Întrebare: Ce înseamnă „a primi de la Creator pentru a-I aduce plăcere”?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în „Prefața la Înțelepciunea Cabala” folosind exemplul unui oaspete și al unei gazde.

Un oaspete vine la gazdă. Gazda i-a pus o masă plină cu mâncare pentru că îl iubește pe oaspete cu o iubire nemărginită, fără niciun calcul și vrea să-i ofere foarte multă plăcere.

Oaspetele simte cum gazda îl iubește, și vrea să-i aducă plăcere. Dar dintr-o dată oaspetele simte o asemenea rușine încât nu poate accepta nimic de la gazdă.

Gazda îl iubește atât de mult și își dorește atât de profund să-i aducă plăcere; știe deja cât de mult vrea oaspetele să primească și ce feluri de mâncare îi plac. A pregătit totul exact conform dorințelor oaspetelui, atât cantitativ, cât și calitativ.

Dar oaspetele simte rușine. Ce ar trebui să facă? Oaspetele refuză să accepte masa:

„Nu vreau să primesc nimic! Vreau să dăruiesc așa cum faci tu! Mi-ai arătat iubirea ta și o simt. Cum pot face același lucru pentru tine?” Oaspetele începe să se gândească: „Dar dacă nu accept nimic, îi voi da înapoi gazdei. Așa răspund eu la iubirea lui?! Ce pot face?!”

Și apoi găsește o soluție: „Voi primi doar de dragul gazdei. Întrucât gazda are dorința de a dărui și vrea ca eu să primesc, trebuie mai întâi să intru în dorința lui, astfel încât aceasta să devină scopul meu. Intru în dorința lui și simt cum mă iubește, cât de mult vrea să primesc, cum suferă din cauza refuzului meu de a-i accepta ofranda. Lucrez cu dorința lui și mă gândesc doar la cum o pot îndeplini.”

Fiind în interiorul dorinței lui și străduindu-mă doar să o îndeplinesc, descopăr capacitatea de a face acest lucru în mine, acceptând masa și savurând-o, pentru că numai prin plăcerea pe care o simt pot aduce plăcere gazdei. Sunt obligat să primesc și să mă bucur fără limită, pentru că simt cum acest lucru o împlineşte pe gazdă.

În acest fel, fiecare lucrează cu dorința celuilalt. Gazda se gândește la cum va primi oaspetele de la el și se va bucura. Și oaspetele se gândește la cum va primi și se va bucura pentru a îndeplini dorința gazdei de a-i aduce plăcere. Fiecare își folosește propria dorință pentru a îndeplini dorința celuilalt.

În același timp, fiecare beneficiază dublu, sau chiar mai mult, pentru că fiecare se exprimă în exterior, și prin urmare, experimentează o plăcere infinită, nemărginită.

Acest „brevet” pare foarte simplu la prima vedere. Dar când începem să-l contemplăm, pare dificil de implementat.

Totuși, în mod ideal, dacă îl înțelegem, aceasta este singura modalitate de a ne umple de plăcere infinită, pentru că eu folosesc dorința celuilalt, în afara mea.

Creatorul este o dorință infinită, iar eu sunt doar un punct minuscul. Dar dacă încep să mă atașez de El, dobândesc astfel o dorință infinită pentru mine însumi pe care o pot îndeplini. Și încep să simt cum o împlinesc și cum acea dorință se bucură de ea însăși.

Se dovedește că, tratându-L cu iubire, primesc dorințe infinite, viață infinită, eternitate și perfecțiune. Primesc toate acestea dacă mă raportez la Creator ca scop pe care trebuie să-l îndeplinesc.

Prin urmare, înțelepciunea Cabala este cu adevărat știința primirii (cuvântul „Cabala” în ebraică înseamnă „primire”), a modului de a primi și de a mă bucura pe mine însumi fără nicio limitare.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.03.2010, Cartea Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să-mi trăiesc viața pentru a înălța o rugăciune adevărată, care să primească răspuns?

Răspuns: Trebuie să încerci să-ți iei inima și să o deschizi. Vei vedea ce este rugăciunea în interiorul ei și cum iese. Dar trebuie făcut cu adevărat așa; altfel, nu este o rugăciune.

Întrebare: Când spuneţi „inimă”, desigur că nu vă referiţi la organul fizic. Ce înțelegeţi prin asta?

Răspuns: Mă refer la toate cele mai profunde dorințe și vise ale tale, dar mai precis, la plângerile tale despre viață.

Întrebare: Asta este „inima”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Toate aceste dorințe neîmplinite, ce sunt ele?

