Intrebare: In „Prefata la Intelepciunea Cabalei”, Baal HaSulam scrie ca dorinta de a primi in toate formele sale a fost initial inclusa in Gandul Creatiei. Ce inseamna asta?

Raspuns: Inseamna ca nimic nu-i nou in lume. Noi doar descoperim sau revelam ceea ce deja exista. Toate formele sunt initial incluse in dorinta; toate Luminile sunt deja prezente in Lumina.

Deci ce-i nou aici? Ce se va naste intre ele este Omul. El va aparea la granita, dorindu-si sa faca conectarea intre Lumina si vase.

Dar pana atunci are nevoie sa fie diferit, ascuns. Se va conecta la fiecare grad: putina dorinta urmata de putina Lumina, si tot asa. Omul este cel care determina forma unificarii astfel incat unirea lor sa foloseasca daruirii.

Iau dorinta (cat de mult pot) si Lumina (cata este nevoie pentru corectie), si prin efortul meu creez o corelare intre ele care asigura receptia de dragul de a darui. Aceasta este forma care va deveni forma Omului, care contine vasul si Lumina, cele doua origini: „existenta din existenta” si „existenta din absenta”. In acest fel omul se formeaza pe sine.

Urmeaza o mare varietate de Lumini si vase care sunt incluse in desenul original. Totusi, conectarea lor corecta, care este forma Omului nu este predeterminata. De fiecare data trebuie sa verificam aceasta forma si sa cerem sa fie actualizata.

Din partea a 4a a Lectia zilnica de Cabala 5/24/2011, “Prefata la Intelepciunea  Kabbalah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Munca în grup este extrem de importanta. Fără grup, nu se poate avansa. Studierea teoriei din sursele autentice nu va ajuta o persoană în niciun fel, deoarece nu se schimbă cu asta.

Persoana trebuie să se puna pe sine într-un „laborator”: sa lucreze în grup, să fie influenţat de el, din cand in cand plecandu-si capul in fata lui, şi înălţand grupul în ochii lui, astfel încât prietenii sa aiba un impact asupra lui. Şi alte ori, ar trebui să fie invers: trebuie să se înalţe pe sine, daruind grupului şi văzând prietenii ca fiind mici. Acesta este modul in care acest lucru se face, reciproc şi în schimbare, depinzand cu care dintre cele două forţe se angajează o persoană în acel moment.

Sufletul meu viitor este „rezistenta” în lanţul spiritual integral, plasat între „plus” şi „minus.” Uneori lucrez în grup, utilizând forţa mea pozitiva şi uneori pe cea negativa. Astfel, există momente în care primesc o putere pozitiva suplimentara de la grup, şi alteori o primesc pe cea negativa. Acesta este modul in care „rezistenţa” mea (R) evoluează şi devine tot mai apropiata de grup, prin implicare in el, până când devin partea sa interna.

După ce am intrat grup, am devenit ca o picatura de sperma în uter şi încep să cresc în el. Daca, cu tot egoismul meu iniţial, sunt capabil să mă anulez în fata grupului, ca parte integrantă a acestuia, sunt considerat ca un „embrion”.  Imediat după aceea, dorinta mea egoista incepe sa creasca progresiv. Astfel, încep sa trec prin faze de dezvoltare, renunţand la mine înaintea grupului.

1. Faza iniţială este considerată ca fiind „cele nouă luni de conceptie,” care este prima etapă de dezvoltare. Absolvind-o, mă nasc.
2. Apoi, a doua etapă începe: egoismul meu creste mai mare, şi ma anulez înaintea grupului din ce în ce mai mult. Dar de data asta, o fac mai proactiv- lucrez în a darui altora. Această perioadă de „copilărie,” stadiul mic, este numit „doi ani de hranire.”
3. Apoi, trec la a treia fază de dezvoltare egoista şi ajung „la vârsta de treisprezece ani.”
4. Dincolo de acest punct, pot începe treptat angajarea intregului meu egoism în scopul de a darui, până când devin un om complet (Adam), la vârsta de 20 de ani şi mai departe.

Parcurg tot acest proces prin utilizarea egoismului meu care evoluează alături de acţiunile mele, demonstrat ca linia de timp (t) din diagrama de mai sus.

Astfel, aplicarea practică a înţelepciunii Cabalei presupune includerea în grup şi apoi în întreaga lume, atunci când ia exemplul nostru şi incepe sa se dezvolte în acelaşi mod.

