La inceput Malchut este aproape un punct. Apoi, Lumea Superioara vine si o dezvolta. Malchut ia proprietatile lui Zeir Anpin, le mareste, si crede ca poate primi pentru a darui. Ea primeste aceasta Lumina si o sparge. Totusi, ca rezultat al spargerii, dorintele Zeir Anpin intra in Malchut, si acum ea contine proprietatea de a darui la care nu s-a gandit inainte.

Din acel moment, cineva poate porni pe doua drumuri diferite. Dorintele de a darui pot fi folosite pentru a incerca sa primeasca cat mai multa Lumina posibil, pentru placerea sa proprie, cu alte cuvinte, sa daruiasca pentru a primi. Exact acesta este felul in care umanitatea se dezvolta pana cand incepe sa inteleaga ca acesta este un drum gresit. Cand vine vorba despre aceasta primire egoista, totul devine clar: Este gresit si oamenii se incrunta. Dar cand daruiesc, trebuie sa controlez daca aceasta daruire nu este egoista. Poate daruiesc altora, doar pentru a avea un beneficiu din asta?

La final, descoperim ca intreaga noastra daruire este egoista. Asta cere mii de ani de dezvoltare. Doar acum putem intelege ca adevarata daruire este pentru a darui si primire pentru a darui.

Totusi, spargerea a fost o pregatire necesara pentru ca intreaga, minunata corectie sa aiba loc. Altfel, nu am fi capabili sa intelegem ca exista ceva mai sus de natura noastra, de materia noastra egoista. Am ramane pentru totdeauna in ea, asemeni nivelurilor din natura mineral, planta si animal. Dar omul incepe cu experimentarea spargerii! Nu poate fi altfel.

La inceput, dorintele de a darui cad in cele ale primirii. Egoismul le poate conduce o vreme, adica exact ce se intampla in lumea noastra. Dezvoltam stiintele, cultura si educatia, si toate acestea datorita dorintelor de daruire care au cazut in noi. Noi avansam cu ajutorul lor pana cand incepem sa vedem ca nimic bun nu iese din asta.

Putem folosi dorintele daruirii pentru a darui, care de indata ce primim placere din asta, descoperim ca dorinta noastra de a primi placere nu este capabila sa primeasca nicio placere in sine. Deci de ce ar trebui sa daruiesc? Apoi intreaga dezvoltare incepe gradat sa incetineasca, pe masura ce experimentam, si adevarul lumineaza in sfarsit: Putem lucra doar de dragul daruirii.

Din partea 3 Lectia zilnica de Cabala, 5.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Munca noastra interioara ne este revelata treptat, in parti care tin de realizarea ei. Nu ni se da posibilitatea de a vedea intreaga munca pe care am realizat-o, pentru ca acest lucru ar putea constitui un obstacol pentru noi.

O persoana este constant consumata de dorinta revelata ei in momentul prezent. Ea uita tot ce a facut in trecut si se simte golita in mod constant. Cu cat muceste mai mult, cu atat mai mult lucrurile pe care le-a realizat deja devin ascunse ei.

Chiar daca ea a facut mai multe corectii si nu dispare nimic, ea are sentimentul ca nu a facut nimic. Aceasta se intampla pentru ca ea sa aiba permanent posibilitatea sa faca mai mult, astfel incat o noua dorinta sa fie revelata ca si prima oara. Acest lucru continua pana cand persoana efectueaza un anumit volum de munca. Atunci, intr-o actiune finala numita Rav Paalim UMekabtziel ea va revela intreaga corectie pe care a acumulat-o.

Totusi, pe parcusul drumului suntem obligati sa uitam toate starile prin care am trecut pentru a primi o dorinta pentru actiunea urmatoare. Altfel, noi ne-am opri si am fi incapabili sa continuam sa avansam. Atata timp cat o persoana nu si-a facut toate corectiile, toata munca anterioara este ascunsa de persoana, ca si cum nu ar fi facut nimic. Si totusi, totul va fi revelat dintr-odata, la Sfarsitul Corectiei !

Totul se repeta din nou, dar de vreme ce o noua dorinta vine catre noi, pare ca este o stare complet noua. Este ca si cum am incepe totul din nou in fiecare zi. Noi revelam o noua pofta si gusturi noi in lumea materiala, la fel ca in lumea spirituala.

