Întrebare: Spui că dorinţa noastră de a darui este fatarnicie.

Răspuns: Desigur, este fatarnicie acum. De ce as vrea ceva asa de „nelumesc?” Ce aş primi în schimb?
De exemplu, as fi capabil să simt foamea altei persoane ca fiind foamea mea? Nu, nu ar fi în cazul în care un astfel de calcul nu este „în sincronizare” cu Kelim-ul meu (vasele). O persoană acţionează întotdeauna pe baza dorintei. Cum pot sa vreau ceva dincolo de dorinta mea? Este imposibil, nu este insuflat in natură.

Un arbore este un arbore, o piatră este o piatră, şi o dorinţă este o dorinta. Mintea este lângă ea, să ofere asistenţă să fie umpluta cu dorinte. Nu e nimic altceva.

În cele din urmă, vorbim despre cele mai simple”pietre de temelie ” ale universului, care funcţionează pe un principiu binar: da sau nu. Nu există nici multiplicitate, nici complicaţie. Tot ceea ce este complex este o sumă de aceste componente binare, care reprezintă existenţa sau lipsa. Nu există nici o în-între, doar întuneric total sau lumină totala. Apoi, aceleasi elemente   binare genereaza, construiesc un întreg sistem de relaţii nuantate între ele  .

Deci, dacă vreau ceva, mă gândesc doar despre ceea ce vreau. Dacă chiar vreau ceva specific, cum ar fi un morcov, aceasta înseamnă că nu simt nici o lipsa pentru o banana. Banana nu există pentru mine în acel moment, eu sunt fixat pe ceea ce vreau. Acest lucru poate fi văzut în mod clar la copii. Componentele memoriei unui computer funcţionează conform aceluiaşi principiu, la fel si neuronii nostrii: da sau nu, un „clic” sau absenţa acestuia.

Prin urmare, pur şi simplu nu se poate ca fiind o dorinta de a primi, sa simt in ea o dorinta de a darui. Eu nu înţeleg, nici nu simt ceea ce altii doresc. Pot să simt in mine doar o forma numita „celălalt”, dar se manifestă în interiorul dorinţei mele.

Din partea 1-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că soluţia la problemele moderne, nu este sa îmblânzim egoismul nostru, ci să ne ridicam deasupra lui. Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei nu este atât de simplă, deoarece este deasupra nivelului metodelor care te invata cum sa controlezi treptat si sa reduci înclinaţia rea a cuiva.

Cabala spune: Nu, pur si simplu nu ai nevoie sa lupti contra egoismului tau. Şi nu veţi câştiga acest război, deoarece oricum egoismul tau va continua numai sa creasca. În plus, este mai deştept decât tine şi va evada mereu şi va lua totul cu el.

Trebuie să înveţi doar cum să-l întorci de la tine, spre exterior. Intelepciunea Cabalei este ştiinţa care ne învaţă cum să lucram cu egoismul. Este o ştiinţă foarte complexă deoarece include practic tot ceea ce există. Ea ne permite să angajam egoismul nostru corect, şi pentru că egoismul nostru continuă să se dezvolte, sa obţinem oportunităţi tot mai mari de a pasi în afara noastră şi de a atinge ceea ce ne înconjoară.

Nu este uşor sa explici oamenilor că transformarea nu se află în reducerea egoismul cuiva, ci mai degrabă, în aplicarea lui în mod corect. Cu cat eşti mai egoist, cu atât mai bine. Oamenii nu înţeleg, întrebandu-se , „Cum asa? Cu cat mai dăunător sunt altora, mai invidios, lacom, frugal şi viclean sunt, cu atat mai bine? ” Exact!

Cu toate acestea, va intrebati, „Cum poate să fie bun? Te înşeli: trebuie sa eliminam toate aceste vicii. O persoană bună este cineva care nu are nici una dintre acestea.” Dar nu este asa! O persoană bună este cineva care are miasme extraordinar de egoiste, dar le transformă într-o conexiune cu alţii. Aspiraţia lui nu este de a folosi toate atributele sale îngrozitoare într-un fel, ci, mai degrabă, de a le recicla în unele bune. Trebuie sa le reciclam, dar niciodată sa le anihilam.

