Întrebare: Noi vedem că era nevoie de drumul suferinței, doar ca omenirea să spună spre sfârșitul secolului XX: „Am ajuns într-un drum înfundat, nu a mai rămas nimic de cercetat?”

Răspuns: Omenirea nici măcar nu se uită la istoria ei. Acum pur și simplu adună senzații și sentimente care o duc la înțelegerea că este imposibil să înaintam în acest fel.

Suntem închiși și am început să ne percepem unii pe alții ca pe noi înșine. Ce se întâmplă în America de Sud, Australia, Asia, sau Africa, totul există în mine. Fiecare dintre noi vede la televizor ce se întâmplă la celălalt capăt al lumii. Fiecare dintre noi a devenit un om al lumii. Noi începem să ne simțim că o societate largă și închisă, în care suntem complet dependenți unii de alții.

Imaginează-ți că s-ar fi întâmplat un accident nuclear la o fabrică de combustibil nuclear, sau că un submarin nuclear a explodat undeva, sau că un virus mortal s-a răspândit, asta ar fi rău pentru toți. Un astfel de incident ar fi de ajuns, și totul ar începe să moară. Astăzi, depindem unii de alții așa de mult, încât, împotrivă voinței noastre, noi începem să fim legați, că o singură familie.

Cum putem să îi facem pe oameni să înțeleagă dependența lor de toți ceilalți, astfel încât să se ridice la nivelul unei singure familii? Până la urmă, este imposibil să rezolvăm asta prin război.

Noi avem o situație în țara, ca într-o familie, unde cuplul nu s-a iubit unul pe altul de mulți ani. Ei se consideră unul pe altul străini, și datorită egoului lor, ei nu vor să ierte, să aline, să dăruiască și să se servească unul pe altul. Ca rezultat, ei divorțează. Acesta este felul în care 50% – 60% din populație se comportă. Dar ei nu pot să divorțeze! Dați-ne un alt Pământ, așa încât cei nemulțumiți să se ducă și să trăiască acolo. Imposibil! Asta înseamnă că singurul lucru rămas de făcut, este să educăm oamenii.

Exact despre asta a vorbit Înțelepciunea Cabala cu mii de ani în urmă: „Așteaptă! O astfel de vreme va veni, și deocamdată eu mă ascund vouă.” Așa s-a cufundat și s-a ascuns, și acum ea începe să iasă la iveală și să afirme: „Aici este o metodă pentru voi, cu ajutorul căreia puteți ajunge la nivelul corect și perfect pentru voi, fără războaie.”

Înțelepciunea Cabala a vorbit despre asta toți acei mii de ani, doar că nu putea fi dezvăluită oamenilor, așa cum nu poți da o bombă atomică. Totul trebuie să fie la timpul lui, și acum a sosit timpul.

Va continua

Din programul „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am văzut conferința ta din 24 mai 2015, despre articolul „Măgarul conducător”, care în opinia mea umilă, a fost minunată. Am înțeles din cuvintele tale că, în Înțelepciunea Cabala, este interzis să mă autorealizez la nivelul Malchut. În legătură cu asta, s-au trezit în mine mai multe întrebări:

1. Înseamnă că scopul Înțelepciunii Cabală este că eu să mă autorealizez, așa cum găsim în Bina (și poate fi că acel „eu” al fiecăruia, să existe în Olam Ein Sof), și nu corectarea dorinței de a primi în dorință de a dărui? Atunci, se poate ca scopul să nu fie corectarea dorinței, ci doar un mijloc de a mă realiză pe „mine” (Creatorul)?
2. În acest context, în Înțelepciunea Cabala este interzis să mă autorealizez (o împlinire a dorinței de a mă realiză) la nivelul Malchut (când încă ne aflăm în lumea noastră a dorințelor de a primi)?
3. Este posibil să încălcam această prohibiție, și există un alt fel (nu cabalist) cunoscut pentru ca o persoană să se autorealizeze?
4. Ce se va întâmplă cuiva care, în ciudă prohibiției, se va autorealiza, fiind încă în lumea noastră?

