Când Abraham şi-a adunat grupul, el a spus babilonienilor: „Oricine este pentru Dumnezeu, (lasă-l să vina) la mine!”. Acesta era de fapt mesajul lui. El nu a căutat pe cei care pur şi simplu nu erau fericiţi cu lumea asta, ci pe oamenii care au înţeles şi au simţit că cel mai important lucru era înălţarea spirituală – ridicarea deasupra egoismului şi căutarea forţei superioare. Mesajul lui Abraham a fost pentru cei care au vrut să descopere Creatorul.

Cam vreo 5000 de oameni au răspuns apelului sau. Îi atrăgea ideea lui, scopul lui, şi mijlocul de atingere a scopului era unirea.

Abraham a atras bărbaţii de partea lui, iar Sara pe femei şi, împreună, au muncit pentru a face prozeliţi. Cu alte cuvinte, studenţii lor au fost îndrumaţi cum să muncească pentru a dărui şi să lucreze împreună la conexiunea dintre ei, pentru că, fără conexiune, ei nu ar fi primit Lumina Superioară. Acest grup a ajuns în final casa lui Abraham, o familie cu care a părăsit Babilonul şi a ajuns în Canaan.

Multe lucruri s-au întâmplat de-a lungul acestui drum spiritual. Grupul s-a format, iar structură lui s-a clarificat. O parte din dorinţe nu mai erau folosite şi au murit, iar alte dorinţe s-au născut şi s-au dezvoltat. Astfel, au avansat până în perioadă lui Iacob, linia de mijloc, când au apărut probleme a unei noi calităţi.

Copiii lui Israel trebuiau să descopere lipsă Egiptului, care se dezvăluie în linia de mijloc a lui Iacob. Unul din băieţii lui, Iosef, a început să simtă starea de măreţie (Gadlut) în interiorul lui, şi era contracarat de fraţii lui. Nu se mai putea înţelege cu ei, şi nu mai putea locui cu ei, pentru că el simţea că Aviut (îngroşarea) nivelurilor mai adânci ale dorinţei, lipsea aici, iar fără ea nu putea ajunge la împlinirea sa. Fraţii lui nu l-au înţeles, şi el a avut nevoie atunci de Faraon. Iosef este rezultatul lui Abraham, care l-a întrebat pe Creator: „O, Doamne Dumnezeule, cum o să ştiu că o voi moşteni?”. Era de fapt Iosef, cel care se putea conecta la această mare dorinţă de a primi şi să o ataşeze Israelului, în starea de măreţie, şi tânjind la Yashar El (Direct către Dumnezeu).

Apoi, ei au avut nevoie de Tora, metoda care permite tuturor să înţeleagă clar şi să simtă faraonul dinăuntrul lor, că să continue această muncă pentru a dărui, aşa încât ei să atragă în mod conştient asupra lor, Lumina care îi reformează. Acestea sunt faze noi ale muncii spirituale, care sunt mai intense, dar stilul rămâne acelaşi: conexiune, atragerea Luminii care reformează, iar apoi conexiunea şi atragerea Luminii încă o data, şi tot aşa iar şi iar. În acest fel avansam.

 Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 7/10/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Putem explica conceptele înţelepciunii Cabala, „mecanismul Cabalistic”, folosind limbajul dorinţelor pe care toată lumea îl înţelege.

Să ne imaginăm vasul dorinţei de a primi, sub forma unui pahar. Dorinţa generală este alcătuită din multe lucruri, dorinţe pentru mâncare, sex, familie, bani, onoare şi cunoaştere.

Atunci când le studiem, vedem că fiecare în particular şi toate împreună, sunt împărţite în cinci părţi, cinci straturi, de la zero la patru.

Astfel, eu pot primi doar ceea ce intră în dorinţa mea. Dacă este o dorinţă mică, voi primi foarte puţin, iar cu cât dorinţa creşte, cu atât voi putea să primesc mai mult în mine, până când atinge dorinţa maximă şi voi fi gata să înghit întreaga lume. Aşa lucrează ego-ul meu.

Atunci, cum mă schimb? Cum încetez să mai primesc pe baze normale? De fapt, ele mă limitează. Cât de mult pot primi şi cine îmi va da? Deoarece acţionăm conform cu un plan egoist, am ajuns la o criză generală. Atunci, poate există o altă metodă?

