Intrebare: In  carti, este intotdeauna un personaj principal al povestii. Cand citesc o carte de Kabbalah, incerc sa-mi imaginez toate fortele interne care sunt acolo si, de asemnea, o forta centrala si o forta secundara mai putin importanta?

Raspunsul meu: Cand citesti o carte de Kabbalah, ceea ce conteaza este nu sa intelegi ci, mai degraba, efortul tau. Revelatia spirituala este un proces contradictoriu. Pe de o parte, revelatie este un proces intim, individual, care apare in mine, iar pe de alta parte, fortele care sunt necesare pentru dobandirea revelatiei vin din alte suflete prin conectarea mea cu ele. Pare o contradictie in termeni. As dori mai degraba ca dorinta mea pentru spiritualitate sa fie in pozitia unu la unu cu Creatorul si Lumina care Reformeaza. Totusi, daca doresc sa descopar spiritualitatea, o pot face numai prin Lumina daruirii care vine la mine prin grup.

Inseamna ca folosesc punctul din inima (dorinta pentru spiritualitate) pentru a citi cartile de Kabbalah si in timp ce citesc sa vreau sa pun impreuna imaginea in mine asa cum este descris in carte. Dar ce material imi serveste ca baza pentru schimbarile pe care le sufar? Pentru aceasta munca practica, imi este dat mediul inconjurator, grupul. Numai fiind interconectat cu fiecare dintre ei, in timp ce ma relationez la ei corect, iar ei fac la fel, putem ridica cererea noastra, MAN.

In schimb, voi primi Lumina care Reformeaza; inseamna ca, am abordat o atitudine corecta care ma face capabil sa vad ceea ce este scris in carte. Asta se intampla atunci cand incep sa ma transform si sa vad conectarea autentica cu ceilalti. In acest moment,   stabilirea unei legaturi cu ceilalti nu mai este o problema. Ei devin lumea mea, in care implementez ceea ce am citit, conectandu-ma cu ceilalti, simt proprietatea daruirii, interconectarea noastra despre care vorbeste cartea.

Pentru moment simt doar un conflict nerezolvabil. Sunt de acord sa existe o relatie intre mine si Creator, intre mine si carte, intre mine si Lumina, intre mine si mine, mine si lumea, mine si grupul, dar intotdeauna insist ca totul sa inceapa cu mine! Aici, oricum, trebuie sa ma conectez cu ceilalti pentru a-i servi, sa actionez numai in beneficiul lor. Asta este ceva total neclar pentru mine.

Cum este posibil sa abat atentia de la mine la altii, fara sa simt diferenta dintre noi? Cum imi pot deschide inima si cum pot sa o dau lor? La inceput, ma refer la o carte de Kabbalah folosind egoismul meu, dar mai tarziu incep sa inteleg ca imi trebuie forta daruirii. Asta este atunci cand apelez la grup pentru a primi senzatia daruirii de la el. Si cand realizez ca nu am si nu pot avea aceasta proprietate, inteleg ca imi trebuie Lumina care Reformeaza, care ma ajuta sa ma transform conform cu cartea.

Avand o dorinta comuna pe care o primim de la grup, ridicam MAN. In schimb, primesc Lumina corectiei si incep sa ma reletionez la cartea de Kabbalah, altfel. Pot sa ma construiesc, conform cu instructiunile din carte, asa cum se reuneste un set Lego .

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca in prezent nu simt rusine pentru Creator, inseamna ca inca nu am nevoia de a deveni independent?

Raspunsul meu: Evident, in prezent, noi inca nu simtim nevoia de a deveni independenti, pentru ca nu simtim dependenta fata de El. Pentru asta, trebuie sa suferim o dezvoltarea progresiva, cauza si efect, procesul dezvoltarii creaturii.

Vedem un exemplu in acest sens in dezvoltarea copiilor nostri. Ei vor sa se dezvolte, dar refuza sa-si asculte parintii, deoarece ei aspira sa faca totul singuri. Natura ii face sa actioneze in acest fel pentru ca altfel nu ar creste. Acelasi principiu ni se aplica si noua.