Este foarte greu de explicat acest lucru, chiar la oameni care sunt inteligenti si  cu gândire profunda. Astăzi suntem martorii unui dezechilibru cu natura şi ai unei discordii  în societate, in vieţile noastre personale  şi peste tot. Este acest lucru pentru mai bine sau pentru mai rău? Este, cu siguranta, pentru mai bine! Cu cat mai rău, cu atât mai bine!

Este greu pentru oameni să înţeleagă acest lucru. Această înţelegere nu se poate obţine dintr-o data. Dar aveti răbdare; încetul cu incetul , totul se va aseza.

Din lecţia a 2-a a Convenţiei de la Berlin de pe 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o persoana sa spuna ca actioneaza mai degraba din punctul sau din inima si nu doar sa evite suferinta lumii exterioare?

Raspuns: Actioneaza o persoana in grup pe baza punctului sau din inima mai mult decat egoismul sau? Se directioneaza el/ea  inspre grup in loc de lumea exterioara? O face doar daca isi pune dorintele, telurile, mijloacele si eforturile prietenilor sai peste propriile dorinte.

Si daca prietenii gresesc? Ei intotdeauna au dreptate. De fapt si daca gresesc, ce conteaza asta pentru mine? Ce este cel mai important este ca eu sunt o parte din ei. Asta e singura alegere pe care o am.

Sa zicem ca toti sunt impotriva opiniei mele. Eu am dreptate suta la suta, dar ei sunt uniti ca unul singur. Inseamna ca eu trebuie sa ma anulez si sa merg alaturi de ei. Cu toate astea ei gresesc nu? Dar nu asta conteaza. In lumea spirituala, colectivul, conexiunea, intotdeauna este superioara.

Cu aproximativ doua mii cinci sute de ani in urma traia un mare intelept, Rabbi Yossi ben Kisma. El avea, sa zicem, doisprezece studenti. Si a fost rugat sa se mute intr-un alt loc, dar el a raspuns, “nu ii pot parasi pentru ca atunci as pierde tot ce este in mine insumi”. Asta in ciuda faptului ca el era un mare intelept al acelei generatii. Cine erau studentii in comparatie cu el? “Sunt niste nimicuri”, a zis el,”dar cand sunt impreuna, ma conectez cu ei si primesc totul prin ei. Eu singur, direct, nu pot primi nimic”.

De fapt, vasul ce primeste, detectorul, locatia, este grupul. Lasa sa fie grupul plin de nimicuri, incepatori, nici nu conteaza din cine. Daca ei se unesc unul cu celalalt, asta e; este suficient. Un intelept care se conecteaza cu ei, le adauga senzitivitate si astfel percepe totul.

Pe cont propriu, ei nu pot intelege si nici simti nimic. Ei doar s-au adunat impreuna ca viteii. Cu toate astea, odata unit cu ei, el primeste Lumina pe care altfel nu ar fi primit-o. Iar ei gradual, prin dirijarea unitatii prin el, ei de asemenea incep sa creasca. Asta se intampla acum si in lume. Asadar, numai unitatea poate aduce rezultatul corect.

Sunt o gramada de oameni “destepti” in grup, cu adevarat priceputi, seriosi, indivizi foarte inteligenti, dar toate realizarile lor nu valoreaza nimic! Cand tinem cont de rezultatul pe care trebuie sa il obtinem ca si grup, va spun cu siguranta: Chiar daca o persoana este desteapta si da nastere la mari idei, realizeaza toate cerintele extraordinar si obtine rezultate uimitoare, toate astea pana la urma nu duc nicaieri. Daca ii lipseste directia spirituala, el nu va creste ca rezultat al eforturilor sale proprii desi, din afara, totul poate parea perfect.

Toate lucrurile spirituale sunt obtinute numai prin unitate. Daca incepatorii se aduna laolalta, fie ei cat de mici, unindu-se, ei obtin rezultate mult mai mari decat indivizii, ce pot fi mari, intelepti, si poate chiar deja Cabalisti. Rabbi Yossi nu ar fi realizat nimic fara grupul sau. De aceea el nu l-a parasit.

Din lectia 2 in Moscova 16/1/2011, “O Rugaciune a Multora”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: As dori sa stiu: Unde anume in interiorul meu se afla inclinatia spre rau? Este in inima sau in ego? Cum il pot gasi ca sa pot scapa de el?

