Intrebare: Cand ne aflam atat de aproape de conventiile Cabalei, ce incercam sa depasim?  Autoritatea egoului? Sau incercam sa simtim dorinta prietenilor, sa ii facem pe toti sa se simta bine? La ce ar trebui sa ne gandim cand suntem acolo?

Raspuns: Eu personal recomand sa simti starea colectiva cat de mult poti.Nu sapa in interiorul tau, nu-ti face autoanaliza. Oricum nu vei simti sufletul pentru ca nu ai unul, si nimeni altcineva. Sufletul tau este dincolo de tine!

Incearca sa simti starea colectiva, spiritul comun al acestei stari exaltate plina de dorinte pentru unitate, obtinuta de oameni care depun un efort imens si care au si mijloacele, anticipand un astfel de eveniment de luni de zile sau chiar ani, asa ca trebuie sa revelam in aceasta unitate forta superioara a Naturii, forta dragostei si a daruirii – Creatorul. Trebui sa prinzi spiritul colectiv. Si cand incepe sa actioneze in tine, fa singurul si cel mai eficient lucru: pierde-te in acest spirit comun, la fel ca si embrionul in uterul mamei.

Apoi vei incepe sa simti cum aceasta proprietate de a darui incepe sa lucreze treptat in tine, formand si construind organe senzoriale pentru aceasta noua proprietate (sau dimensiune). Acest nou organ de simt nu iti este destinat tie, ci dorintei de a darui, celor pe care ii iubesti.

Daca vrei sa reusesti lasa toate gandurile despre tine si contopeste-te cu spiritul colectiv la aceste conventii. Fructifica fiecare minut pe care il petrecem impreuna.

Din Lectia virtuala 5/29/2011, Fundamentele Kabbalah

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „credinta” despre care vorbeste Cabala?

Raspuns: Credinta este Lumina Hassadim (Milei), forta daruirii sau Bina, proprietatea Creatorului, natura. Daca proprietatea credintei incepe sa preia dorinta ta de a primi placere, ajungi sa intelegi ce inseamna de fapt daruirea.

Ca sa primesti un semn de daruire, prima data trebuie sa incepi sa simti si sa stii ce gust are. Astfel, vei stii ce este. O asemenea unificare a doua lucruri complet opuse  poate parea imposibila, dar intentia de a darui incepe sa conduca peste dorinta ta de placere si doreste sa fie folosita pentru daruire.

O astfel de proprietate se poate observa chiar si in dorinta egoista, care il simt pe celelalt ca parte a sa. In acest caz, daruirea nu poate fi autentica. Este ca o mama care se presupune ca daruieste deoarece natura o obliga sa isi simta copilul ca o parte vitala a ei. Este ca si cand inca ar mai fi in interiorul ei si astfel isi daruieste siesi. Ii pasa mai mult de el decat de ea deoarece il vede ca cea mai pretioasa parte a ei.

De aceea, chiar daca mama daruieste copilului sau, cuiva in afara ei, nu se considera ca a obtinut gradul spiritual si ca actioneaza de dragul darurii. Este mai mult un instinct natural.

Pentru ca dorinta de a primi sa inceapa sa lucreze cu intentia de a darui, trebuie sa primeasca Lumina superioara, forta speciala. Noi doar spunem ca vine din exterior. De fapt se trezeste in persoana si aduce in ea dorinta de darui  altuia, iubirea pentru el.

„Altul” este persoana pentru care mai inainte am simtit ura, resentiment si distanta. Nu l-am simtit ca inrudit cu mine, mai degraba ca un strain, un extern. In ciuda acestora, dintr-o data simt dorinta, capacitatea si aspiratia de a-i darui si de a-l implini. Vreau sa il vad ca si pe mine, iar in timp ce realizez asta nu am nevoie de nimic in schimb.

Daca astept sa primesc placere in schimb, este ca si cum as actiona egoist. Asta este, daruirea nu ar trebui sa imi aduca nicio placere. Dimpotriva, ma face sa sufar deoarece pentru a darui altuia, trebuie sa ma lipsesc pe mine. Si atunci, ce ma poate face sa daruiesc?