Totusi, dezvoltarea noastra spirituala este cu conditia ca noi sa simtim dependenta fata de Creator si El face totul in loc ca noi sa o facem singuri. Cand simtim aceasta conditie, nu vrem sa ramanem in aceasta stare; dorim sa devenim independenti, mari si sa facem ceva noi insine!

Din acest motiv, creatura incepe sa simta rusine, sa simta dependenta fata de Creator si se detaseaza de El. Asta este, suntem dispusi sa luam asupra noastra ascunderea; dorim sa o simtim si sa o protejam si sa fim siguri ca nu dispare. Deasupra ascunderii, construim similaritatea noastra cu Creatorul. Intre timp, aceasta ascundere, Prima Restrictie, nu dispare. O adoptam. Nu vrem sa se anuleze in fata imensei forte a Creatorului.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10 Nevoia iubirii pentru prieteni

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din scrierile lui Rabash, Shlavey Ha Sulam, Articolul 16, 1984 Importanta Daruirii: Regula este, daca cineva vrea sa atinga un anumit scop si stie ca acesta este imposibil de atins fara efort, atunci acel cineva depune efort si ignora restul. Si daca o persoana se angajeaza in studiul Kabalei si in munca interioara, inseamna ca el are o nevoie spirituala si se asteapta sa primeasca ceea ce doreste. Prin urmare, inainte de a incepe munca sa, cineva trebuie sa examineze ce anume se asteapta sa primeasca, ca rezultat al acestei munci, adica ce rasplata asteapta de la aceata munca? Si cand o persoana incepe sa cugete la asta, o multime de ganduri ii vin in minte, si ii este destul de greu sa inteleaga ce doreste cu adevarat.

Noi avem inotodeauna indoieli si dubii : Pentru ce imi trebuie asta, de ce fac asta? Nu cunoastem adevaratul motiv, pentru ca acesta este ascuns noua. Aceasta mare lacuna, a dubiilor pare fara sfarsit si multi inceteaza treptat sa analizeze aceste intrebari. Cu cat se afunda cineva mai mult in ele, cu atat mai multe intrebari apar in el; intre timp, viata cotidiana curge in continuare. Si astfel, cineva se opreste sa se gandeasca mai bine la asta si nu mai cauta raspunsuri.

Dar de ce ne-a pregatit Creatorul atatea analize, atatea cai si ganduri, cum ar fi de ce, pentru ce, si cum? Nu pot scapa de aceste ganduri, si cu cat ma gandesc mai mult la ele cu atat devin mai confuz. Chiar a fost dorinta Lui sa cad in disperare si sa renunt la tot? Daca nu imi clarific in intregime totul, daca nu imi revelez noul nivel, nu voi avansa. Deci, de ce imi pune El atatea obsatcole in cale?

Creatorul, face asta pentru ca, doar cei care cauta sa atinga daruirea, sa devina ca El, si au vointa de a munci pentru a veni la El. Am incercat sa ating daruirea si am realizat ca nu stiu nimic, ca sunt total in intuneric, si, deci, am nevoie de ajutor de Sus. Pe de o parte, sunt gata sa dau totul pentru ca efortul depus imi garanteaza puterea de a merge spre scop. Daca am investit mari eforturi in atingerea scopului, nu pot abandona atat de usor. Am investit deja atat de mult! Sunt pregatit sa platesc pentru a nu pierde investitia facuta.

Daca inteleg ca daruirea exista si ca trebuie sa o ating prin orice mijloc, neincrederea in puterea mea da nastere adevaratei mele rugaciuni.

Din partea 1 Lctia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Articolul Problema Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Eforturile pe care le fac sunt rasplata mea spirituala?

Raspunsul meu: Recompensa este ecranul si Lumina care Reformeaza. Noi nu ne putem masura si evalua efortul. Trebuie sa avem ecranul si Lumina care Reformeaza. Sunt singurele lucruri pe care trebuie sa le obtinem. Orice altceva puteti avea din abundenta, luati-le!