Raspuns: Baal HaSulam scrie ca el s-a bucurat de fiecare data cand a descoperit o calitate noua si rea in interiorul sau, pentru ca ele nu sunt noi, ci sunt ascunse in om, si nu se stie cand toate relele care nu sunt inca dezvaluite ne vor fi revelate.

Intr-adevar, atunci cand raul este revelat este neplacut. Persoana incepe sa simta cum se macina pe interior pentru ca nu este de acord cu el si nici nu vrea. Aceasta atitudine de asemenea trebuie corectata.

Ca sa-ti spun adevarul, trebuie sa fim fericiti atunci cand raul este dezvaluit, dar nu ca si masochistii. Daca acest rau ajunge la masura necesara, atunci persoana va exploda si va produce o asa strigat interior, un asa sentiment apare in inima sa incat va avea o revelatie de Sus.

Atunci, in raport cu inima sa, el iese afara spre alti oameni si incepe sa simta lumea spirituala, care nu poate fi simtita pe interior, ci doar in dorinta altor persoane. Astfel incat acesta este un sentiment bun. Dupa asta, persoana va experimenta fiecare moment ca pe o mare aventura in care dorintele si intentiile sale incep sa ii deschida lumea.

Din lectura  “Kabalah L’Am” Hall  din 12/21/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce se intampla cu Uniunea Europeana? Acum o luna o prabusire parea inevitabila iar acum totul pare in regula?

Raspuns: Intr-adevar asa este, si se va repeta de mai multe ori. Vom ajunge la impresia ca o prabusire este iminenta si apoi va parea ca totul este ok. Doar prin astfel de incercari graduale, dezvoltare pas cu pas, vom deveni constienti ca trebuie sa ne schimbam.

In mod general este necesar sa intelegem ca scopul naturii nu este de a ne anihila. Prabusirea trebuie sa fie interna. Trebuie sa se intample in constiinta noastra, sa realizam cat de gresit ne tratam pe noi insine si lumea. Nu este vorba ca am fost lovit de un tsunami, uragan, cutremur, eruptia unui vulcan sau apa inghetata.

Toate acestea sunt necesare doar pentru a ne scoate din balta noastra, sa ne ridice, sa ne oblige sa incepem sa gandim. De fapt, aceste actiuni – o lovitura neasteptata si retragerea ei pana la urmatoarea lovitura, apoi o alta lovitura si retragere – treptat scot o persoana in afara sa.

Cu fiecare nou pas, credem ca totul este la fel, dar de fapt nu este. De fiecare data, realizam un alt tip de egoism, partea sa cea mai mare. O lovitura egoului, a doua, si a treia, dar noi nu simtim diferenta si nu realizam de fiecare data ca egoismul nostru proceseaza un grad complet nou.

Egoismul este de mai multe feluri, si pana cand nu ajunge la ultimul sau stadiu, nimic nu se va schimba. De aceea trebuie sa trecem prin atat de multe mici lovituri.

Am experimentat deja multe din ele in timp ce coboram din lumea Infinitului in lumea noastra de-a lungul celor 125 trepte spirituale. Aceste trepte contin milioane de actiuni si evenimente diferite , prin care trebuie sa trecem in lumea noastra. Trebuie sa lucram la ele in timpul reincarnarilor noastre in aceste vieti.

Nimic nu este intamplator, nimic nu se intampla din senin, sarind peste treptele spirituale, sau sarind peste starile spirituale. Trebuie sa inghitim fiecare pastila, este singurul mod in care invatam. Nu exista alta varianta.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă suntem egoişti, înseamnă că orice dorinţă de a dărui este o iluzie?

Răspuns: Este o iluzie totala, o minciună absolută. Dacă mă gândesc la cineva, mă gândesc la mine, adăugând o pseudoconexiune cu o altă persoană. De fapt nu există; nu mai este nimeni altcineva. Toate percepţiile şi impresiile mele rămân în dorinţele mele şi asta este singura premiză asupra căreia pot face o calculare.

Întrebare: De ce atunci stăm aici şi sperăm că vom dori să dăruim? Cum pot apărea asemenea dorinţe în noi?

