Comentariu: Recent a fost dezvoltat un dispozitiv care poate citi gândurile unui om și le poate reproduce în scris sau prin voce artificială. Următorul pas în această „utopie” va fi un computer care poate citi atât gândurile mele, cât și ale tale și ne poate conecta astfel încât să le putem împărtăși. Dacă suntem conectați prin același computer, pot participa literalmente la gândirea ta. Asta spun experții. Ei cred că perspectiva acestei conștiințe de masă este destul de terifiantă. Distruge complet libertatea de gândire și individualitatea.

Răspunsul meu: Același lucru se întâmplă deja acum, doar că prin scheme mai rudimentare de influențare a oamenilor prin intermediul mass-media etc.

Doar că acesta va fi compact, tăcut și noi toţi vom privi cu toții lumea cu ochi pătrați.

Întrebare: Și să credeţi că acele gânduri sunt ale mele?

Răspuns: S-ar putea să nici nu gândim deloc. Nu-i așa că ar fi minunat?

Comentariu: Dar trebuie să simt că există un „eu”. Că am luat o decizie.

Răspunsul meu: Nu-ți face griji, nu ai un „eu”. Va fi grozav? Vei pluti în nori.

Întrebare: Pot ei să-mi insufle chiar ideea că eu nu exist?

Răspuns: Orice se poate face cu omul. Viața este o mare glumă. Una mică, prostească.

Întrebare: Atunci ce este „Eu”?

Răspuns: Nu există „Eu” în nimeni. Este o parte din Creator pe care omul o dobândește dacă se ridică deasupra naturii sale.

Întrebare: Care este sfatul dumneavoastră despre cum să scăpăm de asta?

Răspuns: Sfatul meu este foarte simplu: treziți-vă!

Dar acest lucru este posibil doar cu ajutorul unei energii speciale, superioare, pe care o putem atrage dacă ne unim. Asta spune Cabala. Acesta este întregul secret al unității: iubeşte-ţi aproapele.

De ce să-ți iubești aproapele? Să te ridici spre sistemul de guvernare superior, către informația supremă. Când o posezi, ea este în tine și tu în ea; vei putea să o guvernezi.

Asta se înțelege prin: „Fiii mei M-au învins”. Adică, să ajungi la o stare în care tu, ca ființă umană, guvernezi lumea, condiția ta, totul. Vei înțelege ce se întâmplă și vei vedea lumea de la un capăt la altul.

Întrebare: Este acesta adevăratul „Eu”?

Răspuns: Acesta este adevăratul „Eu” al omului.

Întrebare: Și dacă acesta lipsește, atunci care este rostul oricărui alt lucru? Suntem complet dependenți, prinși într-o matrice care ne guvernează. Nu înțelegem acest lucru și nu știm acest lucru. Deci, de ce ar trebui să ne supunem și să trăim după legile lumii animale? Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Să te implici doar în conexiune.

Întrebare: Ce este conexiunea?

Răspuns: Conexiunea este atunci când cu toții înțelegem că relațiile reciproce, amabile, ne vor conduce la înțelegerea, conștientizarea și simțirea guvernării superioare.

Întrebare: Pot egoiștii să relaționeze cu amabilitate unii cu alții?

Răspuns: Nu, începem prin a ne întreba: Cine suntem? Ce pot face eu?

Întrebare: Deci trebuie să-mi învăț propria natură?

Răspuns: Nu-mi pot învăța natura dacă nu încerc să mă ridic deasupra ei. Așa începem să simțim cine suntem cu adevărat. Și apoi, în noi înșine, în noul nostru sine, începem să simțim guvernarea superioară.

Întrebare: Deci, secvența este: Îmi dau seama că trebuie să mă conectez cu o altă persoană?

Răspuns: Nu este doar de dorit, este necesar! Nu vreau, dar nu am de ales.

Întrebare: Și fac eforturi și mai multe eforturi și îmi dau seama că nu pot. Ce urmează?

Răspuns: Mă unesc cu alții care vor și ei, dar nu pot, și împreună începem să cerem asta Forței superioare.

