Războiul din Gaza ne-a unit printr-un dezastru, și astăzi suntem deja diferiți. Israel, astăzi, este diferit. Ne ajutăm între noi; ne deschidem brațele; ne gândim că sunt copiii noștri acolo, în Fâșia Gaza.

Deși nu suntem legați prin legături de rudenie cu ei, suntem legați prin alte legături: un destin comun, grija și iubirea. Și există o ocazie de a consolida asta, pentru a maximiza acest lucru, până ce se realizează unitatea adevărată.

Cum putem ajunge acolo? Cabala răspunde la această întrebare. Timp de mulți ani, timp de secole, Cabala a fost ascunsă în așteptarea momentului când, în final, oamenii vor întreba: Cum ajungem la unitate? Și această întrebare nu va fi din curiozitate.

Ea va fi urgentă, va veni din inimă, dintr-o imensă dorință. Apoi, ceea ce a fost scris în Cabala acum multe secole, se va auzi: cum, deasupra egoismului, ajungem la unitate, nu prin forță, ci ușor și în bucurie.

Astăzi, acest moment a venit. Înțelegem deja că nu putem fugi, că avem o responsabilitate față de copiii noștri, față de oameni, de lumea întreagă.

Trebuie să devenim un singur popor și să transmitem această unitate lumii. Apoi, va fi pace și adevărata fericire. Pentru că legea care a fost revelată de Avraam, susținută de poporul nostru, va fi cu noi: legea supremă a iubirii.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În aceste zile simt nevoia să mă adresez vouă, oamenii care sunt cei mai aproape și mai dragi inimii mele. Cu o mare neliniște mă întorc spre voi și vă cer: să ne amintim de rădăcinile noastre ca popor.

Dreptul de a exista și a supraviețui al poporului Israel a depins mereu de calitatea uniunii dintre oameni. De aceea, chiar în aceste zile, noi trebuie să ne unim. Numai dacă vom reaprinde iubirea dintre noi și ne vom prinde de aceasta, vom construi adevăratul dom de fier. Prin aceasta, vom menține unitatea chiar și în calmul cotidian, pe care-l dorim cu toții, și vom obține bunăvoința lumii.

Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, forța superioară se va dezvălui printre noi.

Rav, Dr. Michael Laitman, Președinte al Academiei Internaționale de Cabala

Filed under: Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Modelăm un câmp unificat între noi. Cu toate acestea, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi investeşte propriile sale gânduri. Cum poate cineva determina alegerea corectă spre grup, spre câmpul unificat?

Răspuns: Omul în sine nu poate determina nimic, numai în cazul în care influenţa prietenilor îl conduce poate fi determinată. În caz contrar, el va fi doar în contradicţii continue şi opoziţii.

El trebuie să fie în mod constant sub influenţa grupului, cu alte cuvinte, participând la toate evenimentele sale. Sistematic, trebuie să reînnoim și să creștem influența noastră asupra fiecărui membru al grupului.

Trebuie să ne plasăm un scop în fața noastră: să creăm un câmp corect în jurul nostru astfel încât să ajungă la prieteni, să-i trezească, Creatorul face în mod constant ajustări pentru ca fiecare dintre noi să meargă la locul său și să își finalizeze munca. Neliniștea cu privire la asta trebuie să rămână în aer.

Odată, în convențiile din Israel, aruncam baloane mari în aer și fiecare făcea un efort pentru a nu lăsa nici un balon să cadă la pământ. În special în acest mod, unitatea, Arvut, susținerea reciprocă se dezvăluie nu numai atunci când  ”să nu fac o gaură în barcă” dar, de asemenea, când ești îngrijorat tot timpul ca ceilalți să nu facă acest lucru.

Lucrul principal este de a susține ridicarea stării de spirit și entuziasmul prietenilor. Creatorul ne-a dat munca: ”Prieteni, este partea voastră și, atâta timp cât nu lipiți toate piesele împreună, nu veți primi un suflet, pentru că acesta este unul. Este astfel, pentru că fiecare dintre noi nu are un suflet, mai degrabă doar părțile sale sparte”.