Răspuns: Aceasta se întâmplă deoarece dorinţele noastre se manifestă atât de adânc în interior, în timp ce în exterior se poate simţi ca şi cum nu ar fi facând parte din noi ci ar fi altcineva. Nimic nu a fost spart, decât gândul, intenţia, ideea că am fi toţi fragmentaţi şi deconectaţi. Dorinţa în sine nu poate fi spartă; a fost intenţia care s-a spart, conştiinţa de sine.

De aceea cădem în iluzia că o dorinţă creată de Creator este despărţită, fracturată şi spartă în părţi multiple. Această iluzie apare în dorinţa însăşi.

Noi avem Kelim interioare (vase, dorinţe), „rădăcină”, „suflet”, „corp”, în care mă simt pe mine însumi. În plus mai am Kelim exterioare „îmbrăcămintea” şi „camera”, pe care le simt ca nefiind ale mele. Dacă îmi rup hainele, nu voi zbiera de durere. Nu simt mediul înconjurător, deşi este tot dorinţa mea în el. Simplu, asemenea ciudăţenii, lipsa senzitivităţii apare în el.

Imaginează-ţi ce ar fi dacă ai putea elibera toate Kelim în forma lor autentică. Atunci toată realitatea ar fi propria ta carne. Dacă cineva vă va zgâria peretele cu un cui, atunci vei zbiera de durere.

Dificultatea noastră este lipsa intenţiei. Intenţia devine coruptă şi acum noi nu vedem dorinţele celorlalţi ca având importanţă pentru noi. Totul depinde de ceea ce este revelat unei persoane. Munca noastră este să integrăm dorinţe în interiorul nostru. În timp ce ele rămân neschimbate, contează intenţia: dacă este pentru a primi sau pentru a dărui

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 1/26/2011, Writings of Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este nevoie sa exersam asupra noastra, mai ales in grup? De ce nu putem sa lucram asupra noastra interactionand cu lumea externa?

Raspuns: Pentru inceput trebuie sa lucram intre noi in grup in locul lumii exterioare, pentru ca asa recomanda Cabalistii. De ce recomanda asta in mod special? Pentru ca impreuna, trebuie sa cream dorinta comuna care va avea proprietati asemanatoare proprietatilor Creatorului, si abia apoi vom putea sa il revelam.

Daca ar trebui sa merg la cineva pe strada si sa ii spun „haide sa ne iubim intre noi,” ar putea crede ca sunt gay. In realitate, proprietatea dragostei este proprietatea Creatorului. Este principala Sa calitate care este revelata intre noi. Trebui sa obtin aceasta proprietate, intr-un fel sau altul. Cum pot face asta? Doar fiind cu oamenii care sa ma inteleaga.

Deci, asta inseamna ca trebuie sa ne unim dorintele, sa simtim ca suntem toti impreuna, un intreg. Acel egoism universal ne impinge catre asta.

Globalizarea, interconectarea care este revelata, explozia naturii, toate ne imping intr-o singura directie, fortandu-ne sa fim mai aproape, sa ne „ingramadim” asemenea micilor animale care nu au unde sa se ascunda. Toate mizeriile care sunt pe cale sa se intample ne vor forta sa fim aproape. Trebuie sa fim apropiati pe interior, in loc sa ne imbulzim pe un singur teritoriu.

Natura va lucra sistematic; va lovi intr-un singur loc. De aceea trebuie sa ne „ingramadim” cu oamenii care ne inteleg si, impreuna, sa cream o singura dorinta. Cu cat mai repede cream dorinta, cu atat mai repede grupul se va transforma intr-o singura inima, o singura dorinta. Apoi, in masura unificarii noastre, Il vom simti pe Creator si manifestarea Luminii Nefesh, Ruach, Neshama, Haya si Yechida intre noi.

Toate sufletele impreuna sunt incluse intregii lumi, dar fiind o parte a ei, noi deja ne-am unit si am transmis intreaga Lumina prin noi. Acum, treptat curge spre celelalte suflete, care de asemenea incep sa se trezeasca. Dintr-o data incep sa simta ca avem un fel diferit de implinire. Si oamenii se vor simti atrasi de noi. Ii vom vedea alaturandu-se.

Dar pentru ca aceasta sa se intample, prima data trebuie sa ai grija de o conditie speciala astfel incat sa fie Lumina in tine. De aceea nu poti lucra cu alti oameni care inca nu au nimic din asta. Ea decurge din conditia de corectare a lumilor, si Cabala o prescrie. De ce? Pentru ca asta este o lege a naturii.