Răspuns: În Cabală nimic nu este interzis! Când cuvintele „interzis” sau „prohibiție” sunt folosite, înseamnă că este imposibil, așa că nu merită să depui niciun efort. Dar, în general, totul e permis, însă, într-un mod diferit. Deci, mergi conform modului care ți l-au predat, și vei realiza!

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Mii de ani în urmă, Înțelepciunea Cabala a prezis că la sfârșitul secolului XX, începând cu anul 1995, omenirea va ajunge la un nivel al evoluției egoiste, în care va simți că nu există niciun viitor strălucitor, atrăgător și atractiv înainte, ci „un mormânt comun al maselor”. 

Până în acest moment, era inutil să te adresezi oamenilor care au crezut că ei posedă un ego normal dezvoltat, cu care pot construi o societate rațională și corectă, după părerea lor. Oamenii au avut totul pentru a își satisface egoul: familie, copii, o bucată de pământ. Însă, egoul a crescut constant: aveau două vaci, după aceea încă una; aveau o duzină de oi, după aceea încă una, etc.

Dar, când cineva atinge vârful evoluției egoiste, el începe să înțeleagă că această dezvoltare este un aliat orb; nu duce nicăieri. „Eu simt că nu eu îmi folosesc egoul pentru plăcerea proprie; ci el mă conduce.” Cu alte cuvinte, o persoană își simte egoul, că o forță exterioară.

O astfel de senzație s-a trezit și a apărut în anii ’60 în Statele Unite, cu mișcarea tinerilor „hippie”. Cei tineri erau atrași de doctrinele din Est, și au început să organizeze comune și să folosească droguri. De aici a început totul.

Această era un nou imbold în oameni, un nou egoism care a indicat că nu era convenabil să investești ceva în lumea asta; ea este finită. Deci, merită să te gândești la altceva. Dar la ce? Și, nefiind niciun răspuns, cei hippie au rămas goli și treptat au dispărut din lume.

Va continua

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Mulți cred că țările scandinave sunt socialiste.

Răspuns: Nu, Scandinavia este o societate „primitivă”, și din aspect egoistic, este subdezvoltată. Trei sau patru țări mici, cu adânci rădăcini rustice, trăiesc separate; au înghețat în dezvoltarea interioară. Așa că ele sunt de acord, că, pe de o parte, un rege le conduce și că, pe de altă parte, există anumite drepturi egale, căci ele se simt că și cum ar fi o mică familie.

Țările scandinave încă nu au ieșit din „peșteră” ca în societatea antică; ele încă nu au început să simtă în interiorul lor forțele intense, egoiste, care le rup în bucăti. Așa că, este imposibil să le luăm că un exemplu, pentru că acest tip de comunitate poate fi găsit și în Africa, unde oamenii nu au absolut nimic; nu este nicio diferență. În țările scandinave poate fi o cultură bogată, o știință avansată, premii Nobel, totul este posibil, dar, noi vorbim despre dezvoltarea interioară a cuiva. Din acest punct de vedere, ele sunt țări care nu sunt suficient dezvoltate, dintr-un aspect egoist.

Nu spun că asta este rău. Ei pot fi dezvoltați frumos economic și cultural, dar nu au în ei același ego uman dezvoltat, încăpățânat, de care au nevoie că să realizeze că sunt egoiști. Ei încă nu au crescut până la acest nivel. Cu timpul, încercarea omenirii să cerceteze și să înființeze o societate integrală, îi va afecta treptat, și cu un salt înainte, ei vor țâșni și se vor alătura celorlalți.

Va continua

Din programul „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumina emana din Est, pentru ca de acolo răsare soarele. De acolo vine vântul de est, cel mai nociv dintre toate vânturile. Din vest vine zapada, grindina, căldura, înghețul și ploile abundente
Sudul, o sursă de binecuvântare de rouă și de ploaie. Este sursa de roua binecuvântata și de ploaie. Din nord este trimis „întunericul” și forțele malitioase.
(Tora, „Bamidbar”)
Amplasarea steagurilor din campurile evreilor corespunde celor patru laturi ale Luminii.

