“Introducere in Cartea Zohar” Articolul “Doua Puncte”, paragraful 121: Peste toate incuietorile, noi primim un grad special in Providenta Lui, si ele devin deschideri, grade de obtinere ale Creatorului. Si acele grade pe care noi le primim in aceste deschideri, devin spatii ale intelepciunii.

Acestea, incuietorile, usile, si spatiile sunt trei forme care vin peste substanta noastra, dorinta de a primi in noi. Inainte sa o schimbam in primire pentru a darui pe Facatorul nostru, aceasta substanta schimba Lumina in intuneric si dulcele in amar, conform cu gusturile noastre, pana cand toate purtarile Providentei Lui ne muta de la El.

La acea vreme, incuietorile sunt facute din dorintele de a primi in noi, si dupa ce ne pocaim, suntem rasplatiti cu primirea pentru daruire si toate incuietorile devin usi si apoi, usile devin spatii.

Toate obstacolele noastre devin transformate in dorinte umplute cu Lumina, in obtinere, intelegere, in constientizare a fortei de daruire (influenta).

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/25/2011 “Introducere in Cartea Zohar” articolul “Doua puncte”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Daca vreau intr-adevar ca Lumina sa vina la mine, trebuie sa cer transformarea intregului meu vas spiritual (Kli): de la Keter la Malhut. In spiritualitate nu pot fi nici un fel de decizii partiale, cand “aproape am vrut” dar nu complet. Trebuie sa cer aceasta corectiedin toate cele “10 Sfirot” ale mele pentru toate cele patru nivele de vointa: neinsufletit, vegetal, animal si vorbitor.

Imediat ce imi recunosc raul la toate cele patru nivele pot sa atrag Lumina care Reformeaza. Ca sa apara, dorinta mea pentru asta trebuie sa fie atat de intensa incat eu sa o simt cu fiecare fibra a corpului meu, “pana in adancul oaselor”.

Dar, chiar daca mi-a fost trezita “dreapta” acum si am inceput sa cer Lumina Inconjuratoare, sa tip si sa cer corectare, e bine, dar nu va ajuta. Dorinta la care sa raspunda Lumina trebuie sa se afle intre suflete, in relationarea unuia cu celalalt.

Cu alte cuvinte, trebuie sa ma autoinspir, sa cant cu ceilalti, sa dansez, sa fac actiuni certe astfel incat, toate acestea, sa ma ajute sa ma angajez in grup: sa ma leg la mediu si sa cer de la el sa ma acordeze la daruire. Sa-mi dea dorinta sa fiu in daruire si sa devin una cu ceilalti.

Pe masura cererii mele de a ma lega la mediu, voi primi o reactie, o dorinta de la el. Si daca voi folosi aceasta dorinta noua pentru chemarea Luminii Inconjuratoare, atunci am o sansa ca ea sa lucreze asupra mea.

Pentru asta, trebuie sa ma motivez sa apelez la grup si la schimb, sa primesc inspiratie de la el, care sa ma influenteze. Atunci ma pot intoarce catre Lumina Inconjuratoare. Dupa toate, daca fac apel la grup, este semn ca:

• 1 Am inteles ca nu pot avea nimic de unul singur,
• 2. Vreau sa daruiesc mai mult decat sa primesc,
• 3. Ii pretuiesc pe ei mai mult decat pe mine.

Cu alte cuvinte, este o cerere corecta, si ma formeaza in directia spirituala corecta. Daca vreau sa accept tot ceea ce ei imi dau prin credinta deasupra ratiunii, si emotie, ca si cum ar fi de la cea mai spirituala sursa, inseamna ca sunt pregatit sa fiu transformat. Asta inseamna ca  m-am ridicat peste egoismul meu, ca am devenit constient ca sunt un zero total, si acum vreau sa ma corectez. Si singura corectie pe care o vreau este sa fiu in stare sa daruiesc.

O astfel de cerere sigur va primi raspuns de la Lumina Inconjuratoare, deoarece corespunde sigur cu natura ei de “Lumina care reformeaza”.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 1/25/2011 “Talmudul celor 10 Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Spatiul virtual (reteaua de Internet) este facuta din dorintele oamenilor care il populeaza. Este acolo o analogie intre Internet si Lumea Spirituala?

