Întrebare: Pot învăța să descopăr Creatorul prin plăceri fizice?

Răspuns: Asta depinde de ceea ce se înțelege prin plăceri fizice: plăcerea pentru sine sau plăcerile îmbrăcate în acțiunile fizice ale lumii noastre.

Dacă plăcerea este îmbrăcată într-o acțiune fizică a acestei lumi, este posibil de a descoperi Creatorul în ea, dar dacă este destinată pentru sine, atunci este imposibil. Fiecare acțiune ”pentru sine” este numită fizică și „din  sine” este numită spirituală.

Atunci când ne conectăm între noi pentru a completa adeziunea, resimțim atunci cu adevărat, în esență, această stare în care Creatorul se descoperă. Dar este numai cu singura condiție ca noi să folosim asta pentru unificarea noastră deasupra aspirațiilor și dorințelor personale.

Lumina face tot restul, nu trebuie să fii implicat în asta în mod special; acest lucru doar încurcă omul.

Trebuie să se studiaţi articolele lui Rabash și Baal HaSulam care sunt intercalate cu un pic de informație privind condițiile pentru munca spirituală și să încercați să nu le părăsiți. Ele trebuie să devină condițiile fundamentale pe care trebuie să le menținem tot timpul, iar atunci când vă aplecați asupra lor, să faceți o auto-examinare în raport cu ele.

Astfel, Lumina va crea caracteristicile corespunzătoare în voi și veți începe să simțiți că întreaga lume fizică nu este, în esență, fizică, ci doar pare în acest mod. De fapt, este modul în care forțele spirituale ne descriu senzațiile noastre.  Atunci când forța unică a naturii începe să fie descoperită, grație acestui lucru, vom începe în cele din urmă să înțelegem secretele și caracteristicile percepției noastre.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 6, 14.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă în timpul unui atelier încercăm să ajungem la o stare comună și brusc, un întârziat ni se alătură, ne simțim imediat dezechilibrați.

Răspuns: Nu ar trebui să existe nici un dezechilibru! Trebuie imediat să ”înghițim” prietenul care a venit. Să presupunem că avem nouă persoane și brusc, el este a zecea, dar nu ne deranjează, pentru că muncim asupra lui atât de mult cu intenția noastră, dorința noastră, că simte imediat cadrul pe care i-l dăm și este inclus la noi.

Altfel, într-un cerc, indiferent ce a spus sau unde a mers, trebuie să simtă cadrul grupului, și apoi ocupă locul său.

Dar, pentru ca noi să nu ieșim din această stare, în mod specific trebuie să ne menținem în ea. Grație dorinței noastre, eforturilor noastre, exemplului nostru constant, inclusiv eforturile externe, avem nevoie să facem ca alte persoane să simtă că există astfel într-un cadru ideologic în care nu pot să-și permită să vorbească despre ceva exterior.

Această presiune totală asupra fiecăruia dintre noi trebuie să fie foarte puternică.

Din pregătirea Lecției nr. 1 de la Congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

A ridica o rugăciune spre Creator înseamnă a ridica cele mai bune, cele mai intense și vii dorințe și aspirații, îndreptate în sus, așa cum ne ridicăm mâinile noastre în sus.

În acest caz, noi le conectăm astfel încât toată lumea se regăsește absorbit în celălalt, se simte doar în interiorul celorlalți și, în această stare, alege lucrul cel mai profund și cel mai important.

 O rugăciune înseamnă unica noastră dorință plecând de la care celelalte dorințe sunt descoperite. Ne străduim să unim dorința de a dezvălui forța unită care guvernează întreg universul în întreaga natură: forțele de armonie, de echilibru și interconexiune.

Dorim aceeași stare pentru noi înșine, grup, țară, lume și întreaga omenire. Este intenția noastră și efortul nostru. Intenția constantă este rugăciunea nevoii pe care dorim, eventual, să o primim.

În viitor, vom transforma asta în etapele viitoare. Vom vedea cum dorințele noastre unite se realizează în dorința în sine. De obicei, atunci când o persoană caută un scop, ea crede că dorește să-l realizeze dar, în cazul nostru, se pare că fiind în intenție, descoperim brusc că scopul și nimic altceva nu este necesar.

Această aspirație crează condiția cu care superiorul se umple. Asta este ceea ce se întâmplă în noi și în interiorul nostru.

Pentru a deveni mai concentrați unii cu ceilalți, ne vom întoarce la această cerere și vom dori puternic să o formulăm mai profund și mai clar. Asta se formează în noi în acest mod.

Această aspirație constantă în sine este scopul. La început, credem că este doar o condiție pentru a realiza ceva, și apoi vom vedea că în sine, este scopul.