Ce ar fi dacă îmi restricţionez dorinţa, creând o partiţie deasupra ei şi folosind-o nu pentru a mă umple eu ci pentru a umple dorinţele altora? Vreau să le dăruiesc, ceea ce se numeşte Lumina Reflectată (Or Hozer).

Totuşi, cum pot să îi umplu pe alţii? Trebuie să îi simt pentru a înţelege asta. Acesta este motivul pentru care eu construiesc o nouă dorinţă deasupra, dorinţa pentru alţii. Apoi, îi umplu, adică dorinţele altora nu ale mele. Dacă cu toţi ne umplem unul pe celălalt, ne conectăm unul cu celălalt iar Lumina Superioară este întotdeauna împreună cu noi.

Dacă Lumina îmi umple dorinţele mele obişnuite, nu pot simţi nimic altceva. Acum un minut îmi era sete, dar am băut apă şi dorinţa a dispărut. Atunci, cum pot să primesc plăcere în mod continuu? Pentru asta eu trebuie să fac o gaură în fundul paharului meu, pentru a mă conecta cu paharul altuia prin acea gaură. Apoi, toată plăcerea va trece prin mine către altul şi amândoi vom fi umpluţi, dar, acum, voi avea Lumina pentru mine şi pentru altul (1+1) şi voi putea primi o dublă plăcere.

Astfel, pot conecta din ce în ce mai multe noi pahare şi să primesc plăcere pentru întreaga lume. Creatorul este deasupra mea, iar întreaga lume este cu mine, toţi oamenii şi astfel primesc toată plăcerea din lume.

Asta pare aşa de simplu, dar oamenii nu o ştiu. Pot trage ceva din viaţa şi să vadă că este corect. Dar, de fapt, vorbim despre elemente care nu sunt legate de dorinţa de a primi şi psihologia ei uzuală, ci de dorinţa de a dărui. Dacă încercăm să umplem dorinţele acestui lumi, atunci este psihologie. Dacă căutăm o modalitate de a umple întreaga lume şi nu pe noi înşine, asta se face prin educaţie integrală (IE).

În cele din urmă, acţionăm conform unor calcule psihologice simple, dar singura diferenţă este că nu atragem pentru noi. De fapt, nu putem face asta astăzi pentru că suntem într-o criză globală şi nu avem altă alegere.

Din congresul virtual „O America” din 11/17/13,  Lectia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, „Exodul” 35:1 – 35:3: Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul să faceţi: şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât. În ziua de Şabat să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!”

Iniţial, avem de a face cu dorinţa egoistă a omului sau a societăţii.

Tora ne spune că tot ce ne trebuie pentru a ne depăşi ego-ul este să ne adunăm împreună într-un singur întreg. Aşadar, această Paraşa (porţiune a Torei), e numeşte „VaYikahel” (Adunaţi).

Vorbeşte despre strângerea tuturor părţilor separate, distante şi ostile ale sufletului colectiv, care se găsesc în noi toţi şi pe care trebuie să le strângem, ca un puzzle, într-un singur suflet.

Prin conexiunea acestor părţi, începem să le aranjăm sub influenţa Or Makif (Lumina înconjurătorare), caracteristica dăruirii şi iubirii Creatorului. Dacă încercăm să fim ca El, în măsura eforturilor noastre, El ne va influenţa şi ne va ajuta să ne strângem într-o conexiune reciprocă, integrală.

Apoi vom vedea cum caracteristicile noastre reciproce creează ceva întreg, un fel de imagine completă, care în înţelepciunea Cabala se numeşte Parţuf, adică un bloc sau o structură.

Acest Parţuf este compus din Sefiroţi: Hesed, Gevura, Tifferet, Neţah, Hod, Yesod, Malhut. În primele şase Sefirot, care simbolizează cele şase zile ale săptămânii, trebuie să muncim la strângerea părţilor separate ale sufletului. Dacă reuşim, atunci Lumina va termina această strângere, lucrând asupra eforturilor noastre din cele şase zile de muncă. Ia apoi nu va mai trebuie să facem ceva, deoarece în ziua a şaptea munca noastră se termină.

Dăm posibilitatea Luminii să termine această sudare dintre noi, în care apoi apare unitatea completă a sufletului, din părţile separate pe care le-am adunat.

Terminăm o săptămână şi începem una nouă. O parte şi apoi o altă parte se strânge şi, în acest fel, adunăm întregul suflet comun. Printr-un număr de astfel de acţiuni obţinem adunarea spirituală a tuturor părţilor, devenind o unitate completă, o imagine a lui Adam (om), care înseamnă Dome (similar Creatorului). Prin asta, obţinem corectarea completă a umanităţii, pe care trebuie să o atingem.