Un sistem unificat numit sufletul comun este format din douăsprezece părți (cele douăsprezece triburi), care se referă la și sunt conectate unele cu altele, în conformitate cu cele patru laturi ale lumii care semnifica cele patru părți – Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut.
Și steagurile trebuie să stea in opozitie:
Bina – Hochma
Malchut – Zeir Anpin

Fiecare parte este formata din 3 linii, un total de 12 parti (12 triburi). Amplasarea lor reprezintă asocierea vasului sufletului comun.

Tora specifică sub ce steag trebuie să fie fiecare. Steagul simbolizează scopul privat al fiecărui camp, care are propriile caracteristici și proprietăți. Prin urmare, singurul scop comun este exprimat în ele într-un accent ușor diferit, dintr-un unghi diferit.

De exemplu, un corp uman este format din mai multe organe. Fiecare în felul sau simte mișcările corpului, il susține, etc. În același fel, datorită varietății de proprietăți și a modului în care se conecteaza între ele, proprietățile forței generale, Creatorul, sunt aratate.
Proprietatea daruirii apare ca urmare a uriaselor diferențe egoiste. Daruirea este absolut ca si dragostea unei mame: Fă ce vrei; Încă te iubesc.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 24/12/14

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vise spulberate

În acea perioadă au vrut să introducă prin forță comunismul în Rusia, sau să conducă prin metode dictatoriale în America de Sud, Cuba și Spania. 

Dar, un vis este un vis. De fapt, este corect și bun, pentru că a mers împotrivă egoului; într-un fel sau altul, oamenii tânjeau la echilibru, drepturi egale, etc. Deci, în principiu, țările dezvoltate au înțeles că ele trebuie să satisfacă,  măcar parțial, această aspirație a populației.

Capitalismul de astăzi deja a început să se scufunde, să se deterioreze și să își arate sfârșitul. Capitalismul este o fază necesară în evoluția egoului, unde, cu toată puterea noastră, fiecare dintre noi se străduiește să ia pentru el, și carezultat, noi suntem într-un impas.

Se poate că una sau două generații au trăit în prosperitate, dar cu asta s-a terminat visul american. Și acum, America, și alte țări cu un ego dezvoltat, vor degrada mai mult și mai mult. Astăzi, nu mai există nici măcar acel comunism denaturat pe care au încercat să îl stabilească în Uniunea Sovietică.

Va continua

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Numeri, 5 – 5.7: Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis „Spune fiilor lui Israel: Dacă un bărbat sau o femeie va face vreun păcat faţă de un om, şi prin aceasta vă păcătui împotriva Domnului şi va fi vinovat sufletul acela, Să-şi mărturisească păcatul ce a făcut şi să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit şi să mai adauge la aceea a cincea parte şi să dea aceluia faţă de care a păcătuit.

Întrebare:  Ce înseamnă ”vă păcătui împotriva Domnului”?

Răspuns: A comite un păcat înaintea Domnului înseamnă să te iubești pe tine mai mult decât pe Creator. Creatorul nu are nicio formă. Este atributul iubirii care trebuie să pornească din fiecare dintre noi și să umple golul dintre noi. Dacă iubesc pe cineva, toate gândurile și intențiile mele sunt ațintite la bunăstarea lui sau a ei, iar asta se numește iubirea pentru ceilalți. Dar dacă în loc de iubire mă scufund deodată în iubire egoistă, adică în loc să cultiv iubire generală reciprocă dintre noi, încep să mă gândesc la mine.