Din Lecția de pregătire nr. 1 de la Congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece prin acele situaţii care sunt aşteptate în lume în viitorul apropiat, fără suferinţă?
Răspuns: Singura metoda este prin atragerea Luminii superioare. Nu poţi face nimic altceva. Astfel încât suntem pe drumul “grabei”, adică pe drumul Luminei. În caz contrar va fi o continuă suferinţă sau un dezechilibru într-un raport de 90% suferinţă si 10% Lumina.
Israel

Întrebare: Cea mai importantă parte a corecţiei  poporul lui Israel este să trăiască pe teritoriul acestei naţiuni. Toţi de la  Bnei Baruch lucrează de dragul unităţii. Şi care este rolul nostru? Cum trebuie să fim implicaţi aici dacă corectarea începe de acolo? Care ar trebui să fie eforturile noastre?
Răspuns: Toate grupurile din lume, inclusiv grupurile din Israel, sunt conectate într-un singur sistem. Atragerea Luminii în lumea noastră depinde de eforturile noastre comune. Mai întâi de toate, Lumina funcţionează prin noi în jos, şi după aceaa prin poporul Israel. Toată problema este că trebuie să consolidăm asta, dar este o sarcină foarte complicată. După aceea, prin poporul Israel, Lumina va trece la restul lumii.
Noi trebuie să încercăm să lucrăm cu aceste trei niveluri, conectându-le împreună cât mai mult posibil Sunt foarte multe resurse aici care nu au fost încă folosite, dar dacă o vom face nu va mai exista suferinţă în lume.

Din Congresul din Sochi “Ziua a doua” 7/14/14, Lecţia 6

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Primul lucru pe care trebuie să îl înțelegeţi foarte bine, este faptul că, tot răul din egoism este revelat numai împotriva unității. Numai aceasta se numește înclinația rea ​​în om.

În al doilea rând, tot acest rău este deja în noi și doar iese la suprafaţă. Deci, nu vă faceți griji, depozite uriașe de egoism sunt încă ascunse în noi.

Pe de altă parte, ar trebui să  binecuvântăm toate revelațiile rele, la fel cum facem cu cele bune. La urma urmei, aceasta înseamnă că acest rău este inițial ascuns în noi și ar trebui să fim fericiţi că este dezvăluit şi că se poate corecta. Așa cum se spune, „Uită-te la ei și  transformă-i într-o grămadă de oase.”

Dacă ne plângem împreună asupra răului nostru, atunci este bine. Dacă cerem în mod corect „iertare”, atunci ajungem la corectarea acestuia, adică ne ridicăm la următorul grad – ajungem la rege, la începutul Anului Nou. Noi proclamăm Creatorul ca pe cel mai mare, ca domnitor, ca o cauză dreaptă a tot ce se întâmplă în lume.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 9/7/14, Shamati #23

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ce poate fi mai firesc decât să se facă bilanțul vieții o dată pe an; este momentul de a vedea dacă ne-am ținut promisiunile, am realizat visele noastre, planurile de carieră, etc. Acest examen de conștiință ne conduce, desigur, a cere iertare apropiaților, colegilor, chiar și străinilor pe care i-am rănit cu remarci deplasate.

Această abordare clasică este legitimă, dar pentru ce să facem un bilanț al vieții noastre, cui dăm explicații, și mai ales, ce se așteaptă de la noi pentru ca să facem în fiecare an un examen de conștiință?

Această provocare implică o responsabilitate care ne revine, un rol de jucat și, în caz contrar, un sentiment de culpabilitate și rușine care ne împinge să cerem iertare. Dacă poporul Israel este poporul ales, ales de Dumnezeu, acest lucru nu este un capriciu, ci un rol i-a fost încredințat: să fie lumină pentru națiuni. În luna Elul examinăm dacă am înțeles rolul nostru și exemplul este istoria profetului Iona.

La aceea vreme trebuia să meargă într-o misiune la Ninive, lucru pe care l-a refuzat și a preferat să fugă. Știm cu toții că este imposibil să scapi de Providență, destinul nostru ne atrage mereu și Iona, ca noi astăzi, trebuie să fie această lumină pe care o pretind națiunile. Îndeplinind misiunea sa, Iona aduce prosperitate, abundență și pace în lume, aceeași misiune ne revine nouă.

Desigur, nu suntem aruncați dintr-o barcă, nici înghițiți de un pește mare pentru a înțelege ceea ce se așteaptă de la noi. În zilele noastre este rău, este un destin colectiv, evreii sunt amenințați în întreaga lume, antisemitismul bate la poarta Europei și Statelor Unite fără rușine. În Israel, amenințarea răsună la frontierele noastre și chiar dacă armata noastră este puternică și eficientă, neliniștea este acolo, amărăciunea că orice am face, nu putem să trăim în pace.