Răspuns: Sunt aceea cu care vrei să vii la Creator și să-I ceri să-ți explice de ce nu le-a îndeplinit.

Întrebare: Care dintre dorințele mele neîmplinite va primi un răspuns?

Răspuns: Doar una. Dacă ți-ai dorit vreodată ceva, ai așteptat ca acea dorință să fie îndeplinită de Creator? Nu este vorba despre ceea ce ți-ai dorit, ci dacă ți-ai dorit ca Creatorul să fie cel care să le îndeplinească. Acolo se află împlinirea.

Adică, nu ți-ai dorit bani, fericire, faimă, succes – indiferent ce sau cum – ci ai așteptat ca acestea să vină de la Creator pentru că ai vrut ca El să-ți împlinească dorințele și numai asta te va satisface. Nu este nevoie de nimic altceva! Doar ca El să o facă! Și chiar dacă El o umple doar cu o picătură, asta ar fi suficient, pentru că El a făcut-o!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cercetătorul Jerry Burger a replicat experimentul controversat și infam al lui Stanley Milgram, care testa disponibilitatea oamenilor de a provoca durere sub formă de șocuri electrice altora, în trepte crescătoare, la îndemnul unei „figuri autoritare”. După începerea experimentului, Burger le-a oferit subiecților plata integrală pentru participarea la studiu, chiar dacă alegeau să nu continue să provoace șocuri electrice din ce în ce mai puternice omologilor lor. Studiul său a dat aproape aceleași rezultate ca și cel al lui Milgram, care fusese realizat cu aproximativ 50 de ani mai devreme. Ratele de conformitate ale subiecților care au provocat suferință la cererea figurii autoritare din studii au fost doar puțin mai mici în studiul lui Burger și nici el nu a găsit nicio diferență în ratele de ascultare între bărbați și femei.

Răspunsul meu: Dacă experimentul ar fi fost realizat în condiții mai naturale, din viața reală, cercetătorul ar fi constatat o disponibilitate de 100% de a exploata pe ceilalți sub orice formă, doar pentru cel mai mic beneficiu personal sau chiar fără niciun beneficiu. Pentru că, cu cât este mai rău pentru celălalt, cu atât este mai bine pentru mine. Așa își măsoară omul starea, este măsurată în raport cu ceilalți.

Evenimentele ne vor conduce inevitabil să ne dezvăluim natura malefică și să recunoaștem forța rea care ne stăpânește într-o asemenea măsură încât am fi de acord să o schimbăm spre bine și iubire.

În esență, dacă primim sau dăruim, nu contează cu adevărat. Principalul lucru este să ne simțim împliniți!

Dacă ne-am fi născut cu calitatea de a dărui în loc de a primi, nu am înțelege cum este posibil să primim în loc să dăruim.

Această tranziție nu este nimic mai mult decât o schimbare psihologică. La urma urmei, principalul lucru este să fii împlinit!

Deocamdată, omul vede împlinirea doar în sine și o măsoară în raport cu decăderea altuia.

Noutăţi în secțiunea „Dezvoltarea egoismului”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că prin schimbarea stărilor de separare și conexiune, putem ajunge să înțelegem natura Creatorului. Cum se poate face acest lucru?

Răspuns: Nu știu! Vom avansa spre aceasta, și în cele din urmă, din interiorul calităților care ne despart, vom învăța treptat cum să ne conectăm deasupra acelor calități. În acest fel, vom înțelege ce este Creatorul și ce este pregătit pentru noi.

Întrebare: Baal HaSulam scrie: „Mai întâi, corpul se separă și îşi neagă complet strălucirea sufletului, și prin forța Torei și a Mițva [a poruncii], corpul este curățat, și în măsura curățării sale, sufletul comun străluceşte asupra lui.” Ce este această strălucire a sufletului comun?

Răspuns: Când o vom atinge, atunci o veți simți și o veți înțelege.

Din Lecția zilnică de Cabala din 26.07.2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a semăna cu structura vasului infinit (dorinței), în care existăm ca un singur suflet în lumea Infinitului, fiecare dintre noi trebuie să își anuleze egoul, „Eul” egoist, prin 125 de grade. Pe măsură ce am coborât din lumea Infinitului, „Eul” nostru a crescut și a crescut până a ajuns în această lume, unde fiecare a devenit un punct minuscul. Dar pe măsură ce începem să urcăm înapoi, egoul nostru continuă să crească până când devine imens și de fiecare dată trebuie să-l transformăm în dăruire.

Prin urmare, munca împotriva înclinației rele este continuă și se poate face doar prin efort reciproc. Fiecare treaptă a scării este o formă specifică de conexiune între părțile sufletului sfărâmat care doresc să se unească, în ciuda egoismului lor.

