Independența este un concept foarte vag și problematic. Ce înseamnă să fii independent într-o lume în care toate sunt conectate împreună? Cum este posibil să fi independent dacă eşti în legătură cu mii de fire de la toate tipurile de instituții guvernamentale, întreprinderi și oameni?

O întrebare mult mai profundă se ascunde aici. Şi anume că înțelepciunea Cabalei spune că o persoană are o dorință de a primi, dorinţa de plăcere, iar în fiecare moment din viața ei, ea caută să atingă cât mai multe facilități posibile: stă, se ridică, se deplasează, se culcă, încearcă ceva, mănâncă, se uită la ceva, ascultă ceva. Dacă trebuie să facă ceva, cum poate face în modul cel mai confortabil şi uşor, cheltuind mai puțină de energie?

În cele din urmă, toate sunt administrate de legile naturii. Vrem să ne bucurăm și să obținem cele mai multe în timp ce suferinţa este minimă. Dacă am construit aşa, atunci ce înseamnă să fii independent? Cum pot fi independent? Este scris: „morții sunt liberi.” Astfel voi deveni liber numai după ce mor și corpul meu nu mai necesită ceva? Și cum este posibil să devenim liberi? Cum poate o persoană sănătoasă care trăieşte în această lume să devină independentă dacă depinde de multe mii de surse de plăcere, alimente, aer, muncă, copii, și soție , practic de tot.

Fiecare dintre acestea pot exercita presiune asupra mea și mă afectează. Nu pot fi independent. Poate doar dacă aș scăpa în altă galaxie voi deveni liber, dar acest lucru nu este numit independenţă. Trebuie să înțelegem că nu poate exista independență, atât timp cât o persoană nu abandonează dorința de a primi, natura sa. În natura mea egoistă eu nu pot fi independent, pentru că am depins de tot și de toată lumea.

Nu pot trăi fără copii, fără soție, fără prieteni, fără toți oamenii. Astăzi nu pot trăi fără întreaga umanitate, pentru că tot ce am în casa mea a încorporat în ea o particulă de muncă din întreaga lume. Deci independența este imposibilă dacă mă gândesc cum să mă împlinească, pentru că atunci am nevoie de toată lumea și depind de fiecare. Teoretic, o persoană poate fi independentă atunci când încetează să mai fie preocupată de sine și începe să se bucure de dăruire pentru ceilalti.

Dacă pot trăi așa, nu obţin bucurie de la a lua de la toată lumea tot timpul,ci prin a da și dăruindu-le altora, atunci devin independent. Am nevoie de toți, așa că aş putea să le dau şi lor și pot primi în acelaşi timp plăcere de la dăruire. Atunci eu sunt independent și liber din moment ce nu depind de ei în același mod în care am făcut-o pentru a primi plăcere de la ei.

În cele din urmă, nu am nici o posibilitate de a mă bucura, prin recepție, ci doar prin dăruire. Pentru că prin recepție depind de alții, în timp ce prin daruire , ei depind de mine. Și așa că aş dacă aş putea fi mai mare decât oricine , nu pot deveni cu adevărat independent. Pot să mă simt ca Domnul lor , în sensul că sunt mai mare decât ei, dar îi iubesc.

Și pentru că le-am dat și lor, prin îndeplinirea dorinţei, primesc plăcere fără nici o restricție din partea lor. Ajungem astfel la starea în care înțelepciunea Cabalei se descrie ca viitorul omenirii, atunci când toată lumea dă şi altora și se simte independentă.

Din Programul israelian Radio 103FM , 4/19/15

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vreau să clarific locul omului în natură. Pe de o parte, întru-un anume înțeles, viața omului modern pare mai mizerabilă decât viața unui animal, iar pe de altă parte, ca rezultat al înțelepciunii conexiunii, omul poate deveni un „superman” care vede în viitor și, totul va fi deschis în fața lui.