Prin urmare, chiar daca pare ca nu am facut nimic in spiritualitate si ca nu am obtinut nimic, mai tarziu vom revela ca nu este asa. Dar pana la Sfarsitul Corectiei, nu putem cere sau nu ne putem ruga pentru ceva ce meritam din trecut. Din contra, trebuie sa fim recunosocatori faptului ca trecutul ne este ascuns, pentru ca in acest fel nu suntem orbiti, ci ne protejeaza sa nu regresam. Ne ingaduie sa incepem toata munca de la inceput de fiecare data.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala, 06.07.2010, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul nu ne va uni niciodata, pur si simplu; unitatea nu se va intampla pana cand nu o vom cere. Trebuie sa intelegem ca ne lipseste si ne dorim doar unitatea. Dorintele pentru unitate sunt opuse tuturor altor dorinte care apar, dorinte al caror scop este sa obtureze dorinta noastra de unitate. Ridicandu-se deasupra tuturor obstacolelor care doar ne cresc dorinta de unitate, aceasta va creste atat de mult, incat vom incepe sa plangem. Acesta este scopul nostru, asa cum este scris, Si fiii Israel au plans din cauza robiei. Doar prin acest plans ne va uni Creatorul. Daca stai si astepti pentru ca acest lucru sa isi urmeze cursul, el nu se va intampla niciodata. Nicio actiune spirituala nu va apare pana cand nu exista o dorinta definita si completa pentru aceasta actiune spirituala.

O asemenea dorinta trebuie sa arda in grup. Treziti-i pe ceilalti si cereti-le sa va trezeasca. Fiti gata sa platiti orice pret pentru ca ei sa fie treji si ei sa va trezeasca pe voi.

Numai rugaciunea noastra colectiva ne poate salva. Sunt multi oameni care sunt dornici sa planga singuri, dar Creatorul nu aude asta pentru ca aceasta este o voce care plange in desert. Totusi, daca plangem impreuna ca unul, si daca avem doar o dorinta comuna, efort, si scop, El ne va auzi de indata, pentru ca noi vom fi similari cu El in dorintele noastre.

Altfel, nu exista cale de a atrage Lumina care Reformeaza. Nu ai dorinta de a primi aceasta Lumina. Trebuie sa iti corectezi egoismul si separarea de daruire, in interconectare. Totusi, tu nu simti inca nevoia unei asemenea corectari.

Trebuie sa examinam noi insine pentru a fi siguri ca toate actiunile noastre vizeaza doar atingerea rugaciunii comune: ca dorinta tuturor trebuie sa se potriveasca cu scopul comun, astfel incat toti sa fim uniti intr-un strigat comun. Aceasta este rugaciunea care va primi un Raspuns.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 30.06.10, Artiolul Si astazi stati toti impreuna

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Lumea Atzilut actioneaza intr-un fel total nou comparativ cu Lumea Adam Kadmon, astfel incat obiectele spirituale (Partzufim) care sunt sunt create in aceasta, sunt nascute doar dupa spargerea vaselor. Intre felul spargerii care a avut loc in Lumea Atzilut si Lumea Adam Kadmon, datele lor initiale sunt absolut diferite.

Inainte de Lumea Adam Kadmon, exista doar Malchut al Infinitatii care era umplut cu Lumina, dorinte, puterea ecranelor, si dorinta de a ajunge la Sfarsitul Corectarii. Din aceasta stare, s-a nascut Lumea Adam Kadmon. Apoi, dezvoltarea ei s-a terminat cu spargerea in noua Lume a Nekudim; spargerea a dat nastere unui nou punct de plecare.

In prezent, dezvoltarea are loc, nu de Sus in jos, ci de jos in sus, incepand cu embrionul (Ibur) fiecarui Partzuf. Fiecare Partzuf trece prin urmatoarele trei faze: embrion, hranire/cultivare, si maturitate (Gadlut). Dupa ce creste si se corecteaza, poate da nastere urmatorului Partzuf care se dezvolta in exact acelasi fel trecand prin stadiile mic, mediu si mare. Fiecare Partzuf creste de jos in sus, si nu prin coborare de Sus in jos.