Filed under: Munca spirituala - Niciun comentariu→

Să fii popor ales are un preț: să fii ca un singur om cu o singură inimă și ”fie vă uniți, fie acolo este locul de înmormântare”, nici mai mult, nici mai puțin! Întreaga noastră istorie este o eternă reluare: Israel este unit, apoi cade, apoi cere iertare și se unește din nou. În secolul 21, această uniune între noi, evreii, nu mai este suficientă, este timpul de a lua asupra noastră misiunea care ne-a fost încredințată și de a aduce lumină națiunilor. Suntem ca un robinet care reține apa atunci când lumea întreagă este însetată și deshidratată. Suntem cei care putem deschide robinetul; dacă nu o facem, ura și antisemitismul vor crește împotriva noastră. Asta este posibil grație iubirii frățești.

Filed under: Fara categorie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dacă nu vom realiza finalul corecției, lumea noastră va continua să existe în modul în care ne simțim acum; nu va ajunge nicăieri.

Trebuie să trăim într-o stare care este detașată de spiritualitate, pentru ca să putem constant intra și ieși, conducând părțile dorințelor corectate în stări spirituale. Asta va continua până ce sufletul este perfect corectat.

Când toate dorințele sunt corectate, nu vom avea mijloacele de a simți materia numită lumea noastră. Pur și simplu va dispărea, pentru că nu vom mai avea dorințe necorectate.

Care este diferența, de exemplu, între cine sunt acum și cine eram acum 60 de ani? Aveam dorințe diferite atunci și ceea ce am simțit în ele se numește un copil. Dorințele s-au schimbat și copilul a devenit un om care vede lumea și pe ceilalți diferit acum. Asta înseamnă că dorințele unei persoane trec progresiv prin schimbări în cursul vieții sale, o mișcare, și lumea pare diferită. Este același lucru aici.

Dorințele se deplasează la un alt nivel și încetăm să mai vedem această lume.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 12.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Subiectul celei de a doua lecție la congresul de la Sankt Petersburg este ”Natura ciclică pentru înclinația rea”.

Din punctul meu de vedere, totul este clar aici. Oriunde mă întorc, cad în propria mea înclinație rea. Orice aș face, la oricine m-aș gândi, nu este decât pentru a exploata această persoană, pentru a profita într-un anumit mod și după asta, o uit, scoțând-o complet din mintea mea.

Dacă devin familiar cu forța ego-ului meu, voi fi treptat capabil să simt cât este de dezgustătoare și vrednică de dispreț descoperirea acestui rău în ochii mei, cât aș dori să mă eliberez de asta și să îl transform în bine. Deoarece, de fapt, el nu mă va lăsa, eu îl transform, pur și simplu, într-o dorință arzătoare pentru ceilalți, în dăruire pentru ceilalți, în iubire pentru ei.

Astfel evaluez teribila și murdara mea înclinație rea, deși străinii nu văd nimic rău în asta.

În primul rând, ajung la conștiința de a fi întreținut și cultivat ego-ul meu, de a fi gândit cum aș putea să-l umplu. Apoi, văd că mă face sclav și că nu-l aservesc. Deci, de ce-mi irosesc viața? Acum, încep să-l detest, pentru că mă conectează la el, mă obligă să fac totul pentru el. Trebuie să muncesc pentru el tot timpul pentru că, precum Faraon, domnește în secret asupra mea.

Și apoi, ajung la o stare când descopăr acest control, simt cum ego-ul mă sugrumă până când nu mai pot rămâne în interiorul lui; el mă omoară. Prin urmare, mă eliberez din ghearele lui.

Și atunci, mă voi detașa de el, de controlul lui asupra mea, voi începe să-l controlez. Voi începe să-l conduc cu ajutorul Luminii Superioare.

Din Lecția ”Pregătire pentru congres”, 09.09.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce problema Sabat-ului apare în Parashat HaShavua (porțiunea săptămânală Tora), ”După Moarte”, după descrierea berbecului care este trimis în deșert și un alt berbec care este oferit ca sacrificiu? La urma urmei, asta a fost deja menționat în exodul din Egipt.

Răspuns: La prima vedere, trimiterea la Sabat pare de prisos. De fapt, toate acțiunile pe care le efectuăm sunt doar în scopul de a ne trimite la starea de finală corecție pe care o numim Sabat. Sabat simbolizează finalul întregii munci, atunci când totul este corectat și nu este nevoie de a mai face ceva. Astfel, stările care sunt progresiv corectate sunt adăugate stărilor corectate în prealabil și se acumulează într-un cont general care este exprimat în final în starea de Sabat.

Dar, după fiecare acțiune, fiecare nivel se termină în aceeași stare deoarece, dacă mi se dau 20 kg de dorințe pentru a le corecta în iubire și dăruire, și dacă ajung la finalul corecției aceste părți, intru într-o stare temporară de Sabat. Atunci când corectez în întregime sufletul meu, ating starea finală de Mare Sabat.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 06.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→