Întrebare: Am o dorinţă foarte puternică de a avansa şi de a atinge  daruirea, dar sunt total confuz. Unde ar trebui să mă întorc: în interior, la grup, sau catre Creator?

Răspuns: O persoană nu ştie ce este rugăciunea adevărată. Pentru moment, se simte pur şi simplu sub presiune şi nu înţelege ce se întâmplă cu ea şi de unde sa porneasca. Numai după o lungă perioadă de timp, atunci când ajunge în contact cu Creatorul prin intermediul prietenilor, ea începe să vizualizeze apelul său, rugăciunea, în mod corect.

Dar pentru moment, aceasta este pur şi simplu un strigat din inima. Şi nu te teme de ea prea mult , că sunteţi cu toţii încurcati şi nu înţelegeti; pana la urma, nu ştii cu adevărat ce se întâmplă în interiorul tau. Pentru moment, înregistrezi doar schimbările externe şi experienţele corporale în acest invelis exterior in care te afli.  Dar în interior, sufletul tau arata ca un „Matryoshka” (o papusa cuiburi ruseasca), şi fiecare dintre noi conţine 125 de astfel de piese cuiburi interne.

În prezent, percepi doar cea mai din afara „Matryoshka” (coaja), care nu are încă nimic de a face cu cele 125. Dar restul „matryoshkas” tale interioare te afecteaza, de asemenea. Şi chiar dacă acum simţi că efectuezi niste acţiuni plapande (deoarece nu simti rezultatele lor),dar prin utilizarea lor, vei activa parti ale sufletului tau intern.

Prin urmare, avem nevoie sa tratam cu seriozitate tot ceea ce facem chiar şi atunci când doar pare ca cântam şi avem un moment bun cu prietenii, şi credem că acest lucru este ceva prostesc. Dar astfel, setaţi lumi întregi în mişcare, ca un embrion in interiorul mamei sale, care determină întreaga ei existenţa fără a avea nici o idee de asta, sau ca un copil nou-născut care nu înţelege de ce o duzină de oameni brusc lucrează pentru el.

Asa este si cu noi, în timp ce noi încă nu înţelegem nimic despre spiritualitate. Dar momentul în care cel puţin începem oarecum sa ne fie dor de ea, activam imediat toate sistemele noastre interioare spirituale şi toate lumile superioare!

Şi astfel rezultă că esti încă departe de a vedea şi a fi capabil să înţelegi impactul pe care-l provoci şi ce faci, dar nu contează. Cheia este sa continui sa faci tot ceea ce esti capabil să faci astăzi.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ma pot motiva să ma unesc cu prietenii prin teama de suferinţă, care va veni în viitor?

Răspuns: Suferinţa nu afectează punctul din inima! Ea afectează dorinţa mea egoista,”măgarul” meu! Dar aceasta nu afectează umanul din mine, punctul meu din inimă. O persoană poate avansa spiritual doar prin avansarea din proprie voinţă.

Prin urmare, dacă nu dezvolt aspiraţia interioară să avansez, în sensul că doresc să construiesc un loc de depozitare pentru Lumina superioara cu ajutorul grupului, atunci evoluez ca un animal, care este pe cale sa fie „lovit”, prin suferinţă. Aceste lovituri ma fac sa contemplu: de ce cad ele peste mine, ce am facut pentru a le merita şi de ce? Apoi voi începe, probabil, sa-mi conectez punctul din inima cu ceilalţi.

Întrebare: Dar cum sa sperii umanul din mine, aşa incat sa-l am pentru avansare?

Răspuns: Dacă brusc auzi la radio că ţara noastră este pe cale să fie acoperita de un nor radioactiv, „animalul” tau ar începe sa se agite la o astfel de veste tragica. Şi tu poţi primi ceva similar de la grup.

Cu toate acestea, nu vorbim despre ceea ce se va întâmpla cu noi, pentru că nu avansam prin calea fricii. Dorim să avansam, devenind conştienti de importanţa scopului spiritual. Importanţa scopului este destul de virtuala, intangibila, şi depinde de modul cum o infatisam in interior. Dacă continuam imaginarea scopului ca fiind din ce în ce mai solemn, atunci vom avansa în conformitate cu asta.