Răspuns: Da, dar pentru asta trebuie să ieși din „eul” tău și să-l simți pe celălalt ca pe tine. Prin asta, te ridici peste egoul tău, nu te gândești la beneficiul corporal. După cum știi azi, te ridici peste tine însuți și te integrezi într-o singură mare Gândire, în ceea ce se numește „Gândirea Creației” și vrei cu toată puterea să o îndeplinești. Atunci începi să înțelegi că, pentru a îndeplini acest lucru trebuie să-l faci cunoscut tuturor. Asta te ridică peste nivelul animal. Începi să te referi la fiecare într-o formă complet diferită, să te referi într-un fel bun, ca la tine însuți. Nu simți nicio diferență între naturile minerală, vegetală, animală și umană, fiindcă te vei referi la toate cu iubire.

Întrebare: Și ce loc o să ocup în natură?

Răspuns: Te vei identifica cu Gândirea Generală care conduce în Natură, cu toată intensitatea din sistem și te vei ridica peste toate celelalte creaturi rămase, peste toată existența fiindcă tu vei ști, vei înțelege și vei fi în stare să dăruiești asupra întregii Gândiri a Naturii și planului ei. În acest plan, vei insera factorul „liber” lipsă, care, înainte, era accidental fiindcă tu nu participai în plan prin alegerea ta și, atunci când ai participat în această Gândire în mod independent i-ai adăugat intensitate. Datorită ție, toată natura minerală, vegetală și animală începe să simtă schimbările în bine din partea Gândirii Creației, din partea forțelor care gestionează și dețin în ele viață. În final, toată Natura începe să se calmeze și să ajungă la armonie.

Întrebare: Ce va simți atunci câinele meu?

Răspuns: Câinele nu poate să simtă nimic în afara vieții de animal, bună sau rea. Dar când omul se corectează, va influența și animalele. Asta le va îmbunătăți sănătatea și le va da sentimente mai confortabile fiindcă acum, câinele tău suferă numai din cauza ta. Dacă tu ai o stare proastă, câinele simte asta. Uneori omul suferă de depresie și, după ceva timp și câinele are nevoie de medicamente, de tratament împotriva depresiei. Totul începe de la om. Prin urmare, trebuie să ne străduim, măcar pentru câinele nostru.

Întrebare: Înainte am crezut că omul stă în vârful piramidei dezvoltării, peste toate nivelurile din natură – mineral, vegetal, animal – dar acum nu știu sigur care îmi este locul în sistemul naturii.

Răspuns: Ca rezultat al dezvoltării egoiste, omul, în loc să fie deasupra, s-a coborât l-a baza piramidei pentru că el însuși se simte cel mai mizerabil dintre toți. Dar, suntem în stare să întoarcem piramida. La nivelurile mineral, vegetal și animal este simțită conexiunea cu Gândirea Creației, cu planul Ei, dar omul nu simte asta. Totuși suntem conduși de acest plan, dar fără consimțământul nostru, fără să fuzionăm cu el.

Trebuie să ne aducem la adeziune și, atunci, ne vom regăsi la vârful piramidei. Întreaga lume ne va aparține! Ne vom ridica peste spațiu, timp, mișcare și întâmplare. În acest fel, omul trece de la lucrurile corporale și de la calculele de moment care mâine se dovedesc a fi greșite, dacă nu chiar în momentul următor și, iese la nivelul Gândirii.

Întrebare: Cine e mai înțelept, omul sau Natura?

Răspuns: Evident, Natura este mai deșteaptă! Cine pe cine a creat? Natura este mai puternică și mai deșteaptă decât omul.

Întrebare: Atunci ce înseamnă că omul se află în vârful piramidei?

Răspuns: Să fii în vârf înseamnă să fii în adeziune cu Gândirea Creației. Pentru că în om se află posibilitatea de a ajunge și a obține înțelegerea întregului plan al Creației, scopul Ei, el se ridică la același grad cu întreaga Natură și, în această formă, el obține echivalența de formă cu Gândirea incluzând-ul și pe el în Ea și ajungându-se la complet (întreg). Acest lucru este numit „Coroana Creației”. Pentru asta a fost creat omul. Exact din acest motiv suferim azi. Acesta este începutul lipsei corecte de a ajunge la această stare.

