Inainte de a citi Cartea Zohar, trebuie să ne pregătim, astfel încât această lectură să ne aduca beneficii. Zoharul vorbeşte despre corectarea sufletului, care este corectarea legăturii dintre noi. Astfel, in lectura Zoharului, trebuie să ne străduim să realizăm în noi starile corectate descrise în text. Aceasta înseamnă că dorim să dezvăluim despre ceea ce vorbeşte Zoharul.

Revelatia nu este înţelegere în minte. Cum pot să înţeleg ceea ce n-am văzut niciodata? Este posibil sa vad numai cu condiţia ca noi modele de senzaţie sa se formeze în mine, deoarece viziunea este o senzatie in dorintele noastre, vasele de primire. O senzaţie poate apărea doar atunci când starea mea specifica interna se potriveşte cu cea descrisă în Zohar.

Acest lucru poate fi atins doar dacă mă voi ridica la gradul de daruitor pe care il cere Zoharul. Cum este posibil acest lucru? Este posibil, dacă ma conectez cu mediul, în legătură cu care îmi pot exprima masura daruirii mele. Astfel, chiar înainte de a deschide Cartea Zohar, trebuie să ne străduim să ne unim într-o astfel de stare, la un astfel de nivel, cu o asemenea forţă, care este adecvata pentru descoperirea Zoharului în conexiunea dintre noi.

In măsura în care cineva se anulează pe el insusi şi ne conectam împreună în daruire si garantie reciproca, în aceiaşi măsură putem atinge starea în care vom simţi despre ce vorbeşte Zoharul, cel puţin la cel mai mic grad. Tot acest lucru depinde de forţa de unitate dintre noi, care trebuie să fie la nivelul primului grad spiritual. Apoi, vom simţi ceea ce ne spune Zoharul.

Baal HaSulam scrie despre aceasta în „Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” punctul 155: O persoană, străduindu-se să ştie că ceea ce studiaza, atrage asupra sa Lumina care reformeaza. În esenţă, toata munca noastra este de a aspira să fim în această stare, s-o simtim. Astfel, ni se cere doar sa avem dorinţa de a simţi nevoia pentru revelaţie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este ruşinea, ce este considerata a fi un fel de creaţie?

Răspuns: Ruşinea este ceea ce diferentiaza un om de o maimuţă. Ea provine dintr-un sentiment de diferenţiere între daruitor şi primitor. Orice altceva depinde numai de motivele, situaţiile în care simt ca dau sau primesc şi, în conformitate cu acest lucru, am sentimentul de perfecţiune sau ruşine. Ruşinea este opusul perfecţiunii.

Uită orice altceva cu care asociezi cuvântul „ruşine” în această lume. Este complet diferit. Este o senzaţie de separare între daruitor şi primitor în spiritualitate. Ruşinea reala este un sentiment spiritual şi ruşinea materiala este întotdeauna posibil să se mute, sa se ascunda într-un fel.

Ruşinea reala vine numai cu condiţia ca sa simt Creatorul ca daruitor, iubitor şi pe mine ca invinuindu-L, acuzandu-L, dorind să fur de la El. Pe scurt, totul este invers! În măsura în care ne descoperim pe noi ca stand unul împotriva celuilalt, simt ruşine, şi ma oblig să mă ascund, sa ascund egoismul meu şi sa încep corectarea acestuia.

Astfel, rusinea este un sentiment deosebit de util pentru corectare. De aceea este dezvăluit în condiţiile în care o persoană este capabila de a se corecta. În caz contrar, nu e nevoie. Nu are niciun sens să se rusineze o pisica pentru ca a mancat smantana altcuiva si sa faca apel la conştiinţa sa. Pisica nu va simţi nici o ruşine. Poate simţi numai că a fost bătuta pentru acţiunea sa şi ii va fi frică s-o repete data viitoare. Acest lucru înseamnă că animalul va fi condus de teama de suferinţă, nu de ruşine.

Ruşinea vine ca urmare a dezvoltării, atunci când simti un grad mai mare: cât de perfect este în comparaţie cu tine, cat de mult te iubeste si cat de opusa este relaţia ta fata de el. Şi nu poţi face nimic cu tine însuţi.