De aceea, primim o anumita forta numita Lumina care Reformeaza. Incep sa simt ca, pe de-o parte, am de-a face cu un strain de la care doresc sa primesc, sa iau ceva ce el are. Totusi, in loc de asta, primesc o forta externa care imi permite sa ii daruiesc fara sa primesc nici o placere sau beneficiu direct din asta.

Daca ar fi fost sa ma bucur de daruire direct si imediat, ar fi fost in mod egoist. Totusi, nu il simt ca si o parte din mine si nu ma bucur daruindu-i. Este cealalata modalitate. Imi depasesc dorinta egoista, care nu s-a implinit si devine chiar mai goala decat inainte, si ii  transfera lui toate eforturile si  implinirile mele.

Daca as fi fost intrebat de ce fac asta, nu as fi avut un raspuns in dorinta mea egoista de a primi. Dar exista totusi un alt raspuns. Ceea ce simt este maretia Creatorului, conectarea mea cu cel superior; umplu dorinta Celui care este mai mare decat mine. Sunt motivat de o multime de idealuri inaltatoare. Totusi, cuvintele nu le pot explica deoarece egoul intotdeauna le va rasuci ca sa primesc compensatie de aici.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

În Cabala, nu vorbim despre sentimentele personale.Vorbim despre dragostea de prieteni, dar numai în general, fără să ne menţionăm pe noi înşine sau alte nume.

Este necesar să se vorbească despre măreţia învăţătorului, despre Creator, grup şi importanţa scopului, deoarece fără a ne inspira unul pe altul, nu vom avansa. Aceasta ne dă putere de muncă  şi de aceea avem nevoie de grup. Dar nimeni nu vorbeşte despre asta la persoana întâi, descoperind sentimentele şi dorinţele (Kelim) lor interioare.

De fapt, ceilalţi nu sunt încă reformaţi la nivelul Bina, Hafetz Hesed, adică “să nu le faci celorlalţi ce nu vrei să îţi fie făcut ţie” şi de aceea, se poate să îţi facă rău cu gândurile lor. De aceea există această interdicţie.

Vorbeşti despre cât de exaltant este scopul spiritual, dar nu despre cum tu sau altcineva este inspirat de spiritualitate. Poţi să vorbeşti despre legea care funcţionează în creaţie, formula din sistemul de forţe, fără să faci referire la cineva specific.

Toată munca noastră este interioară şi umilă. Nu trebuie să văd grupul ca indivizi şi feţe, ci ca forţe care tânjesc spre Creator, dăruire, şi care se unifică pentru a atinge acest scop împreună. Această legătură a dorinţelor noastre, această conexiune interioară este ceea ce numim grup.

De aceea, când vorbesc despre grup, nu menţionez numele oamenilor. Este ca şi cum aici nu ar fi oameni ci numai dorinţe legate de garanţia reciprocă! Dacă aceste dorinţe ating nivelul de conexiune când devin cu adevărat pentru a dărui la primul grad, ei descoperă dăruirea reciprocă împreună cu Lumina Hassadim care o umple.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este un program special în Lumina superioară ce acţionează asupra dorinţei de a plăcere creată ca simplu material de început, complet fără viaţă, precum plastilina sau lutul. Procesul de dezvoltare prin cele patru faze şi forţa ce asigură această dezvoltare sunt încorporate în interiorul luminii.

Adică, Lumina creează dorinţa “din absenţă.” Lumina conţine totul. Este forţa de a dărui, care dezvoltă dorința de a primi plăcere datorită abilităţilor ei de a-i da mai mult şi mai mult, atât în calitate cât şi în cantitate.

Lumina ce afectează dorinţa a creat nevoi în aceasta tot timpul. Faza a doua (Bet) devine separată de faza 1 (Aleph) tocmai pentru că simte o lipsă. După ce o umple Lumina, un vid se deschide brusc în ea, şi înţelege că această împlinire nu-i aduce nimic.

Se gândeşte: “ce s-a întâmplat? Eram inundată cu lumina Hochma (Înţelepciune), dar, simt eu împlinire? Nu, mă simt coplet goală.” “Dar nu eşti tu plină de lumina Hochma?” “Nu, nu o simt.”