Este imposibil să avansezi fără o dorință de conexiune reciprocă, în care fiecare să investească maximul capacităților sale și chiar mai mult. Fiecare trebuie să își îndeplinească propriul calcul interior și să facă tot ce îi stă în putere.

Totul ar trebui adunat laolaltă: dorința lor, efortul, importanța pe care o atribuie stării lor, mediului înconjurător, măreției dăruirii și a Creatorului. Împreună cu simţirea propriei josnicii și opoziții față de toate acestea, apare sentimentul de gol, și simultan, așteptarea împlinirii în cadrul dorinței colective, dacă se atinge conexiunea.

Aceasta este esența muncii: să unești toate acestea în tine, și în interior, fără cuvinte, să dorești să le transmiți altuia pentru a-l întări, astfel încât toate acestea să se întâmple și în el și să simtă că trebuie să-i inspire pe ceilalți cu măreția scopului.

Pe de altă parte, suntem prieteni, iar eu nu sunt mai mare decât ceilalți; dimpotrivă, sunt mai mic și vreau să primesc sprijin și ajutor de la ei. Căci fără sprijinul unui prieten, nu pot face nici cel mai mic pas.

În aceste clarificări, lucrări interne și analize nesfârșite și continue, omul discerne toate detaliile conexiunii sale cu grupul, mai presus de orice respingere, separare și tulburări pe care le primește. Toate acțiunile trebuie să provină de la omul însuși, din dorința și inspirația sa, și bineînțeles, cu sprijinul grupului. Dar ei trebuie să înțeleagă că toate tulburările vin de sus, din acel Kli perfect, infinit, pe care suntem cu toții destinați să-l atingem.

Acest vas infinit este scopul nostru, unde se realizează principiul: „Israel, Tora și Creatorul sunt una”. Așa ar trebui să ne imaginăm întotdeauna progresul.

Numai dacă ne imaginăm constant această stare perfectă, nemărginită, în care Israel (cel care aspiră direct la Creator), Tora (lumina care reformează) și Creatorul se îmbină într-un singur întreg, atunci ne aflăm pe calea cea dreaptă.

Lumina care a creat dorința și o umple, de asemenea a și spulberat această dorință, iar lumina este cea care o corectează. Iar din partea omului, există o singură acțiune: să ceară corectare. Făcând acest lucru, omul își exprimă toată abilitatea, întregul act, întreaga dorință de a o încânta pe gazdă, pe Creator. La urma urmei, scopul final este de a aduce mulțumire Creatorului, așa cum se spune: „De la iubirea pentru prieteni la iubirea pentru Creator”.

Prin urmare, toate clarificările de la fiecare nivel se contopesc în cele din urmă într-o singură concluzie: omul, grupul și lumina care reformează se unesc pentru a aduce mulțumire Creatorului și pentru a ajunge la aceeași formă ca Malchut a lumii Infinitului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.07.2011, Scrierile lui Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: „Domnul este înalt şi cel smerit va vedea“, căci numai cel smerit poate vedea măreţia. Literele cuvântului  Yakar [preţios] sunt literele cuvântului Yakir [va şti]. Aceasta înseamnă că omul cunoaşte măreţia unui obiect în măsura în care acel obiect este preţios pentru el.

Omul este impresionat în concordanţă cu importanţa obiectului. Impresia creează o simţiee în inimă, şi în funcţie de măsura în care omul recunoaşte importanţa obiectului, în aceeaşi măsură se naşte în el bucuria.(Baal HaSulam, Şamati 26, „Viitorul omului depinde și este legat de recunoştinţa pentru trecut”).

Totul depinde de gradul de importanță, care depinde de mediu. Dacă oamenii vorbesc despre spiritualitate peste tot, eu sunt aprins de dorință și încep să o apreciez, deși nu am nicio idee ce este. Atunci am combustibilul, puterea, să urmez calea și să dobândesc ceva efemer, subiectul conversației tuturor, care scapă câmpului meu vizual. Aceasta nu este o problemă; sunt gata să-i urmez pe ceilalți cu ochii închiși.

În acest fel societatea mă „hipnotizează” și mă împinge înainte. În lumea noastră, ajung să cumpăr fără sens lucruri de care nu am nici cea mai mică nevoie. Dar într-un grup, acesta mă împinge spre un scop spiritual, pe care îl dezvălui treptat până când iese la iveală în întregime. Întreagă această cale, toate treptele scării spirituale, sunt cucerite doar pentru că sunt impregnat de importanța scopului din mediul înconjurător.