Iubirea Creatorului este iubirea atributului dăruirii. Dar dacă întorc spatele acestui atribut, înseamnă că mă iubesc în mod definitiv pe mine. Asta se numește păcat. Nu există cale de mijloc în natură: este fie plus fie minus, fie în acea direcție fie invers.. Nu există altă cale! De aceea, dacă nu ești conectat la acest atribut, înseamnă că ești în mod clar conectat la tine însuți. Aceasta este iubirea simplă umană, la nivel corporal.

De fapt, iubesc sentimentul pe care o anumită persoană sau o anumită mâncare sau muzică îl trezește în mine, acest sentiment mă umple. Noi, pe de altă parte, ne referim la iubire ca la un atribut, o stare spirituală! O persoană normală nu poate înțelege că, chiar dacă același lucru se întâmplă în lumea noastră, nu îl simțim. Nu îl înțelegem și nu descoperim aceste posibilități în noi.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterne” din 21.05.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Timpul este o opțiune egoistă internă, personală, psihologică, este diferența între timpul când vreau ceva și atunci când realizez dorința. Simt că timpul este întotdeauna o lipsă de mulțumire.

Dacă ar fi să primesc imediat ceea ce vreau, de îndată ce o vreau – dacă dorința s-ar realiza dintr-odată – nu aș simți timpul. Asta se numește a fi deasupra timpului. De exemplu, dacă primirea dorinței se face cu viteză infinită, timpul se apropie de zero.

Întreaga noastră natură există deasupra vitezei luminii, și toate procesele sunt limitate. De aceea avem timpul. De fapt, timpul, viteza și distanța au legătură între ele.

Teoretic, dacă am putea primi ceea ce dorim dintr-odată, nu am simți timpul.

Atunci când ajung la o stare în care timpul este egal cu zero – adică viteza infinită și distanța redusă la zero – s-ar transforma spațiul într-un punct? Când pot să fac o acțiune și imediat să o fac, în același moment în care vreau să o fac? Este posibil numai în acțiunea dăruirii, care depinde de mine.

Dacă trecem de la conexiunea curentă dintre noi, în care fiecare persoană primește de la alta, într-o asemenea comunicare în care fiecare persoană dăruie una alteia și poate dărui – are ceva de dăruit iar altcineva are dorința de a primi – atunci nu am simți timpul.

Timpul este un obicei. Este un parametru pur psihologi, și asta vorbind științific.

În esență, de ce avem nevoie dacă vorbim despre implementarea reală a vieții, despre managementul corect al timpului care ne este dat? Trebuie să știm cum să obținem acțiunea de dăruire pură, prin care ne ridicăm la nivelul în care existăm în afara timpului, spațiului și mișcării.

Într-adevăr, dacă timpul este egal cu zero, nu există mișcare și spațiu. Totul este localizat în același loc, la același punct. Putem atinge această stare, dacă ne schimbăm atitudinea de la primire la dăruire.

Din emisiunea de pe Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mai devreme sau mai târziu, omenirea trebuie să devină o societate fericită. 

Oricum, la asta se poate ajunge doar prin suferință, sau prin conștiință.

Calea conștiintei este o investigare a stării noastre finale, dând posibilitatea să o plănuim, cu alte cuvinte, să găsim cum să devenim că ea. Atunci, nu vom mai avea nevoie de niciun „băț” care să ne conducă spre fericire.

Cum facem asta? Starea finală a întregii naturi este să se aducă pe sine la o armonie absolută și echilibru, deci, oamenii trebuie să se perceapă pe ei înșiși în locul identic, devenind ca natura, un sistem absolut echilibrat.

Dar, până acum, suntem pe calea suferinței; simți tu însuți asta. Ce ne oprește?

În natură, sunt două forțe opuse, care tind la echilibru. Pentru fiecare eveniment pozitiv sau negativ, există opusul corespunzător: plus – minus, nord – sud, etc. Legile combinațiilor lor sunt formulele pe care le studiem în fizică (materia neanimata), în botanică (materia vegetală) și în zoologie (materia animată).