Faza Aleph pare să spună: “Ce fel de împlinire este aceasta? Aceasta nu este împlinire ci goliciune! Vreau altceva. Vreau să fiu umplută cu Lumina Hassadim (Milă). Tu mi-ai adus un cadou pe care Tu l-ai dorit, dar eu vreau ceva complet diferit. Aceasta nu este ceea ce am cerut. (Mulţi, poate, au auzit acestea de la nevestele lor.)

În esenţă, Lumina care umple creatura, o goleşte pe aceasta pentru un nivel mai înalt. Lumina satisface dorinţa la nivelul 1, dar din cauza ei, dorinţa simte goliciunea. Numai lumina poate face asemenea trucuri. Aş fi vrut ca noi să fi învăţat astfel de metode pentru a creşte copiii.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Canala 5/30/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul incepe cu un punct negru “creat din absenta”, asupra caruia lucreaza Lumina superioara si astfel dezvolta creatura. Toata dezvoltarea, cu exceptia acestui punct “Yesh Mi Ain” (existenta din absenta) este facuta de Lumina, forta care actioneaza in creatura, in partea care este “condusa”.

De unde apar atunci atatea proprietati individuale diferite? De la Lumina! Punctul creatiei “din absenta” este un punct important. Dar Creatorul imparte relatia Sa in miliarde de creaturi si apoi  le reconecteaza, legandu-le impreuna in tot felul de moduri, astfel incat fiecare sa devina conectat cu ceilalti sapte miliarde de oameni. Astfel, El doreste sa se exprime in mateira “existenta din absenta”.

El nu ar putea sa o exprime in alt fel decat prin acest numar multimpul de mici creaturi, fiecare dintre ele fiind creata intr-o maniera speciala, unica, niciuna la fel. Fiecare creatura ajunge la corectia individuala, renuntand la partea de “Yesh Mi Ain” din ea (existenta din absenta) si castigand o dorinta de a avea proprietatea lui “Yesh Mi Yesh” (existenta din existenta), care o poate ajuta la unirea cu ceilalti. Si astfel isi creste “Yesh Mi Yesh”, dintr-un punct mic furnizat de Creator, la Infinit, la starea exaltata a Creatorului insusi.

Cum pot eu, acest mic punct care a aparut din nimic, care a fost creat cu o conectare virtuala zero cu Creatorul, sa ajunga la revelarea Sa? Ma unesc cu toate celelalte puncte (dorinte) prin anularea “existentei mea din absenta”, ceea ce permite “existentei mele din existenta” sa creasca pana la marimea intregii creatii pe care mi-o asociez.

Cu alte cuvinte, conectandu-ne astfel, fac din acest punct intregul vas spiritual, “Yesh Mi Yesh”, umplut cu conectarea infinita cu Creatorul, “Yesh Mi Yesh”, catre toti. Aceasta poate fi facut doar multiplicand astfel de mici parti, fiecare unindu-se cu restul  si astfel toate se interconecteaza una cu celalata, ca straturi multiple.

Unul se uneste cu altul; apoi cei doi care au devenit unul se unesc cu al treilea si se interconecteaza, in timp ce noua uniune formata din trei se uneste cu unul si asa mai departe. Deci, nu este vorba doar de conectarea mea cu toti ceilalti, ci mai degraba este un sistem multidimensional de conectari. Si este singurul mediu pentru Creator in care sa se exprime in aceasta creatie generala pana la completarea muncii sla sfarsitul corectiei. (Gmar Tikkun).
Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 5/26/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Prefata la Intelepciunea  Kabbalah,” Nr 5: Expansiunea Luminii si urmatoarele ei expulzari, creaza vasul. Logic, putem concluziona ca daca vasul primeste Lumina instantaneu, precedentul va fi primul şi va urma celui de al doilea. De aceea, al patrulea stadiu devine stadiul final al creatiei vasului, Malchut.

Expansiunea Luminii in creatura trebuie sa aiba loc in patru stadii, pana cand creatura simte ca primeste si intotdeauna vrea mai mult decat primeste. Atata timp cat dorinta a fost satisfacuta cu ce a primit, nu este inca creatura cea care o controleaza. Nu a avut nimic propriu, nicio completare personala la ceea ce deja vine de la Daruitor.