Cu alte cuvinte, eu sunt ca un iepure care fuge după un morcov, care este tinut in fata lui de o sfoara. Mai mult decât atât, un om în mine tine atât morcovul cat şi sfoara, în timp ce „animalul” il urmăreste.

Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/18/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă sunt nerebdător să fiu corectat dar nu sunt pregătit să primesc această corectie de la Creator?

Răspuns: Acestea sunt stările prin care ne trece drumul. Când venim prima dată la Cabala, nu înţelegem unde ne aflăm, câtuşi de puţin; suntem conduşi de gena de dezvoltare interioară (Reshimo) ce se mişcă precum o particulă încărcată electric într-un câmp electromagnetic şi ne aduce într-un loc unde putem atinge un oarecare echilibru temporar.

Astfel ne mişcăm înainte în câmpul de forţă şi sfârşim în grup, sursa luminii. Nu înţelegem încă de unde am venit; simţim doar că am găsit ceva foarte interesant şi am vrea să ştim mai multe despre asta. Dar o persoană nu realizează încă ce i se întâmplă şi ce este acest loc unde se află.

Toată umanitatea evoluează treptat de-a lungul istoriei sale pământeşti, şi din generaţie în generaţie dorinţele noastre se dezvoltă. Iar acum am ajuns la încarnarea noastră ultimă, cea crucială. Cu toate astea înainte nu am înţeles ce se întâmplă cu noi. Numai azi, pentru prima dată, ne apropiem de realizarea sufletului nostru.

Cu toate astea o persoană se rătăceşte si nu pricepe ce se întâmplă cu ea. Nu înţelege că se află într-un proces foarte lung si unic prin care toată umanitatea trece: sunt cei care merg înainte şi cei cărora nu le-a sosit încă timpul dar va veni acest moment şi pentru ei. Oricum munca adevărată începe atunci când o persoană înţelege că trebuie să lucreze pentru a se uni cu prietenii.

Şi atunci va descoperi numeroase obstacole pe care nu şi le poate justifica. Alege să se predea acestui curent de duşmănie faţă de ceilalţi  în timp ce trece printr-un şir nesfârşit de afirmaţii şi calcule. Acesta este cel mai problematic moment în care mulţi se împotmolesc şi renunţă – până data viitoare când vor primi încă o oportunitatea, în câţiva ani sau poate în viaţa viitoare.

Nimeni nu o poate evita asta din moment ce sufletul trebuie să ajungă la corectare, şi nu are nimic de aface cu dorinşele unei persoane. Ce poate face este să realizeze ce libertate are, adică să îşi facă corecţia acum sau la un moment dat în viitor.

De aceea munca adevărată începe când simţim repulsie faţă de grup. Şi din momentul ăsta  succesul  unei persoane depinde de cât de bine înţelege că asta este doar un joc ce este jucat de sus şi nu o realitate.

Nimic nu este real în legătură cu viaţa noastră; chiar şi viaţa asta este doar un joc. Şi cel mai serios joc este atunci când simte respingerea şi ura faţă de un anumit prieten cu care îi este destinat să atingă unitatea şi să intre în spiritualitate împreună.

Aceşti prieteni ce se adună cu el în grup sunt părţile sufletului său, cele mai apropiate faţă de el. Şi îi este dat să simtă ură faţă de ele pentru ca el să ceară să fie unit cu ele de către Creator. Şi aceasta este unitatea unde îl va găsi pe Creator cu adevărat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a creat doar o dorință, un vas care rămâne în unirea simplă și completă cu Lumina, ca un întreg, fără nicio împărțire sau diferență. Acesta a fost planul Lumini care a creat dorința, dar această dorință nu și-a exprimat nicio reacție personală încă. Deci, există doar un singur suflet, o singură creație, care este privită ca Malchut al Lumii Infinitului.

Restul există numai în experiența internă al acestei Malchut. Ea simte faptul că Lumina superioară care o umple vine cu iubire și dăruire, în timp ce ea este opusă Luminii. Simțind rușine, se restricționează pentru a nu mai simții Lumina înăuntru, pentru a nu se simții ca primitor. Lumina, ca răspuns la dorința lui Malchut, se pare că se retrage, lăsând un gol în jurul punctului central al creației și Malchut rămâne goală. Dar toate acestea se întâmplă în senzațiile ei, în timp ce starea însăși nu se schimbă.