Și totuși, încă nu înțelegem omul. Avem o insuficiență cunoaștere și posibilitate, pentru că, atunci când studiem natură stărilor de evoluție anterioare (neanimat, vegetal, animat), noi o cercetăm de sus în jos, de la un nivel mai înalt. Dacă suntem la același nivel cu ceea ce trebuie să  cercetăm, atunci noi înșine nu putem spune nimic despre el, pentru că ne aflăm la același nivel. Așa că, facem greșeli, datorită relației noastre cu obiectul cercetat de noi.

Ca să ne cunoaștem natura, trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt, și asta este imposibil. Noi învățam un pic de psihologie, dar asta nu poate fi numită știință, pentru că știință este studiul naturii la toate nivelurile, de sus în jos. Deci, nivelul uman ne este inaccesibil. Noi nu ne cunoaștem pe noi înșine.

Aici avem sprijinul Înțelepciunii Cabala, care explică felul cum cineva poate să se ridice la nivelul următor, și să cerceteze nivelul nostru de acolo. Studiind Cabala înainte de a ne ridica la nivelul următor, numit Adam (Om) sau „cel vorbitor”, noi putem descoperi cine este cu adevărat omul, și cum să atingă acel nivel.

Conform Înțelepciunii Cabala, calea de a ajunge la următorul nivel, auto-cercetându-ne de acolo, și începând să ne comportam corect în lumea noastră, este auto-educația. Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm la un nou nivel senzorial, spiritual al relațiilor și comunității, care este definit de simplă condiție: „Iubește-ți prietenul că pe tine însuți!”

Această propoziție vorbește despre legea de existența a întregii omeniri, ca o singură entitate. Când cineva începe să se apropie de această stare, va fi clar că acesta este adevăratul comunism, la care oamenii au visat cândva.

Va continuă

Din „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să obținem aceeași stare echilibrată, armonioasă, la care ne aduce studiul Cabala, prin plecarea în concediu și odihnă?

Răspuns: Atâta timp cât o persoană nu este suficient de dezvoltată, poate să meargă în vacanță și să fie satisfăcută. Călătorește departe de oraș, părăsindu-și locul de muncă, competiția, deconectându-se de știri și calmându-se.

Dar noi vorbim despre oameni care au devenit conștienți că sunt dominați de forța egoistă.

Aici, o vacanță nu va ajuta pentru că omul simte că nu poate să se odihnească în pace. Nu poate scăpa de gândurile că viața sa goala îi alunecă printre degete, că se va termina fără niciun beneficiu.

Omul devine disperat de faptul că nu se poate realiza în viață. Nu se poate odihni pe un șezlong la piscină sau la mare. Egoismul, dorința de a primi, arde în el, nelăsând-ul să se odihnească. Nu vede unde ar putea să se împlinească. Viața sa este goală.

Vedem că astăzi, această dispoziție este foarte comună, judecând după cantitatea de droguri și antidepresive pe care le consumă oamenii. Toată lumea suferă, dar mulți au ajuns deja la realizarea faptului că putem să trecem peste acest punct mort.

Aici, le putem explica că există o soluție, nu doar o suprimare sedativă, temporară, a forței rele, lăsând corpurile noastre animale să se odihnească ca o pisică ce stă tolănită la soare și nu se gândește la nimic.

Metoda Cabala ne permite să descoperim forța pozitivă a naturii și să stabilim echilibrul între cele două forțe, negativă și pozitivă, combinând plusul cu minusul în sine. Atunci când plusul și minusul ajung în echilibru, atunci între ele descoperim lumea spirituală, o dimensiune superioară, stare noastră următoare, lumea viitoare.

Apoi ne vom vedea nu în această lume, stând tolăniți pe plajă sub soare, lângă mare, nu înconjurați de obiecte materiale ca pietre, animale și oameni, ci într-un câmp de forțe care ne guvernează lumea. Ne ridicăm la nivelul acestor forțe și aici găsim sursa fericirii și împlinirea.

Din emisiunea de pe Kab Tv ”O viață nouă” din 18.12.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→