De la Daruitor primim vasul (dorinta) si Lumina. Daca totul se extinde in jos, fara nicio interferenta din partea creaturii, iar daca aceasta nu se straduie sa castige o mai mare dorinta si Lumina, atunci nu este nici o creatura, ci ceva care nu are vointa proprie.

De aceea, cele trei nivele ale dorintei care deriva din faza radacina, mineral, vegetal si animal, nu sunt considerate a fi existente deocamdata. Sunt conduse de Sus, fara nici un fel de implicare din partea lor.

In ceea ce priveste oamenii care sunt la aceste nivele de evolutie, traiesc si consuma ceea ce primesc in lumea noastra din nastere, de la mediu, din media, din sistemul educational si asa mai departe. Daca nu incep sa contribuie cu dorinta lor individuala, indreptata spre radacina, si atata timp cat se supun ordinelor dorintei, nivelul lor cel mai inalt este inca “animal”.

Si doar atunci cand o persoana evolueaza la gradul uman, care tanjeste sa contribuie cu ceva, sa se intoarca la radacini, doar atunci cere acestei radacini sa adauge mai multa dorinta si implinire, cere dezvoltarea si devine un Om care doreste sa fie similar Creatorului. Creatorul trebuie sa fie revelat tot timpul, fara incetare, asa cum este scris: Cunosate-ti Creatorul si slujeste-L”. Asta separa omul de animal. Asta face ca cererea sa se inalte spre radacina, in sus, in mod autentic.

Omul incepe cu punctul din inima care, de asemenea, vine de Sus. Dar restul, in afara acestui punct, unde simte “existenta din absenta”, omul trebuie sa cultive singur. Aceasta este completarea din care cineva doreste sa devina similar Creatorului si sa castige  titlul de Om. Dupa stadiile de dezvoltare mineral, vegetal si animal, doar gradul final este vazut ca si “vorbitor”. Asta este ceea ce dezvolta creatura, in timp ce toate celelalte nivele devin incluse in el.

Pentru inceput avem de-a face cu lumea noastra interna, unde stadiul mineral, vegetal si animal ale naturii se ridica si cad impreuna cu gradul vorbitor. Nu vizualiza Pamantul cu flora si fauna in paduri si vai. Totul are loc intern. Daca toate dorintele sustin cresterea omului din mine, astfel ele urca impreuna cu el in aceasi masura.

Din partea a 4a  Lectia zilnica de Cabala 5/26/2011, “Prefata la Intelepciunea Kabbalah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca intotdeauna un act de daruire aduce bucurie?

Raspuns: Daca  o persoana se alatura celui superior, aceasta adeziune trebuie sa aduca fericire deoarece el intra in perfectiunea celui superior. Nu este pur si simplu o stare buna, ci mai degraba o senzatie de a fi plin de perfectiune si eternitate, apartenenta si dependenta, de atingere a ceva perfect si infinit.

Aceasta senzatie este experimentata de o persoana care este conectata la un grad inalt care consta din invatator, grup si Creator. Cu cat mai mult se apreciaza pe sine, cu atat mai mult simte perfectiunea. Dar apoi apare intrebarea: Cum foloseste acest sentiment? Poate ca el pur si simplu cauta o senzatie placuta pentru a se multumi pe sine? Sau poate ca foloseste acest sentiment pentru a urca si a darui in schimb?

Este important daca isi foloseste conectarea cu “profesorul, grupul si cartile” ca sa obtina vasul spiritual numit “soarta” sau se umple singur. Daca cauta o implinire egoista, dorinta este impure, Klipa, care doreste sa se alature caracterului sfant si sa atraga Lumina din el.

Totusi trebuie sa trecem si prin aceste stari, sa le simtim acut pe drum si sa le depasim. In ultima instanta, trebuie sa inteleg ca nu exista altceva in afara de singura autoritate, autoritatea Creatorului. Inseamna ca Creatorul este bun si face bine; Imi umple intreaga lume, toate dorintele, intreaga minte si inima. Trebuie sa simt intotdeauna ca ma aflu sub regulile Creatorului si ca El ma umple. Nu ar trebui sa permit ca Klipa (dorinta mea impura) sa ma intoarca.