Lumina care Reformeaza este incuviintarea de a primi. La fel ca un bilet la teatru care ne ingaduie sa intram la un spectacol deosebit, lumina care Reformeaza ingaduie unei persoane sa ia o anumita portie. In functie de cantitatea de Lumina care apare in voi, veti fi umpluti, si va veti alipi Creatorului si abundentei care exista in intreaga creatie.

Luati-o pe toata, dar numai prin Lumina care Reformeaza. Asadar rasplata voastra este Lumina care Reformeaza. Nu avem nevoie sa castigam alceva. Abundenta Superioara ne va umple Vasele spirituale,  (Kelim), vointa de a primi, dar numai atunci cand vom obtine Lumina care Reformeaza.

Totusi, eu am nevoie de implinire nu pentru a primi placere, ci pentru a examina si a masura cat de mult daruiesc. Chiar daca implinirea mea imi da o satisfactie enorma, este totusi masurata in Lumina daruirii, Lumina care Reformeaza.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand se considera ca o pesoana este in stadiul de Galut (exil)?

Raspuns: Galut (exilul, deportarea) se refera la exilul din lumea spirituala si din calitatea de a darui si a iubi. Asta insemna ca, cineva trebuie sa isi doreasca aceasta calitate, si in masura in care nu o are, o simte ca Galut, exilat din ea.

De exemplu, in articolul sau Rugaciunea Adevarata, Rabash spune ca Galut este atunci cand unei persoane nu ii este data oportunitatea de a sustine intentia in actiunile sale, nu pentru a primi o recompensa , care este impotriva propriei naturi.

Filed under: Munca interioara - Niciun comentariu→

Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este scris ca ascensiunea de la un pas spiritual la urmatorul pas are loc numai prin marirea Aviut (grosimea, consistenta dorintei) din ecran, daca Aviut este o caracteristica a vasului (Kli) si nu a ecranului?

Raspunsul meu: Ecranul este un vas spiritual. Dupa Prima Restricte (Tzimtzum Aleph), vointa de a primi nu mai poate servi ca vas. Vasul spiritual, Kli, este acela cu care eu pot plati.

Daca intru intr-un restaurant si spun ca imi este foame, ei nu se vor uita la dorinta mea de a manca; ei se vor uita la cati bani am, cu alte cuvinte, la ecranul meu. Asta inseamna ca evaluarea va fi in functie de grosimea (Aviut) a ecranului meu, sau de abilitatea mea de a primi in scopul daruirii, de puterea intentiei mele si de cantitatea de foste dorinte egoiste, pe care pot sa mi le atasez de ecranul anti-egoist si de intentia de daruire.

Cu un ecran care nu are nicio grosime, nimic nu poate fi primit, este doar o restrictie. O restrictie este un ecran cu grosime zero, ceea ce inseamna ca nu doresc sa primesc nimic pentru mine si nu stiu cum sa primesc pentru a darui.

Cat de mult pot primi in scopul daruirii? Pot primi cantitatea care este egala cu grosimea ecranului meu. Daca puterea ecranului meu este de 20 de grame, mi se va permite sa primesc exact aceasta cantitate, in scopul de a darui. Ambele actiuni trebuie sa se uneasca in ecran, atat primirea cat si daruirea. Cand sunt unite, va fi de dragul daruirii.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 23.0610, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine este Cel de Sus, in spiritualitate?

Raspuns: Nu stim asta. Existam in pantecul Celui de Sus ca un mic punct, o picatura de samanta, Reshimo spiritual al nostru (inregistrare, gena spirituala). In afara de acest Reshimo nu avem nimic altceva!

De fapt, corpul nostru fizic, mintea si sentimentele nu au nicio legatura cu lumea spirituala si nu pot fi vazute acolo. In lumea spirituala este numai pantecul (uterul) Celui de Sus (Malchut de Infinit) si noi, inauntrul lui. Si fiecare dintre noi este un Reshimo (0|1, Shoresh Aviut|Aleph Hitlabshut) sau, cu alte cuvinte, un punct in inima.