Din lecţia 2 a Convenţiei de la Roma, din 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca Creatorul doreşte să fie Creator, El are nevoie de creatura. Această fiinţă creată, care există separat de Creator şi se simte independenta de El, primeşte de la El şi răspunde Creatorului, si este considerat ca şi cum aceasta ii da înapoi. Cu alte cuvinte, acestia doi trebuie să aibă o anumita relaţie, sentimente, gânduri, şi interacţiuni.

Trebuie sa fie doi! Prin urmare, este necesar să se creeze o fiinţă separată de Creator, în sensul că natura sa ar trebui să fie vointa de a primi placere-singurul lucru care îi lipseşte pentru a fi creatura. Asta este, trebuie să se simtă vie, existenta, şi să primească. Apoi, folosind aceasta dorinta de a primi, poate deveni ca dăruitorul şi să răspundă la iubirea Creatorului in mod corect.

Astfel, cu excepţia dorintei de a primi placere, creatura trebuie să aibă, de asemenea, un „volan”, în scopul de a transforma această dorinţă şi schimba direcţia de la 100% a primirii de dragul ei propriu, la 100% a primirii de dragul Creatorului. Şi în restul acestui interval între ele, vor fi diverse combinaţii între aceste două extreme: o parte pentru Creator şi cealalta pentru mine.

Aceasta este ceea ce defineşte întreaga scara a treptelor spirituale. Am început cu 100% pentru mine şi, treptat, transform „roata” cu 180 de grade la 100% daruire Creatorului sau altor persoane.Nu conteaza cui, pentru că totul este despre cum ma folosesc.

„Eu” este dorinta mea, în timp ce „dirijarea” este intenţia mea, adică de dragul cui exercit.Aceasta este ceea ce determină starea mea. Şi acum singura întrebare este  care este punctul din acest cerc la care sunt. Pornim de la punctul zero (0) şi să terminam cu corecţia finala (Gmar Tikkun), starea de iubire si daruire absolută.

Deci, conform planului creaţiei „de a incanta creaturile,” Creatorul creează dorinţa necesara. În plus, El dă condiţiile creaturii care îi permit să controleze dorinţa şi sa se roteasca în direcţia în care alege- dacă doresc să „conduc” la trepte mai mari, pe scara celor 125 de trepte, din punctul zero al „acestei lumi” la Lumea Infinitului. Acesta este modul în care planul creaţiei functioneaza.

Pentru a continua „sa conduc,” am nevoie sa vad drumul din fata mea. Trebuie sa stiu ceea ce este necesar pentru a continua sa conduc şi cum sa obţin „combustibil”. Ar trebui să ştiu cum să orientez roata, cum sa schimb direcţia, şi sa stau departe de probleme pe această cale. Trebuie sa clarific pentru mine toate aceste criterii şi sa verific dacă le urmez sau nu, dacă le pot schimba si controla.
Apoi, voi începe treptat să vad în tot acest „trafic rutier”, condiţiile pe care le-am pierdut din vedere tot mai mult. Nu pot continua sa conduc numai dacă doresc noua formă de a ma îmbrăca pe mine tot timpul, cea care este tot mai strânsă şi mai asemănătoare cu Creatorul. Faza dupa faza, punct după punct din această călătorie, când am acoperit o alta distanţă şi am avansat un pic mai mult, ma transform pe plan intern, şi imaginea Creatorului ma imbraca tot mai mult.Acest lucru înseamnă că eu „conduc” şi ma apropii de El.

Prin urmare, avem nevoie sa facem dorinţa noastră de a ne bucura gata pentru astfel de transformări, să ne asumam astfel de forme ale celui superior. Acest lucru implică restrângerea dorintei de a primi şi anularea intenţiei egoiste a cuiva, până când începe să obţină forma de a darui, forma Creatorului, apropiindu-se tot mai mult de El.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dezvolatarea are loc datorita fortei „electrice” care circula in sistem. Cand ma conectez la aceasta cu cele doua forte pe care le am, forta egoista si cea altruista, aceasta forta incep sa circule prin mine. In acest caz, sistemul lucreza prin mine, si simt „curentul” care trece prin ansamblul sau; ii descopar scopul si programul si ma angajez in el si mai mult.