Este necesar să înțelegeți că, Creatorul ne-a dat un loc pentru a munci. Deci, implicați-vă în asta. Aspirați să realizați conexiunea cu fragmentele sufletului prietenilor și faceți asta, astfel încât ei te vor iubi.

Din Congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 4, 14.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Trebuie să construim un sistem de conexiune activ între toate persoanele din lume. Totuși, nu este Internetul, un sistem fizic sau virtual ci, mai degrabă, un sistem intern. Trebuie să aspirăm pentru a crea un sentiment între noi ca o mamă față de copilul ei pe care ea îl poate simți, chiar și de la mari distanțe.

Se spune că la animale acest instinct este mai puternic. Acest lucru este demonstrat în filmul despre micul dinozaur care a fost dus departe de părinții săi de către oameni. Dinozaurii adulți au plecat furioși în căutarea copilului, au traversat un ocean și l-au găsit prin instinct.

În mod special, o conexiune de acest fel trebuie să fie printre noi. La o distanță de mii de kilometri unii de alții, în ciuda distanței, trebuie să ne simțim ca fiind într-un singur câmp de forță spirituală. Toate tipurile de schimbări în fiecare trebuie neapărat să fie resimțite de toți ceilalți. Trebuie să încercăm să atingem un contact de acest fel și să simțim schimbări interne în fiecare moment, care devin apoi viața noastră interioară.

Din Congresul de la Soci, Lecția 4, 14.07.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Așa este țara noastră: o țară cu un destin comun, cu gânduri despre viitor. Ce ne așteaptă? Ce așteaptă copiii noștri? Nepoții noștri? În general, avem un viitor sau suntem destinați să respingem fără încetare bandiții ce ne atacă casele?

Dar, cât timp poate dura? Cât timp ne putem cutremura în fața repotajelor: ”În ultimele douăzeci și patru de ore au existat patru morți?” Și vedem fotografiile băieților de 19-20 de ani surâzând. Astăzi, există deja zeci de morți! Și fiecare dintre ei este un apropiat, o persoană dragă. Și toată lumea are inima distrusă.

În această perioadă dificilă, dorim cu disperare să rămânem puternici, să nu ne pierdem speranța. Și dorim, la fel de mult, să dăruim speranță altora:”Totul va fi bine, băieți! Va fi pace și liniște! Veți vedea, vom fi mereu fericiți aici la noi”.

Trebuie doar să înțelegem ceva, să facem un mic efort. Foarte mic! Și atunci, soarta va fi în favoarea noastră și vom spune cu suprindere: Atât de ușor era? De ce am rezistat tot acest timp?

De aceea, am decis să scriem o broșură specială. Și să nu fiți surprinși daca vom începe o discuție despre un alt război.

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci când ieșim să diseminăm și, în general, toată ziua, trebuie să ne facem griji din toată inima cu privire la puterea unității noastre. Este singurul lucru care determină forța luminii care trece prin noi la națiunea Israel și în lume. Este ca și cum am încerca să susținem ceva, având teamă să nu cadă ca să nu se distrugă.

În mod constant menținem unitatea, deoarece Lumina nu va curge decât prin ea. Este garanția mutuală. Altfel, cuvintele noastre vor rămâne sunete goale.

Ce înseamnă a ne uni? Să stăm și să ne îmbrățișăm? Să vorbim despre asta? Am vorbit despre asta ani de zile, dar este de vreun folos? Fiecare dintre noi ar trebui să stea cu spatele la un perete, cu o armă îndreptată asupra lui, pentru a simți necesitatea de a se uni? Pentru voi, ”a se uni” înseamnă a sta și a vorbi despre importanța sa. Dar, mie nu îmi place să stau așezat și nu-mi place să vorbesc despre asta.

Întrebare: Deci, cum putem depăși acești ultimi milimetri dintre noi? Noi suntem indiferenți, dezbinați și respinși de celălalt. Fiecare este așezat în colțul său, în propria sa nișă, cu propriile sale gânduri și planuri. Dar, nu dorim să revenim deci, ce facem?