Întrebare: Deci, în final, ajungem la o rugăminte adresată Forței superioare?

Răspuns: Desigur! Nu avem alt instrument pentru a ne schimba pe noi înșine.

Dacă cerem sincer, din inimă, primim. Constrângem această Forță superioară să ne schimbe.

Ne schimbăm natura și începem să vedem lumea diferit: printr-o dorință diferită și o intenție diferită, într-o lumină diferită cum se spune, în calitatea dăruirii, în modul în care lumea există cu adevărat. Noi doar suntem prinși în propriile calități și de aceea nu o percepem.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.03.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când un om se teme, este ca un iepure care tremură sub un tufiș.

Răspunsul meu: Asta se întâmplă cu orice om..

Comentariu: Acum sunt direcţionaţi în această frică.

Răspunsul meu: Da, mare și mic, oricine. Trebuie să te târăști sub tufișul acela cu el, să te cuibărești lângă el și să-i spui: „Prietene, vrei să fii mântuit? Am ceva pentru tine. Nu-ți cer să cumperi nimic, doar ascultă cum putem fi mântuiți.

Numai prin unirea deasupra tuturor problemelor, urilor și a oricăror alte probleme. Numai prin unire. Nu pune nicio întrebare. Privește cealaltă persoană ca pe un mijloc de supraviețuire.” Asta e tot.

Comentariu: Interesant.

Răspunsul meu: Da, în mod egoist.

Întrebare: Viața mea și viețile celor mai apropiați depind de asta. Voi putea să mă ridic deasupra urii mele și să mă „cuibăresc” lângă altul?

Răspuns: Depinde doar de asta. Ieși afară și caută oameni cu care te poți uni în acest fel. Trebuie să o faci cu toată lumea. Cu o persoană mai repede, cu alta mai încet, dar pur și simplu uniți-vă! Asta e tot.

Întrebare: Când spuneţi „uniți-vă”, vă referiţi la asta într-un sens foarte simplu?

Răspuns: Nimic altceva, nicio altă semnificație sau scop, doar să ne simțim mai aproape.

Comentariu: Ar fi bine să vă audă.

Răspunsul meu: „Ar fi bine.” Va fi bine! Nu putem evita lucrul acesta! Se va întâmpla, fie în generația noastră, fie în următoarea, depinde cine are noroc.

Comentariu: Mai bine în aceasta.

Răspunsul meu: Eu sunt încă optimist.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 09.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Comentariu: Când vorbim în grup despre a ne iubi unii pe alții, toată lumea înțelege clar că lucrează împotriva voinței lor, se mint reciproc și se înșeală. Dar prin aceasta, ei atrag lumina superioară.

Răspunsul meu: De ce spui înșelăciune?! Nu este înșelăciune! Știu că sunt în dorința mea egoistă și vreau să ies din ea. Le arăt celorlalți entuziasmul meu pentru dorința de a ieși din egoismul meu, pentru a primi în schimb inspirația lor. Nu ne înșelăm unul pe altul! Cunoscându-ne natura, acționăm complet deschis.

Nu este un joc în care eu mint, în care sunt un om în interior și altul în exterior. Acționez în mod deliberat în acest fel tocmai pentru a trece din lumea noastră în lumea superioară.

Dacă ai două naturi, egoistă și altruistă, atunci nu ai altă modalitate de a te ridica deasupra celei egoiste decât să joci natura altruistă, ca un copil care se joacă de-a fi adult. Treptat, sub influența luminii superioare, aceasta devine reală în tine. Aici acționăm absolut logic, rațional și în niciun caz nu înșelăm pe nimeni.

Comentariu: Nu este exact înșelăciune. Mulți oameni fac aceste lucruri prin forță.

Răspunsul meu: Exact așa este, prin forță! Și ce dacă?! În lumea noastră, facem totul prin forță. Este natural.

Dacă mă confrunt cu o sarcină pe care nu mi-o doresc conform înclinațiilor mele naturale, ceva cu care pot fi de acord intelectual, dar nu emoțional, cum altfel ar trebui să acționez? Gândiți-vă la o altă metodă.