Aşadar Şabat este o zi sfântă, pentru că în această zi acţionează Lumina, ne influenţează eforturile şi le termină. Este ca şi cum noi, prin cele şase zile, creăm munca care trebuie făcută, iar în a şaptea zi Lumina o execută.

Dacă în această a şaptea zi continuăm să muncim, atunci este ca şi cum am fi bucuroşi de această spargere a sufletului lui Adam, pentru că încercăm să facem munca în locul Luminii. Aceasta este cea mai mare violare a întregului sistem al corectării.

În general, noi facem parte din muncă iar Lumina face altă parte din muncă. Dacă facem noi toată munca, aducem o şi mai mare distrugere în sistem şi chiar o şi mai mare respingere a tuturor părţilor pe care le adunăm în timpul săptămânii. În general, este preferabil să nu faci nimic decât să strângi toată săptămână şi să continui chiar şi în a şaptea zi. În acest fel, negăm întreaga metodă de corectare a sistemului şi tot progresul.

Deci, anterior zilei a şapte, este necesar să ne terminăm eforturile, adică să ne oprim în cea de a şasea zi şi să îi dăm posibilitatea Luminii să sudeze toate părţile. Este spus: „Va fi o zi de odihnă pentru voi” În general, omul munceşte şi nu doar se odihneşte. În acest timp, simţim în sfârşit unitatea gradual a celor şase părţi într-un singur întreg şi terminăm corectarea nivelului spiritual prezent. Iar după aceea, corectăm următorul nivel şi tot aşa, săptămână după săptămână.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 10.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce am nevoie de o familie?

Raspuns: Nu e intamplator ca in prezent familia se afla in criza. Asta trebuie sa ne impinga sa ne analizam si sa ne cercetam viata. Ca rezultat, va trebui sa ajungem la concluzia ca intreaga lume trebuie sa fie ca o singura familie.

In intreaga lume, are loc o criza in familie. Si se va intensifica si mai mult, atata timp cat noi nu ne hotaram ca ceea ce e general si individual, trebuie sa fie egal.

Adica, noi trebuie sa avem grija de o mare familie in intreaga lume, sa unim miliardele de oameni intr-o singura familie. Doar atunci putem intelege principiile despre cum sa ne construim propria familie si cum aceste familii ar trebui sa se conecteze una cu alta.

Trebuie sa trecem printr-o criza, ca sa realizam ca noi avem nevoie de o noua abordare ideala, integrala si globala. Vom mentine familia nu din cauza comoditatii, si nu din cauza mancarii si a obiceiurilor cu care ne-am obisnuit din copilarie.

Familia va primi in plus o valoare mai inalta, pentru ca noi vom stabili relatii bune in ea si intre familii, unindu-le intr-o vasta familie aflata in crestere. Si, din acest motiv, vom avansa la  o noua viata, catre revelatia fortei superioare a naturii, intre noi.

Un barbat este legat de sotia lui prin copiii lor, prin obiceiuri, datorii si gospodarie. Dar acum, noi trebuie sa simtim ca suntem conectati in acelasi mod, cu toate celelalte familii: prin datorii, avantaje si dezavantaje comune. Pana la urma, noi am intrat intr-o lume integrala, si avem un cont comun, cu respect pentru fortele superioare ale naturii. Ni se cere sa unim toate familiile intr-una singura.

Ori realizam asta noi insine, ori vom primi multe lovituri, prin care, pana la urma, vom intelege ca actuala criza este destinata sa ne oblige sa stabilim o noua conexiune intre noi. Nu este destul sa imbunatatim relatiile in familia proprie. Nu vom reusi sa mentinem relatiile de familie, sa crestem copiii adecvat, si sa traim in armonie cu familia, daca nu ne hotaram ca noi trebuie sa ajungem la asentimentul ambientei generale a unei familii in intreaga lume, sau macar in tara.

Acest principiu va determina educatia pe care o dam copiilor acasa, in scoli si gradinite, si va determina valoriile societatii noastre. Va fi peste tot, ca o opinie comuna. Astfel, cred ca institutia familiei va trebui sa treaca printr-o mare revolutie, ca sa ne aduca la nivelul urmator, la o noua privire la natura umana si viata noastra pe pamant. Noi trebuie sa ne schimbam complet.

