Category Archives: Munca interioara

Un teritoriu uman

Două forţe opuse acţionează în natură, dar se obligă să atinga echilibrul reciproc la toate nivelurile. Totul se străduieşte pentru echilibru.

Singura excepţie este gradul uman. Într-un fel ciudat, natura ne-a lăsat un „teritoriu liber”: societatea umană. Pe masura ce se dezvoltă, acesta nu ajunge la echilibru, ci invers, isi iese din mana: oamenii doresc numai distrugere pentru oricare altii.

Astăzi ne confruntăm cu provocări enorme. Noi suntem sudati împreună, depindem unii de altii şi, astfel, oricine poate declanşa un dezechilibru catastrofal, care va lovi întreaga rasă umană.

Dar, spre deosebire de nivelurile anterioare de dezvoltare, astăzi putem crea echilibrul in noi înşine. Aici primim „mingea în mâinile noastre”, astfel încât sa ajungem la echilibrul cu natura pe „teritoriul nostru”, în mod independent. Natura iti lasă posibilitatea de a deveni liber, sanatos, sensibil şi independent in natura umană. Dacă doresti în continuare ca natura să acţioneze asupra ta, vei rămâne o fiară.

Ai o alegere: fie esti condus de natura , fie să lucrezi singur şi sa umpli golul. Acesta este exact locul unde o persoană trebuie să împlineasca predestinarea lui sau a ei şi sa creeze echilibrul, care va finaliza toate alte dezechilibre.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011, Principiile Educatiei Globale

Eureka! Există!

Întrebare: Se dezvolta dorinta de a darui cu ajutorul dorintei de a primi? Se va schimba şi va uni din nou în sufletul colectiv?

Răspuns: Intelepciunea Cabalei considera că întregul drum este al totalului corecţiilor noastre de a ne uni împreună şi de a atinge proprietatea daruirii (Creatorul) în legătura noastra deoarece această proprietate ne aduce împreună.

Dezvoltarea intervine prin virtutea unificarii. Şi atunci când dorinţa de a darui intră în dorinta de a primi, îi furnizează forţa dezvoltarii prin facilitarea diverselor conexiuni. Şi deoarece este dorinţa de a darui, aceasta sudeaza diferitele părţi.

Spre deosebire de aceasta, dorinta de a primi rămâne acolo la capacitatea nivelului mineral şi nu se uneste cu nimic. Prin urmare, dacă vrem să ne apropiem mai mult de dorinta de a darui şi de a ne dezvolta, avem nevoie sa facilitam relaţiile dintre noi şi includerea noastră reciprocă.

Şi nu contează că suntem separaţi prin distanţa, diferenţele de caracter, opinii, şi educaţie. Vom vedea mai târziu că dezvoltarea noastra anterioara (ca naţiuni diferite distante şi care se urasc si se dispretuiesc una pe alta), sunt necesare pentru ca deaspura acestui lucru, sa putem începe formarea inter-relaţiilor noastre comune. Si între aceste conexiuni suntem destinati să dezvăluim proprietatea de a darui (Creatorul).

Există, dar este ascunsa în interior. Acest lucru este exact ceea ce dorim să dezvăluim la convenţiile noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/18/2011, Scrieri de Rabash

O persoană care a deviat de la cale

Întrebare: Dacă  în spiritualitate o persoană se naşte din nou în fiecare moment şi începe totul de la început de fiecare dată, cum se face că atunci când deviază de la cale odată, deviază apoi din ce în ce mai mult?

Răspuns: Iată cum a descris Baal HaSulam acest lucru, eu pur şi simplu repet diagrama lui. Dacă la începutul căii deviezi de la ea doar un pic (să spunem 1 cm), continuând să avansezi în aceaşi direcţie vei devia în cele din urmă cu, să zicem, 5 cm.

Ţie ţi se pare că ai făcut un progres: ai primit cunoştinţe, ai realizat şi ai trecut prin multe lucruri. Devi din ce în ce mai încrezător în faptul că eşti pe drumul cel bun, în timp ce în realitate ai deviat deja de la cale şi avansezi în afara marcajului.

Nimeni nu ţi-a luat liberatea sau oportunitatea de a face o ajustare. Dar dacă tu nu suspectezi că te-ai abătutu de la cale, dacă nu simţi asta, crezi că poţi merge în continuare aşa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/2011, Pregătirea pentru Congresul WE!

Revelaţia Luminii sau imaginaţia noastră?