Întrebare: Deci, putem să ajunge la concluzia simplă că, dacă învățăm să simțim pe celălalt cum ne simțim pe noi înșine, vom izbuti să vedem viitorul.

Răspuns: Corect.

Din KabTv „O viață nouă” 23/02/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Totul începe cu simțirea exilului. Un om poate să studieze mult, să investească, dar, întrebarea este când (dacă va fi vreodată) va începe să simtă că este în exil? Este posibil ca el să aibă o mulțime de dorințe, să vrea să știe despre lumea viitoare, să vrea să se schimbe pe el și pe lume dar, asta încă nu se numește exil.

Exil nu este nimic altceva decât lipsa abilității noastre de a lucra pentru Creator, de a-i da Lui plăcere. Asta înseamnă că exilul este un nivel foarte onorabil, o fază înaltă și dificilă. După cum este spus „unul împotriva celuilalt a fost creat de Creator”. Încep să descopăr că sunt în exil numai cu ajutorul Luminii care dăruiește și îmi arată situația mea și mă face să simt exilul.

Lumina mă întărește din ce în ce mai mult și mă face să simt că trec prin cele 49 de porți de impuritate, fiindcă sunt în interiorul dorinței egoiste și nu pot aduce plăcere Creatorului. Și astfel, strig „Lasă poporul meu să plece”! Înțeleg că nu sunt în stare să ajung la dăruire și să-i dau plăcere Creatorului, chiar dacă acesta a fost singurul meu scop și singura mea pasiune.

Numai atunci ajung la sfârșitul exilului și primesc Kelim (vase) pentru răscumpărare. Până la urmă, trec prin toate porțile, cu excepția celei de a – 50- a pe care nu pot să o simt și să o corectez.

Astfel, omul trebuie să depună eforturi pentru a clarifica judecățile care ne guvernează din opoziția față de judecățile dăruirii și iubirii pentru ceilalți. Aceasta va fi adevărata stare a descoperirii adică, descoperirea exilului.

Asta înseamnă că „de la iubirea pentru creatură începe iubirea pentru Creator”. Nu știu ce este Creatorul sau unde se află, cum să mă raportez la El sau cum să fiu în contact cu El. Nu avem niciun mijloc de comunicare între noi. Dar, în schimb, mi s-au dat alți oameni și marea Lege a Torei „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă conectez totul împreună, atunci pot atrage Lumina Reformatoare numită „Tora”, care mă înalță la nivelul Creatorului.

Asta înseamnă că, în loc de Creator ne-a fost dat grupul, câmpul de lucru în care ne putem construi în relația cu Creatorul. Numeroase sisteme sunt construite după acest principiu. Sunt sisteme foarte simple în care mă văd, văd scopul și modul în care să-l ating. Acest sistem a fost creat pentru oameni simpli, nedezvoltați sau pentru copii mici.

Cineva mai avansat poate face planuri pe termen lung, realizabile în câțiva ani. Acesta este felul în care funcționează toate mijloacele de comunicare. Chiar și o rachetă lansată nu vede ținta de dincolo de orizont. Dar eu știu cum să calculez în funcție de datele actuale și să urmăresc scopul.

Și aici este la fel. Dacă mă direcționez corect cu ajutorul tuturor mijloacelor disponibile – Rav, cărți, grup și diseminare – atunci mă orientez către Creator și îl voi atinge.

Astfel, este spus „De la iubirea pentru creatură începe iubirea pentru Creator” și „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Asta înseamnă că, în această lume, am tocmai mijloacele necesare să mă orientez spre Creator.

Dacă înțeleg asta, atunci simt că sunt în exilul corect. Asta înseamnă că îmi lipsește punctul de contac cu Creatorul. Și chiar fără niciun contact cu Creatorul și fără să-L cunosc, fără niciun indiciu, pot totuși, cu ajutorul mijloacelor pe care le am la îndemână, să obțin senzația că sunt în exil, că nu pot să fac plăcere Creatorului și că sunt departe de El. El este acolo, undeva! Și atunci, mi se clarifică unde este acel „undeva”, unde sunt cele „49 de porți de impuritate” și înțeleg că El este opusul impurității. Din acest decalaj, dintre exil și răscumpărare/eliberare, se naște senzația de lipsă cu care mă echipez și pot să ies din Egipt cu bogății mari și să continui să muncesc cu ele să transform cele „49 de porți de impuritate” în porți de puritate.