Astfel, dacă omul îşi recunoaşte micimea, adică faptul că nu este privilegiat comparativ cu contemporanii săi, ceea ce înseamnă că vede că există mulţi oameni în lume cărora nu li s-a dat puterea să împlinească munca sfântă nici măcar în cel mai simplu mod, chiar fără intenţie şi în Lo Lișma [nu de dragul Ei], nici măcar în Lo Lișma de Lo Lișma şi nici să fie în curs de pregătire pentru a aranja veşmântul de Kdușa [Sfinţenie], în timp ce lui i s-a dat dorinţa şi gândul ca totuşi, ocazional, să facă munca sfântă, chiar şi în cel mai simplu mod posibil, şi dacă omul poate să aprecieze importanţa acesteia, în funcţie de importanţa pe care omul o atribuie muncii sfinte, în aceeaşi măsură el trebuie să aducă laude şi să fie recunoscător pentru ea.

Este aşa, pentru că este adevărat că uneori nu putem aprecia importanţa respectării Mițvot ale Creatorului, chiar şi fără intenţie. În această stare omul începe să simtă în inima lui exaltare şi bucurie.

Prin laudele şi recunoştinţa pe care le aduce, omul îşi extinde sentimentele, fiind încântat de fiecare moment al muncii sfinte, el ştie pentru Cine munceşte şi se avântă tot mai sus. Acesta este înţelesul a ceea ce este scris: „Îţi mulţumesc Ţie pentru mila pe care mi-ai arătat-o“, adică pentru trecut, iar datorită acestui lucru poate spune cu încredere „şi pentru cea care este menit să mi-o arăţi“. (Baal HaSulam, Şamati 26, „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”).

Nu există nimeni demn să vină la Creator.. Mai mult, nimeni nu merită să vină la Creator înaintea altora. Ce fel de merit poate fi acolo?

Prin urmare, dacă omul este cel puțin implicat în proces, este atras de spiritualitate, deși de fapt, Creatorul îl atrage spre Sine, ar trebui să fie recunoscător pentru asta, ar trebui să-i acorde o mare importanță și semnificație. Datorită gradului de importanță și sensibilitate pe care omul l-a cultivat în sine, el simte cum Creatorul îl atrage în sus într-o relație reciprocă. Se dovedește că Creatorul se află în spatele întregii sale povești, în spatele tuturor crimelor și greșelilor prin care El ghidează în mod deliberat omul până în prezent. Apoi, el începe să dobândească un al șaselea simț – simțirea Creatorului. Aceasta se întâmplă doar în măsura importanței pe care o are.

De ce este formula atât de simplă? De ce trebuie să acordăm importanță doar spiritualității pentru a trezi un răspuns din partea Creatorului?

De fapt, această conștientizare a importanței include totul. De dragul ei, trebuie să-mi plec capul, așa cum se spune: „Domnul este înalt, iar cel smerit va vedea.” Îl ridic în ochii mei, adică proprietatea de a dărui, și mă cobor pe mine, adică proprietatea de a primi.

Iau putere pentru asta din mediu, ceea ce înseamnă că trebuie să mă alătur acestuia ca unul mic. La urma urmei, cel mic este cel care poate învăța de la cel mare, pentru că îl percepe cu adevărat ca atare. De aceea mă alătur unui grup, și procedând astfel, dezvolt deja calitatea dăruirii, a iubirii pentru aproapele meu și a unității.

În același timp, trebuie să studiez și acțiunile Creatorului: cum a stabilit El întreaga realitate. De asemenea, trebuie să răspândesc acest mesaj și altora. La urma urmei, Îl onorez, și prin urmare, aflu ce doreşte El. El vrea să se reveleze tuturor, să dăruiască altora, și prin urmare, acționez în această direcție.

Rezultă că simplul concept al importanței Creatorului este suficient pentru a adăuga tot ce este necesar, tot ce există în mine, în vas și în fața luminii la această acțiune.

Din Lecția Zilnică de Cabala 24.02.2012, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.26 – Viitorul omului depinde și este legat de recunostinta pentru trecut

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: ARI a trăit acum 500 de ani. Pe atunci, a existat o anumită trezire. Și astăzi are loc o trezire, deoarece mulți încep să studieze Cabala. Ce este special la vremea noastră, 500 de ani mai târziu?

Răspuns: În timpul lui ARI, cărțile sale și-au făcut treaba și au atras mulți oameni. Apoi, Baal HaSulam s-a grăbit să-i întâmpine pe oameni cu comentariile pe care le-a scris despre cărțile lui ARI.

La fel este și astăzi. Putem ieși către oameni și să simțim cum cărțile lui ARI pe care ei le studiază au devenit parte din cotidianul lor.

