Întrebare: în cartea Shamati este scris: “Creatorul este umbra mea”. Cum poate cineva să urce spre atingerea Creatorului, realizând că El este umbra lui? Ne opreşte ceva să vedem asta?

Răspuns: “Creatorul este umbra mea” înseamnă că totul este reflecţia Creatorului, iar omul, de asemenea. Cum se mişcă Creatorul faţă de om, ca omul să facă aceste mişcări.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 2/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toți cabaliștii au această percepție dublă, a mea și a egoismului meu?

Răspuns: Depinde cu ce se asociază individul însuși: cu punctul din inimă sau cu egoismul său. Dacă se asociază și cu unul și cu celălalt, atunci el se simte cu adevărat într-o stare duală, divizat în două părți.

Întrebare: E o stare bună?

Răspuns: Este una foarte bună! În orice punct din viață, în orice stare, ții în minte că ești alcătuit din două părți, una este dorința egoismului tău și cealaltă este dorința de a fi o ființă umană.

În cele din urmă, este cel mai bine să te desparți de egoismul tău, să-l privești de la distanță și să te convingi singur ce fel de egoiști suntem. Alăturându-l binelui, înțelegem ce putem fi cu toții. Egoismul însă nu va dispărea și, în cele din urmă, noi nu vom mai suferi din cauza lui. Îl vom trata complet obiectiv. Aceasta este o calitate naturală mare, care ne ajută să urcăm din ce în ce mai sus.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 04.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul este o forţă care umple şi aranjează tot ceea ce gândim, vedem, simţim şi spunem. Fiinţele create nu au nimic în şi din ele însele. Creatorul a creat şi a dezvoltat voinţa de a primi. El o împlineşte, o ghidează şi o controlează. Aşadar, noi nu facem nicio acţiune independent. Toate sunt acţiunile Creatorului. Nu este nimeni în afară de El.

Totuşi, deşi Creatorul ne controlează în mod complet şi face toate acţiunile prin noi, nouă ni s-a oferit o oportunitate specială de a fi independenţi. Putem fi numite creaturi independente în măsura în care devenim precum Creatorul, însă acest lucru este adevărat doar pentru acei indivizi unici care obţin credinţa în Creator: o senzaţie a forţei superioare.

Aceşti indivizi unici acţionează exact în modul în care Creatorul vrea s-o facă, însă prin propria lor voinţă. Toţi ceilalţi oameni acţionează în aceeaşi manieră ca restul naturii – în mod intuitiv, inconştient şi sub controlul complet al Creatorului. Ei se consideră pe ei înşişi ca fiind „liberi” din cauza percepţiei lor limitată. Totuşi, atunci când oamenii descoperă Creatorul şi tânjesc să se asemene cu El în totalitate, atunci ei devin exact ca El şi, totuşi, ei sunt independenţi şi liberi. ¹

Creatorul a creat voinţa de a primi. El ghidează, dezvoltă şi organizează toate acţiunile. Într-adevăr, această voinţă de a primi depinde complet de Lumină şi face în mod intuitiv toate acţiunile pe care le dictează Lumina. Vedem că în acest mod se comportă obiectele inanimate, plantele, animalele şi chiar şi fiinţele umane.

Creatorul, totuşi, alege câţiva oameni şi le dă oportunitatea de a obţine puterile Creatorului, să facă acţiuni pe cont propriu, însă numai cu scopul de a se asemăna cu El. Apoi, ei devin liberi. În funcţie de nivelul pe care a urcat cineva, Creatorul încetează să-l mai controleze (fie parţial sau complet), deoarece omul se controlează pe el însuşi exact în conformitate cu dorinţa Creatorului. ²

Creatorul conduce în întregime toată natura la nivelele inanimat, vegetativ şi animat. Este ca şi cum nu există nivelul uman. Totuşi, atunci când o persoană devine precum Creatorul şi începe să se conducă pe ea însăşi precum Creatorul – atunci când învăţă această guvernare de la Creator şi, prin urmare, este numită „un discipol învăţat” – se ridică la următorul nivel şi devine „om” („Adam”). Asta o ridică deasupra nivelului animat, făcând-o similară cu forţa superioară şi îi permite să obţină Creatorul. ³

Senzaţia prin care Creatorul se îmbrăcă într-o persoană – în toate dorinţele, gândurile, acţiunile şi impresiile sale – se numeşte nivelul dobândirii credinţei. Persoana simte că, Creatorul conduce întreaga lume în modul bunului care face bine.