După aceea, speră să primească Lumina pentru a dărui. În alte cuvinte, este dornică să se reformeze și să dăruiască Luminii la fel de mult cum a făcut El în lumea Infinitului: să îi dăruiască Lui la infinit! Dar eșuează. Ce dezamăgire și durere! După asta, Malchut trece într-un mod diferit: abandonează idee de a deveni echivalentă cu Lumina.

A avut o dorință pasionantă, enormă, de a-i dărui Lui totul, până la sfârșit! Dar încercând să facă asta și eșuând, Malchut a pierdut totul. A pierdut puterea de a dărui, s-a spart și s-a mutat la forța primiri, să se gândească la ea însăși. Acum, în loc de primire pentru dăruire, își dorește fie să dăruiască pentru a primi fie să primească în mod egoist.

Este total opus la ceea ce fost în realitatea anterior. Dar această întreagă dramă se descoperă numai în Malchut, în senzațiile lui vijelioase. În acest fel se formează diferite relații cu Lumina, care sunt privite ca lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya), până când, la sfârșit, o nouă intenție apare în Malchut, când începe să se gândească din nou la dăruire.

A fost adusă la acest punct prin lanțul genelor dezvoltării (Reshimot) de la spargerea prin care a trecut. Se simte așa de mizerabil, goală, încât relațiile cu Lina încep să apară din nou. Deci, Malchut încpe să lucreze să își depășească acest sentiment de separarea și trezește rușinea în ea de bună voie, vrând să simtă cât de opusă este față de Lumină: Cum este El un întreg de dăruire și cum este ea numai primire.

Se simte complet spartă în mici piese, fragmentate de diferențe, separații și ură. Dar este exact ceea ce îi permite să se reconstruiască acum, reparându-șiu realțiile dintre părți și tratându-le în maniera în care Lumina o face. Astfel, obține proprietățile Luminii și din acest punct de vedere începe să simtă iubirea și dăruirea Luminii.

Atunci când o persoană, una din părțile lui Malchut, care se experimentează ca o parte separată din alții, ajunge la grup, el începe să își repare relațiile cu toate celelalte părți ale lui Malchut. Și dacă lucrează corect, începând astfel să discearnă ce sunt proprietățile primirii și dăruirii, ca și respingerea și atracția.

Reiese că în loc să primească toate aceste mijloace furnizate direct de către Lumina, Malchut le discerne singură, sortând relațiile dintre toate dorințele ei sparte. În alte cuvinte, folosește forța spargerii și urii pentru a înțelege ce este iubirea și dăruirea. Astfel, lucrează la unire, primind ajutor împotriva ei.

Dorind să își unească toate părțile, ajunge din nou la realația intimă cu Lumina, la abilitatea de a-L iubi și ai dărui Lui. Din acest motiv s-a restricționat și s-a angajat în acest proces care a început în Lumea Infinitului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/24/11 Pregătire pentru congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă poate obliga grupul să nu întrerup eforturile mele interioare?

Răspuns: Trebuie să te scufunzi complet în grup și să descoperi acolo o rețea interioară a interconexiunilor reciproce. Imaginează-ți că acolo există un anumit sistem, numit mediu, la care tu ești conectat ca o parte integrală, inseparabilă. Depinzi de toată lumea și ei te controlează complet: își controlează gândurile, dorințele, intențiile și acțiunile.

Totuși, este dorința ta să fi sub autoritatea totală, absolută, a celorlalți, să te pierzi complet în acest sistem interior prin unirea cu toată lumea, ca un om cu o singură inimă. Ești gata să fii hipnotizat de ei.

Este similar cum o sîmânță pusă în pământ se supune regulilor acestuia și, primind hrană de la acel mediu, obține puterea să crească și să se dezvolte.

Din lecția zilnică de Cabala 3/11/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem crește viteza avansării noastre?