Pentru a simţi acest decalaj, o persoană este obligată să aibă inteligenţă interioara, nu numai mintea materiala şi emoţiile. Totul depinde de cât de mult apreciază ea această proprietate de a darui şi nu în raport cu el însuşi. La urma urmei, el se poate simti ca un copil caruia nu ii este ruşine să primească de la mama sa.

Mai mult decât atât, este doar atunci când el se ridica deasupra starii unui copil cu mama lui şi vrea să se simtă independent. Dacă el nu are această libertate, simte ruşine. Un sclav care nu tânjeste după libertate, nu simte ruşine pentru că el aparţine stăpânului său. Cel care vrea să crească, să fie o persoană liberă începe să simtă ruşine imediat şi, astfel, vine la libertate.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că omul nu este altceva decât o senzaţie şi o minte, în timp ce tot ceea ce se întâmplă în jurul lui este peste controlul lui, şi el vede pur şi simplu rezultatul. Dacă e aşa, ce înseamnă să te uiţi la ceea ce Zohar-ul descrie în interior?

Răspuns: Chiar acum eu citesc sau aud Zohar. Aşa ca şi cum am merge împreună şi mi-aş imagina tot felul de imagini în mintea mea, îngeri, oameni şi peisaje.

De ce percep asta ca pe o imagine externă în loc să răspund la ea în sentimentele şi gândurile mele, schimbând imediat ca să văd totul în interiorul meu? Pentru că sunt necorectat şi dorinţa mea de asimţi plăcere , egoul meu, împarte percepţia mea într-una internă şi una externă. Îmi arată această imagine eronată, ca şi cum tot ceea ce descrie Zohar-ul se întâmplă aparent în exteriorul nu în interiorul meu.

Dar în afară nu este absolut nimic. Toată realitatea este în interiorul meu. De ce atunci am impresia că sunt exterioare? Pentru că nu pot uni încă toată realitatea cu mine însumi. Nu o văd ca pe o parte vitală a mea. De ce e aşa? Pentru că mă raportez la ea egoist, divizând toate părţile ei în unele interne, care îmi sunt mai importante, şi în unele externe, care îmi sunt mai puţin importante, total de neînţeles sau ignorate de mine. Aşa este forma mea eronată şi egoistă de percepţie. Ce fac atunci?

Iată ce trebuie să-mi spun mie însumi:

1.Zohar-ul vorbeşte despre stările şi proprietăţile mele interioare, şi cu excepţia la ce se întâmplă în interiorul meu chiar acum, nu există nimic altceva. Omul este o lume mică şi totul este în ea.

2.Tot ceea ce văd că se află în afara mea este determinat exclusiv de percepţia mea eronată. Dacă mă corectez pe mine însumi, voi vedea în schimb, totul în interiorul meu.

Cu alte cuvinte, discrepanţa dintre ceea ce îmi imaginez în timp ce citesc Zohar ca pe ceva ce se întâmplă în afara mea şi ceea ce trebuie să fiu capabil să percep ca apărând în interiorul meu demonstrează percepţia mea eronată. Deci, eu trebuie să mă străduiesc să caut forma corectă a percepţiei înăuntru, să mă rog şi să insist ca acest lucru să se ridice în mine.

Aceasta numim noi să pătrunzi conţinutul. După cum este scris în „Introducerea în studiul celor zece Sfirot” capitolul 155 de către Baal HaSulam „chiar dacă ei nu înţeleg ceea ce învaţă, prin ardoare şi o mare dorinţă de a înţelege ce învaţă, ei trezesc peste ei înşişi Lumina care le înconjoară sufletele”. Aspir să văd această imagine în forma autentică şi treptat să o atrag mai aproape.