Întrebare: Care este diferenţa între revelarea Luminii prin una din metodele estice şi prin metoda Cabala?

Răspuns: Revelaţia Luminii poate fi obţinută numai dacă cineva are un Aviut mare (grosimea, intensitatea dorinţei), care poate fi corectat cu ajutorul Cabala şi astfel se descoperă Lumina, Creatorul. De fapt, cu un Aviut mic, omul nu va fi capabil să reveleze nimic altceva decât senzaţii mai mult sau mai puţin plăcute, care îi dau iluzia că deja creşte în lumea spirituală.

Totul, în afară de Cabala – toate metodele estice, tehnicile New Age, diferitele religii şi credinţe – sunt forme modificate ale dorinţei de a primi plăcere, care încă nu a atins ultimul ei grad, acela de Dalet (patru) şi nu este perfectă în toate nivelele ei de Aviut, nu ca egoistă.

Pe lânga asta, ce au luat ei din Cabala? Unul predică norme morale, altul meditaţia, al treilea recomandă limitări legate de mâncare, al patrulea spune să credem în imagini desenate sau poveşti vorbite, al cincilea recomandă anumite ceremoniale care sunt considerate a fi sacre, şi aşa mai departe.

Toate acestea sunt rezultatul dorinţei de a primi plăcere care nu a ajuns încă la dezvoltarea ei finală. Ea exprimă astfel înţelepciunea Cabala într-o formă de lumină în loc să se corecteze ea însăşi.

De fapt, o persoană ca această nu simte nevoia să se corecteze. Nu înţelege ce trebuie corectat. Ea crede că dacă săurtă un obiect sacru sau donează ceva, totul va fi în ordine. O dorinţă mică de a primi plăcere nu împinge omul către nimic măreţ. Toate acestea apar din dorinţa care încă nu s-a dezvoltat până la ultimul nivel, acela de Dalet.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia”

Să te opreşti înseamă să eşuezi

Întrebare: Ce înseamnă să accelerezi în mod constant în relaţie cu scopul spiritual şi cum putem apăsa pe acceleraţie cât de mult posibil acum, înainte de Congres?

Răspuns: În spaţiul spiritual, acceleraţia este mişcarea. Asta pentru că dacă nu faci o anumită mişcare acum, atunci niciunul dintre meritele tale anterioar nu va conta şi vei pierde toată viteza pe care ai acumulat-o până acum prin acţiunile anterioare. Spaţiul spiritual este ca un cosmos gol unde nu este niciun alt sistem de la care să începem să numărăm şi dacă nu accelerezi atunci nu te mişti de loc.

O stare constantă este echivalentă cu zero. Chiar dacă zbori cu o viteză de 10 mile pe secundă, nu este considerată mişcare şi este la fel ca şi cum ai sta atârnat în aer. În sens spiritual, acceleraţia înseamnă viteză şi în esenţă este acţiunea.

De aceea, nu există goluri între acţiunile spirituale. Oriunde se termină o acţiune, exact acolo începe următoarea acţiune, imediat, la fel ca în timpul naşterii Partzufim-ului spiritual. Asta ne indică că atitudinea persoanei faţă de grup şi atitudinea grupului faţă de ea trebuie să fie astfel încât persoană să fie trezită în mod constant pentru a acţiona şi întotdeauna să i se reînoiască dorinţa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/11, Pregătire pentru congresul WE!

Intenţia nu poate fi exprimată în cuvinte

Întrebare: Ne poţi vorbi despre intenţia ta în timp ce citim Cartea Zohar?

Răspuns: Cabaliştii ne-a învăţat ce intenţie să ţinem. Fiecare persoană trebuie să îşi actualizeze ceea ce a citit, în măsura în care înţelege.

Îmi este imposibil să îţi spun despre intenţie. Este ceva care nu poate fi explicat altei persoane, deoarece intenţia vine din starea interioară care i se relevă unei persoane.

Sunt într-o stare care îmi este necunoscută. O revelez pe măsură ce se  descoperă înăuntrul meu. Din această stare care îmi devine revelată, îmi creez intenţia.

Da fapt, este imposibil să îmbraci această intenţie în cuvinte. Nu există cuvinte pentru ea. Asta pentru că include dorinţa interioară a persoanei (Hissaron) şi gradul conexiunii acesteia cu realitatea superioară, prin încercările ei de a găsi mijloacele care ar apropia-o cel mai mult posibil de Gazdă, Creatorul – la adeziunea (Zivug de Hakaa) cu El.