Comentariu: Nici măcar nu vorbesc despre metodă.

Răspunsul meu: Cabala este metoda, metoda de a ne ridica din lumea noastră în lumea superioară, modalitatea de a ne transforma natura folosind instrumentele pe care le avem.

Dați-mi schema! O știu bine și de aceea îmi este absolut clar că toate acestea sunt foarte simple și pur și simplu nu pot funcționa altfel. Aceasta este știință! O metodă! O metodologie psihologică, fiziologică, mentală și spirituală pentru a ridica omul la un nou mod de a gândi și de a acționa.

Din KabTV „Am primit un apel. Ca să mă amăgesc pe mine însumi”, 7 iunie 2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este starea când îi vezi pe prieteni ca fiind complet corectați? În acea stare există puterea să muncim pentru a deveni ca ei, pentru a fi aproape de ei. Ce fel de muncă este necesară aici?

Răspuns: Cel mai important lucru de care avem nevoie este să dezvăluim că tot ce ni se întâmplă, se întâmplă pentru că suntem distanți unii faţă de alții și nu putem fi împreună și să ne susținem reciproc.

Nu avem altă modalitate de a ne apropia de starea corectată decât prin trezirea nevoii de corectare în noi înșine, adică de apropiere între noi. Atunci vom reuși.

Întrebare: Dar când îi vedem pe prieteni ca fiind deja corectați, ce fel de muncă ni se cere atunci?

Răspuns: Doar ni se pare că suntem corectați. Trebuie să stabilim în ce măsură suntem încă necorectați în raport cu rădăcina noastră, Creatorul. Atunci vom dobândi o înțelegere clară a ceea ce trebuie exact să corectăm.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: RABAŞ scrie că, după o întâlnire cu prietenii, toată lumea ar trebui să simtă că se află într-o stare de perfecțiune. Dar dacă eu nu simt asta?

Răspuns: Dacă nu simți perfecțiunea după întâlnirea cu prietenii, înseamnă că nu ai obținut rezultatul potrivit, deoarece conexiunea ar trebui să aducă simțirea Creatorului. Creatorul este suma aspirațiilor comune către un centru comun.

Întrebare: Cât de des ar trebui să te întâlnești cu prietenii?

Răspuns: Rabaş a definit-o ca o dată pe săptămână. Înainte să-i aduc noi studenți, întâlnirile se țineau o dată pe lună în timpul meselor în onoarea lunii noi. Studenții lui veneau împreună din toată țara. De obicei, ne adunam cel mult o jumătate de oră.

Întrebare: Şi pe vremea lui Baal HaSulam, se țineau astfel de întâlniri?

Răspuns: Pe atunci, era puțin diferit, deoarece oamenii locuiau în orașe mici, foarte aproape unul de celălalt. Nu existau aceleași probleme ca astăzi.

Întrebare: De regulă, are loc o întâlnire cu prietenii fără profesor?

Răspuns: Da, desigur. Cei care se adună sunt prietenii care trebuie să se unească între ei. Practic, profesorul nu are dreptul să se interpună între ei, dar poate participa la adunare ca prieten, dacă aceștia sunt de acord.

Întrebare: Ce înseamnă „ca prieten”?

Răspuns: El se poate coborî la nivelul unui prieten. Problema este dacă studenții sunt capabili să-l perceapă în acest rol.

Observație: Acum ca prieten, apoi ca profesor, desigur, acest lucru nu este ușor pentru om.

Răspuns: Într-adevăr, acest lucru poate fi dificil.

Din KabTV din 11.03.2019, „Bazele Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor.”

Exact atunci când toate celelalte porţi erau închise. Abia atunci există loc pentru poarta lacrimilor, şi omul descoperă că ea nu a fost încuiată. Adică atunci când omul ajunge la o stare de ascundere, „sufletul lui va plânge“ pentru că nu are o altă opţiune. La aceasta se referă versetul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!“.

 (Baal HaSulam, Şamati 18).