Familia este cea mai veche fundatie care il acompaniaza pe om, de-a lungul evolutiei lui. Chiar si pe timpul cand maimuta inca nu s-a dat jos din copaci, familia deja exista. Dar, acum este timpul pentru mari schimbari calitative, dupa care ne vom ridica la un nou nivel, intr-adevar, la nivelul fintei umane.

Din „O viata noua”, KabTV, 15/02/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 86: „Si ei au construit orase- depozit”: Mai există în Zohar încă o mențiune, că şarpele îşi înclină capul şi loveşte cu coada sa. Aceasta înseamnă că, uneori, el îl lasă pe om să ia asupra sa povara credinței mai presus de rațiune, care este înclinarea capului, dar îl loveşte cu coada.

La început, egoul permite persoanei  să avanseze, când Sitra Achra (cealaltă parte) are nevoie de Lumina. Dacă o persoană nu avansează ea nu va primi nimic. Prin urmare, înclinația rea operează în mod ocolitor şi pare să elibereze o persoană, permițându-i să înainteze în scopul de a obține succesul, să înțeleagă şi şă simtă mai mult.

Apoi, egoul prinde persoană şi o înghite din nou. Apoi o eliberează doar pentru a o mai înghiti încă odată. Acesta este modul în care egoul se joacă cu noi, că pisică cu şoarecele. Acesta este rostul Faraonului care îi aduce aproape. Este explicat că, în mod deliberat, el aduce Israelul la căință, pentru ca, ulterior, să ia de la ei totul, sub propria lui autoritate. De aceea Ari a scris că Faraonul a sorbit toată abundența care a coborât la cei de jos. El a supt din Oref şi din gât, care este considerat capul corpului, adică ar vrea să ia totul în vasele sale de recepție.

Principalul lucru este să nu dispere. La urmă urmei , o persoană vede că nu obține nimic în ciudă mării sale dorințe pentru conectare, înțelegere, simțire şi muncă în diseminare, şi de a face tot ceea ce a fost necesar. Dintr-o data , ea cade în EGO din nou într-o stare şi mai rea decât înainte.

Această reapare de multe ori pe durată celor 400 de ani. Principalul lucru aici este suportul grupului, luând, implicându-se în activități, îndatoriri, el se leagă foarte strâns. Este mai bine dacă grupul observă muncă să, aşa că dacă acesta cade, grupul imediat îi acordă atenția şi începe să aibe grijă de el.

O persoana funcționează că un piston: avansează, dorind să ajungă la dăruire , şi vrea să facă orice cu scopul de a o obține, dar atunci  – boom –  totul se transformă invers şi cade în egoism; şarpele loveşte cu coada şi înghite toate rezultatele. Apoi, o persoană se ridica şi merge înainte încă odată, plină de putere şi spirit de viață sperând să simtă şi să obțină totul, şi, încă odată, cade neputincioasă,  disperată că dorința de a se bucură a luat totul.

O persoană trebuie să treacă prin multe astfel de stări, şi nimeni nu ştie când se va termină. La urmă urmei, întunericul Egiptului ne aşteaptă la sfârşit. În primul rând, avansam de la 7 ani de saţietate la 7 ani de foamete şi apoi la plăgile Egiptului, după care vine întunericul. În întuneric, am ieşit dintr-o data şi în grabă din Egipt.

Nu putem ştim ce e pe cale să se întâmplă în momentul de dinaintea exodului  de la miezul nopții. Prin urmare, trebuie să ne dezvoltăm puternic. Totul se bazează pe un principiu simplu ” că a înghițit bogății, şi apoi îi vomită din nou”  Dorința de a se bucură înghite de fiecare data atributele dăruirii pe care o persoană doreşte să le obțină. Egoul ia totul şi trage o persoană înăuntru.

În cele din urmă, egoul este sufocat şi nu poate conține, reține, tot ce a înghițit. La urmă urmei dorință de a dărui atinge un punct critic în dorință de a bucură , iar apoi există o explozie, iar o persoană este eliberată de dominația egoului.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 4/8/14, Şamati nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există schimbări în Lumină. Ea luminează tot timpul din Infinit, abundent şi nelimitat. Totul depinde de vas şi de măsura în care este pregătit să poată primi Lumina şi să se schimbe. De aceea, totul depinde de pregătire, intenţie şi de mediul nostru.