Răspuns: Aveți nevoie de un strigăt, o rugăciune.

Trebuie să înțelegeți că nu va fi nici o iertare, nici o a doua șansă. Dacă doriți să realizați succesul, atunci este momentul. Și dacă nu reușiți, mai bine mergeți pe drumuri separate. Astfel, veți ști sigur că sunteți pe drumul rău și nu ați participat la corectarea sufletului vostru.

În astfel de cazuri, cuvintele sunt inutile. Atunci când o persoană simte iubirea adevărată, ea nu vorbește. Oamenii nu arată lucrul cel mai aproape de inima lor – ei îl mențin secret. De aceea, nu pot să ies pentru a striga despre unitate. Este alceva când vorbiți în mod științific, deși emoția nu poate fi exprimată pentru că este mult mai profundă.

Oricum, aveți acum o șansă unică și depinde de voi să o puneți în practică. Din partea mea, v-am dat totul și nu pot să fac nimic pentru voi. Mingea este în terenul vostru. Dacă faceți un pas înapoi acum, viitorul lui Israel și al vostru va veni sub verdictul de sus…

Nu va exista un alt moment. Mereu ați așteptat timpul să faceți această muncă. Dar voi nu o faceți. Baal HaSulam spune cu privire la asta: acela care respinge momentul îl va realiza peste mulți ani. În acest moment, suntem pur și simplu obligați să muncim 24 de ore, 7 zile, susținând unitatea în orice moment. Nu există altă opțiune. Acesta trebuie să fie singurul nostru obiectiv, personal și comun.

Uitați-mă. Aveți totul pentru a lua măsuri, dacă este ceea ce doriți. Și dacă nu o faceți, atunci nu am nimic de adăugat. Există lucruri pe care un tată nu poate să le facă pentru fiul său. Mingea este în terenul vostru acum. Totul este la voi.

Ceea ce este important nu este materialul (conținutul) pe care-l avem sau discuțiile pentru a ne uni. Acest lucru trebuie să fie transmis sincer, de la inimă la inimă. Sper că veți accepta și simți asta în profunzime. Sper că veți obține rugăciunea, un strigăt și susținere reciprocă. Succes!

Din discuție pe tema ”Importanța diseminării”, 03.08.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când muncim cu egoul, îl amăgim în permanență. Este, într-adevăr, ceea ce spune Tora?

Răspuns: Nu aș spune că munca cu egoul este amăgire, ci este efectiv modul corect de a-l utiliza. În sine, el este neputincios, ca un copil care se pierde cu firea pentru că nu poate face nimic. De aceea ni s-a dat Tora, pentru ca să putem schimba asta. În ansamblu, aceasta este ideea..

Lucrul principal este să ne agățăm de acest lucru. Este nevoie de ani și uneori decenii. Unii din elevii mei care au studiat 15 ani abia încep să-l înțeleagă.

Profesorul meu Rabash mi-a povestit cum tatăl său, Baal Hasulam care a fost sfâșiat de întrebări interioare, a luat o dată la întâmplare o carte din biblioteca profesorului său și a deschis-o. Dar, noi știm că nimic nu este întâmplător și era cartea Eitz Hachaim (Arborele vieții) scrisă de Ari. Deși profesorul său, rabin Porsov i-a interzis să o atingă, a înțeles că era exact ceea ce avea nevoie. El a găsit cartea sa, dar nu a știut că ar avea nevoie de 20 de ani înainte să înceapă să înțeleagă ceea ce spune aceasta.

Această poveste mi-a lăsat o impresie foarte puternică, care era aproape deprimantă: ”Dacă am acum 30 de ani, asta înseamnă că voi înțelege lucrurile atunci când voi avea 50 de ani!”