Totusi, pe de alta parte, aceste Partzufim se dezvolta de Sus in jos, de la capul Lumii Atzilut pana la sfarsitul Lumii Assiya. Fiecare Parte Superioara, dupa ce a atins Gadlut (starea de crestere), produce (in relatie cu sine insusi) un Partzuf mic, asemeni unui embrion. Apoi, Cel Superior il hraneste/cultiva pe cel mai mic, si il ridica, asigurandu-i conditiile necesare pentru ca in cele din urma sa creasca si sa se maturizeze transferandu-i toate Reshimo, pentru ca cel inferior sa inceapa sa munceasca independent.

Aici apare o ciudatenie. Pe de o parte, Cel Superior da nastere celui inferior, pe de alta parte, cel inferior, dupa ce a fost nascut, incepe sa se dezvolte de jos in sus.

Acest proces apare in toate Lumile ABYA (Atzilut, Beria, Ietzira si Assiya) care sunt destinate sa ofere mediul de ascensiune al omului. O fiinta umana creste doar de jos in sus. Ea trece prin stadiile de embrion, hranire si maturitate, in fiecare stadiu. Apoi, el urca (nu coboara) la urmatorul Partzuf si intra in aceleasi stadii de embrion, hranire si maturitate. Intreaga urcare apare doar de jos in sus in ordinea Partzufim, unul dupa altul, cel superior dupa cel inferior, si urmand ordinea stadiilor fiecarui Partzuf.

• In Lumea Infinitatii, totul este un intreg.
• In Lumea Adam Kadmon, dezvoltarea are loc de Sus in jos.
• In Lumile ABYA, extinderea are loc de Sus in jos, dar cresterea fiecarui Partzuf este de jos in sus.
• Dupa pacatul primordial al Primului Om cu Copacul Vietii, noi crestem si urcam doar de jos in sus ca o reflectie inversa a Lumii Adam Kadmon.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 28.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce scriu Kabalistii foarte des, ca ei nu vor sa adauge la ceea ce a fost spus de profesorii lor?

Raspuns: Este scris ca nu a fost profet mai mare ca Moise. Deci despre ce ar ma putea scrie Kabalistii, dupa acesta? Ce ar fi de adaugat la ceea ce este spus in Tora? Ei incearca sa dea o explicatie mai detaliata a revelatiei Creatorului de catre Moise. Ei primesc hrana din aceasta sursa primara si incearca sa o prezinte sudentilor, intr-un mod care sa le permita acestora sa inteleaga mult mai corect intelesul interior.

Comparand cu situatia cand noi doi mergem la magazin, cumparam mancare, si mai tarziu preparam aceasta mancare conform gusturilor noastre. Este scris ca tot ceea ce orice Kabalist ar putea revela a fost deja revelat de catre Moise pe Muntele Sinai. El a revelat Lumina Infinitului, care contine totul. Intre timp, prin corectia noastra, noi revelam parti a ccea ce exista deja.

Kabalistii din trecut, stiau mult mai mult decat adeptii lor, dar nu au stiut cum sa relateze revelarile lor. Cu munca noastra, aceasta generatie completeaza dezvoltarea generala si revelarea celor mai mari dorinte (NHY- Netzah, Hod, Iesod) si prin urmare cea mai mare Lumina (nivelul Neshama). Lumina mare Hochma vine in dorintele (Kelim) patriarhilor (KHB- Keter, Hochma, Bina) si cu fiecare lectie avem o mai mare intelegere a sistemului creatiei, care ne este noua revelat.

Deci care este esenta revelatiei lui Baal HaSulam? El a pus lucrurile in ordine, intr-un sistem in care totul este conectat. Stiinta Kabbalah este o revelare a conexiunilor interioare, o analiza si sinteza care actioneaza in paralel una cu alta, analiza partilor sale si a conexiunilor lor. Si toate acestea apar in fiinta create, in timp ce ea este hranita cu energie vitala, incepand de la nivelul hranirii la nivel animal si continuand in sus, pe gradele spirituale. Intreaga noastra viata consta in procese de fisiune si de fuziune.