Trebuie să pregătim aceste condiţii. Cu cât sunt mai aproape de cererea adevărată, cu atât Lumina ne va afecta mai mult. Dezvoltarea noastră este graduală şi ar trebui să înţelegem ce trebuie să cerem pe moment. Este imposibil să ceri ceva care este cu câteva nivele deasupra noastră, pentru care nici măcar nu avem o dorinţă. Ar fi o cerere nefolositoare, artificială.

Trebuie să cer ceva ce mă poate ajuta cu adevărat să mă corectez. Cu cât încerc să descopăr diferite deficienţe şi scopuri în mine, cu atât descopăr că ele sunt greşite. Aşa se formează dorinţa corectă şi adevărată în mine, pentru ceea ce mi se potriveşte cu adevărat. Nu cer ceva ce este nereal, cum face un copil mic care cer un avion adevărat în timp ce el are nevoie de o mică maşină de plastic. Nu va primi nimic decât dacă va cere ce este normal pentru vârsta lui, pentru că oricum nu ar ştii să se joace cu ea.

Trebuie de asemenea să clarificăm ce vrem mai exact, ce este corect şi folositor, care este menirea corectării noastre. Apoi, ajungem la o singură dorinţă: Creatorul să ne domine dorinţa de a primi, adică Faraonul.

Când primim iluminare de sus, ea ne ridică şi ne scoate de sub dominarea egoului nostru. Primi o şansă să gândim într-o manieră non-egoistă, să facem fapte bune şi să începem să ne vedem prietenii ca părţi ale sufletului nostru. Aşa ne pregătim pentru ieşirea din Egipt.

Ieşirea are loc atunci când Lumina eliberării vine, atunci când noi am format dorinţa corectă, când am realizat că ea este salvarea noastră şi nu vrem nimic altceva decât asta. Asta înseamnă că dorinţa noastră este puternică şi corectă. Apoi, vedem că credinţa este de fapt o putere măreaţă şi că numai puterea credinţei ne poate duce în afara egoului, pentru a fi atraşi constant spre dăruire, fie că ne simţim bine sau rău. Nicio realizare mai mare pe care am putea să o descoperim nu ne mai poate induce în confuzie. Trebuie să ne protejăm de asta şi de diferite erupţii ale egoului.

Lumina Infinitului străluceşte asupra noastră şi construieşte în noi puterea credinţei, abilitate de a ne ridica şi a nu fi independenţi de dorinţa noastră de primire, şi chiar să facem anumite acţiuni îndreptate spre dăruire. Astfel, urcăm din ce în ce mai sus, deasupra egoului şi în cele din urma ieşim din Egipt.

Aşa cum este scris în articolul lui Baal HaSulam, „Ce este măreţia şi micimea în credinţă”:

… Aşadar, cel care caută adevărul este cel care are nevoie de Lumina credinţei. Dacă o astfel de persoană aude sau vede ceva pentru a obţine Lumina credinţei, atunci este bucuroasă ca şi cum ar fi găsit o imensă comoară.

Aşadar, acei oameni care caută adevărul, de sărbătoarea de Paşte, care este capabilă să dea Lumina credinţei, citim în Paraşa (porţiune din Tora), „şi ei au crezut în Domnul şi în servitorul lui, Moise”, pentru că atunci este timpul.

Trebuie să primim puterea care ne permite să urcăm deasupra egoului pentru ca să nu ne mai stea nimic în cale – să ne conectă la nivelul lui Moise şi la nivelul Creatoului, la primul nivel care este deasupra nivelului nostru. Dacă facem toate eforturile pentru asta, vom fi recompensaţi cu abilitatea de a atinge această stare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/30/14, Şamati nr. 41

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înţeleg cum să mă conectez cu alţii dacă nu ştiu ce înseamnă asta. Nu găsesc în mine niciun instrument prin care să fac asta.

Răspuns: Nu ai niciun instrument, dar ai un învăţător care îţi spune la ce ar trebui să acorzi atenţie şi depinde de tine să îndeplineşti asta, pentru că învăţătorul ştie că acum este timpul

Dacă nu ar fi fost un învăţător, nu ai fi ajuns niciodată în acest punct. Există două niveluri şi trebuie să fie întotdeauna un nivel superior care te direcţionează mai departe. De la nivelul tău, nu ştii în ce direcţie este „nordul”.