Astfel urcam gradele spirituale, ne ridicam inspre Forta unificata. Plus si minus, pozitiv si negativ, unitate, iar noi ne gasim viata eterna si scopul final al existentei. Acesta este programul.

Asta ne va permite sa vedem cauza crizei si consecintele ei. Intelegem de ce nu primim intelepciunea Cabalei si nu descoperim grupul pana cand egoismul nostru nu a ajuns la limita. Doar acum simtim, in fiecare zi, cum totul se schimba in jurul nostru. Atatea lucruri se intampla in lume, si toate sunt menite sa arate criza si sa demonstreze starea noastra disperata, la fel ca si lipsa sperantei si intelegerii care exista in lume. In fiecare zi, in ritm alert, pasim pe aceasta cale.

Deci, in scurt timp vom fi nevoiti sa aratam lumii ca intelegem planul creatiei. Evident, nu stim totul deoarece vom intelege pe masura ce urcam fiecare treapta a dezvoltarii. Si, totusi, stim cum sa-l indeplinim si stim cum sa incepem acest proces. In rest, studiem din mers.

Nu exista printre noi indivizi care sa fi atins linia finala si sa nu fi facut diferenta. Invatam de la Cabalistii care ne-au descris intregul proces, intraga istorie a umanitatii. In afara de asta, ne-au dat informatia acum cateva milenii, dar chiar si in zilele noastre cuvintele lor inca se indeplinesc.

De aceea, trebuie doar sa stim carei legi sa ne supunem pentru a deveni parte a sistemului. Cu cat mai repede ma arat ca sunt parte a sistemului, cu atat mai repede legile incep sa lucreze prin mine. Incep sa inteleg si sa experimentez ce se intampla in lumea noastra. Vad chiar prin ea, fortele care trec prin mine; inteleg cauza lor si inteleg esenta muncii lor.

Este scris: „Prin actiunile noastre Il vom cunoaste”. Intelepciunea Cabalei este o metoda simpla pe care o aplic doar asupra mea. Nu studiez insecte la microscop, nu studiez lumea exterioara. Dimpotriva, dezvalui intelepciunea Cabalei si toata creatia in general doar pentru mine. Nici o stiinta nu este mai practica si care sa poata fi experimentata, decat Cabala.

Cabalistii ne spun ce legi sa urmam pentru a deveni parte activa a unui intreg mai mare. Pentru ca umanitatatea este abia o parte mica a unui sistem enorm al lumii Infinitului. Vorbesc despre legi simple pe care trebuie sa le studiem in grup. Trebuie sa il structuram ca o imensa, integrala realitate astfel incat in ainteriorul acestui model sa vedem sansa de a dori sa actionam conform legilor creatiei cu privire la egoismul nostru si la Forta creativa pozitiva.

Atunci grupul va deveni „o zona in constructie” pentru mine, un fel de „laborator” unde imi examinez prietenii si pe mine, unde noi, toti impreuna si prin noi, prin munca noastra, construim, cream si aranjam lumea viitoare, lumea superioara si omenirea de maine. Actiunile noastre sunt sincronizate cu sfaturile Cabalistilor, iar noi actionam doar experimental, incercand si verificand rezultatul muncii noastre.

Din Lectia a 2a de la Conventia de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Am inceput sa predau cu mult timp in urma. Impreuna cu grupul studiem intelepciunea Cabalei de multi ani. Totusi, chiar daca citim articolele Cabalistilor, nu le-am inteles pana cand criza mondiala nu a lovit acum cativa ani.

Incepand cu 2005 am inceput sa ne concentram pe structurarea corecta a grupului. Aici smtim presiunea  si intelegem ca este exact ceea ce aveam nevoie pentru a actualiza metoda de a intra in lumea spirituala.

De fapt, lumea nu a experimentat criza pana atunci.Nu am simtit ce sau de cine ar trebui sa fie animate actiunile noastre. Dar odata cu criza, grupul nostru a simtit o acuta , chiar dramatica nevoie de a implementa metoda in practica astfel incat sa fie un bun exemplu in lume.

In fiecare zi trebuie sa lucram pentru a ne intari unitatea interioara si diseminarea externa. Putin cate putin trebuie sa spunem oamenilor ca exista o metoda de corectie. Pentru ca, aceasta criza care stapaneste lumea este o invitatie a Naturii de a ne ridica la un alt nivel.