Și atunci vei ajunge la porțile lacrimilor și le vei forța să se deschidă. Așa intrăm în palatul Creatorului, lumea superioară; numai prin porțile lacrimilor ești complet disperat de propria ta putere și știi că nimic nu te poate ajuta, ci trebuie să atingi scopul. Acesta este rezultatul unei munci mărețe.

Ești sută la sută sigur că nu mai ai nimic de adăugat și atunci intrarea în spiritual ți se deschide. Treptat, formăm această stare numită „porțile lacrimilor”.

Ce sunt porțile? Atât timp cât ți se pare că poți face ceva, vezi un zid în fața ta. Și apoi observi brusc o deschidere, o deschidere în acel zid, o intrare, și intri.

Așa este în spiritualitate: un zid de netrecut stă în fața ta, care devine mai puternic și mai înalt. Și totuși, tot încerci să spargi acest zid, dar nu găsești nicio poartă în el, sau toate porțile sunt încuiate.

A vedea un zid în fața ta este o stare foarte avansată. Dar apoi acest zid se deschide, și brusc apare un pasaj în el. Învățătorul meu RABAŞ mi-a spus odată că așa se întâmplă în spiritualitate: există fie un zid, fie o intrare, și este imposibil să vezi dinainte unde va fi intrarea în zid.

Acesta este zidul din jurul inimii tale. Nu poți face o gaură în pereții inimii tale, astfel încât calitatea dăruirii, calitatea Creatorului, să poată intra acolo. Inima este închisă, sigilată și acoperită cu o crustă dură, impenetrabilă. Tot ce rămâne este rugăciunea – rugăciunea din partea grupului.

Este necesar să ne unim în grupul de zece și să cerem, să cerem pentru toată lumea și apoi, într-o zi, să cerem pentru o persoană. Astăzi ne rugăm pentru un prieten, mâine pentru altul, pe rând, pentru fiecare. Așa vom începe să ne obișnuim să cerem Creatorului să aibă grijă de prieteni.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/10/21, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.18 – Ce înseamnă că sufletul meu va plânge în taină,, în muncă-1”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre rădăcina spirituală a iubirii și ramura ei pământeană?

Răspuns: Ramura pământeană reprezintă atitudinea mea unilaterală, egoistă față de mine însumi, când eu, asemenea unui câine, simt cu nasul unde mă mai pot bucura și numai asta mă trage înainte.

Comentariu: Omul primește conceptul de „prima iubire” atunci când se gândește doar la obiectul afecțiunii sale.

Răspunsul meu: Adică sunt atras de o plăcere atât de mare încât nu mă pot gândi la nimic altceva: nici la mâncare, nici la plimbări, nici la studii, nici la sport. Aceasta este dezvoltarea egoistă a hormonilor.

Devin bărbat, simt creșteri hormonale, nu înțeleg ce este sau cum să le realizez. Sunt chinuit de presupuneri vagi și sunt atras de obiectul realizării lor. Asta e tot. Ce fel de iubire este aceasta?

V-am spus cum mama mea, medic de profesie, mi-a explicat cum folosea injecții hormonale pentru a-i face pe oameni să iubească. Același lucru este valabil și aici. Nu voi batjocori acest sentiment. Dimpotrivă, ne dezvoltă foarte mult la o vârstă fragedă, când are loc trecerea de la adolescență la tinerețe. Aceasta este o calitate foarte utilă, dar este pur egoistă.

Întrebare: Nu există un scop în acest sens? Natura?

Răspuns: Desigur, natura are un plan de a ne dezvolta în continuare egoismul.

Întrebare: Este aceasta o condiție bună?

Răspuns: Orice dezvoltare este bună, dar atunci când egoismul se dezvoltă complet, trebuie corectat cumva. Dezvoltarea fiziologică completă a unei persoane se încheie de obicei la vârsta de 18-22 de ani. Cu toate acestea, uneori poate continua mai departe, deoarece sub influența mediului, apar tot felul de alte impulsuri.

Practic, setul de dorințe umane include mâncarea, sexul, familia, bogăția, faima și cunoașterea; există doar șase calități de bază în care se dezvoltă egoul nostru. Nu există nimic altceva aici.