Ce înseamnă asta? Există cărţile, învăţătorul şi grupul. O persoană include tot ceea ce înţelege şi simte din întreaga lor sumă şi prin acestea obţine unitatea cu Creatorul.

Toate aceste mijloce trebuie să fie prezente. Dacă îţi lipseşte chiar şi una dintre ele, atunci nu ai contactul corect. Şi, în plus, fiecare dintre ele trebuie să fie corect echilibrată cu celelalte.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/11, Zoharul

Un om înţelept se uită la distanţă

Pe drumul spiritual, trecem prin faze ale dezvoltării şi, în acelaşi timp, trecem prin dezvoltarea creativităţii. Este la fel şi în lumea noastră: Omul nu trăieşte doar cu pâine.

Nu hrănim copiii doar ca să se întărească, nici nu îi evaluăm prin creşterea în greutate. Mai degrabă, cel mai crucial factor este gradul în care un copil devine o fiinţă umană: una care este înţelegătoare, perceptivă, răspunzătoare, doritoare şi direcţionată către realizările cantitative şi calitative. Asta înseamnă că un copil creşte. Este un păcat dacă este lipsit de asta.

Natura ne dă o dezvoltare anume şi ne obligă să învăţăm să ne relaţionăm cu un scop la tot ceea ce facem în viaţă. Şi asta înseamnă că trebuie să ne definim noi înşine cum trebuie să fie o persoană. De fapt, un om înţelept se uită la distănţă. Dacă ne dezvoltăm cu un scop, trebuie să înţelegem ce vrea natura.

Natura ne demonstrează nouă integritatea, interconexiunea şi integritatea tuturor părţilor, o dezvoltarea constantă. Şi la fel şi noi, de asemenea, trebuie să distingem stadiile corespunzătoarea în dezvoltarea noastră, acceptându-le ca de dorit.

Astăzi, este necesară o educaţie corectă atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Trebuie să furnizăm tuturor principiile de bază: o constantă auto-perfecţionare, îndreptare către unitate, binele conexiunilor cantitative şi calitative dintre noi, care iau naştere natural ca rezultat al asocierii, unităţii, armoniei şi homeostazei cu natura.

Dacă noi înşine ne comportăm în acest fel şi dacă începem să învăţăm tânara generaţie aceste lucruri, dacă mergem înainte către unitate, devenind mai apropiaţi şi ne înţelegem reciproc, până când iubirea aproapelui ca pe  noi înşine devine o normă, vom merge din ce în ce mai aproape de scop. Educaţia noastră va fi cu scop.

În timp ce ne dezvoltăm şi suferim stări care sunt în contradicţie cu egoismul nostru, trebuie să înţelegem că sfârşitul acţiunii stă în gândul iniţial. Natura a setat scopul final: Trebuie să ne unim unul cu celălalt. Şi pentru că nu este altă cale, trebuie să ne educăm noi înşine şi generaţia care creşte prin metoda unirii.

Altfel, în loc să ne tânjim după un fruct dulce, vom fi scufundaţi numai în amărăciunea stadiilor anterioare ale coacerii.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11, Principiile educaţiei globale

Cel mai urât coşmar al creaţiei

Trebuie să unim Israel, Tora şi Creatorul într-un întreg (persoana care tinde către Creator, Lumina şi Creatorul). Fiecare parte trebuie să se străduie să se uneasca cu cealaltă astfel încât la sfârşit, ar putea dărui Luminii. Este ca la început, Lumina este cea care dăruie, dându-i lui Malchut senzaţia iubirii Sale, determinându-i toate acţiunile care au început cu Prima Restricţie (Tzimtzum Aleph) şi de acolo mai departe.

Dar atunci când după toate aceste corecţii Malchut se întoarce la aceaşi stare de perfecţiune, unicitate, integralitate, în iubirea şi dăruirea ei către Lumina Infinitului, ajungem să vedem că toate sunt doar o singură creatură care a trecut prin tot felul de greutăţi.

Aceste predicţii sunt considerate lumi, de la cuvântul ascunderi din ebraică. Ele sunt ascunderi ale stării Infinitului, pentru a retrage senzaţia de împlinire şi pentru a suferi tot felul de experienţe interioare, impresii, alegeri şi războaie, pentru a construi în interior o relaţie identică cu Lumină în timp ce trece prin stările de separare de lumea Infinitului şi apoi apropiindu-se de aceasta ca în final sa ajungă la o adeziune completă.