Nu trebuie sa fim la fel de incapatanati ca si copii care nu-si asculta mamele. In tot ceea ce se intampla ar trebui sa vedem o sansa fara precedent. Usile  ni se deschid sa iesim din aceasta mica, limitata lume, imbibata complet cu suferinta si cu sfarsitul in moarte, si sa intram intr-o existenta externa, o lume iluminata de Lumina superioara. Asta este ceea ce trebuie sa explicam, aratand ca trecerea poate fi facuta in grup, impreuna.

Legile grupului pot fi vazute in aceasta lume. Intr-adevar, lumea se releva singura ca un sistem integral ale carui parti sunt interconectate. Vazand-o, intelegem ce ni se cere.
Din  Lectia a 2a a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este greu pentru noi sa ne imaginam cum o fiinta care a fost creata din  Lumina, care a existat in adeziune cu ea si nu a simtit nici o lipsa cauzata de opozitia cu ea, dintr-o data s-a simtit rusinata si nu a mai vrut sa ramana in acest stadiu, restrictionandu-se pe sine si excluzand toata Lumina. Ce o fi simtit creatura cand s-a vazut complet distantata de Lumina in timp ce isi dorea sa fie identica cu ea?

Starea de adeziune si perfectiune, pe care fiinta creata a experimentat-o in timp ce se afla in Lumea Infintului inainte de restrictie, mai tarziu o face sa apuce acest drum inapoi la Infinit prin toate starile (1-2-3). Si in ciuda faptului ca din partea Luminii nu sunt schimbari si Creatorul niciodata nu s-a separat de fiinta creata, ca nu se vede nici o fisura sau vreo nevoie de corectie in ea, creatura insasi nu poate accepta sa fie diferita de Creator in vreun fel.

Acest sentiment minunat obliga fiinta creata sa treaca prin acesti pasi importanti: sa isi restrictioneze dorinta, sa obtina un ecran, sa treaca prin intregul proces de distantare fata de Creator, de Lumina si sa se intoarca inapoi la El, completand in felul acesta intregul cerc. In felul acesta actioneaza dorinta.

Cum se poate ca Lumina, care i-a dat fiintei create sentimentul de unitate, uniune si de lipsa a diferentelor intre ei, evoca in acelasi timp in creatura un anumit tip de rusine, care o forteaza mai tarziu sa se restrictioneze si sa mearga pe acest drum lung, departe de Creator?

Acest sentiment de rusine are ceva unic; devine un motor puternic care face ca fiinta creata sa se distanteze fata de Creator, sa se ascunda de El, la fel cum o persoana se ascunde de cineva de care ii este rusine, ca sa faca toate corectiile mai tarziu. Si nu pentru ca nu se simte mandru de el, ci mai degraba pentru ca sa poata intoarce Creatorului dragostea sa pe care fiinta creata a simtit-o venind din partea Creatorului atunci cand ii era rusine.

Intelegem ca merita ca fiinta creata sa faca tot acest ciclu ingrozitor, fara sa se opresca de pe cale, daruind, cu toate ca se poate intoarce la Infinitate oricand! Si totusi, in fiecare clipa decide din nou: „Nu, nu voi ceda acestei infinite placeri decat daca actionez constiincios si ma pot simti mandru si sa am respect fata de mine!” Evident, nu este vorba despre o mandrie egoista; este vorba despre faptul ca o creatura doreste sa ii ofere Creatorului atitudinea care este revelata in relatie cu el insusi.

Evident, in lumea Infinitului, dragostea Creatorului nu obliga creatura la nimic. Creatorul o trateaza la fel ca un tata care isi iubeste copilul si care vrea sa ii daruiasca totul, fara rezerve, fara sa se simta rusinat pentru asta. Si totusi, fiul, in timp ce realizeaza dragostea Creatorului pentru el, intelege ca este incapabil sa iubeasca. Este singurul lucru de care ii este rusine: ca el personal este incapabil sa iubeasca neconditionat si sa ii dea Creatorului acelasi sentiment pe care l-a avut la punctul de intuneric si separare.

Asadar, fiul ia decizia sa accepte de la Tatal mai degraba intunericul decat Lumina si cele mai puternice lovituri. Promite sa Il iubeasca indiferent de ce se intampla, ca si cand ar primi cea mai dragalasa, adevarata Lumina a Infinitului. Dragostea Tatalui este absoluta si fara sfarsit, deci fiul hotaraste sa Il iubeasca la fel de mult.