Raspuns: Pana acum nu am putut analiza analogia dintre Spirituale si Internet fiindca aceasta retea este lipsita de orice ordine, fie si una egoista. Functioneaza dupa o “anarhie egoista” unde fiecare face ce-i place.

Pe de-o parte este bine, deoarece asta ajuta acest sistem sa devina organizat cat de repede se poate. Dar pe de alta parte, in aceasta perioada de tranzitie, nu exista niciun fel de ordine. Cu toate acestea trebuie sa ne temem de posibilitatea oricarei restrictionari a lui. Internetul trebuie sa se dezvolte absolut liber in mizeria asta pana cand el singur se va indrepta.

Umanitatea va deveni din ce in ce mai adanc angajata in acest sistem in speranta de a primi implinire din el. De fapt, Internetul pare sa aiba totul! Ne apropiem de starea cand omul nu va mai vrea sa mearga nicaieri, sa nu mai calatoreasca: De ce sa ma mai tracasez daca Internetul are tot ce vreau? De ce sa ies din casa cand am Internet? De ce sa studiez si sa invat ceva cand pot totdeauna sa caut pe Internet si sa primesc toate raspunsurile?

Sistemul de Internet va raspunde la toate nevoile personale: Vom munci, vom socializa, vom comanda mancare, vom face orice numai acolo. Internetul ne va da totul,cu exceptia unui lucru:nu vom gasi in el implinirea. Asta este ceea ce probabil ni se va dezvalui.

Atunci va trebui sa facem ceva cu sistemul insusi atata timp cat acesta este un sistem care uneste oamenii. Peste el, nu-i nimic altceva in urma! Acesta este ultimul si cel mai inalt nivel al evolutie materiale a umanitatii. De aceea, acest sistem va trebui sa-si asume intr-adevar o forma care sa raspunda corect la toate nevoile omului, asta e, va invata cum sa invete sa lucreze in favoarea daruirii.

Un om care si-a pierdut credinta in aceasta lume va pasi intr-una virtuala. Dar cand isi va pierde increderea si in asta, noi trebuie sa ne asiguram ca Intelepciunea Cabalei sa fie acolo, si de la ea, prin lumea virtuala sa ajunga in lumea Spirituala. Fiind prezenti noi insine in acest spatiu virtual, va trebui sa demonstram ca nu exista nicio iesire: omul poate cauta in intreg Internetul dar fericire, nu va gasi acolo.

Problema nu este in blocarea conexiunii, ci mai rau de atat, este intr-un tip de conexiune gresita. Conexiunea trebuie sa fie bazata pe daruire (influenta). Iar cand un om care traieste in lumea virtuala,si este un utilizator obisnuit de Internet, la un anumit grad va simti aceasta interconexiune intre oameni, si va fi mai simplu sa-i explici ca este un tip de comunicare, ce determina totul pentru noi. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa gasim cuvinte indeajuns de simple pentru aceste explicatii si sa cream o Societate Cabalistica pe Internet la care fiecare sa se poata lega.

Aceasta sa nu oblige omul la nimic: el sau ea sa poata veni cand vrea si sa se uite la tot ceea ce ii intereseaza. Omului sa nu-i fie cerut nume sau sa mearga intr-un anume loc, sa conduca pana undeva, sau sa cheltuiasca bani, sau sa intre intr-un grup nou, – doar sa apese un buton si sa fie acolo.

Daca vom putea construi o astfel de retea atunci vom face omul sa simta ca daruieste (influenteaza) ceorlalti pe Internet. El sau ea vor castiga o implinire speciala. In spatiul virtual, se poate aranja asta foarte repede fiindca este foarte flexibil. Realizarea inclinatiei spre rau poate avea loc foarte repede si sa dezvolte constientizarea a ceea ce inseamna egoismul in care traim. Internetul este un instrument minunat pentru tipul de revolutie de care avem nevoie pentru a schimba un om dintr-o piesa de receptie intr-una de daruire (influenta).

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 1/25/2011 “Esenta Intelepciunii Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina care reformeaza este Lumina folosita sa corecteze dorintele. Kelim-urile (vasele), si Ea umple intreaga realitate a fiintei create. Este chiar aceeasi Lumina, dar to o folosesti pentru transformarea vaselor (Kelim).