Răspuns: Viteza corectă a avansării mele este setată la început de abilitatea mea de a simții în mod constant sistemul interior din fața mea, în care toți prietenii mei din grup sunt conectați într-un întreg. Sunt singurul care există în afara acestei uniri și trebuie să decid că și eu sunt nevoit să mă conectez cu ei, să găsesc această forță a corecției.

După care trebuie să examinez toate dorințele și gândurile mele, pentru a înțelege dacă voi putea să fiu în stare, ca un paianjen, să vă împletesc pe voi toți cu mii de de fire, astfel încât să mă leg cu prietenii cât mai puternic posibil.

Întrebare: Și cine stabilește ritmul?

Răspuns: Eforturile voastre determină ritmul. Întra-adevăr, în momentul în care ațiunea spirituală se termină, ea devine începutul următoarei acțiuni. Nu există întrerupere în spiritualitate.

Din lecția zilnică de Cabala 3/11/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În lumea noastră, prefăcătoria sună a ceva murdar. Îi mustrăm pe oameni pentru asta, De ce eşti aşa de nenatural? De ce te prefaci şi minţi?

Dar în cazul nostru, noi ne prefacem sau ne jucăm cu cele mai naturale şi autentice acţiuni, pentru că ele ne ajută să ne ridicăm deasupra lumii materiale. În timp ce joc stările spirituale, mă imaginez acolo şi mă ridic acolo.

Nu vreau doar să îi încânt pe ceilalţi transmiţându-le bucuria mea. Bucuria nu este un simplu râs, ci împlinire prin corectitudinea căii şi încrederea în scop. Şi această bucurie îmi dă mie putere.

Este aceaşi împlinire care care trebuie să locuiască în noi, în virtutea unirii noastre, adică în starea adevărată, corectată, în lumea Infinitului. Jucând asta, eu fac eforturi să împlinesc dorinţa noastră comună (vasul spiritual sau Kli), ca în starea lumii Infinitului.

Este un joc foarte exaltat, care merită şi care este o reminescenţă a jocului Creatorului cu Levitanul (balena mitologică). Creatorul, dorinţa de a dărui, se joacă cu creaţia pe care a creat-o, dorinţa de a primi plăcere, învârtind-o în direcţii diferite şi umplând-o cu Lumina Hochma.

Aşa vreu să umplu cu Lumina Hochma dorinţa comună de plăcere a întregului grup. Asta înseamnă că mă joc cu lucruri foarte exaltate, chiar dacă apar acţiuni foarte simple pe care fiecare om este capabil să le facă.

Trebuie să înţelegem că din perspectiva unei persoane, acest joc este o acţiune foarte serioasă. Şi egoul nostru nu ne lasă să ne micşorăm mândria pentru a deveni parte din acest joc şi a începe să purtăm aceste acţiuni în raport cu grupul. Sunt oameni care le găsesc uşor de făcut extern, la fel ca şi alţii care le găsesc uşor de exprimat intern. Dar munca interioară este obligaţia fiecărei persoane şi trebuie să rezulte într-o dispoziţie elevată, care trebuie menţinută în grup.

Lucrurile exterioare pot varia. Sunt momente când extern trebuie să pretinzi că eşti inspirat tot timpul pentru că eşti încojurat de mici copii, nu poţi să îţi permiţi libertatea de a le arăta adevarata stare. Totuşi, dacă grupul este unul de studenţi avansaţi, ei pot face opusul: în loc să se joace extern, ei pot rămâne serioşi şi chiar să îşi exprime amărăciunea pentru a crea o opoziţie între internalitate şi exernalitate. Aşa s-au comportat marii Cabalişti ai trecutului. Totuşi, noi suntem încă mici şi trebuie să ne jucăm sau să ne prefacem extern, exprimând bucurie.

Normal, toată diseminarea noastră trebuie să cuprindă programe care aduc fericire şi lasă oamenii într-o bună dispoziţie. Trebuie să fie mai puţine cântece care sunt triste şi mai multe care sunt vesele! Trebuie să simţim inima prietenului sau a largii audienţe şi să avem grijă să nu îi aducem în jos, făcându-i să se simtă supăraţi ci să îi facem să simtă bucurie şi unificare. Asta este întreaga înţelepciune.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătire pentru Congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Esenţa şi scopul religiei: Cu cât este mai dulce un fruct la sfârşit, cu atât este mai amar şi urât la începutul fazei de dezvoltare.