De aceea, nu are alta sansa pentru a obtine aceasta stare decat sa mearga pe aceasta cale a intunericului, care este opusa infintei impliniri. Pentru ca peste acest intuneric, el poate revela iubirea neconditionata.
Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabaliştii explică faptul că noi trebuie să trăim conform legii dăruirii, nu de dragul societăţii sau al nostru, ci de dragul Creatorului. Ce înseamnă asta? „De dragul Creatorului” este o formulă, o definiţie care înseamnă că dăruirea trebuie să fie absolută.

Noi trebuie să dăm, nu doar de dragul de a supravieţui, nu numai pentru a trăi confortabil şi egoist. Aceasta dăruire este în interes propriu. „Nu avem nicio şansă, aşa că hai să ne reeducăm pe noi înşine să devenim buni, amabili, receptivi şi cu compasiune”. Aceste corecţii egoiste nu sunt deajuns fiindcă izvorărăsc din dorinţa de supravieţuire.

„De dragul Creatorului” înseamnă că tu trăieşti pentru a dărui chiar dacă natura nu te obligă să ajungi la armonie şi cooperare cu ceilalţi membri ai societăţii, de dragul supravieţuirii. Natura poate nu-ţi solicită să dăruieşti şi să primeşti în condiţii privite ca o conexiunea completă cu ceilalţi, adică să primeşti după necesitate şi să dai maximum, ceea ce se numeşte „de la fiecare după abilităţile lui, către fiecare după necesităţile lui”. Acest slogan nu ar trebui să fie pentru supravieţuirea societăţii, pentru victoria socialismului în întreaga lume, sau pentru vreun partid. Ar trebui să fie „de dragul Creatorului”.

„De dragul Creatorului” înseamnă că dăruirea mea trebuie să fie absolută, nu de dragul a ceva pământesc. Trebuie să ating o stare în care proprietatea de dăruire din mine înlocuieşte complet proprietatea de primire, egoismul meu. Trec complet într-o parte diferită a lumii, într-o altă dimensiune. Încep să gândesc, să simt, să percep numai în termenii proprietăţii de dăruire şi nu de primire.

Este posibil să compari această stare cu o mamă care nu simte dacă ei îi e frig sau cald, dacă e întuneric sau lumină, ea simte asta doar raportat la bebeluşul ei. Există în el, în interiorul lui unde lui îi e frig sau cald, sau întuneric sau lumină, comfortabil sau în durere şi la fel şi ei. Ea simte totul în interiorul lui mai degrabă decât în ea însăşi. Această dragoste „animalică” este  prezentată în lumea noastră ca exemplu: datorită ei de fapt, ne putem dezvolta cu adevărat şi  continuăm să existăm.

Este o condiţie necesară a vieţii în spiritualitate. Noi perpetuăm viaţa noastră pe pământ în funcţie de spaţiu, timp şi mişcare. Iluzia vieţii în egoism există numai aici. De fapt, adevărata viaţă în curgerea ei eternă şi perfectă există în proprietatea absolut opusă, aceea a dăruirii.

La fel, o mamă trăieşte în copilul ei, simţindu-l şi împlinindu-l pe el în locul ei. Toate senzaţiile ei sunt în el, totul este pentru el, iar ea însăşi, există doar pentru împlinirea lui. Reţineţi, această stare se numeşte „a primi după necesităţi şi a da maximum” dar nu pentru ea însăşi, de dragul supravieţuirii, ci de dragul lui, de dragul copilului ei iubit.

Din Lecţia virtuală, Fundamentele Cabalei, searia 5/15/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare:Cum sunt conectate cele 613 dorinţe şi cele 613 porunci (Mitzvot)? Cum pot să corectez aceste dorinţe dacă nu ştiu ce sunt, iar eu sunt blocat total în egoul meu?

Răspuns:Am un anumit punct, asemănător unei picături de spermă, din care începe dezvoltarea umană. Trebuie să adaug acestui punct întreaga mea cantitate de suflet, care va avea ca rezultat dezvoltarea punctului bazată pe informaţia inclusă în el.