Sa presupunem ca stau in fata unei mese frumos aranjata si plina cu delicatese fine, dar eu nu am pofta de mancare. Imi spun: “Trebuie sa mananci ceva! Adevarat ca esti bolnav si nu ai pofta de mancare, dar macar incearca putin cate putin!” Si mananc fara nicio dorinta, numai sa-i dau sanatatii mele un impuls. Ca rezultat, ma recuperez si incep sa mananc aceeasi mancare cu o bucurie imensa.

Felurile de mancare nu s-au schimbat, atitudinea mea fata de ele s-a schimbat. Mai inainte, le-am folosit sa-mi fie mai bine si asta s-ar numi “Lumina care reformeaza”, Lumina de Hasadim (Indurare), “pocainta prin teama”, grad de Bina. Mai tarziu, m-am transformat pe mine insumi, si am inceput sa am aceste dorinte de primire pentru a darui. Apoi, aceasta Lumina este transformata pentru mine in Lumina de Hohma (Intelepciune).

Cine a facut modificari in Lumina? Eu am facut. Care Lumina este asta? Totul depinde de cum ma relationez eu cu Ea. Este Hasadim pentru corectarea dorintei si Hohma pentru umplerea ei. Daca doresc sa-mi schimb atitudinea fata de ceilalti, trebuie sa-mi fac corectarea intai, si asta inseamna ca eu folosesc aceeasi Lumina ca “Hafeţ Hesed” (nedorind nimic pentru satisfactia personala). Lumina este daruire (influenta). De aceea, eu pot angaja aceeasi Lumina, influenta, bucurandu-ma de faptul ca eu daruiesc.

Daruirea, Creatorul, Lumina, umplu realitatea noastra. Noi locuim in interiorul Ei, si totul depinde de atitudinea noastra. Relationarea noastra cu Lumina determina unde ne aflam: in aceasta lume sau in cea superioara la diverse grade si stari diferite.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/25/2011 “Introducere in Cartea Zohar”-Articolul ”Doua puncte”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa simt bucurie cand mi se dezvaluie raul?

Raspuns: Nu poti sa simti bucurie. Cand primesti o lovitura trebuie sa treci prin ea si numai dupa aceea vei putea lucra cu ea. Este imposibil sa te protejezi pe tine insuti, anticipat, pentru a simti imbratisare in loc de lovitura.

Raul se desfasoara nu ca rau pur si simplu ci ca o abilitate de a deveni constient de el, si asta este ceva cu totul diferit. A deveni constient de rau inseamna ca tu divulgi ego-ul tau ca fiind rau cand tu primesti cea mai mare placere, cand tu esti in cele mai minunate si mai incantatoare stari pe care si le poate imagina ego-ul tau, in starile pe care nimic nu le poate inlocui.

Lovitura nu inseamna, de exemplu, ca azi ai primit ceva neplacut astfel ca sa te forteze sa-ti cunosti raul. Aceasta nu va fi intelegerea raului ci ceva cam rau care s-a dezvaluit. A deveni constient de raul propriu inseamna ca atunci cand ma aflu in cele mai mari stari imi simt ego-ul ca pe ceva rau. Si atunci incep sa simt ura impotriva acestor stari specifice care ma fac sa ma simt atat de bine.

Cu alte cuvinte, constientizarea raului si raul insusi sunt doua lucruri opuse. De aceea acest proces este privit ca invatarea cunoasterii propriului rau fiindca imi angajez mintea care ma ajuta sa demasc raul din interiorul binelui. Pana la gradul cand mi se dezvaluie asta, descopar lovitura care vine din el, dar nu experimentez lovitura in sine. Adica, raul nu se manifesta clar; este totdeauna perceput ca bine.

Sarpele se desfasoara in special cand tu te simti cel mai bine. Si numai multumita Luminii care coboara la tine, cat si la mediul tau, ajungi sa stii ca acest rau este “ingerul mortii”.

Din Lectia zilnica de Cabala 1/21/2011, Baal HaSulam “scrisoarea nr 5”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În activitatea noastră, ar trebui să existe o separare clară a categoriilor:

1. Relaţiile dintre prietenii din grupul în sine.

2. Relaţiile dintre grupuri. Noi suntem conectati fizic în cadrul grupului nostru şi virtual cu alte grupuri. Această diferenţă există acum Eanu va dispărea până când nu vom găsi legătura interioara dintre noi, nu cea virtuala, nu prin Internet si nu prin alte canale.

3. Conexiunea unei persoane cu familia şi cu lumea înconjurătoare.

Mai întâi de toate, noi ar trebui să acordam atenţie interconectarii noastre în grup. În cazul în care grupul nu atinge interconectarea corecta, orice altceva esueaza.