Mă gândesc constant la ce este mai profitabil pentru mine și ce iubesc mai mult. Dacă cunoașterea prevalează, atunci pot abandona orice altceva. Eu mă cufund în știință și mă absoarbe complet. Și aceasta este iubire.

Adică, iubirea este o dorință de împlinire inerentă fiecărui om.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.08.2017, „Iubirea adevărată”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii obișnuiau să se întâlnească și să-și întemeieze familii. Exista fericire în a avea un copil. Permiteți-mi să vă pun o întrebare ciudată. Ce era fericirea părinților în a avea un copil?

Răspuns: Să-și vadă viitorul în copil.

Întrebare: Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da, desigur. Copiii ar trebui să se nască și ar trebui să-și continue linia familială.

Întrebare: Astăzi pare să fi dispărut. Dintr-o dată, pentru multe cupluri, un copil a devenit o povară. De ce?

Răspuns: Egoismul nostru ne-a divizat, ne-a deconectat, a pus pe fiecare în colțul lui și asta este tot.

Întrebare: Dar de ce are nevoie egoismul de asta?

Răspuns: Așa funcționează. Egoismul nostru beneficiază atunci când ne concentrăm doar pe noi înșine și ne pasă doar de el.

Comentariu: Și în ceea ce privește egoismul nostru, care ne este cel mai apropiat și mai drag, spunem că este o povară pentru noi.

Răspunsul meu: Nu este cel mai apropiat și mai drag. Spunem că este o povară pentru noi pentru că ne împiedică să avem grijă de adevăratul nostru „copil”, cel din noi înșine!

Întrebare: Deci acest „eu”, ego-ul meu, este cel mai apropiat și mai drag?

Răspuns: Da.

Comentariu: Uite unde am ajuns! Mă întreb ce va urma.

Răspunsul meu: Va fi mai rău. Vom ajunge la o stare în care fiecare se ascunde în colțul lui și nu vrea să vorbească cu nimeni. Asta e! Voi comanda doar, să zicem, pizza și cola, sau altceva.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Conducem constant omenirea către un fel de fundătură.

Răspuns: Este o fundătură. Omenirea trebuie să-și vadă propria fundătură. Dar când devine clar că este într-adevăr o fundătură, atunci o epifanie va veni din această fundătură – că nu putem continua așa.

Întrebare: Credeți că nu poate exista nicio trezire înainte de asta?

Răspuns: Nu, cred că trebuie să ajungem la această recunoaștere. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să existe războaie sau revolte sau izbucniri violente, dar ar trebui să existe o conștientizare clară a deznădejdii și a impasului. Atunci vom începe să ne gândim: „Ce ar trebui să facem?” Și apoi ne vom aminti: „Stai puțin, am auzit odată ceva de la cabaliști.”

Întrebare: Da, există o carte pe raftul meu, un clip salvat și așa mai departe. Deci vor căuta și vor începe să se îndrepte spre corectare?

Răspuns: Sunt sigur de asta.

Întrebare: Trebuie să continuăm să o introducem picurat, să o punem pe rafturi și în computere?

Răspuns: Absolut! Nu avem altă opțiune.

Întrebare: Chiar dacă vom ajunge în continuare la aceleași rezultate?

Răspuns: Nu contează. Dacă aveți un copil mic care crește și se dezvoltă, tot trebuie să-i spuneți ce să facă și cum să se comporte corect. Nu puteți pur și simplu să lăsați lucrurile să treacă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În prima zi a Congresului, am simțit un ocean de lumină. Dar în a doua zi, a fost ca și cum ne-am scufundat undeva și am pierdut orice simț al susului sau al josului; ne-am pierdut echilibrul.

Ce trebuie să adăugăm pentru a-l face să curgă și să ne unească?

Răspuns: Ne lipsește întunericul. Nu golul pe care îl simte întreaga lume ca absență a micilor împliniri, ci întunericul real. Întunericul este suferința dorinței de a-l revela pe Creator, suferința de a fi deconectat de la sensul vieții, de la sursa ei, de la ceea ce ar trebui să fie.