În mod similar, picătura de spermă conţine întreaga informaţie despre noua fiinţă umană: dacă va cântări, să spunem 60 de kg, va avea 1.70 m înălţime, va fi sclipitoare, exaltată,etc. Noi nu ştim nimic din toate astea, dar toate caracteristicile umane, drumul lui în lumea spirituală şi materială, toate acestea sunt conţinute în picătura de spermă. Noi trebuie doar să o injectăm cu o anumită forţă. Această forţă este furnizată de către mamă.

Învăţăm fapul că în lumea spirituală există, de asemenea, o mamă, Bina. De acolo, noi primim forţa de dezvoltare spirituală. În interiorul acestei mame spirituale există un loc socotit „uter” sau AHAP unde urcă „picătura” noastră. Asta este ceea ce noi numim MAN. Picătura va fi acceptată de Bina şi va începe să crească.

Această mamă spirituală este grupul. Am menţionat anterior că omul trebuie să intre într-un grup şi să se alăture lui, să se agaţe de „peretele uterului”. Astfel, va începe să primească de la grup forţa de dezvoltare necesară punctului său.

Grupul în sine nu ne adaugă nimic, el există pentru a ne permite nouă să primim Lumina prin el, ceva asemănător sângelui (în ebraică „sânge” Dam vine de la cuvîntul „asemenea” Domem care mai înseamnă şi „nemişcat”,’ sau cum spunem noi regn mineral’). Cu alte cuvinte, noi suntem dezvoltaţi doar la nivelul mineral, cu Aviut Shoresh (grosimea/mărimea dorinţei este la nivelul rădăcinii).

În punctul nostru sunt 613 dorinţe. Acestea evoluează, însă noi nu ştim cum se întâmplă asta.

În plus, nu ştim ce dorinţe se dezvoltă acum şi care din ele se vor desfăşura mai târziu. Acest proces poate fi prezentat ca o diagramă care arată ca o scanare cu ultrasunete: toate dorinţele de la 0 la 613, se dezvoltă în etape diferite: unele mai mult, altele mai puţin.

Fiecare din noi are 613 dorinţe, dar în diferite combinaţii. Să zicem că dorinţa „20” este mai dezvoltată în mine decât în altcineva, în timp ce dorinţa „40” mai puţin. Ele sunt aceleaşi 613 dorinţe, care diferă în mărime şi există în diferite combinaţii şi proporţii între ele. Iar când grupul devine un canal prin care Lumina Superioară influenţează toate aceste dorinţe, Lumina este privită ca sângele care le hrăneşte, chiar dacă eu nu am nicio idee cum.

La fel ca embrionul din uterul mamei, care nu pricepe procesul dezvoltării sale şi nu se gândeşte sau îşi pune întrebări legate de acest proces, nici eu nu ştiu sau nu înţeleg. Este în grija forţelor naturii. De aceea, aceasta este o dezvoltare la nivelul mineral, adică fără înţelegere, simţire sau obţinere.

Atunci ce este dezvoltarea celor 613 dorinţe? Când eu mă anulez pe mine însumi în faţa grupului, pentru a pătrunde în el, pentru a fi una cu el, astfel ca acesta să aibă impact asupra mea, înseamnă că eu execut acţiunea de anulare a celor 613 dorinţe. Nu ştiu ce înseamnă asta. Toate împreună sunt egoul meu pe care îl anulez în faţa grupului. Apoi, sunt influenţat de Lumina Superioară şi avansez.

Cu alte cuvinte, acţiunea mea de anulare proprie în faţa grupului pentru a obţine noi dorinţe, gânduri şi o scală a valorilor, este privită ca o executare a celor 613 porunci. Fiecare acţiune este numită „zi”. De aceea a fost scris că în fiecare zi omul trebuie să execute 613 porunci. Şi este aşa până când omul îşi completează toată corecţia sa. Aces lucru îi priveşte deopotrivă şi pe bărbat şi pe femeie.

Din Lecţia 8 de la Congresul We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră de plăcere creşte şi se schimbă constant. Există un motor interior în ea care întreţine rotirea şi astfel generează dorinţa noastră de plăcere, strat după strat.

Dacă nu sunt în sincron cu acest motor şi nu îmi corectez dorinţa de primire astfel încât să fie umplută cu Lumină, această dorinţă generează în mine întuneric şi eu mă simt rău. Între timp, motorul continuă să se învârtă, în timp ce eu, necorectându-mi dorinţa anterioară, am întârziat şi nu pot corecta nici starea curentă. Asta îmi face viaţa şi mai dezamăgitoare şi mai dificilă. Zi după zi mă simt tot mai mizerabil.

