Category Archives: Munca spirituala

Întrebări despre munca spirituală —132

272Întrebare: Ce înseamnă că omul creează un gând? La urma urmei, totul este de la Creator.

Răspuns: Gândurile vin de la Creator. Dar le acceptăm, sau nu? Cum le tratăm? Vrem să le realizăm? Aceasta este întrebarea.

Întrebare: Putem, sau ar trebui să învățăm înclinaţia noastră rea să iubească?

Răspuns: Acesta este ceva foarte înalt. Aceasta este o adevărată corectare.

Întrebare: Dacă primesc de la Creator un gând care mă sperie, ce așteaptă Creatorul de la mine, să fiu de acord cu totul sau să-l înlocuiesc cu un gând bun?

Răspuns: Nu știu. Întreabă-L pe Creator.

Întrebare: Putem considera gândirea ca pe un dar de la Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum se naşte și se manifestă răul la nivelul gândirii?

Răspuns: Gândurile, sentimentele și relațiile rele se nasc din înclinații rele. Toate acestea sunt o manifestare a ego-ului.

Din Lecția zilnică de Cabala 15/5/24, Scrierile lui Rabaş – Art.554 – “Puterea gândului”

Când credința obligă la acțiune

261Întrebare: Ce înseamnă că indiferent de starea mea, credința mă va obliga la acțiune?

Răspuns: Când vezi că dacă rămâi inactiv, vei cădea și vei trage pe alții în jos cu tine, atunci asta te obligă să acționezi și să-i susții pe alții.

Întrebare: Cum te ridici și cobori la gradele prietenilor pentru a-i simți în timp ce rămâi la gradul tău?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie să înfăptuieşti toate acțiunile și să te străduieşti ca prietenii tăi să se ridice cu tine și vă veţi uni într-un grad superior comun.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/5/24, Scrierile lui Rabaș – Art.148 – “Credința se numește „acțiune”

e dorințe ar trebui să aduc în grupul de zece?

530Întrebare: Dorinţa mea de a avea mai multă activitate în grupul de zece, mai multe întâlniri sau o acțiune comună, este egoistă?

Răspuns: Nu contează ce fel de dorință ai; această dorință ți-a fost dată de Creator pentru a începe cu ea.

Întrebare: Pot să aduc asta în grupul de zece sau ar trebui să mă abțin și să nu le distrag atenția?

Răspuns: Ar trebui să aduci grupului de zece doar dorințe de dăruire, conexiune și iubire.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.606 – “Cei cu credință puțină”

Întrebări despre munca spirituală —131

281.02Întrebare: Ce înseamnă „cei cu credință puțină”?

Răspuns: „Cei cu credință puțină” înseamnă omul care are puțină credință în Creator.

Întrebare:  Creatorul dorește de la noi o conexiune interioară sinceră cu El. Ne dorim foarte mult acest lucru. Dar de ce nu ne permite Creatorul să o împlinim?

Răspuns: El îți permite să faci asta, dar El ridică diverse obstacole, astfel încât să te conectezi cu El și mai puternic.

Întrebare:  Gândurile noastre sunt și rugăciuni. De ce este considerat mai bine să-ți șoptești gândurile?

Răspuns: Pentru că atunci omul se aude pe sine.

Întrebare:  Care este diferența în răspunsul Creatorului la rugăciunea unui om atunci când el cere dintr-o stare de recunoaștere a răului, față de atunci când cere dintr-o stare care nu este încă împlinit?

Răspuns: Dacă te întorci către Creator dintr-o stare neîmplinită, El practic nu răspunde sau El răspunde cu stări călăuzitoare, astfel încât în ​​cele din urmă să înțelegi ce vrea El de la tine.

Întrebare:  Avem dreptul să schimbăm ceva în lume sau doar să dăruim?

Răspuns: Doar să dăruieşti.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.606 – “Cei cu credință puțină”

Ce dă dorința de a urca?

233Întrebare: Credeam că credinţă deasupra raţiunii duce la o ascensiune.

Răspuns: Desigur, așa stau lucrurile.

Întrebare: Atunci cum înțelege omul că credința mai presus de rațiune este posibilă numai în urcări?

Răspuns: Când te străduiești să te înalți, ai credință mai presus de rațiune. În primul rând, există o ascensiune, apoi credința, nu invers.

Întrebare: Urcarea depinde de noi, sau punem doar intenție și efort și atunci Creatorul ne ridică?

Răspuns: Da.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.129-“Cunoaștere și credință”

Esența furiei

622.01Întrebare: Care este esența furiei? Ce este această manifestare?

Răspuns: Furia este egoism necontrolat. Absoarbe multe acțiuni și emoții negative care duc la pierderea autocontrolului.

Întrebare: Are rost să împărtășim această stare în cadrul grupului de zece și să cerem ajutor în munca practică?

Răspuns: Da, este foarte benefic.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/5/24, Scrierile lui Rabaş – Art.554 –“ Puterea gândului”

Întrebări despre munca spirituală—127

228Întrebare: Este recunoașterea răului o parte necesară a credinţei mai presus de raÎiune?

Răspuns: Este necesar pentru că toți suntem răi.

Întrebare: De unde vin intenţiile corecte? Din rațiune sau credință mai presus de rațiune?