Sunt oameni care obtin placere din aceste auto-critici. Sau s-au obisnuit cu asta si nu pot iesi din aceasta stare. Totusi nu este o stare buna, si nu aduce nici o avansare.

Se poate crede ca suferinta ajuta la avansare si aceasta suferinta se va sfarsi intr-o zi. Dar asta nu se va intampla. Progresul are loc doar prin dorinta noastra de a aspira catre fericire, bunatate, si fericire din faptele bune, spre gradul superior, spre credinta. Este numita credinta celui superior, cand persona simte ca apartine de perfectiune, insemnand conectarea cu cel superior.

Deci intreaba-te: incerci sa te lipesti celui superior pentru a primi placere de acolo, sau cauti inspiratia si fericirea care te ajuta sa obtii indemanarea de a darui?
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Pacea”: Se spune in Masechet Avot (Cap.3 nr.16): “El, Rabbi Akiva) ar spune, “Totul este in depozit, iar fortareata se intinde peste toata viata.  Magazinul este deschis si vanzatorul vinde diverse servicii: cartea este deschisa si mana scrie. Si toti cei care doresc sa imprumute pot veni sa imprumute, iar cei care aduna inapoiaza regulat, in fiecare zi, si iau de la o persoana cu stiinta si fara stiinta. Si au pe ce sa se bazeze,  judecata este corecta si totul este gata pentru petrecere.” …De la inceputul Creatiei, toti oamenii au avut rezervare, iar Gandul Creatorului are nevoie de ei la petrecere, cu sau fara stiinta.

“Petrecerea” este sfarsitul corectiei lui Malchut al lumii Infinitului, care trebuie sa se umple  de Lumina Infinitului. Aceasta stare este predestinata: exista. Suntem in ea si ne lipsesc doar instrumentele, vasele, ca sa o putem simti. Despre asta vorbim aici: acordarea si corectia lor.

Asadar “totul este gata pentru petrecere”. Este gata, iar Creatorul asteapta “musafirii”, insemnand dorintele noastre corectate, ceea ce este, ceea trebuie sa ne preocupe. Totul deriva din aceasta petrecere: Luminile lui NRNHY si vasele lui KHB-ZON care coboara de la Malchut al Infinitului pe scara lumilor spirituale. Forma initiala si cea finala, prima si a treia stare, genereaza a doua stare in care existam. Definesc calea noastra intre ele, toata corectia noastra.

De aceea ar trebui sa ne preocupam nu de forma initiala si cea finala, ci doar de contributia noastra, participarea noastra la proces. Trebuie sa incercam, in cel mai eficient mod posibil de a intra in ordinea acestor actiuni si sa ne acceleram dezvoltarea, facand-o productiva, intensa si concentrata.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/29/2011, “ Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatura se dezvoltă în diferite feluri şi la diferite nivele. Cu totul, sunt cinci astfel de nivele. Astfel, fiecare nivel se împarte în alte cinci, acelea se divid din nou şi tot aşa, până la infinit. Cheia, în tot acest proces, este o simplă acţiune, după cum e scris: „expansiunea Luminii şi plecarea ei fac vasul demn de misiunea sa”.

Dacă vrem să dăm naştere la oirce fel de calitate sau reacţie pentru sau împotriva primirii, pentru sau împotriva dăruirii, pentru sau împotriva intenţiei sub orice formă, trebuie să evocăm în acea formă, în acele detalii ale percepţiei, de dezvoltare şi de stopare a ei, primirea Luminii şi existenţa ei, o deschidere şi o închidere. Apoi, prin aceste două acţiuni opuse, vom primi impresia corectă, o nouă dorinţă.

Cu alte cuvinte, vreau să mă ridic de la dorinţa 1 la o calitate mai înaltă, dorinţa 2. Vreau să-mi schimb calitatea, să devin mai înţelept, mai dăruitor, un mai bun observator, mai sensibil. Această acţiune va cauza schimbări calitative în dorinţa mea, care mă vor face să înţeleg mai mult, să simt mai mult şi să remarc mai multe lucruri, comparativ cu ce remarcasem înainte.