Este timpul ca noi să vorbim mai mult despre conexiune şi din zi în zi aceasta se descoperă mai clar. Anumite gânduri despre conexiune apar în mintea ta, doar dacă nu eşti un suflet special, ca Ari sau Moise, cu un rol special.

Întrebare: Atunci ce depinde de mine?

Răspuns: Depinde de tine cum depui eforturi în ceea ce priveşte conexiune. Nu înţelegi ce înseamnă asta, dar nu trebuie să înţelegi. Trebuie doar să le faci, iar inima va fi trasă după acţiunile tale.

Întrebare: Dar am făcut tot felul de acţiuni şi am crezut că ele mă îndreaptă spre conexiune.

Răspuns: Nu te-ai gândit însă că le faci de dragul conexiunii cu grupul, pentru a-l descoperi pe Creator în această conexiune şi a-i aduce Lui satisfacţie. Trebuie să te gândeşti mai mult la asta acum.

Trebuie să înţelegi că lumea spirituală este revelată în conexiunea reciprocă dintre noi, numită Arvut (Garanţie Reciprocă). Această conexiune trebuie să treacă prin toate etapele: dăruire pentru dăruire, ca cel puţin ceea ce tu urăşti să nu faci prietenului şi după aceea primire pentru dăruire, adică iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, până la completarea corecţiei.

Toate poruncile întăresc conexiunea dintre noi, iar Tora este Lumina care Reformează, care iluminează eforturile şi implementează această conexiune. Depinde de noi să cerem ca Or Makif (Lumina Înconjurătoare) să ne influenţeze şi corecteze.

Dar mai întâi trebuie să facem eforturi comune pentru a simţi ce să cerem, pentru a descoperi deficienţa şi o cerere pentru Lumina care va corecta caracteristicile care ne împiedică să ne conectăm. În măsura în care dorim conexiunea, jucându-ne şi vorbind despre asta în faţa tuturor şi făcând eforturi, atunci Or Makif va începe să ne influenţeze.

Asta nu depinde de meritul intenţiilor noastre. Chiar dacă intenţiile noastre sunt cele mai egoiste, ca acelea ale Faronului, Lumina ne va ilumina de la distanţă. Conform cu natura Luminii, ea iluminează din centrul grupului. Daca nu faceţi eforturi să vă conectaţi cu ceilalţi, nu veţi primi Or Makif.

De fapt, Or Makif este Or Pnimi (Lumina Interioară) care ar trebui să fie descoperită; este Creatorul. Diferenţa între ele este numai în măsura revelării. Lumina Infinitului este ascună în spatele fiecărui nivel, până când este ascunsă în totalitate. Noi suntem în această stare, în care este ascunsă în totalitate. Dar de fapt suntem în lumea Infinitului; ea este ascunsă de simţurile noastre.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a creat Creatorul un sistem de lumi ale Tuma (impurităţii) împotriva unui sistem de lumi ale Keduşa (sanctităţii)?

Răspuns: Dorinţa de a primi a fost creată pentru că creaţia poate fi numai ceva care este în afara Creatorului. Creatorul are doar proprietatea de dăruire, iubire. Nu există altceva în Creator, iar această proprietate domină şi umple toată realitate. Întreaga creaţie este umplută cu acest tip de energie

De aceea, proprietatea opusă trebuie să fie energie neagră care primeşte şi atrage Lumină în ea şi simte doar ce se află înăuntrul ei. Dorinţa de a dărui constă în a-i simţii pe alţii 100%. Nu înţeleg asta. Creatorul este proprietatea care nu se simte pe ea însăşi ci îi simte numai pe alţii.

Omul se vede pe el însuşi ca o persoană. Exist eu şi ceea ce simt, ceea ce fac. Dar pentru Creator nu este nimic din asta. Deci El nu are nicio imagine, numai proprietate de dăruire, adică îi simte pe alţii. Se simte pe El însuşi ca fiind în altcineva. Deci nu există niciun Creator fără creatură. Creatorul este caracteristica iubirii care se descoperă în afara Lui. El este în noi toţi, şi se pare că El nu ar exista singur.

Acum este necesar să construim o caracteristica care este opusă Lui. Înseamnă că creatura trebuie să fie cineva care se simte ea însăşi şi nu pe altul sau pe alţii. Acest sentiment al propriei persoane se numeşte „dorinţa de primi pentru sine”, şi astfel este creatura.