Din a doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul Mişpatim (Rânduieli), Paragraful 561: ‘Chiar şi la versul „Şi am să trimit un înger în faţa ta,”…Moise nu răspunde de la început, ci, după cum este scris, „dacă Prezenţa Ta nu vine cu noi, nu ne conduce afară de aici”, a răspuns El, după cum e scris „Prezenţa Mea va merge şi vă voi da odihnă”

Omul trebuie să se uite în interiorul lui pentru toate aceste proprietăţi descrise în Zohar, cine este Moise, cine este un înger, cine este Creatorul, ce sunt toate aceste obiecte minerale, plante, animale şi oameni, şi cum există şi trăiesc ele în interiorul omului? Trebuie să încerci să afli asta în tine, fă un efort să muţi din tabloul exterior, aparent din faţa ta, la o contemplare interioară a locului unde în interiorul tău sunt toate aceste calităţi, forţe şi dorinţe. Aceste eforturi sunt foarte importante.

În acest fel, eu îmi corectez percepţia egoistă care mă face să cred că ceva se întâmplă în afară şi nu înăuntru. Aşa, mă întorc precis la proprietăţile mele interioare, şi „implantez” Tora în mine însumi, dorind să o recunosc în locul ei adevărat. De aceea noi trebuie să încercăm necontenit să înterpretăm ce scrie în Zohar ca pe proprietăţile noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se vor face schimbările în sistemul educaţional – prin iniţiativa guvernului de sus, sau presiunea din partea maselor de jos?

Răspuns: Liderilor le e frică numai pentru „scaunele” lor şi de nimic altceva. Dacă masele ies pe străzi şi încep să zguduie acele scaune şi nu dau doar foc maşinilor dar încep să facă acţiuni mai serioase, atunci liderii încep să le asculte cererile. Într-un final va trebui să fie de acord cu ele. Întrebarea este:  vom fi în stare să le oferim explicaţiile noastre pentru măsurile necesare? Va trebui sa facem asta cât de mult putem.

Într-un fel sau altul, va trebui să ajungem la lideri, dar din ambele sensuri: de jos, prin intermediul maselor care vor iesi în stradă, şi de sus, direct. În definitiv, noi vorbim despre un studiu global al lumii, despre schimbări şi educaţie, şi despre construirea unui sitem global de creştere în care toţi vor studia în timp ce vor primi un salariu pentru aceasta, mijlocul de întreţinere.

Acest învăţământ va avea loc în locul muncii, dar în realitate va deveni munca oamenilor în sensul spiritual. Fiecare persoană va atrage lumina în măsura forţei şi a capacităţii sale, iar asta va fi recompensa lui. În definitiv, lumina deţine toată abundenţa care poate fi.

De câţi oameni este nevoie pentru a asigura necesităţile vitale pentru toţi locuitorii Pământului? Îmbrăcăminte, hrană, construcţii, servicii – Tot ceea ce este necesar în contextul unei existenţe normale? De exemplu, oamenii vor lucra o jumătate de zi şi vor studia o jumătate de zi. Şi aşa vor face toţi.

Totuşi, asta poate fi înfăptuit numai prin intermediul liderilor, sau mai precis, prin opinia publică prin oamenii care gândesc, încluzând oamenii de ştiinţă, sociologii, cei din ştiinţe politice şi toţi cei care se ridică deasupra maselor, dar nu foarte sus. În definitiv, vârful este ocupat de „distrugători,” având în vedere că vorbi, de cercurile universitare.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/26/11, “Prefaţă la înţelepciunea Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca trebuie sa ma anulez in fata parerii profesorului, este corect ceea ce unii prieteni spun, ca ei doresc sa faca doar ce le spune profesorul şi nu un alt management?

Raspuns: Profesorul nu ar trebui sa fie managerul nimanui. El nu ar trebui sa explice nimanui ce se doreste de la ei. Poate fi aproape la fel de ascuns ca si Creatorul si sa nu spuna nimic. Oricine doreste se poate anula si poate descoperi parerea profesorului.

Asta se poate vedea de la felul in care se purtau Cabalistii trecutului, grupul din Kotzk sau Baal HaSulam care predau o lectie odata pe saptamana sau chiar odata pe luna. Un profesor isi arata punctul de vedere foarte putin, restul este munca studentului. Daca studentul intelege ce sa caute, cum sa inteleaga parerea profesorului ca sa il ajute sa avanseze inspre scop, o va putea face. Altfel nu va putea.

Spiritualitatea nu poate fi exprimata in cuvinte. Cum ai putea explica vreodata cum sa iti indrepti inima inspre scop?