Deci, noi nu ar trebui să ne gândim că nu avem nicio unealtă. Avem tot ceea ce este nevoie, cu excepția calităților spirituale de dăruire pe care le vom primi numai dacă le vom dori. Și ne-au fost date toate mijloacele ca să ni le dorim.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 7/04/2014 – Scrierile lui Ari

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Tora, Cartea Leviticului, 26: 37-38: Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-I va urmări şi nu veţi avea putere să va împotriviţi vrăjmaşilor voştri. Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi pământul vrăjmaşilor voştri.

Dacă nu ne angajăm în muncă spirituală, tot ce este în noi va dispărea: dorinţa pentru Creator, pentru dăruire şi puterea de înălţare spirituală. Totul va fi înghiţit, dar egoul va fi şi mai închis şi astupat.

Noi ne aflăm în cadrul legilor naturii, în matricea ei, în formulă ei. Dacă ne integrăm corect în ea, atunci şi ieşirea noastră din ea va fi corectă: va fi bine pentru noi şi pentru toată lumea, şi dorită de Creator. Altfel, natură va răspunde cu o corelaţie negativă.

Acesta este singurul lucru despre care Tora vorbeşte. Cu toate acestea, nu ne spune exact şi concret despre toate criteriile, ci le prezintă alegoric, prin metafore.

Dacă le traducem din semnificaţia simplă în semnificaţia cabalistică (în numere, niveluri, schiţe şi forţe) vom vedea că ne vor presa că forţe puternice, aducându-ne la suferinţe mari. Asta va continuă până când vom începe să ne echilibrăm cu apelul naturii, cu Creatorul.

Poporul israelian s-a amestecat cu alte popoare pentru 2000 de ani, pentru a-şi începe corectarea acum, pentru a se corecta şi a face posibil Creatorului să se descopere în ei, pentru că Creatorul nu se poate dezvălui în noi. Noi ne numim vase de dăruire, şi simbolizăm atributul în care Creatorul nu se poate dezvălui, pentru că sunt foarte slabe. De fapt, noi avem nevoie de Aviut (îngroşare), de dorinţe, deficienţe, şi de puterea imensă a întregii lumi, pe care trebuie să le corectăm şi să le oferim Creatorului pentru ca El să fie revelat.

Din „Secretele Cărţii Eterne”, KabTV, 10/12/14

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leveticul 26:36 – 26:37 – Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri

Dacă naţiunea Israel nu alege să se corecteze în mod voluntar, este nevoie de o forţă externă foarte puternică care va suprima ego-ul şi o va forţa să se comporte în mod corect. Aceasta se numeşte calea suferinţei. De-a lungul acestei căi, oamenii realizează prin ce trec, cât de mult s-au abătut de la scopul lor şi că trebuie să înţeleagă asta pentru a se reîntoarce la îndeplinirea misiunii lor. Dar pentru a face asta, ochii lor trebuie să fie deschişi pentru a deveni conştienţi de cele două forţe din natură şi cum operează acestea.

Poţi să ceri ceva de la o persoană doar conform cu nivelul său de dezvoltare. Când începe un copil să înţelegea că există într-un anumit context? Mai întâi se duce la grădiniţă, unde este învăţat ce este permis şi ce este interzis. Apoi continuă la şcoală. Pe la 14-15 ani începe să devină responsabil de acţiunile sale şi înţelege că există anumite legi de comportament, pe care dacă le încalcă poate fi arestat de către poliţie. După 18 ani este un adult, deşi nu este încă matur complet.