Dorinţa de a primi se simte numai pe ea însăşi şi nu îi simte în niciun fel pe ceilalţi. În această stare, dorinţa este foarte limitată. Chiar şi când Creatorul o umple 100%, plăcerea ei este foarte mică, pentru acesta este sentimentul separării, detaşării de sursa numită Creator.

În această stare, dorinţa de primi nu îl poate simţi pe altul, este detaşată de dăruire şi nu poate înţelege cât de minunată este aceasta. Ea se bucură numai ea însăşi. Asta se numeşte „Niţoţ (scânteia)” vieţii.

Pentru a aduce dorinţa de a primi la sentimentul de întreg, la fel ca Creatorul, trebuie să îi adăugăm posibilitatea de a putea lucra în dăruire, chiar dacă ea simte numai ce i se întâmplă ei. Pentru că nu îl simte pe altul, din acest punct de vedere altul nu există.

De fapt, nu vedem nimic. Credem că lumea este ceea ce vedem că ne înconjoară. Dar nu vedem lumile, întregul spaţiu numit lumea spirituală, pentru că nu avem posibilitatea să îl simţim pe altul.

Pentru a salva creatura de această teribilă separare, au fost create Ţimţum Alef (Prima Restricţie), un Masah (ecran) şi Or Hozer (Lumina care se Întoarce).

Întrebare: Ce mi se va întâmpla atunci când voi obţine puterea dăruirii? Voi dispărea şi eu?

Răspuns: Nici măcar nu vei mai avea vreo întrebare legată de asta. Chiar dacă dispari complet, asta nu te priveşte. Cineva care se gândeşte la el însuşi este detaşat de Creator, pentru că El nu are asemenea gânduri.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create, adică de a face ca fiinţele create să ajungă la nivelul Creatorului. Nu poate exista un cadou mai mare sau mai mic decât acesta – dorinţa de a primi trebuie să fie egală cu Lumină, cu dorinţa de a dărui.

Întregul proces al evoluţiei dorinţei are loc în dorinţa însăşi, în înţelegerea ei, în realizarea şi în impresiile ei. Nu există schimbări fizice; toate schimbările sunt impresii interioare ale dorinţei de a primi, comparate cu Lumina. Dar fiinţa creată simte aceste schimbări ca şi cum se mută dintr-un loc în altul în timp şi discerne schimbările înăuntrul şi în jurul ei.

Cu toate că fiinţa creată poate vedea o imagine total opusă în orice moment şi se gândeşte că se mută dintr-o lume în alta, de la un nivel la altul, toate acestea au loc numai în atributele sale interne. Este greu să înţelegem acum acest lucru, pentru că nu am trecut prin nicio schimbare care să ne ducă dintr-o lume în alta, sau de la un nivel la altul. Procesul prin care trece dorinţa de a primi este un proces de clarificare şi corectare care este împlinit de eforturile pe care dorinţa le face. Astfel, fiinţa creată îşi construieşte vasul. Dacă procesul continuă în mod natural, fără efort, se numeşte nivelul naturii minerale, vegetale şi animale, care sunt controlate de Lumină.

Dar dacă fiinţa creată face eforturi înainte ca Lumina să o afecteze, este ca şi cum ea stăpâneşte Lumină însăşi şi astfel îşi exprimă liberul arbitru, independenţa sa. De aceea, tot prin ceea ce trecem, este numai ceea ce facem prin propriile eforturi, conform cu decizia noastră în scurte perioade ale liberului arbitru care ne este dat şi care este luat în calcul.

Asta este tot ceea ce se cere să facem. Şi oriunde putem creşte pentru a atinge echivalenţa de formă cu Lumina, ne putem împlini liberul nostru arbitru. Suntem într-o stare specială, înconjuraţi de o mulţime de oameni, şi pe moment avem şansă să executăm acţiuni corporale în loc de acţiuni spirituale.

Aceste acţiuni nu sunt îndreptate pentru a dărui încă, ci de fapt sunt egoiste, dar prin ele noi ne exprimăm dorinţa de a atinge dăruirea, garanţia reciprocă, ajutorul reciproc, sprijinul şi conexiunea. Astfel, arătăm că vrem să atingem o echivalenţă de formă cu Creatorul şi să atingem nivelul fiinţei umane.

Conexiunea dintre noi se numeşte Şechina, locul revelării Creatorului. Vrem să construim o reţea de conexiune între noi, de ajutor reciproc, sprijin şi unitate, până când, în cele din urmă, această reţea va fi atât de strânsă şi plină încât va deveni un vas, un volum în care se va putea revela atributul iubirii reciproce şi al dăruirii. Vasul nostru va conţine Lumina în măsura în care facem eforturi să ne asemănăm dăruirii adevărate.