Mai mult, suntem oameni cu familii. În cadrul grupului, ar trebui să practicăm politica următoare: Este de dorit ca fiecare dintre prieteni sa se ingrijeasca de ceilalti, astfel încât toti sa aiba o existenţă normală, confortabila. Cu alte cuvinte, eu trebuie să ma asigur că prietenii mei au relaţii decente de familie, atat cât este posibil. La urma urmei, trăim într-o perioadă de tranziţie şi un soţ şi o soţie pot sa nu împărtăşeasca interese reciproce.

Dacă o persoană cade, trebuie s-o sprijinim. Dar noi ar trebui s-o sprijinim pur şi simplu, în timp ce ea trebuie să aibă grijă de ea însasi. Dacă ea nu o face, ci mai degrabă se lasa in mâinile prietenilor ei: „Fa cu mine ce doresti” (ca să zicem aşa), atunci aceasta nu este un adevărat membru al grupului.

În plus, trebuie să ne asiguram de participarea disciplinata la lecţii. Dacă cineva are o oportunitate, il sfătuiesc sa ne viziteze intr-o săptămână, pentru a vedea cum se face. Cu o oră şi jumătate înainte de lecţie, studenţii de serviciu incep sa-i sune pe toţi ceilalţi pentru a-i scula din pat.
Unii trebuie sa fie personal adusi la lecţie. Unora le poate fi foarte dificil să se trezeasca, aproape imposibil. În timpul cand am fost student al profesorului meu, am avut câţiva studenţi care, inainte de culcare, au legat o frânghie de piciorul lor şi au aruncat celălalt capăt peste balcon, aşa incat sa putem trage pe ea pana cand persoana se trezeste.

Acest tip de reciprocitate este pur şi simplu necesar! Şi numai dacă o persoană este de neclintit, în cazul în care ea scrie o declaraţie refuzand să se conformeze, atunci puteti să-l lasati singur pentru un timp. Cu toate acestea, mai târziu, încă amintindu-ti de ea, adu-o inapoi, invita-o la o cina, şi aşa mai departe.

Noi ar trebui să înţelegem natura umană. O persoană este ca si cum a fost făcuta de către Creator. Prin urmare, noi ar trebui să acţionam în consecinţă.

Lecţia a 2 a de la Moscova 1/16/10, „O rugăciune a multora”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În cazul în care mediul nu ma convinge ca daruirea este buna şi plăcuta, nu o voi atinge niciodata. Cu toate acestea, dacă nu caut să practic daruirea, mediul nu o va dori. Cum putem scăpa din acest cerc vicios?

Răspuns: Noi ar trebui să fim de acord să jucam un joc cu toti ceilalti. Rabash scrie despre aceasta în articolele sale despre grup şi scopul său. Nimeni nu a ajuns aici cu o dorinta gata formată de se uni cu alţii, dar am decis că am dorit să acţionăm în acest fel.

V-ati plans că este imposibil să avansati fara dorinta, dar daca ati fi avut-o, ati fi avansat egoist, în această lume materială. Cu toate acestea, cum avansezi, traversand această dorinţă egoista? Ai nevoie să te ridici deasupra ei şi de aceea facem un pact cu mediul nostru, că pretuim daruirea mai presus de recepţie.

Intelegem cum functioneaza în teorie, dar în realitate noi nu simtim. Prin urmare, avem nevoie sa jucam  jocul de a darui, care este descris ca fiind, „am muncit şi am găsit.” Noi pretindem că scopul este extrem de important pentru noi, chiar dacă într-adevăr nu vedem nici o importanţă în el.  Nu ne înşelăm. Recunoastem aceasta, dar spunem că nu ne deranjează.

Sunt cufundat în egoismul meu în această lume, dar cu scopul de a mă ridica la următoarea treaptă, pentru a urca în lumea de sus,  joc acest joc cu prietenii ca si cum este extrem de important pentru noi, pentru a ajunge la această lume viitoare, gradul de Bina, dragoste şi daruire. Daca toata lumea dinaintea mea pretinde că este important, voi accepta ca este adevarul. Altfel, vom rămâne în ego-ul nostru pentru totdeauna. Dacă nu fixez valorile in mine, ca sunt mai solemne decat cele de azi şi nu le accept mai presus de ratiune, eu nu le voi realiza.