Oricum, trebuie să facem ca o persoană să ajungă să ştie ce i se cere şi astfel să îndeplinească cerinţa. Numai atunci va fi posibil ca această să fie responsabilă. Acesta este motivul pentru care am trecut printr-o perioadă de pregătire atât de lungă, de mii de ani. Problema astăzi este că şi suferinţa prin care trecem nu ne mai ajută.

Problema este dacă a fost suficientă. La sfârşitul secolului al 19-lea, de exemplu, au ajuns primii locuitori în Israel. Erau gata să trăiască în condiţii dificile, cum ar fi un climat foarte arid, mlaştini care trebuiau să fie dragate, malarie, pentru a construi Kibuţim. În 10-20 ani, oamenii au început să uite toate acestea. Al doilea Aliya (val de imigrare) a început, iar apoi al treilea, dar erau oamenii diferiţi, pentru că ego-ul a continuat să se înnoiască. Omul nu crede că ceea ce i s-a întâmplat ieri se poate repeta şi azi. De aceea, principalul lucru este educaţia şi învăţarea principiului unităţii naţionale şi globale.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 10.12.2014

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este unitatea prietenilor despre care vorbește Rabaş?

Răspuns: Unitatea apare atunci când noi clarificăm printre noi sfatul învățătorului și îl examinăm în conformitate cu sursele, pentru a crește mai puternic și apoi să le împlinim împreună când suntem egal conectați.

Încercam să face o conexiunea între noi într-un câmp de forță reciprocă în care toți sunt egali conectați și concentrați în direcția corectă când fiecare ajută pe fiecare în garanție reciprocă, pentru a descoperi atributul dăruirii printre noi, forță dăruirii care operează în toată realitatea și care este externă nouă.

Urcăm de jos dorind să se stabilească acest atribut de dorințele noastre, vasele noastre. Ne dorim că acest atribut să fie îmbrăcat în noi și să fie revelat în vasele noastre conform echivalentei de formă. Toate acestea se întâmplă între noi. Acesta este modul în care vrem să obținem toate nivelele sufletului nostru general, pe care îl construim acum între noi.

Apoi noi va trebui să atașăm toată umanitatea la această unitate, astfel încât cercul nostru mic ar putea crește mai mare din internalitate la externalitate. Vom descoperi toate nivelurile dorinței în el – 0,1,2,3,4 – și toate Luminile – Nefesh,Ruach,Haya,Yechida – toate cele 125 de niveluri care determină intensitatea conexiunii între noi, dacă atașăm toate celelalte părți separate.

Este o imagine foarte clară.Totul este închis într-un cerc mic, în punctul lui central.

Comentariu: Tabloul e clar, dar nu pot atinge această conexiune cu prietenii.

Răspuns: Desigur că nu poți, pentru că trebuie să adaugi Creatorul la conexiune. El este cel care îți stă în cale și nu te lasă să te conectezi. Ești obișnuit să faci totul de unul singur în lumea noastră. Te bazezi pe mintea ta, pe sentimentele tale, pe energia și puterea ta, dar în spiritualitate nu poți face nimic, decât să descoperi o deficiență pe care o îndrepți către Cel care face toate lucrurile, forță care operează.

Nu uită asta! Te-ai gândit vreodată să te conectezi la un grup egoist și să obții totul? Această se numește „scaunul celor batjocoritori” și asta cu siguranță nu este o modalitate de obține ceva.

Tu stai și te plângi că nimic nu funcționează, ceea ce înseamnă că nu poți face muncă de unul singur și ai nevoie de un partenre.Doar prin intermediul grupului și învățătorului simți nevoia pentru un partener care trebuie să te ajute. Apoi rugăciunea ta va rezolvă problemă.

Tot ce trebuie să faci este să ajungi la cererea corectă. Acest lucru are legătură cu rugăciunea celor mulți în care fiecare se conectează la același scop și înțelege că numai Creatorul o poate împlini; numai Lumina corectează vasele, ceea ce înseamnă că numai Lumina le conectează. Dacă există crerea corectă (mai mult sau mai puțin) este împlinită.