Deocamdata, noi suntem incapabili sa revelam aceasta ordine. Noi actionam in conformitate cu principiul: Sa faci tot ce iti sta in putinta. Cu siguranta ca aceasta ordine exista, doar ca nu le-ati clarificat inca voi insiva. In prezent voi nu reproduceti toate actiunile Creatorului; voi va fataiti ca niste copii natangi. Totusi, actiunile voastre vor deveni gradat din ce in ce mai sensibile, si voi veti fi atenti sa nu mai faceti lucruri pe care nu le simtiti. In acest fel creste o persoana in spiritualitate.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 01.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumile ABYA, prin care noi urcam ca pe o scara, apar intr-o maniera in care obiectul spiritual superior (Partzuf) alege cele mai luminoase (cele mai putin deteriorate in timpul spargeri) Reshimot (inregistrari informationale). Partzuf-ul superior corecteaza astfel aceste Reshimot, dand nastere urmatorului obiect inferior spiritual. In mod similar, la un anumit nivel eu aleg Reshimot pe care eu nu sunt capabil sa le corectez, si ele devin noua mea realitate, lumea mea. Este ca si cum as privi prin niste ochelari mai buni, prin care incep sa vad stratul de jos al acestor inregistrari informationale.

Lumina Superioara nu numai ca atinge usor inregistrarea, dare eu deja imi dau seama ca se creeaza noul meu Partzuf spiritual, comform datelor sale, atunci, prin el Lumina incepe sa patrunda mai adanc in inregistrarile urmatorului Partzuf. Astfel strat dupa strat dorinta devine pregatita sa primeasca influenta Luminii Superioare. Partzuf-ul Superior, construit la nivelul anterior serveste ca o lentila, lupa, care focalizeaza Lumina pe stratul inferior al Reshimot.

Inregistrarile dintr-un strat sunt selectate si servesc ca baza Patzuf-ului spiritual; prin el Lumina se transmite mult mai adanc si deschide inregistrarile informationale referitoare la urmatorul Partzuf inferior spiritual. Prin urmare, de fiecare data, formarea Partzuf-ului spiritual superior da posibilitatea Luminii Superioare sa se adapteze stratului inferior al dorintei de a primi, si prin urmare intra in contact cu ea. Pana atunci, ele nu se percep una pe alta de vreme ce sunt mult prea distantate in atribute, una de alta.

Totusi, Partzuf-ul superior care apare, devine un adaptor intre Lumina Superioara si datele informationale aflate in urmatorul strat inferior. Astfel, grad dupa grad, se face corectia. Toti cei care termina corectia trec prin intregul pachet de Reshimot pe urmatoarele obiecte spirituale selectate, separand acea particulara inregistrare. Si dupa ce si-a completat corectia, ce ramane de corectat este trecut mai departe.

In acest fel noi trebuie sa indeplinim munca noastra in spiritualitate. Noi selectam cel mai usoara inregistrare spirituala – dorinta si muncim cu ea. In rest, noi nu ar trebui sa ne facem probleme pentru ca acesta va fi revelat mai tarziu.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 29.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca ii dau ceva fiului meu, el nu simte rusine din cauza iubirii mele pentru el. De ce atunci trebuie sa ne simtim rusinati inaintea Creatorului daca El ne daruie noua?

Raspuns: Un fiu nu simte rusine in faptul ca primeste de la tatal sau pentru ca un fiu apartine tatalui sau si se percepe ca parte din parinte. Primeste de la tata pentru ca este indreptatit sa o faca si tot ceea ce primeste nu este al lui, ci al tatalui. Totusi, fiul nu se dezvolta independent, in acest fel.

Aceasta forma de dezvoltare se numeste conceptie si hranire, adica faptul ca, copilul, fiind mic, primeste totul de la tata, adultul. Dar apoi copilul creste si nu mai doreste sa primeasca de la parintii lui pentru ca asa ar ramane sub autoritatea parintilor. Astfel, un tata simte nevoia sa se distanteze fata de copilul sau, astfel incat copilul sa creasca, transformandu-se intr-un adult independent, sa devina eventual un parinte la randul lui. De aceea, conform gradului independetei lui, copilul se separa de parinte, nemaidorind sa primeasca de la acesta si incepe sa traiasca pe cont propriu.

Creatorul doreste sa devenim independeti si similari cu El. Pentru a realiza asta, El pune o restrictie si se ascunde, dandu-ne noua oportunitatea de a deveni ca El prin propriile noastre mijloace, de a castiga propria perfectiune, maretie si implinire. Altfel, daca continuam sa primim de la El, vom ramane mici si toata munca noastra va fi numai in anularea noastra si rugaminti catre Creator. Deci, dupa ce trecem prin etapa de a fi mici, dupa ce invatam de la Creator cum este sa fim ca El, dobandim independenta.