În cazul în care mediul joaca constant in felul acesta pentru mine, acest joc va deveni în cele din urmă a doua mea natura. Cu toate acestea, nu vrei să-l joci. În schimb, doresti să rămâi „onest”, fără coruperea inimii tale? Deoarece nu există nimic altceva în inimă, cu excepţia egoismului, aici te vei bloca!

Da,  recunosc că nu există decât egoism în inima mea, dar mă prefac cu scopul de a fi deasupra ei. Nu pot ordona inimii mele să simtă altfel, dar doresc să primesc o inimă nouă, diferita. Acum, actionez ca si cum nu am aceasta inima egoista, ca şi cum am ieşit din ea şi am început să tratez  totul numai cu daruire.

Ma ridic mai sus tot ce am inauntru. Există un sălbatic care locuieste în interiorul meu, cu care nu mai doresc sa am de-a face cu el. Il las să sufere acolo in mine, dar eu insumi, ma misc într-un alt sistem, un alt organism. Mediul  mă va influenta  şi aşa va face si Lumina superioara. Cu toate acestea, trebuie să mă presez, aşa incat aceasta sa vina! Nu vreau să aud nici un argument, nu las astfel de oameni nici macar sa se apropie de mine.

Trebuie să fim de acord că noi toţi împreună suntem intr-un fel de joc, lucrand, unul pentru altul. Dacă nu-mi fac datoria, slabesc pe toată lumea, şi prejudiciul care se intoarce la mine creşte multiplu. Prin urmare, eu nu trebuie să ma tem să îndeplinesc condiţiile de garanţie reciprocă, altfel, voi suferi enorm. Arvut (garanţia reciprocă) este o armă oribila, o sabie cu două tăişuri.

Lecţia zilnica de Cabala  12/10/10, Baal HaSulam, Scrisoarea nr 13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există două principii: „credinţa deasupra raţiunii” şi „judecă numai în funcţie de ceea ce vezi.”  Nu se contrazic una pe alta?

Răspuns: O persoană are nevoie să judece numai în funcţie de ceea ce vede. Aceasta înseamnă că  trebuie să verific totul în conformitate cu criteriile care fac obiectul verificării şi  analizei.

Credinta mai presus de cunoastere este un grad de daruire, pe care l-am măsurat exact peste dorintele mele de primire. A crede mai presus de ratiune nu înseamnă a avea capul în nori. Noi măsurăm şi organizam calitatea de credinţă în conformitate cu proprietatea de primire ce este dezvăluita. În efortul meu de a ma ridica mai presus de aceasta, fac măsurători precise, acesta este singurul meu test clar. Şi apoi, dobândesc credinţa mai presus de ratiune, ca extindere a succesului meu de a transforma primirea in daruire.

Să presupunem că am verificat şi calculat că eu sunt capabil de a transforma 20% din Kli-ul meu (vas, dorinţă) de primire, în daruire. Efectuez o restricţie asupra întregului de 100% a Kli-ul meu, şi eu sunt in posibilitatea de a transforma 20% din primire în răsplată.  Astfel, verific exact şi calculez această acţiune.

Cunoştinţele ajută la construirea credinţei mai presus de ratiune. Si acesta este motivul pentru care nu poate fi nimic nemăsurat în el, nimic nevazut de mine, care mă împiedică să fac o judecata exacta.

Noi pur şi simplu nu înţelegem că proprietatea de a darui poate apărea doar din opuse. Vasele care primesc se transforma in daruire prin munca foarte sarguincioasa şi meticulos reglementata, eforturi specifice. În plus, măsurările aici sunt chiar mai precise decât în vasele actuale. Acest lucru se datorează faptului că măsor şi testez rezistenţa lor, care mă costă o mulţime de efort.

Când fac acest lucru, eforturile mele sunt de 620 de ori mai precise decât atunci când primesc. Când primesc, eu pur şi simplu „imi deschid gura „, dar în scopul de a darui, am nevoie sa verific dorinţa mea şi dorinţa altuia, sa compar toate datele, şi sa efectuez multe acţiuni diferite.
Acesta este exact motivul pentru care proprietatea de a darui reprezinta limita de precizie, în timp ce proprietatea de recepţie există fără nici un control în noi şi este lăsată dispozitivelor sale proprii.