În esență, nu este nimic nou aici. Singurul lucru pe care ni-l dorim este ca atitudinea lui ARI față de înțelepciunea Cabalei, față de atingerea Creatorului, față de urcarea treptelor scării spirituale, să poată fi realizată de noi.

De aceea, studiem condițiile prin care trebuie să ne apropiem de Creator.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 29/07/2025, „Ziua de comemorare pentru ARI”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este special în implementarea metodei lui ARI?

Răspuns: Ceea ce este special este că, în cadrul conexiunii dintre noi, ne străduim să dezvăluim forța numită ARI, forța care ne conectează și ne formează într-un singur întreg unificat.

Făcând acest lucru, primim de la Creator ceea ce suntem capabili să primim – o stare nouă, corectată, o nouă dorință.

Lumina pe care o atragem dezvăluie sufletele noastre într-o singură mișcare către Creator și Îl simțim pe Creator ca pe un singur întreg luminos deasupra noastră.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.07.2025, „Ziua Memorială pentru ARI”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul obişnuieşte să dea cadouri unei persoane iubite. Şi este de asemenea un obicei să nu iubeşti pe cineva care are o lipsă. De aceea, într-un “timp al Torei” nu este loc pentru gânduri despre corectare. Aşadar, când omul pleacă de la adunare, ar trebui să fie ca în ultimele trei din “Cele optsprezece Rugăciuni ”. Din acest motiv, toţi vor simţi plenitudinea.

 (Rabaş, “Art.17, Part.2, 1984-,,Agenda Adunării 1“”).

Omul a primit tot ce are. El nu are nicio deficiență, nimic de umplut, nimic de corectat. Cu aceasta, părăsește adunarea prietenilor.

Comentariu: Foarte des ajungem la această stare după o lecţie, dar în timpul zilei începem să o pierdem.

Răspunsul meu: Este rău. Trebuie să reziști la asta; caută o modalitate de a face asta. Aceasta este munca ta.

Din KabTV „Ultima Generație”, 13.06.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea trupească, observăm legi de dezvoltare bine definite. Și lumea spirituală funcționează conform unor legi clare. Așadar, de ce în perioada de pregătire nu găsim nici măcar o singură lege, nici un punct de sprijin? Chiar și conceptul de timp devine vag și nedefinit.

Răspuns: Este de înțeles că încă nu înțelegi unde te afli, precum un nou-născut care tocmai a venit pe lume. Plângerile tale cu privire la această lipsă de înțelegere sunt, de asemenea, de înțeles. Singurul lucru care nu este clar este: de ce nu înțelegi că tocmai aceasta este ordinea gradelor spirituale ascendente?

Un copil, din necunoaștere va ajunge în cele din urmă la înțelegere. Stările intermediare în care nu suntem capabili să discernem ce se întâmplă și trecem prin senzații neclare și vagi, acestea sunt exact cele care indică progresul. Unele lucruri ne sunt neclare, în timp ce altele devin mai mult sau mai puțin clare. Nu există altă cale de a crește. Chiar și cele mai clare lucruri din lumea noastră sunt departe de a fi cu adevărat clare. Și la fel este și mai târziu în lumea spirituală.

Dar aici, vorbim despre dezvoltare. În lumea noastră, la nivelurile mineral, vegetal și animal, nu există o dezvoltare adevărată. Doar răzuim straturi din natura acestei lumi, dezvăluind puțin mai mult din starea în care ne aflăm deja. Și chiar și atunci, nu suntem cu adevărat conștienți de asta; încercăm doar să ne împlinim puțin și să ajungem să fim și mai goi. Asta nu se numește dezvoltare.

Claritatea și evidenta sunt o iluzie. Dacă ne-ar fi cu adevărat clar ce trebuie făcut, nu am fi comis atâtea acțiuni prostești până acum. Dimpotrivă, este o prostie să credem că trăim într-o lume pe care o înțelegem. Deloc.

Mai degrabă, la fel ca bebelușii și copiii mici, și noi suntem conduși de senzații confuze; nu înțelegem ce se întâmplă și suntem prinși în asta. Cu toate acestea, treptat începem să dezvăluim situația făcând eforturi și cerând înțelegere de la un grad superior, de la Forța superioară, astfel încât Ea să vină, să ne umple și să strălucească pentru noi.

Aceasta este singura formă posibilă de avansare, adevăratul proces de creștere spirituală. Nu există altă cale.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/6/11, Scrierile lui Rabaș – Art.19, 1989-De ce se numește Șabat-ul, Șa-Bat (Șin-Bet), în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→