Creatorul nu doreste ca noi sa ramanem in aceasta stare. In consecinta, dupa starea initiala, cand noi, ca cei mici, invatam de la Creator cum sa devenim ca El, dobandim independenta. In dezvoltarea spirituala, chiar in timpul etapelor de conceptie si hranire, noi actionam impotriva naturii noastre si de aceea aceste grade sunt deja nivele ale independentei.

Singura problema in a construi o creatura este in cresterea independentei ei, permitandu-i sa se detaseze de Creator. Deci, nu exista nicio creatura fara separatia de Creator. Separarea este necesara si obligatorie; este esenta noastra. Altfel, nu am simti ca existam.

Totusi, inca nici nu ne simtim ca o picatura de samanta in Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10, Articolul, Nevoia Iubirii de prieteni

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem tinde spre daruire daca noi nu percepem spiritualitatea si nu avem o viziune clara a scopului, a obiectelor spirituale, si a formelor? Cum pot tinde si cum ma pot indrepta spre ele fara a gresi?

Raspunsul meu: Aceasta ar fi corect daca vorbim despre externalitate, dar spiritualitatea este numita lumea interioara. Aceasta cere o evolutie interna pentru ca spiritualitatea apare doar pe baza schimbarilor interioare.

Cand aleg mediul prin care sa fiu influentat, prin aceasta eu determin care vor fi urmatoarele mele dorinte si tranformari interioare. Constanta mea examinare a progresului este bazata pe ceea ce ma face sa avansez. Este bazat fie pe faptul ca am primit sau nu implinirea egoista sau satisfactia pentru ceva ce am facut, un sentiment de mandrie pentru actiunile mele, am fost laudat de cineva, am dabandit o mai buna intelegere, sau am dobandit o mai buna perceptie? Sau, eu progresez in ciuda goliciunii din toate dorintele mele egoiste? Doresc eu sa continui fara implinire, fiind alimentat de o alta forta?

Ce este aceasta alta forta? Nu stiu. Cer sa imi fie acordata. Este forta daruirii si iubirii. Aceasta forta nu poate fi dobandita de la grup; grupul poate doar, sa imi insufle importanta primirii ei. Forta in sine trebuie sa vina de la Creator.

Am inceput brusc sa simt in mine un intreg laborator si nu am nevoie de imagini externe. Eu incep sa vad ca gradele calitatilor si examinarea acestora apare in mine. Ce se intampla in afara mea nu are importanta. Eu vad scopul spiritual – sa continui sa lucrez alimentat doar de iubire si daruire – si in mine insumi. Eu doresc ca dorintele mele sa fie umplute cu Lumina Reflectata, nu prin realizare directa. Doresc senzatia daruirii, nu senzatia ralizarii de catre Lumina.

Astfel, am evitat indoielile mele ca in cazul in care este scopul extern si cum sa il ating. Simt acum ca este in interiorul meu. Eu il examinez si evaluez analizand ce imi umple vasul meu spiritual si sursa energiei sale vitale si ceea ce este de asteptat; realizarea pana la satietate, sau combustibilul pentru daruire. Atunci, eu nu simt ca imi lipseste viziunea si semne exterioare pe calea spirituala, totul este in mine.

Cand o persoana isi transfera gradat atentia de la parametrii externi la cei interni, aceasta transformare este dispozitivul de masurare a cat de aproape a ajuns de Machsom, bariera care separa lumea corporala de lumea spirituala sau gradele.

Adica atunci cand o persoana incepe, cu ajutorul Creatorului, sa se controleze pe sine din afara, prin grup, astfel incat el poate lucra nu de dragul avansarii in concordanta cu criteriile sale egoiste, ci deasupra ratiunii. O persoana incepe sa actioneze asupra anumitor tipuri de energii pe care nu le-a avut anterior. Corpul lui, vehiculul, incepe sa se miste pe cont propriu ca un motor etern. Este o indicatie ca el a inceput sa primeasca energia daruirii pe care o foloseste ca pe un carburant.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.06.10, Articolul, Uneori chemi spiritualitatea cu numele suflet (Neshama)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca Lumina este intr-o stare de repaus absolut, daca intreaga noastra cale este insotita de Lumina care intra si iese din dorinta noastra de a primi?