Din partea a două Lecţia Daily Cabala 1/20/2011, „problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o limita a răbdarii atunci când calea spirituală începe sa cauzeze suparare?

Răspuns: „Răbdarea” nu înseamnă că stau şi las să crească iarba sub picioarele mele. Este scris: „Un prost sta pe mâinile lui şi isi mănâncă inima.” „Rabdare” înseamnă că în mod constant, non-stop, încercam să atingem unitatea.

Continui descoperirea clipa de clipa, numai ca sunt foarte departe de ea, iar eu continui sa incerc. Cad din nou, şi încă o dată revin la cale; Continui sa urc pe munte, chiar daca am fost împins în jos, din nou si din nou. Cu cat obtin mai mult, cu atat mai nemilosi devin „gardienii”, dar eu încă nu renunt.

Am doar grija de perseverenţa mea: cu persistenta efectuez o evaluare corectă a acţiunilor mele;  mă agat  persistent de obiectiv în fiecare secundă; eu sunt de neclintit în decizia mea de a-l atinge. Nu am nimic în viaţă, decat acest lucru.

Şi ca o consecinţă a perseverentei mele, înţelegerea mea despre rău şi bine, înţelegerea mea despre scopul creatiei,  în mod constant se schimbă. Continui sa obtin inspiratie, aşa cum as continua sa descopar ceva nou in ea. Indiferent de ceea ce am văzut ieri ca daruire, Creatorul, si astăzi răul dobândeste noi, complet diferite forme. În acest fel, perseverenta reînnoieşte constant definiţiile mele interioare, conexiunea mea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/20/2011, „Problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Înclinaţia cu adevărat rea se corelează cu înclinaţia buna, care ne este dezvaluita de Sus. Este scris că scopul creaţiei este de a incanta fiinţele create. Şi pentru a face acest lucru avem nevoie sa devenim asemenea Creatorului, sa daruim ca si El. Odată ce vom dobândi posibilitatea de a darui, vom descoperi că acest lucru este bunăvoinţa Lui.

Nu există nici un dar mai bun decât posibilitatea de a darui. Din ea, ne vom bucura asa cum Creatorul se bucură atunci când daruieste creaturilor  Sale.

Acest lucru înseamnă că trebuie să vin la starea exacta atunci când va fi bunătate pentru mine: sa ma bucur de daruirea pentru aproapele meu. Si „aproapele” este  cineva pe care îl urăsc extrem. Când ii daruiesc lui şi ma bucur grozav de acest lucru, înseamnă că am realizat  principiul de a iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. În acest caz, plăcerea mea este similara cu cea a Creatorului, şi între noi există adeziune, corespondenţă  şi similaritate.

Aceasta trebuie să fie criteriul de bunătate pentru mine. Dar dacă eu sunt incapabil sa-l vad la acest nivel, atunci il scad. Să spunem că bunătatea este o ridicare  mai sus de egoismul meu curent. Indiferent de ceea ce vreau, verific aceasta dorinta în funcţie de apropierea mea fata de scopul creatiei, daruire si spiritualitate, în loc de împlinirea Kelim-ului meu (vase, dorinţe). Şi dacă este necunoscut pentru mine, atunci lucrul cel mai potrivit  sa fac este de a verifica modul în care această dorinţă ma aduce mai aproape de cărţi, profesor şi prietenii mei.

Problema noastră veşnică este de a măsura corect. Ne abatem mereu pe alaturi. O amagire (mita) a egoismul nostru ne orbeste. Noi spunem: „Ce putem face,” sa ne iertam pe noi , şi continuam sa măsuram incorect. Iar acesta este motivul pentru care nu reuşim să dezvăluim răul. Dar cum putem noi sa corectam răul, dacă nu reuşim să-l dezvăluim? Această eroare rămâne mereu cu noi.

Este necesar sa combinam trei lucruri: cărţile, profesorul  şi  grupul. Dacă o persoană este capabila să le conecteze şi începe să se testeze în raport cu ele, atunci are o şansă să dezvăluie răul. Aceşti trei factori pot ajuta o persoană care incepe sa formeze un punct de unitate cu Israel, Tora si Creatorul, astfel încât cărţile, profesorul, şi grupul o vor indruma spre proprietatea de a darui, Creatorul.

Şi cand o persoană trece mai departe în direcţia corectă, va vedea că atât mijloacele cat şi rezultatul, copacul şi fructele, sunt cu adevarat una.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→