De aceea, dacă un vom înţelege că nimic nu o să vină de la Creator, ci fiinţa creată este cea care se presupune că trebuie să producă totul, dacă omul realizează că natura a fost aranjată în aşa fel ca să ne dezvăluie întreaga noastră dorinţă de primire şi tot ceea ce trebuie să facem este să obţinem corecţia, numai atunci va vedea omul realitatea într-un mod corect. Totul depinde de noi. Mingea este în terenul nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/13/2011 „Introducere la Prefaţa Înţelepciunii Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Prefaţa la Înţelepciunea Cabalei” capitolul 14: De aceea, noi avem într-adevăr clarificat că lumile, generaţia, schimbările, numărul de grade etc., au fost spuse numai cu respect pentru Kelim (vase) care dau sufletelor ascundere şi măsură pentru ele, astfel ele să poată să primească  în ele gradual din Lumina Infinitului. Dar ele nu afectează Lumina Infinită însăşi în niciun fel fiindcă nicio acoperirie nu afectează ceea ce acoperă, ci numai cealaltă , care îşi doreşte să o simtă şi să primească de la ea, după cum se spune în alegorie.

Baal Hasulam explică, de asemenea, în „Prefaţa la Cartea Zohar” că întreaga percepţie a realităţii apare numai parţial la primitor, la om, la observator. Totul este relativ, totul depinde de proprietăţile omului şi, în raport cu ele, el sau ea percepe totul ca şi cum ar exista în afara lui sau ei.

Este acolo, în afara omului, realitate? Nu ştim asta. Este cunoscut din Înţelepciunea Cabalei că Lumina Înconjurătoare simplă există în afara noastră. Noi nu avem nicio posibilitate să o simţim din afară. Noi suntem creaturi sensibile, adică simţim ceea ce este perceput în interiorul nostru. Dacă simt că ceva există în afara mea, percep asta în interiorul organelor mele de simţ, şi dacă nu le am, nu percep ce există în afara mea.

Agregatul organelor noastre de simţ este numit „dorinţă de plăcere”. Este divizat în cinci părţi în funcţie de nivelele de Aviut (grosime, consistenţă) ale dorinţei. Aceste nivele (Şoreş, Alef, Bet, Ghimel, Dalet sau, Rădăcină, 1, 2, 3, 4) pot fi numite organe de simţ spirituale sau pământene: miros, auz, văz, gust şi pipăit.

Deci, dorinţa noastră are cinci părţi sau cinci forme de percepţie: miros, auz, văz, gust şi pipăit ca şi în această lume. Eu percep ceva care în interiorul meu acumulează forma unei dorinţe, vasul.

Aceasta este ca o „mana” (porţie) care a hrănit poporul lui Israel în deşert. Eu iau această „mana” şi gust „grătar”; apoi altul ia peşte, al treilea ia salată şi al patrulea ia pui sau cereale. Fiecare primeşte în funcţie de dorinţa lui. Însă toate acestea se numesc „mana”.

Ce este „mana”? Este ceva din cer care nu are nicio proprietate. Cine percepe aceste proprietăţi? Primitorul. Imediat ce absorb această „mana”, doresc să simt carne, gust carne. Vreau şi gust ceai. Vreau mancare sărată şi automat mâncarea devine sărată, vreau condimentată, devine mai condimentată. Este bine, nu-i aşa? „Fă-ţi dorinţa ca El” şi apoi „El îţi va face dorinţa ca pe a Lui”.

Lumina Superioară care există în afara noastră nu are nicio formă, are numai dorinţa de dăruire. Dacă tu vrei să obţii plăcere de la ea pe drumul corect, Ea îţi va da acestă senzaţie imediat, fără probleme. De aceea, totul depinde de creatură. Forma de realitate depinde de dorinţele noastre, de vasele de percepţie. De aceea nu ai la nimeni să te rogi, la nimeni să ceri,  nimeni să-ţi întoarcă, ci numai noi înşine, să ieşim din corupţia noastră şi să avem abilitatea de a deveni un pic mai corectaţi.

Ne vom simţi mai bine pe măsură ce ne corectăm pe noi înşine. În esenţă, acesta este întregul proces pe care îl experimentăm.

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/13/2011 „ Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→