Daca eforturile noastre nu sunt adevărate încă şi nu sunt îndreptate către dăruire adevărată ci pentru propriul beneficiu, Lumina nu se poate revela în vas şi iluminează deasupra noastră, sub formă de Lumină Înconjurătoare. Ea este de fapt înăuntrul nostru, dar noi vedem iluminarea ei de la distanţă, pentru că nu putem încă folosi în mod corect.

Mulţumită Luminii care ne înconjoară, noi ne corectăm gradual dorinţele, în aşa măsură încât ele pot avea deja o intenţie adevărată de dăruire, la un anumit nivel al celor 613 dorinţe, adică pentru conexiune de dragul generalului şi nu pentru propriul beneficiu, aşa cum fiecare gândea înainte. Apoi Lumina se revelează gradual, în măsura în care noi suntem în echivalenţă de formă cu Ea. Apoi vasul general se numeşte Şechina, Lumina din interiorul lui se numeşte Şochen (Locuitorul) iar revelaţia Luminii se numeşte „eliberare (mântuire)”. Această Lumină este revelată în interiorul vasului.

Între timp, vasul nostru nu poate primi Lumina, adică componentele din care este format (prietenii) nu sunt conectate în dăruire şi garanţie reciprocă ci tânjesc să atingă asta, o stare care se numeşte „exil”. Exilul poate fi la nivele diferite, în stări diferite. Mărirea acestei dorinţe pentru Lumină determină durerea pe care o simţim fiind în exil. Dacă durerea noastră nu este egoistă ci apare datorită faptului că nu putem ajunge la conexiune pentru a-i aduce bucurie Creatorului, sursa Luminii, ea invocă acţiunea Luminii Înconjurătoare, care ne corectează şi ne dă puterea de a ne conecta şi a ne ridica la nivelul Şechina. Astfel părăsim exilul şi ne conectăm cu Creatorul.

Aceste stări se schimbă: exil – eliberare şi apoi din nou exil – eliberare. Astăzi suntem la sfârşitul ultimului exil, la un pas de ultima eliberare. Legea corelării dintre Lumini şi vase ne-a adus la sfârşitul acestui proces, la ultima acţiune. Să sperăm că vom simţi că Şechina este în exil şi ca rezultat să ajungem la eliberare!

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui cu el, ca dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoţi chiar şi Aaron, Nadav, Avihu, Eleazar şi Ithamar. (Exodul 28:1)

“Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui” sunt părţi ale dorinţei superioare ale omului pe care acesta trebuie să le ridice şi să le dea o formă în el însuşi astfel încât cu ajutorul lor să reînnoiască contactul cu restul caracteristicilor lui şi Creatorul.

Creatorul vorbeşte numai cu Moise care devine un canal între El şi Aaron şi fiii săi, iar aceştia sunt la rândul lor folosiţi ca un canal de la Moise către toată lumea. Totul se face în mod ierarhic, de sus în jos.

Întrebare: Când devine o persoană un canal pentru Lumină?

Răspuns: O persoană devine un canal atunci când este revelat punctul de interes axat numai pe conexiunea cu ceea ce este sus şi ceea ce este jos. Adică, dacă o persoană are suflet, este împărţit în două părţi, iar în mijlocul dintre acestea se află libera sa alegere.

Liberul arbitru al unei persoane este acela că tot ce se află deasupra acestui punct trebuie dat în sus, iar tot ce se află sub el, îl dă în jos. Şi este implicată numai în asta, fără să aştepte ceva pentru ea. Şi aceasta este structura numită Adam (om).

De fapt, corpul nostru fizic nu este un om în sens spiritual ci, în cuvintele lui Frederick Engels, o formă proteică a existenţei.

În cele din urmă, rolul fiecărei persoane din această lume este de a deveni un canal pentru Lumină. Iar asta pentru că numai în acest el adună întreaga lume într-un singur întreg, în care nimic nu este lăsat în afară, doar o decizie de a aparţine trecutului şi viitorului. Prin această conexiune, toţi oamenii se formează într-o nouă stare a naturii numită suflet. Şi ceea ce îl umple se numeşte Lumina Superioară sau Creatorul.

Din emisiunea de Kab TV „Secretele Cărţii Eterne din 19.08.2013

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→