Credinţa deasupra raţiunii este senzaţia Creatorului în toate organele noastre, în toată esenţa noastră. Omul trebuie să încerce să simtă că, Creatorul îl conduce pe el şi întreaga lume în modul bunului care face bine, în ciuda faptului că, Creatorul deteriorează această senzaţie şi îi arătă exact opusul. ⁴

Starea finalei corectări este o îmbrăcare completă a Creatorului într-o persoană – când forţa superioară este simţită în toate organele noastre. Simţim că întreaga lume este guvernată de forţa superioară şi că noi am făcut tot timpul şi facem acţiunile Creatorului: întâi prin constrângere şi apoi prin propria noastră voinţă, prin consimţământul nostru. De aceea, devenim lucrătorii devotaţi ai Creatorului, care muncesc din iubire. ⁵

Munca unei persoane este să încerce să se asemene Creatorului, ca şi cum El este îmbrăcat în noi şi că El ne controlează în totalitate. În măsura în care ne putem imagina această stare, noi suntem inspiraţi de ea şi preschimbam starea dorită în cea existentă. Creatorul ne-a ales, iar noi facem paşi spre El. El ne iubeşte! El ne trezeşte din dragoste, dorindu-şi să ne asemănăm cu El şi să ajungem la starea Lui. Noi nu ar trebui doar să ne imaginăm, ci să simţim cu adevărat cum să facem asta.

Trebuie să încercăm să stabilim asemenea relaţii între noi ca şi cum Creatorul s-a îmbrăcat deja în noi. Apoi vom simţi cât de mult starea noastră dorită eşuează să corespundă cu starea noastră existenţă şi vom ridica o rugăciune (MAN) către Creator, dorindu-ne să fim în realitatea Creatorului, nu doar în imaginaţia noastră.

Aceasta este munca omului: să ne forţăm să ne imaginăm că, Creatorul este îmbrăcat în noi şi că toate acţiunile noastre sunt definite de senzaţia Creatorului în toate organele noastre, în relaţiile noastre şi în mintea şi în inimile noastre. Totuşi, deoarece aceasta încă nu este realitatea noastră, ci doar imaginaţia, egoismul ne ajută să înţelegem spaţiul dintre stările dorite şi cele existente şi noi ridicăm acest spaţiu la Creator ca o cerere pentru corecţie.

Până la urmă, în realitate, noi încă nu avem credinţă, senzaţia Creatorului în toate organele noastre, deoarece nu avem organe spirituale pentru a acţiona ca şi cum în conexiunea dintre noi să poată locui Creatorul. Aşadar, apelăm la Creator cu rugăciunea de a ne corecta şi de a ne conecta cu scopul ca El să poată să se îmbrace în noi. ⁶

Rugăciunea include două stări: starea existentă pe care o vedem din organele noastre existente de simţ şi starea dorită în care ne imaginăm pe noi înşine că şi cum am fi deja conectaţi între noi şi că, Creatorul este revelat şi că locuieşte în noi. Spaţiul dintre aceste două stări crează o mare lipsă prin care apelăm la Creator. ⁷

Rugăciunea trebuie construită pe baza spaţiului clarificat dintre starea dorită şi cea existentă. Rugăciunea nu este doar o dorinţă de a mânca un măr delicios. Prin eforturile noastre, noi trebuie să construim starea dorită în noi, adică să ne imaginăm conexiunea dintre noi cu scopul de a revela Creatorul între noi şi ca să Îi aducem încântare.

Apoi vedem că starea noastră prezentă este insuficientă şi incorectă. Spaţiul dintre stările dorite şi cele existente devine vizibil pentru noi, iar noi îl ridicăm la Creator. În răspunsul la rugăciunea noastră, noi primim dorinţe noi, cerinţe pe care nu le-am avut anterior şi pe care noi înşine le-am format.

Prin ele construim nivelul nostru uman, pe care nu l-am avut anterior. Din partea Creatorului sunt date doar nivelele inanimat, vegetativ şi animat. Nivelul uman nu există în materie, ci numai în gând şi în dorinţă, iar asta este exact ceea ce noi construim acum.

Nivelul unei persoane, Adam, este înclinaţia de a ajunge mai aproape de Creator. Trebuie să ne-o închipuim similar cu modul în care ne închipuim tot ceea ce vrem în această lume: eu mă aflu într-o anumită stare şi vreau s-o schimb într-una mai bună – aceasta este dorinţa oricărei creaturi în viaţă. ⁸

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/18/18, lecţie pe subiectul „Măreţia Creatorului”

1 Minutul 2:30
2 Minutul 6:03
3 Minutul 14:20
4 Minutul 17:20
5 Minutul 27:10
6 Minutul 31:50
7 Minutul 44:10
8 Minutul 48:45

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→