Toate acţiunile mele trebuie să fie foarte orientate, să trimită impulsuri precise, menite să evoce intrarea şi ieşirea Luminii. Astfel, îmi determin viteza dezvoltării. Când vreau să obţin un nou detaliu în gradul spiritual, să urc o treaptă, să-mi ridic calităţile, pot să o fac numai prin expansiunea şi ieşirea Luminii. În acest fel se construieşte un vas mai bun şi mai înalt, un scop nou şi mai demn.

Astfel, vedem că suntem capabili de înălţare proprie, în  mod constant. Normal, folosim factori externi: forţa Luminii şi forţa dorinţei. Totuşi, noi suntem singurii care le activăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întâi trebuie să înţelegem că creatura este dorinţă. De fapt, dorinţa este singura unealtă, singurul mijloc disponibil creaturii, este un organ de simţ, un element senzorial, ceva care îi permite să simtă propria existenţă şi să se reflecte în ea. „De ce exist? De unde vin şi pentru ce? Ce este viaţa? Ce înseamnă împlinirea mea şi unde duce?” Toate acestea se manifestă în dorinţă.

Creatorul, Lumina Superioară, a creat numai un punct, „existenţă din absenţă”, pe care noi trebuie să îl dezvoltăm până când, în acord cu programul Creatorului, creatura trebuie să se înalţe la înălţimea Lui. Acest punct este întreaga creaţie. Este opus Luminii şi această proprietate este deajuns. De aceea este numit punct.

În timpul dezvoltării sale, punctul trebuie să experimenteze diferite tipuri ale opoziţiei faţă de Lumină, emanate din Lumină. Lumina se proiecteză pe sine în acest punct şi astfel crează în el forme inverse.

Aşadar, a fost numai un punct apărut ca „existenţă din absenţă”. Toate celelalte proprietăţi ale lui au apărut ca „existenţă din existenţă” şi îşi au originile în Lumină. Acest punct evoluează în proprietăţile care sunt proiectate de lumină şi opuse ei. De la starea opusă ei, punctul învaţă gradele de similitudine cu Creatorul, pe care este sau nu este capabil să le obţină. Aşadar, el revelează Lumina.

Acest punct al dorinţei de primire a parcurs o dezvoltare lungă, mare, treptată şi multilaterală. Dacă Creatorul este dorinţa de a da plăcere, creatura, inevitabil, este dorinţa de a primi plăcere.

Pentru ca creatura să aibă oportunitatea de a se exprima pe sine, ea trebuie să-şi definească forma  dorinţei ei de primire. Cum se face asta? Prin dezvoltare ciclică, de fiecare dată, dorinţa acumulează o formă, primeşte umplere în acea formă, după care umplerea dispare lăsând forma goală. Apoi, creatura hotărăşte cum să o folosească.

Anterior, Lumina determina condiţiile de plăcere pentru creatură. Acum, din contră, creatura primeşte plăcere prin dăruirea de plăcere Dăruitorului. În acest mod, creatura întoarce primirea în dăruire.

Astfel, Lumina crează dorinţa şi forma ei, iar asta aduce, de asemenea, împlinire dorinţei. Mai târziu, creatura descoperă că are nevoie să devină goală, să fie lipsită de Lumină. Creatura nu poate suporta asta, o împiedică ruşinea. Atunci ea cere putere de la Lumină însăşi, în scopul de a scăpa de ea. Lumina, care a trezit simţul ruşinii în creatură, este de acord şi îi dă putere creaturii. Atunci creatura cere schimbări interne şi corectări de la Lumină şi avansează prin aceste cereri.

Chiar dacă totul vine de la Forţa Superioară, de la Forţa Luminii care este în primul rând raportată la dorinţa de primire, în acelaşi timp, este creatura cea care începe să decidă ce vrea şi interceptează iniţiativa, câştigă supremaţia. De aceea, perioada de dezvoltare începe de la senzaţia de ruşine şi,sub ea, este creditată creatură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→