Dar, pe de altă parte, este imposibil să oprim evoluția noastră, continuă și poate chiar să fie accelerată dar, în ciuda voinței noastre, este nevoie de timp, deoarece evoluția noastră are loc în această lume, în carne, oase și nervi. Inerția materiei corporale ne trage în spate și nu ne permite să facem saltul spiritual.

Toți cabaliștii, indiferent cine au fost, au traversat aceste stări. Deci, va trebui să plantați semințele spirituale în interiorul vostru.

Dacă răul se dezvăluie undeva, este doar pentru ca să puteți să vă purificați și să vă schimbați, pentru ca să fiți în măsură de a fi ”plantați în pământ și de a crește”. În același timp, nu ar trebui să vă identificați cu atributele negative. Trebuie să le părăsiți și să le urmați din exterior. Atunci veți fi capabili să vă așezați sub duș și să fiți curățați, să primiți ajutor pentru a fi plantați în sol și a cere mai mult.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 18.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când prietenii ies spre marele public pentru a organiza un atelier, ce putem noi, cei care nu suntem cu ei, să adăugăm la intenția lor, la mesajul lor?

Răspuns: Pe plan intern, trebuie să ne adunăm și să ne gândim la ei. Este ceea ce numim o rugăciune pentru succesul lor deoarece, ca urmare a acestui succes, ei ne vor aduce o ”pradă”, cu alte cuvinte, dorințele celor care doresc să se simtă un pic mai bine, să fie un pic mai fericiți și să aibă mai mult succes în această viață. Nu este important că aceste dorințe sunt egoiste; noi le luăm.

Cu asta, le percepem. Vom începe să simțim o nevoie de a dărui oamenilor tot ceea ce vor: fericire, conexiunea între ei și tot restul. Dorințele lor încep să muncească în noi, și asta înseamnă că noi avem ceva să ridicăm spre Creator. Altfel, nu urcăm spre El.

Așa cum scrie Baal Hasulam în articolul ”Nu este timp pentru a dobândi ceea ce este dat”, nu putem cere pentru noi înșine în nici un fel. Dar, dacă vreau să cer: ”Dă-mi posibilitatea de a-ți dărui. Dă-mi posibilitatea de a umple pe ceilalți. Dă-mi posibilitatea de…” nu pot spune ”eu”, pentru că în acest mod, mă plasez în opoziție cu întregul sistem, nu intru în el ca un angrenaj.

Trebuie să spun: ”Dă-le lor” sau ”nouă”, dar în nici un caz ”mie”. Asta înseamnă că, trebuie să cer pentru ceilalți, astfel încât aceasta să fie bine pentru ei. Apoi, particip la asta în mod corect.

Prin urmare, dacă ne gândim acum că prietenii noștri vor reuși ieșind spre public și se vor conecta cu el, astfel încât publicul să simtă căldura din partea lor, că dorința lor interioară se dezvăluie prietenilor (chiar dacă ei nu o resimt, evident), că îl vor aduce la noi, atunci va deveni o rugăciune pentru Creator.

Deci, cerem și Îl rugăm pe Creator spiritual, chiar dacă publicul cere ceva complet materialist. Lumina Superioară vine exact printr-o rugăciune de acest gen.

Întrebare: Ce este de preferat: să citim un segment, să stăm liniștiți timp de 30 de secunde sau poate să cântăm un cântec? Ce să facem pentru ca fiecare dintre noi să se gândească la ei pentru cel puțin o secundă? Ce înseamnă să te rogi?

Răspuns: Rugăciunea este dorința voastră ca prietenii să reușească această acțiune, că asta va aduce mulțumire Creatorului. Asta este rugăciunea. Deschidem inima, nu gura.

Nu înțeleg ce vă imaginați ca fiind o rugăciune, ca o activitate spirituală. Este atunci când împrăștiați norii cu mintea voastră, când aprindeți lumânări sau cădeți în genunchi? O activitate spirituală este atunci când doriți enorm ceva în comun cu ceilalți și, în această activitate, în plus față de voi și grup, participă Creatorul.

Din Congresul de la Soci, ”prima zi”, Lecția 1, 13.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre senzația răului și recunoașterea răului?