În toate aceste procese, sunt infinite detalii, fiecare dintre ele fiind legate de la începutul până la sfârşitul procesului. De fapt, noi participăm de asemenea la toate aceste sentimente pe care Malchut le experimentează, produse de coliziunea dintre Lumină şi vas, plăcere şi dorinţă, forţa Creatorului şi forţa creaturii. Trecem prin aceleaşi stări în mod individual, ca parte din Malchut, astfel încât la sfârşit să ne simţim ca un singur suflet.

De fapt, există numai o singură creatură: Malchut al lumii Infinitului. ŞI fiecare dintre noi trebuie să se unească cu ceilalţi, depâşind acest teribil coşmar şi separarea noastră iluzorie, această ascundere a stării perfecte, eterne. Şi apoi, fiecare va vedea că  este inclus în toţi ceilalţi, în sentimentele lor, gândurile lor, în iubirea şi dăruirea lor.

De aceea, trebuie să facem tot ce putem pentru a accelera trezirea nostră din acest vis. Este scris că Creatorul ne va duce înapoi „din Sion”, adică că există o cale de ieşire (Yetzia) din această realitate, din acest somn. Apoi, vom vedea că suntem într-o stare ca de vis şi ne vom uni într-un singur suflet.

Sper ca următorul congres să ne ajute să facem un pas uriaş înainte astfel încât să ne trezim şi să ne simţim ca un singur suflet.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de  Kabbalah Lesson 3/24/11, Preparation for the WE! Convention

Cât de multă ură mai trebuie să revelăm?

Întrebare: Cât de multă ură trebuie să se reveleze între prieteni, astfel încât să se ajungă la o rugă reală pentru corectare?

Răspuns: Prima Reshimo (genă informațională) a spargerii care mă separă de ceilalți trebuie să răsară complet în mine. Apare într-o asemenea măsură încât nu doar că îi disprețuies și îi ignor dar, de fapt, vreau ca ei să sufere, mă separ de toți și mă gândesc că este mai bine să fiu pe cont propriu, să studiez acasa și să nu am nicio conexiune cu ceilalți.

Oamenii chiar îndrăznesc să îmi ceară lecții private. O persoană nu înțelege că întreaca actualizare a metodei spirituale se petrece în grup. Și, după această bătălie interioară și respingere, deziluzie și disperare, în timp, o persoană începe deodată să vadă conexiuna sa interioară cu prietenii. Este ca și cum ar înceta să mai observe corpurile lor corporale și fețle lor. Începe să intre în ei intern și să simtă dorințele lor interioare pentru spiritualitate, chiar cele pe care ei nu le simt. Dar ea este practic capabilă să le atingă sufletele.

Și așa poate spune cineva că a ajuns aproape de unificarea cu prietenii. Dar, în acest punct, descoperă cât de incapabilă este să se unească cu ei și că are nevoie de ajutorul forței superioare. Dorește să găsească această forță înăuntrul acestei uniuni, astfel încât să se conecteze și astfel obține realizarea. Este o muncă pas cu pas a realizării sinelui, a stărilor din ce în ce mai adânci.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Polaritatea spirituala

Cand studiem Cartea Zohar, trebuie sa o abordam cu intentia de a gasi adevarul. Intr-adevar, nu putem vedea nimic din lumea spirituala si suntem blocati de tot de la proprietatea spirituala.

Lumina trebuie sa vina si sa ne ilumineze, ca si un fascicol de proiector, acolo unde ne aflam exact acum: in proprietatile, senzatiile si dimensiunea careia ii apartinem. Intr-adevar, suntem in singurul loc ce exista, in dorinta care este, in acelasi timp, egoista si altruista, totul intr-una, ca si cum ar fi stivuite una peste alta. Insa nu o vedem deoarece ramane in  lumea spirituala, nu in proprietatile noastre.

Noi existam in acelasi spatiu, insa, cu proprietatile nostre, percepem doar partea materiala a relitatii. Trebuie sa vina o raza de Lumina, sub un anumit „unghi”, similar luminii polarizate si, atunci, in alt vector al sau, suprafata, vom descoperi, dintr-o data, intreaga lume care exista si aici, de fapt.

De aceea avem nevoie de Lumina superioara atat de mult: ea trebuie sa ilumineze si sa ne dezvaluie lumea in care locuim aici, acum.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala din 25.03.2011, Cartea Zohar.