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala5/25/11, Shamati #25

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa fac daca in timp ce se citeste Cartea Zohar nu ma pot concentra la text ca si cand as fi bombardat cu tot felul de ganduri fara importanta si cu imagini din trecut?

Raspuns: Inainte sa inceapem sa studiem, trebuie sa vadem ca este mai important ca orice altceva care se intampla in exterior. Tot ce s-a intamplat ieri, astazi si ce se va intampla maine nu inseamna nimic comparativ cu studiul, pentru ca acum fac legatura cu forta superioara care imi ordoneaza intreaga viata si cer asta chiar si egoist, la nivel corporal.

De aceea merita sa fiu concentrat pe citirea Zoharului si sa stau in contact cu forta superioara deoarece depind de ea. Este egoism pur, o abordare externa, dar cu toate acestea functioneaza.

Cand iti trec diverse ganduri straine prin minte in timpul studiului, in acel moment ele inseamna obstacole legate de egoul tau. Sunt obstacole pe cale, iar tu trebuie sa lucrezi cu ele.

Totusi, povestea in sine nu trebuie sa ma ingrijoreze. Pentru inceput trebuie sa imi amintesc ca tot ceea ce Zoharul descrie are loc doar in interiorul meu. Chiar daca nu inteleg o vorba din el, nu conteaza. Trebuie sa muncesc sa le inteleg.

Ideea este ca eu le experimentez ca si imagini externe, in timp ce trebuie sa le vad intern. Si nu conetaza ce anume sunt. Ce este cu adevarat important este sa treci de la vederea exterioara la cea interioara si sa corectezi punctul de vedere.
Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, The Book of Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este imposibil sa avansezi corect daca esti condus de propriile tale opinii, pentru ca te afli cu totul in aceasta lume. Vei fi in stare sa cresti doar daca vei descoperi existenta celor doua opinii distincte: vei auzi propria parere si parerea invatatorului, vei intelege diferenta dintre ele si le vei compara cu fiecare astfel incat sa fi manat intotdeauna de credinta deasupra ratiunii si sa accepti punctul de vedere al invatatorului.

Trebuie sa alegi si sa avansezi tot timpul, sa preferi parerea profesorului in locul propriei pareri in ciuda egoismului crescator si ezitarilor interne si argumentelor, in ciuda presupuselor fapte evidente si a logicii care iti spune ca nu esti condus de ratiunea ta ci esti deasupra sau dedesubtul ei.

Daca cineva se descurca cu toate aceste probleme, va putea avansa. Daca nu, nu are nici o sansa sa reuseasca. Astfel, doar cativa ating lumea spirituala.

Pentru a putea supravietui unei astfel de framantari si a putea merge impotriva logicii tot timpul, avem nevoie de suportul grupului care de fiecare data intareste autoritatea invatatorului. Asta inseamna ca este necesar sa ne coboram in fata grupului, pentru a primi putere de la el ca sa anulam parerea personala si sa acceptam parerea profesorului.

Sunt trei participanti in aceasta munca: persoana, invatatorul si grupul. Toti sunt necesari pentru a obtine revelarea Creatorului (care poate fi revelat de asemenea si din forma opusa) astfel incat parerea profesorului si cea  a Creatorului sa formeze una singura. Apoi persoana va putea avansa, intelegand ca grupul si profesorul sunt reprezentantii Creatorului in relatie cu el. Astfel persoana trebuie sa inteleaga toate conceptele, evaluarile si alegerile doar referitor la ei.

Daca ai noroc, vei face asta si vei merge inainte; daca nu, nu vei simti nici macar ca nu faci alegerea corecta si ca nu mergi in directia buna. Nu vei avea nici o scala pe care sa masori astea.

Cand „cuvintele care vin din inima ajung la inima”? Daca iti stabilesti o parere corecta in raport cu invatatorul, vei incepe sa auzi ce iti spune.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/25/11, Shamati #25

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala ne învaţă că Creatorul este bun şi face bine, dar cum se împaca acest lucru cu viaţa plină de probleme şi durere?