Sarcina noastra, ca punct in inima, este de a incerca sa ne cataram pe peretele pantecului spiritual! Incepand cu cele trei zile in timpul carora samanta este absorbita, prima problema pentru embrion (noi) este de a se atasa la zidul pantecului. Atasarea la pantec este stabilirea primului contact cu Cel de Sus.

Pentru a face asta, trebuie sa ne anulam inaintea Celui de Sus. Dar unde este Cel de Sus, unde este acest zid al pantecului? Ce este mai exact? Cel de Sus este un grup Kabalist, mediul meu inconjurator! Astfel Cel Superior reveleaza Creatorul pentru mine.

Astfel, este grupul si cu mine, care adera la el, in ciuda tuturor obstacolelor. Accept intreaga forta a dorintei pentru daruire a grupului si sunt dispus sa o iau toata, anulandu-ma pe mine in relatia cu ei.

Cand ma atasez grupului, Aviutul meu, care este taria vointei mele de a darui, incepe sa creasca si sa provoace senzatii neplacute in mine: dezamagire, crestere a egoismului si durere in inima. Dar eu trebuie sa merg chiar mai adanc, ca o lipitoare, agatandu-ma de grup, care este zidul pantecului.

Apoi, intre noi, prima conexiune va aparea, nu printr-un punct ci prin teava prin care sangele va incepe sa curga in mine. Aceasta conexiune, pana acum, este la nivelul neanimat (Dam – sange, de la Domem – neanimat), dar eu am primit deja sustinere spirituala de la Cel Superior.

Toate acestea au loc in conexiunea mea cu grupul. Nu este niciun alt zid prin care as putea intra in lumea spirituala!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este daruirea de dragul daruirii?

Raspuns: Daruirea de dragul daruirii este atunci cand nu simt placere cand imi implinesc dorintele personale ci atunci cand le folosesc numai ca un combustibil pentru a implini actul daruirii.

Continuarea intrebarii: Atunci cum poate acest combustibil sa difere fata de placere, daca singurul lucru care exista este vointa de a  primi (Kli) si implinierea ei (Lumina)?

Raspuns: Daca folosesc combustibilul numai pentru a completa munca mea implinindu-i pe altii, atunci implinirea mea este doar combustibul pentru mine. Daca, pe de alta parte, voi folosi implinirea, ca sa-mi ofer placere, inseamna ca primesc placere. Intreaba-te: Pentru ce lucreaza vehiculul meu? Ce subliniaza actiunile mele? Cine este beneficiarul eforturilor mele?

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Importanta Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pot primi o constientizare a necesitatii de a-i iubi pe altii din grup fara o rugaciune si o criza interioara?

Raspunsul meu: Trebuie sa muncesti in grup; trebuie sa-l obligi sa te influenteze. Cum poti sa-l obligi? Cumpara-l! Asa cum este scris, Cumpara-ti un prieten.

Trebuie sa investesti in grup pentru a convinge un prieten sa aiba impact asupra ta. Trebuie sa-ti anulezi egoul, in raport cu el, pentru ca numai cel mic primeste de la cel mare.

Munca in grup:

1. Influenteaza prietenii tai. Daca tu esti mai mare decat ei, da-le lor tot ceea ce vor, pentru ca esti mai mare si esti capabil sa daruiesti (la fel cum cel mare daruieste celui mic).
2. In masura in care esti mic, trebuie sa primesti constientizarea Importantei Scopului Creatiei de la ei. Trebuie sa te anulezi si sa primesti de la ei.

Trebuie sa le spui prietenilor: Oricat si in orice cantitate iti doresti, iti voi darui, astfel incat eu sa primesc constientizarea importantei daruirii si iubirii pentru tine. Numai asta am nevoie de la tine. Am orice altceva, dar asta nu pot sa o iau decat de la grup.

Totusi, nu primesc iubire si daruire de la ei; de la ei simt senzatia lipsei acesteia si dorinta pentru ea. Mai tarziu, Lumina soseste si imi aduce iubirea si calitatea daruirii. Primesc dorinta pentru calitatea iubirii si daruirii, de la grup; Lumina care Reformeaza aduce corectia si inlocuieste senzatia de lipsa.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→