Răspuns: Atunci când mă simt rău, mă simt pur și simplu rău. Recunoscând răul, înțeleg ce se întâmplă cu mine și care este motivul, ce trebuie să fac și cum îmi va fi utilă corectarea mea. Toate acestea împreună reprezintă recunoașterea răului. Totuși, nu este încă realizată.

La început, mă simt rău, sufăr și atunci merg spre medic când nu am altă soluție. La fel, în acest moment omenirea se află în stadiul de acumulare a răului, până când începe să-l dezvăluie prin lipsa de alegere. Și apoi, oamenii vor auzi, în final, ceea ce spunem.

De exemplu, am avut o conferință cu șapte profesori de la Universitatea din Zurich. Am discutat mai mult de o oră, și apoi au trecut încă două ore discutând lucrurile pe care le-au auzit. Ei nu se așteptau la asta deloc. Printre ei, un imam, un sufi, un budist, un catolic și un evreu. Cu toții sunt implicați în cercetarea culturilor și religiilor.

Le-am povestit istoria dezvoltării omenirii și Cabala perioadei lui Avraam până în epoca modernă, am explicat creșterea egoismului, și am descris criza modernă ca o rampă de lansare pentru a sări la un nou grad prin unitate.

Fiecare cuvânt a fost o surpriză pentru ei. Și vorbim despre intelectuali, oameni de știință formați într-o mare universitate, referințe pentru treizeci de institute de cercetare științifică.

Ce se poate spune despre oamenii simpli? Cât timp va dura până când se simt atât de rău și vor să audă despre cauza sa? Nu este vorba despre cât de inteligenți suntem. Nu suntem inteligenți; mesajul nostru este pur și simplu contrar naturii umane. Asta-i întreaga problemă.

Deci, este mult de muncă în fața noastră. Pe de o parte, avem nevoie de răbdare și perseverență. Trebuie să adunăm toate eforturile noastre și vom reuși.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 24.06.2011, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este atât de important să se studieze Cabala într-un grup și nu singur acasă?

Răspuns: Această opțiune este posibilă. Puteți merge pe Internet și primi toate informațiile; întreaga arhivă este deschisă pentru voi, plină de fișiere video, audio și text. Sigur, puteți rămâne acasă și studia Cabala pentru voi, dar cum o realizați în practică?

Dacă o persoană vrea să devină un expert, trebuie să treacă prin experiența practică. Imaginează-ți un șef care învață cum să pregătească diferite feluri de mâncare din cărți, dar nu vede niciodată un castravete sau o roșie și așa mai departe. Ce tip de bucătar-șef ar fi?

Cum puteți pune în aplicare înțelepciunea Cabala voi singuri? Nu ar rezulta nimic. Trebuie să o realizați într-un grup cu prieteni pentru că, grație conexiunii corecte între voi, veți începe să simțiți ceea ce este scris în cărți. Totuși, puteți să studiați acasă dar nu veți ajunge nicăieri de acolo, deoarece nu știți ce se studiază.

Există prieteni care studiază acasă și care nu vor să vină la congrese pentru a întâlni alte persoane. Ce le putem spune? Ei nu realizează deloc lecțiile lor. Ei nu simt materia; ei nu descoperă aceeași lume despre care citesc.

Aș putea să spun mult despre acest subiect, dar o persoană trebuie să înțeleagă că înțelepciunea Cabala este înțeleasă doar într-un grup. Toți cabaliștii scriu despre acest subiect.

Dacă o persoană vine la noi pentru lecții și deschide sursele cabalistice, în fiecare dintre ele se vorbește despre asta. Dar ea nu le citește pentru că este prea leneșă. Ea nu le dorește pentru că ar munci împotriva egoului său: să vină la grup, să participe împreună la evenimente, să fie implicată în diseminare, și așa mai departe. Oameni ca ei ne părăsesc și astfel, dezvoltarea lor cabalistică se termină.

Din Tabăra internațională de vară, ”a doua zi”, Lecția 4, 12.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→