Nimeni nu este aşa de înţelept ca o persoană experimentată. În faza iniţială, ea deja vede perfecţiunea finală. Dar cum putem fi înţelepţi, dacă nu vedem faza finală?

Trebuie să învăţăm din exemplele pe care ni le-au dat Cabalişii şi să găsim evidenţa din ele, cu fiecare pas pe care îl facem. Trebuie să reducem toate stările prin care trecem la una, în timp ce le atingem în mica noastră experienţă spirituală.

Totul se întâmplă gradual, prin urcări şi coborâri: un pic de amărăciune, un pic de dulceaţă. Trebuie să depăşim problemele clipă după clipă, pentru a creşte mai mult şi mai mult. Întreaga noastră creştere stă în depăşirea stărilor amare ale fructului până când începem să discernem ce este dulceaţa.

Să te dezvolţi nu înseamnă să îţi întăreşti starea iniţială, pentru că aşa ar deveni din ce în ce mai amară. Mai degrabă trebuie să transformi amarul în dulce, că creezi opusul, să obţii calitatea de dăruire deasupra primirii, ca să înceapă să crească. După aceea îndulceşti starea iniţială, fazele maturizării fructului, vasului spiritual.

În fiecare stare trebuie să ne concetrăm nu la creşterea cantitativă ci la îmbunătăţirea calitativă. Transformăm tot ce este amar în dulce prin faptul că înţelegem că amărăciunea ne-a fost dată pentru a o depăşi. Lucrăm deasupra ei şi astfel apare în noi dintr-o amărăciune mare o dulceaţă mare, până când fructul (vasul) este copt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11 despre Educaţia globală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Iubirea prietenilor: Un om l-a găsit în timp ce umbla pe câmp și l-a întrebat: Ce cauți? La care el a răspuns: Îmi caut frații, spune-mi unde sunt?… Aici se vorbește despre un om care a virat de la calea dezvoltării spirituale, care nu știe adevărata cale, care a atins deja disperarea și se gândește că nu va obține niciodată scopul său. De aceea el a răspuns, Vreau să fiu în grupul unde există iubirea de prieteni pentru că acolo voi fi în stare să urc pe calea ce duce la Creator.

În aceste fel ne plimbăm dintr-o parte în alta , neștiind cum să obținem starea corectă. Nu înțelegem cum să stabilim o conexiune cu spiritualitatea și unde să o găsim. Totuși, noi de fapt suntem deja în lumea spirituală , de aceea ne plimbăm pe acest câmp. Avem deja oportunitatea de a stabili o relație cu grupul și să ne conectăm cu prietenii, dar nu suntem în stare de asta. Astfel, trecem pe lângă, ca orbii. Suntem deja în locul corect, dar nu putem găsi această conexiune, ca și cum ne-am plimba în întuneric.

Acest întuneric nu este în afară, ci înăuntrul nostru, ca rezultat al orbirii noastre și al lipsei de înțelegere. Ceea ce lipsește aici este un fel de manifestație divină în simțiri și rațiune, ca să pot să înțeleg în ce formă trebuie să mă conectez cu prietenii. Apoi, voi știi cum să îmi fac loc spre dezvoltarea spirituală, către primul contact cu spiritualitatea care este numit cele trei zile ale absorbției seminței spirituale.

Pentru asta trebuie să înțeleg cum să mă leg de mediu în forma corectă și astă este cel mai dificil lucru de făcut. În lumea nostră știm de cazuri în care o femeie este incapabilă să rămână gravidă. Și este mult mai dificil de intrat în lumea spirituală.

Tora vorbește de marile probleme ale infertilității pe care le-au avut mamele și cât de dificil a fost să rămână însărcinate. Acest lucru este un simbol a cât de dificil este ca cineva să se lege de mediu.

Cum, atunci, este posibil să ajuti o persoană care simte că este pierdută și nu vede nicio șansă să avanseze spiritual? A pus ani în asta și i se părea că știe și înțelege totul, mai puțin direcția. La început a crezut că cunoștințele pe care le primește o vor ajuta, sau poate anumite acțiuni, sau poate timpul va face munca.