Raspunsul meu: Repausul Absolut al Luminii Superioare este schimbarea sa constanta la frecventa infinita. Caracterul Invariabil al Luminii se refera la repausul acesteia in permanenta sa atingera un singur scop. Lumina efectueaza actiuni exclusive care duc catre un singur scop. Absoluta ei nemiscare sta in faptul ca ea nu isi modifica scopul, dar actioneaza catre acesta cu viteza infinita.

Pentru noi, nemiscare inseamna a nu ne incurca pe cale, ci a ne stradui sa gasim o mie de metode de a inainta spre scop intr-o singura directie, sa fim alerti, si sa facem eforturi intense. Toate acestea sunt numite repaus absolute, pentru ca eu vad un singur scop in fata mea.

Lumina intra si iese din dorinta de a primi, si efectueaza un numar infinit de actiuni in fiecare moment. Totusi, daca o persoana este in starea de daruire, el percepe toate aceste actiuni diferite ca repaus absolut.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Inca nu intelegem complet, ce sarcina serioasa a cazut pe umerii nostri.

Milioane de ani de evolutie a universului, toata natura Pamantului, si acumularile istoriei umanitatii de pana acum ne preseaza, pentru ca noi (si nivelurile neanimat, vegetal, animal si vorbitor, ale naturii, pe care le avem in spate) sa stabilim o legatura cu Creatorul. Intreaga masa a acestei vointe de a primi trebuie sa fuzioneze cu Creatorul, printr-un mic spatiu: calitatea de a darui pe care trebuie sa o atingem. Responsabilitatea de a trece tot egoismul – creat de Creator – prin urechile acului, ne-a fost data noua.

Simtim ca ne confruntam cu zidul egoismului nostru, dar nu intelegem inca ce fel de zid este. Acest zid este forta Creatorului. Ego-ul nostru este forta Creatorului! Noi credem ca este un defect obisnuit pe care il putem invinge sau arunca. Nu merge asa. Va trebui sa realizam, ca doar Creatorul poate schimba natura noastra egoista. El trebuie sa o faca, dar, numai la cererea noastra, la rugaciunea noastra.

De fapt, toata calea prin care lumile spirituale descind din Lumea Infinitului, de Sus in jos – inclusiv toata evolutia omului, in lumea corporala, care a urmat – este acum in punctul culminant, in care fuziuneaza  cu Creatorul. Este de datoria noastra sa atragem aceasta la Lumina. Sa ne imaginam doar, prin cate a trecut creatia! Acum trebuie sa implementam aceasta fuziune .

Misiunea noastra pare prea mareata, dar Creatorul a plasat aceasta misiune in noi toti. De cate ori in Tora se plange Moise Creatorului, ca este incapabil sa implineasca misiunea, dar Creatorul ii ordona sa continue? Astazi, suntem noi in locul lui Moise; am primit provocarea de a ne ridica deasupra naturii noastre. Existam pentru a juca rolul lui, pentru generatia noastra. (Moise sau Moshe vine de la verbul Moshesh, a trage afara).

De aceea, trebuie sa intelegem ca sarcina noastra este extrem de delicata si subtila; trece prin urechile acului, incat abia putem discerne. Totusi, daca vom concentra  eforturile tuturor celor care, in toata lumea, studiaza in sistemul nostru, vom reusi.

Ne este dat de Sus tot ce avem nevoie pentru asta, nu exista indoiala. Trebuie doar sa avem o viziune clara a scopului nostru si sa ii cerem Creatorului sa ne ajute. Suntem chiar acea creatie, care trebuie sa ajunga la adeziune cu Creatorul, si prin aceasta sa dam o oportunitate tuturor sufletelor sa se ridice la starea de perfectiune. Spre deosebire de Kabalistii din trecut, care, doar ne-au pregatit calea, noi trebuie sa o implinim, prin realizarea ei, in noi si in ceilalti.

Zidul din fata noastra este Creatorul Insusi. El sta si ne asteapta sa-L spargem, pentru a-L bucura, ca Fiii Lui L-au invins.

Din Discutia din timpul Mesei festive, de vineri 25.06.10

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Munca interioara - Niciun comentariu→