Factorul de timp funcționează aici că și mărunțișul care se adaugă la un cont mare.Între timp, trebuie să trecem prin faze suplimentare de examinare și de clarificare a diferite concepte, iar apoi se va întâmplă.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/26/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 25:29: De va vinde cineva casă de locuit într-un oraș înconjurat de zid, poate să o răscumpere până într-un an de la vânzarea ei. Timp de un an poate să o răscumpere.

Dacă îmi vând casa, am dreptul să o răscumpăr în timpul unui an. Un an reprezintă o secvență neîntreruptă a dorințelor și calităților mele cu care mi-am început ciclul de corectare și cu care îl închei.

Orice așezare este considerată oraș dacă este înconjurată de un zid. Altfel, nu este oraș. Noi nu putem să numim, de exemplu Moscova, oraș în timp ce Kremlinul, care este în Moscova dar este înconjurat de zid, da.

În Israel sunt șase astfel de orașe: Ierusalim, Tiberia, Ako și Yafo. Din punct de vedere spiritual, Lumea de Ațilut este numită oraș și zidul este Parsa (Întoarcere) care îl înconjoară și îl păzește de dușmani.

Asta înseamnă că omul ia toate calitățile corectate din el și le conectează astfel ca ele să poată lucra în interiorul lui ca un sistem și, astfel, el construiește protecția din jurul sistemului. Sistemul corect deja se aseamănă într-o anumită măsură cu Creatorul. Lumina Superioară luminează în el și ea are calitățile Creatorului, calitățile iubirii și dăruirii reciproce.

Îl protejez cu un zid și, tot ce este în afara zidului sunt dorințele mele încă necorectate – nomazi, tâlhari, animale sălbatice, etc. Mai mult, acest teritoriu nu începe chiar de lângă zid. La o distanță de 70 de pași de zid este încă o centură de protecție care aparține orașului. Apoi, sunt încă 2000 de pași de câmpuri și grădini care aparțin, de asemenea, tot orașului.

După asta, există un teritoriu al dorințelor mele impure și nu este de dorit să te duci acolo. De aceea, legea vânzării și cumpărării este menită să țină dorințele impure să nu intre în oraș. Eu nu păzesc numai cetatea din mine, dar o și aranjez. Tot timpul mă gândesc cum să o fortific.

Din KabTV „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 26:23 – 26:24, 26:26: Dacă nici după asta nu vă veți îndrepta și vă veți împotrivi Mie, atunci și Eu voi veni asupra voastră și vă voi lovi de șapte ori pentru păcatele voastre. … Pâinea care vă hrănește o Voi lua de la voi; zece femei vor coace  în cuptor pâine pentru voi și vă vor da pâinea voastră cu cântarul și veți mânca și nu vă veți sătura.

Fraza „Și veți mânca și nu vă veți sătura” înseamnă că nicio împlinire nu vă va satisface. Lumina de Hasadim care trebuie să ne corecteze și să ne ridice la nivelul spiritual va fi revelată în cele mai sofisticate și dificile forme fiindcă nu suntem pregătiți pentru asta.

Vedem din prima că aceste probleme au s-au aplicat de mulți ani în lume, culminând cu holocaustul. Toate acestea au fost scrise foarte clar și detaliat în sistem dar, noi nu suntem compatibili cu nivelul la care ar trebui să fim așa că, sistemul introduce corecții care sunt revelate într-un mod atât de neplăcut și de negativ.

„Veți mânca din carnea fiilor voștri și carnea fiicelor voastre o veți mânca. Voi dărâma construcțiile (înălțimile) voastre și Voi sfărâma stâlpii idolilor voștri; trupurile voastre le Voi prăbuși sub dărâmăturile idolilor voștri și Spiritul Meu vă va respinge” (Leviticul 26:29 – 26:30).

Am ajuns și în lumea corporală la astfel de cazuri când, în vremuri de foamete teribilă părinții și-au mâncat copiii.

După Profeție, va urma un timp în care mamele milostive își vor găti și își vor mânca copiii. Asta nu înseamnă că lumea va înnebuni și vor începe să omoare copii fără să înțeleagă ce fac. Este vorba despre starea care îi va forța prin calitățile lor necorectate și, se vor supune orbește.