Dar mai târziu descoperă că nimic nu o poate ajuta și atunci devine confuză. Atunci apare un înger și o întreabă în sfărșit: Ce ceri? Ce cauți?

Atunci persoana se cercetează și începe să înțeleagă că îi lipsește tocmai conexiunea cu mediul, Îmi caut frații!

Aceasta este deja o mare realizare, când înțelegi că vei fi capabil să îți realizezi dezvoltarea spirituală numai pe această cale, înăuntrul conexiunii cu ceilalți. Grupul se transformă într-un loc spiritual. În loc de grupul fizic, material, pe care îl vede acum, va simții conexiunea interioară dintre toată lumea și va transforma această conexiune în dăruire reciprocă. Va revela rețeua care îi conectează, care se numște sistemul lumilor superioare și toate lumile vor intra în el.

Acest grup va devei locul unde el va revela gradual toate nivelele spirituale, până când va ajunge atât de aproape de celelalte 125 de nivel încât se va uni cu ei într-un singur întreg. Asta se va numi șfârșitul corecției lui (Gmar Tikkun).

Dacă o persoană începe să simtă că va fi în stare să realizeze dezvoltarea sa spirituală exact în acest fel, prin relațiile cu mediul, asta înseamnă că se plimbă în jurul câmpului Creatorului și caută, știind ce să caute și ce să ceară. El totuși trebuie să treacă printr-un drum dificil până la capăt, dar acest punct unde a decis că lumea spirituală poate fi atinsă numai prin unitatea cu mediul este extrem de important. Asta pentru că este în opoziție cu toată dezvoltarea sa anterioară, egoistă, materială.

Acest punct marchează începutul dezvoltării sale și a conexiunii sale cu ceilalți din el însuși în afară, de dragul dărurii. De aceea, acest punct este începutul pentru noua cale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/23/11, Pregătirea pentru convenția WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să simţi că eşti deja la Congres, chiar acum, în timp ce citim Cartea Zohar, astfel încât Congresul să aibă loc în cel mai bun fel?

Răspuns: Pregăteşte-te. Dacă eşti pe cale să te duci la un eveniment minunat, plăcut, atunci te pregăteşti dinainte. Îl anticipezi şi te bucuri de iluminarea care va veni în viitor. Şi primeşti o mare inspiraţie din asta.

De aceea, cu cât ne apropiem de Congesul mondial care se va ţine în New Jersey, trebuie deja de acum să ne pregătim. Totul depinde de pregătirea dorinţei, Ce plănuiesc în ceea ce priveşte corectarea? Ce vreau? Ce voi realiza din asta? Cum vreau să apar acolo? Trebuie să îmi imaginez toate acestea în detaliu, ca şi cum aş fi deja acolo. De aceea, trebuie să punem la dispoziţie pe website toate melodiile, precum şi tot ceea ce se va întâmpla în timpul programelor culturale şi a celorlalte evenimente, astfel încât oamenii să devină familiari cu ele, să le înţeleagă şi deja să fie în stare să îşi imagineze cum vor fi.

Un copil creşte imaginându-şi viitorul şi după aceea acesta devine adevărat. Dacă o persoană nu experimentează această dorinţă tot timpul, dacă nu creşte dorinţa sa şi chiar să îşi facă griji şi sa îi fie teamă, atunci nu câştigă nimic. Trebuie deja să aşteptăm cu îngrijorare, întrebându-ne, Cum se va întâmpla asta? Când? În ce fel? Cum voi fi inspirat? Cum voi participa?

Acestea sunt necesare pentru a creşte. Dacă copiii nu primesc inspiraţia către viitor de la natură, nu vor fi în stare să crească. Dar pentru noi, această inspiraţia este dată ca liberate de alegere. Vrei să creşti? Atunci găseşte o cale să primeşti măreţia scopului de la mediu şi apoi vei creşte. Nu este nicio altă metodă! Dacă nu învăţăm din exemplul copiilor mici, dacă nu implementă aceste acţiuni în practică, atunci ar fi păcat că lăsăm vieţile noastre să se irosească.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→