Răspuns: Creatorul este bun şi face bine, dar cineva trebuie să ajunga la acest lucru prin atingerea asemanarii in proprietăţile sale cu El. Totuşi, dacă eu sunt un copil rau, obraznic şi nu vreau să ascult ceea ce mama mea îmi spune, ea striga la început şi apoi mă pedepseşte. Şi eu spun că mama mea este furioasa, asa cum un copil certat ar crede de obicei.

Certurile si chelfanelile ei au avut un scop, deoarece ea a vrut ca eu să fac bine. Cum pot să văd că în spatele a tot ce mi se întâmplă, există o atitudine bună faţă de mine, chiar dacă am perceput-o ca rea, la fel ca nu copil? Cum pot să înţeleg că anume acolo, unde ma simt rau, am nevoie sa ma completez şi si sa completez atitudinea mea faţă de natură, omenire, grup: sa corectez ego-ul meu, în scopul de a simţi că a fost bine?

Cel care se străduieşte s-o realizeze cât mai curând posibil şi este gata să localizeze locul din el insusi care are nevoie de corecţie, începe sa vada că lumea este de fapt creata buna, iar Creatorul este bun. Exact în acelaşi loc unde găsim acum această lume, vom începe să simtim forţele naturii care patrund totul şi conecteaza toate părţile creaţiei: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

Vom începe brusc sa vedem lumea spirituală în loc de aceasta! Începem să ne dezvăluim din ce in ce mai multe forţe: forţele eterne care conduc existenţa noastră. Apoi, această lume pare să dispară, ea devine transparenta, şubredă. Este „virtuala” chiar acum si există în mintea mea, şi doar imi apare că o văd in afară. Acesta este modul în care ne corectam percepţia.

Se pare că toate problemele şi necazurile tale sunt o indicaţie a defectelor tale, ele indica locul defect, spunând: „Corecteaza aici! Şi acolo, de asemenea! ” Daca o faci repede, cu siguranţă vei corecta imperfecţiunea.

Dacă nu ştii cui să te adresezi, intoarce-te catre grup. Dacă te conectezi cu ei şi esti gata să le dai ceea ce au nevoie pentru unitate, gata sa fii influenţat de ei, niciodată nu vei face o greşeală.
Din prima lecţie a Convenţiei de la Roma din 5/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Scopul dezvoltarii noastre este sa devenim similari fortei naturii, forta integrala care influenteaza totul. Aceasta forta include toate celelalte forte ale naturii pe care le descopera stiinta: fizica, chimia, biologia, zoologia, botanica, geologia si astronomia.Toate sunt incluse intr-o singura lege.

Aceasta lege integrala pe care o revelam ca si o conectare reciproca de calitate, uneste toate partile realitatii, care sunt interconectate prin daruire reciproca si iubire. Acest sistem este integrat, analog, sistem in care absolut totul in afara de oameni traieste in armonie completa. In acest intreg sistem, ca si intr-o sfera enorma, exista o parte numita „uman” sau „umanitate” care este imperfecta. Aceasta este cea mai importanta parte, cea mai dezvoltata si in acelasi timp imperfecta pentru ca trebuie sa isi realizeze natura sa constient.

Natura minerala, lumea vegetala si animala exista in aceasta sfera instinctiv si se supune acestei legi pentru ca nu reflecta felul in care ar trebui sa traiasca. Ele sunt activate de fortele naturii care nu le lasa nici o sansa, nu au libertate interioara. Fortele actioneaza asupra lor complet, iar ele se supun legilor naturii in proportie de 100 la suta.

In timp ce fiintele umane au aceasta libertate. Le-a fost lasata o parte goala in interiorul acestei sfere astfel incat sa poata umple aceasta lipsa cu ele insasi. Ca si o coca, trebuie sa modeleze o forma din ele care sa se potriveasca in mozaicul naturii, unificat din toate partile de mii de conectari.

Acest mozaic nu este plat si nici macar tri-dimensional, ci multi-dimensional si cu multe fatete la nivelele psihologic, psihosomatic, spiritual si material; este conectat cu toate formele naturii in mii de modalitati. In stiinta noastra noi descoperim doar o mica parte a intregului sistem de legi in acesta sfera. Iar noi trebuie sa stim totul.
Din Prima lectie a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→