Trebuie sa incepem cu dorinta necorectata care este cea mai aproape de Lumina. Corectand-o, o putem folosi pentru a veni un grad mai jos, la dorintele care sunt mai putin corectate. Pe masura ce le corectam, coboram spre dorinte si mai putin corectate. In mod constant mergem de la o munca mai usoara la una mai grea. In acest fel ne dezvoltam si in viata. Treptat rezolvam toate problemele, de la cele simple la cele complicate. Este legea normala a naturii.
Din Lectia a 2a  din Moscow 1/16/2011, “Rugaciunea celor multi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Incercam sa aducem Cabala mai aproape de oameni si sa clarificam ca este o stiinta care explica viata noastra si ne ajuta sa rezolvam problemele in ceea ce priveste educatia, sanatatea si tot restul. Dar totul este doar extern.

De fapt, Cabala vorbeste doar despre lumea spirituala si se opreste la nivelul Bina de Malchut al lumii Assiya. Intre acest Bina si stadiul nostru de existenta in aceasta lume, Malchut de-Malchut de – Malchut al lumii Assiya, este un gol.

Nu putem pasi peste acest abis, sa il facem mai stramt, sau sa il umplem cu ceva. Pana cand treci de acest gol, Cabala intotdeauna ti se va parea o stiinta abstracta, o filozofie sau misticism, insemnand ceva nereal. De fapt, tu percepi ca real doar ceea ce poti vedea si prinde in maini chiar acum. Si ce iti putem da daca nu vinzi ate rosii si „apa sfintita”?

Acest gol intre starea de astazi si cea mai apropiata Bina este aratata doar de munca intensa in interiorul omului: o dorinta egoista de a primi. Incerc sa implinesc asta cu ajutorul mediului, chiar daca doar egoist pana acum, si prin studiile care sunt pentru binele meu. Ca un copil mic, fac efortul sa cresc si sa ma ridic deasupra mea cat de mult pot.

Cabala nu va putea niciodata sa se invesmanteze direct in materia lumii noastre fizice; intotdeauna va trebui sa tii pasul cu ea! Nu vei putea repara acest ultim AHP (partea cea mai joasa a obiectelor spirituale superioare, Partzuf) deoarece nu ai Galgalta ve Eynaim (GE; partea superioara a obiectului spiritual) pe care l-ai putea folosi ca sa imbraci AHP.

Aceasta este structura tuturor lumilor, intreaga scara spirituala: GE al lui Partzuf de jos este imbracat in AHP al Partzuf superior si poate primi de la el asta ca rezultat. Cu toate ca este complet intuneric in AHP superior, doresc sa primesc acest intuneric cu GE si sa ma supun lui, pentru a-l putea tine pe cel superior. Sunt pregatit sa aleg acest intuneric peste lumina pe care o am in GE in prezent.

Dar eu nu am GE din acest ultim AHP dintre Bina si Malchut de-Malchut de-Malchut de-Assiya! De fapt eu sunt sub acest AHP cu egoismul meu; Nu am nimic altceva cu ce as putea imbraca pe cel superior. Nu pot face nimic. Deci, Cabala ramane o stiinta abstracta pentru mine pana acum.

Spiritualitatea se termina la ultima Bina, la ultimul semn rosu. Superiorul AHP este total intunecat pentru mine. Dar daca aduc in acest interval „grupul, cartile si profesorul” si incep sa muncesc cu ei, atunci am sansa sa ma conectez la acest Bina.

De fapt asta nu inseamna ca grupul insusi trebuie sa fie in spiritualitate. Dar aceste instrumente (grupul, cartile Cabaliste si profesorul) sunt inzestrate cu astfel de proprietati miraculoase (Segula) incat mi le imaginez deasupra mea si imi doresc sa fac parte din ele coborandu-mi egoul in fata lor, iar apoi sa extrag de acolo componenta spirituala. Prin ele, Lumina coboara la mine de la GE superior.

Eu, din partea mea, contribui cu dorinta (egoista). Ca raspuns, Lumina vine la mine, si ne intalnim in acest loc privit ca „profesorul, cartile si grupul”. Este mai degraba o definitie calitativa , mai mult decat oameni si carti:  si asta chiar in locul in care revelez AHP al celui superior, lumea spirituala.