Aceasta este cea mai de jos stare a nivelului interior, care se referă la respingerea totală a planurilor Creatorului. Ea poate fi într-adevăr revelată dacă continuăm să disprețuim și să nesocotim legile Naturii Superioare. Creatorul ne va aduce pur și simplu la această stare.

În filmul lui Charlie Chaplin „Goana după aur”, există o scenă în care, de foame, el are halucinație și își vede prietenul gras ca pe un pui uriaș și, începe să-l vâneze cu cuțitul și cu furculița adică, totul se întâmplă în interiorul omului. Tora ne vorbește despre astfel de stări la nivelul spiritual dar, putem ajunge cu siguranță la ele la nivelul corporal.

Dacă vă iubiți copiii și vreți să aibă un viitor strălucit, dați atenție la ceea ce spune Tora. Haideți să învățăm să ne iubim unii pe alții.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, „Ce însemnă binecuvântarea „Un miracol mi s-a întâmplat în acest loc” în muncă”: de aceea, este spus legat de exilul din Egipt: „Aduceţi-vă aminte că aţi fost sclavi în Egipt,” ceea ce înseamnă că a fi slab este foarte rău, pentru că Israel a suferit în Egipt.

Asta însemnă pe de o parte că au simţit un pic  ce reprezintă Israel (Iaşar-El, directă către Creator) şi, pe de altă parte, au realizat că  o forţă opusă îi guvernează. Astfel, au început să simtă că sunt sclavi, ţinuţi împotriva voinţei lor.

De aceea este spus „aduceţi-vă aminte”, ceea ce înseamnă că ar trebui să ne amintim suferinţele pe care le-au îndurat acolo. Atunci există motiv să ne bucurăm pentru ieşirea din Egipt.

Ar trebui să regrete cu adevărat sclavia şi să vrea să schimbe situaţia pentru a schimba dominaţia unei forţe cu altă forţă, dominaţia Creatorului. Atâta timp cât Faraonul conduce, vrem dominaţia Creatorului  şi  astfel să ne strângem forţele, împreună, până când trecem prin cele 49 de porţi ale impurităţii, în spatele cărora se revelează forţa dăruirii, Creatorul, ceea ce se numeşte exodul din Egipt.

Este imposibil să ieşi din Egipt cu o mică recunoaştere a răului pe care egoul nostru îl produce. Trebuie să fie o stare de nesuportat, în care moarte este mai bună decât această viaţă. Sunt gata să sar în Marea Roşie şi să fac totul pentru a nu mai rămâne în egoul meu.

Acesta este motivul pentru care această muncă poate fi făcută numai în grup, unde toată lumea munceşte împreună şi sunt incorporaţi unul în altul. Toată lumea colectează toate eforturile şi senzaţiile sclaviei de la ceilalţi şi astfel simte că trebuie să iasă, că nu mai poate rămâne acolo. Acesta este motivul pentru care munca pentru conexiune dă tuturor un sentiment atât de puternic de durere, pentru a ne forţa să cerem  ieşirea pentru mântuire.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci când cineva merge la război împotriva propriului egoism, ar trebuie să îşi amintească că grupul este alături de el şi în el va descoperi puterea care îl va ajuta să se lupte cu el însuşi, împotriva Faraonului, împotriva naturii sale.

Trebuie să îmi imaginez că mă aflu în afara mea şi mă uit la o bestie, la mine însumi, din afară. Apoi mă identific cu grupul şi de acolo mă uit la corpul meu, la toate caracteristicile mele, dorinţele şi gândurile mele, şi le consider ca fiind Faraonul meu. Şi fac aşa până când corpul meu este rafinat şi se integrează în grup, care este standardul meu pentru dăruire. Aşa ajung la conexiune.

Cer să pot să simt puterea dăruirii în grup, care mă conduce şi mă ţine. Toate acestea se găsesc în centrul grupului. Dacă nu există Arvut (garanţie reciprocă), atunci nu îl voi descoperi pe Faraon.3

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→