Pe de o parte, întreaga creație ne arată cât de interconectată, perfectă și deasupra noastră este. Pe de altă parte, când începem să încercăm să ne orientăm, simțim că nu vedem nimic în ea: nici început, nici sfârșit, dezorientare completă.

Acesta este de fapt cel mai bun sentiment; apare în noi în fiecare moment în care ne îndreptăm spre stăpânirea spațiului spiritual, spre revelarea Creatorului. În fiecare moment simțim fie că ne apropiem de El, fie că ne îndepărtăm, cădem și ne întunecăm.

Dacă ieri ați simțit un „ocean de lumină”, astăzi veți simți opusul, și nu doar în mod egal, ci chiar mai rău. Acest lucru se va repeta de fiecare dată. Coborârile vor fi mai joase, iar realizările vor fi, în consecință, mai mari.

Trebuie să ne obișnuim să ne mișcăm în întuneric și în dezorientare, deoarece tocmai acest lucru ne ajută să scăpăm complet de direcțiile, ghidajele și definițiile egoiste.

Când devenim dezorientați în parametrii, direcțiile și simţirile noastre obișnuite, când nu înțelegem și nu știm nimic, când experimentăm un sentiment de rătăcire și poate chiar întuneric, trebuie să recunoaștem că acesta este începutul unui nou nivel. Ni se oferă oportunitatea de a ne ridica tocmai în acest întuneric pentru a vedea lumina, Creatorul, prin el. Acesta este un ajutor imens în avansarea noastră.

Prin urmare, trebuie să ne cufundăm în mod specific în această stare de întuneric și din ea să dezvăluim lumina.

Aceasta este munca noastră. Altfel nu-L vom dezvălui niciodată pe Creator; este doar din starea opusă Lui.

Din pregătirea pentru a 4-a lecție a Congresului din Moldova, 07.09.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, prin care putem urca la nivelul de om, ca să nu rămânem la nivelul animal (Rabaş, Articolul nr. 1, Partea 1, 1984, Scopul Societăţii – 1).

Din acest articol, trebuie să extragem principiile cheie:

1. Ce înseamnă să te aduni?
2. Care este metoda lui Baal HaSulam?
3. Ce este gradul de om?
4. A fost omul creat pentru plăcere sau pentru venerație în fața Creatorului?
5. Condiția pentru a realiza toate acestea este similaritatea cu calitățile Creatorului.
6. Dorința de a primi nu este rea în sine; este însăși materia creației. Ceea ce se numește înclinație rea (Yeţer Ra) este lipsa noastră de dorință de a ne uni, refuzul nostru de a corecta destrămarea sufletului în părțile sale – sufletele noastre individuale.
7. Nu distrugem dorința egoistă, ci doar îi corectăm intenția de la „pentru mine” la „pentru alții”.
8. Adică, în dorința de a primi, suntem întotdeauna opuși Creatorului; dar în intenția de a dărui, ne conectăm la El.
9. Adeziunea cu Creatorul se face prin asemănarea cu calitățile Lui. Intenția de a dărui este atinsă prin munca în grup. Aceasta este o sarcină atât realizabilă, cât și verificabilă. Dorința colectivă de a dărui, pe care o construim este sufletul comun, pe care Creatorul îl umple.
10. Fiecare stare prin care trecem constă din două opuse, și pe măsură ce avansăm, prăpastia dintre ele crește. Eu descopăr:
11. Inutilitatea mea crescândă
12. Măreția crescândă a scopului.

Trebuie să conectez acestea într-un singur punct pentru a simți atât de profund ruptura dintre suflete încât să oblig Lumina superioară să mă corecteze. Atunci dăruirea va domni între mine și ceilalți.

Aceasta se numește dăruirea Torei – lumina corectării.

Și după aceea, Dăruitorul Torei este revelat și în atitudinea noastră corectată față de ceilalți, în vasul spiritual colectiv (Kli).

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.05.2010, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→