De aceea, trebuie sa vizualizez ca ei sunt solemni si mareti, si ca Creatorul traieste in interiorul lor. Doar in aceasta forma pot sa imi imaginez superiorul AHP, un grad spiritual superior, si sa ma lipesc de el. Deoarece nu am GE, nu am alta sansa sa fac asta.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  1/26/2011, “Esenta intelepciunii Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este rolul prietenului intr-un sistem integral?

Raspuns: Rolul unui prieten este enorm si de nemasurat. Omul se ridica in masura in care el sau ea ii ajuta pe ceilalti sa se uneasca. Individul nu lucreaza niciodata direct pentru el insusi ci totdeauna prin ceilalti.

In lumea noastra, eu totdeauna imi urmaresc telul propriu: ma plasez pe mine si pe toti ceilalti in functie de calculul a ceea ce este mai bun pentru mine. Chiar daca trec peste zece oameni profitul trebuie sa se intoarca la mine.

In lumea spirituala nu este asa. Acolo, calculez cat de mult pot sa contribui pentru ceilalti astfel incat totul sa ramana in ei, nu in mine. „Eul” meu egoist eventual moare departe si ceea ce am investit in ceilalti (ca intr-o banca, doar ca va fi facut in conturile celorlalti nu ale mele) ramane. La sfarsit, cand ma inalt peste „eu” tot ceea ce am investit in ceilalti se intoarce la mine. Este ca si cum cred ca traiesc prin ei, ca o mama care traieste prin copiii ei si de care a are grija.

Lumea spirituala este fondata pe aceasta calitate materna: pe daruire, iubire, trecand de la sine spre exterior. Ca rezultat, incepem sa experimentam trairea personala prin ceilalti, si aceasta stare este perceputa ca fiind eterna si completa. Nu este dictata de propria existenta, incluzand corpul meu. Corpul poate si muri dar „eu” deja traiesc in dorintele celorlalti, cu alte proprietati.

Lectia a patra din Conventia de la Berlin 1/29/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Credem ca fiecare din noi propriile noastre griji si propriile noastre probleme. „Imi doresc sa ajung in spiritualitate si nu mai imi pasa de restul lumii. Candva m-am gandit la ei dar, de fapt, ce conteaza? Unde elumea si unde sunt eu?”

Evident, este un raspuns normal, egoist. Dar ce poate omul sa faca? El are o singura sansa: sa se gandeasca intr-adevar serios la cum suntem conectati unii cu altii. Cabala sustine ca toti oamenii sunt interconectati. Deja simtim asta, iar astazi suntem mai mult sau mai putin constienti de asta.

Din pacate, nu este niciun rezultat inca din asta. Este evident ca guvernele cat si persoanele fizice, oricat de destepti ar fi, inca nu se pot schimba si traiesc carapacele  personale si egoiste. Dar problema este actuala si globala si nu are rezolvare decat daca vom deveni uniti (conectati).

Aceasta Intelepciune a Cabalei spune ca fiecare din noi suntem indivizi separati adunati impreuna in diferite tipuri de conexiuni. Este un sistemenorm, greu, foarte complicat si cu foarte multe fatete, compus din sapte miliarde de parti interconectate.

In acest sistem, pot sa-mi simt „eul” in interiorul meu, si dupa aceea simt lumea noastra. Sau, pot simti ceea ce este in afara mea: celelalte parti si legaturi intre mine si toti ceilalti. In acest caz, voi percepe Lumea Superioara in afara mea.

Se spune Superioara (de Sus) pentru ca sunt condus de ceva ce imi este furnizat de catre toti ceilalti. Tot ceea ce se petrece in mine, se petrece fiindca legaturile de la toate celelalte sapte miliarde duc la mine.

Deci cum rezolvam problema curenta a actiunii Naturii asupra noastra? Se pare ca trebuie sa gasim o conexiune binevoitoare intre noi pentru ca acesta este un sistem integral care ne transmite toate aceste semnale deranjante. Este nevoie ca noi insine sa transcedem si sa incepem sa simtim spatiul inconjurator. In afara mea, exista o lume a infinitului. De aceea, noi toti trebuie sa pasim in afara si sa experimentam campul care exista intre noi. Nici unul nu-l poate simti in interiorul lui insusi.

Lectia a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→