Răspuns: Din lumina Creatorului.

Întrebare: Cum mă pot împiedica să critic comportamentul aparent nedemn al unui vecin?

Răspuns: Trebuie doar să te oprești din a-i critica pe ceilalți. Este inacceptabil.

Întrebare: În grupul de zece ne unim, ne sprijinim unii pe alții și simțim o mare plăcere, dar nu îl asociem cu Creatorul. Este greu să-L menții tot timpul în atenţie. Cum Îi întoarcem această plăcere?

Răspuns: Trebuie să vă conectați pe voi înșivă cu Creatorul, cu plăcerea și cu toate celelalte elemente ale acestei conexiuni. Veţi vedea că în felul acesta totul va fi ușor de făcut, ușor.

Întrebare: Ce ne ajută să ne ridicăm deasupra răului, astfel încât Creatorul să ne onoreze cu bunătate?

Răspuns: Trebuie să dorim cu sinceritate să ne ridicăm deasupra răului, iar Creatorul ne va ajuta.

Întrebare: Ce este această forță care dezvăluie răul? Eu revelez răul sau Creatorul?

Răspuns: Creatorul, Lumina Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/05/24, Scrierile lui Rabaş – Art.68 – “Ordinea muncii”

Un suflet împărțit în jumătate

423.01Întrebare: De ce simțim că există niște oameni buni și răi și fapte în afara noastră?

Răspuns: Aceasta este percepţia noastră internă și externă a realității, deoarece totul în interior ne este înfățișat ca fiind bun, al nostru, iar totul în exterior este dăunător, rău, străin.

Întrebare: De regulă omul, indiferent de ceea ce face, se poate justifica întotdeauna. Dar cum îi putem justifica pe acei „ticăloși” pe care îi vedem în afară?

Răspuns: Ar trebui să descoperiți că sunteți voi. Prin înțelegere, reflecție și apoi prin corectarea cu ajutorul societății din jur, până la punctul în care începi să percepi lumea așa.

Întrebare: Deseori vorbiţi despre lume ca parte a dvs., dar în același timp uneori spuneţi: „Ei, ei, ei…”. Ce vreţi să spuneţi prin „ei”?

Răspuns: Sunt gândurile, calitățile și sentimentele mele pe care le percep ca fiind în afara mea. Adică acestea sunt gândurile mele, dar nu sunt de acord cu ele.

Întrebare: Le tratați ca pe factori externi?

Răspuns: Desigur! Cum altfel?

Întrebare: În acest caz, care este sarcina ta? Pentru a schimba aceste calități?

Răspuns: Lucrând asupra ta, fă ca aceste calități să le simţi pozitive, iar apoi, în această măsură vor deveni ale mele, în simţirea mea explicită. Iar în măsura în care nu le simt clar ca ale mele, îmi vor părea exterioare.

A fi în lumea spirituală înseamnă că simt atât calități rele, cât și bune, și în general, întreaga lume există în mine, și în același timp în afara mea. Această dualitate mă ajută să mă corectez mai repede și să simt întreaga lume ca întregul meu interior personal, ca cele zece Sfirot  ale sufletului meu. Și nu există nimic decât acest suflet și tot ceea ce percep sunt toate părțile lui.

Întrebare: Cât de des observați progrese în schimbarea percepției dvs.?

Răspuns: Acest progres este start-stop, impulsiv, lucru care poate fi comparat cu un tigru înainte de un salt: mai întâi se leagănă, apoi sare, apoi se leagănă și sare din nou. Și de fiecare dată când sari, realizarea este atinsă, includerea unei zone suplimentare, presupusa fostă externă.

Studiem în Cabala că sufletul a fost împărțit în părți interne și externe: Galgalta veEynaimAHAP. Sau în rădăcină-suflet-corp (Şoreş-Neşama-Guf), pe care omul le simte în sine, și la haine și structuri, adică clădirile și lumea (Levuş-Heichal), pe care le simte în afara lui.

Din KabTV „Am primit un apel. Lumea așa cum nu o cunoaştem” 12/1/12

Contrar cunoașterii

41.01Întrebare: Cum putem simți că acum ne influențează credinţa deasupra raţiunii și că ne scoate din stările de josnicie?

Răspuns: Tu ai cunoaștere, dar mergi împotriva ei prin puterea credinței, contrar cunoașterii tale. Așa mergi înainte.

Dacă încerci să unești inimile, înseamnă că în ele există credință. Ori de câte ori există o șansă, trebuie să realegeți punctul de credință mai presus de rațiune și să avansați de acolo.

Întrebare: Cum putem acționa correct, deasupra cunoașterii privind lumea material, și este nevoie să căutăm echilibrul?

Răspuns: Nu este nevoie. Doar decuplați-vă de lumea materială ori de câte ori puteți. Angajați-vă în chestiuni spirituale, și dacă este necesar întoarceți-vă la material.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/5/24, Scrierile lui Rabaș – Art.148-“Credinţa se numește ‘acțiune’”

Trăiţi într-o dublă realitate

910Întrebare: Cum ridicăm importanța diseminării?

Răspuns: Conform importanței, a ceea ce este determinant, cauza sau efectul.

Deoarece oricare dintre acțiunile noastre poate fi efectuată numai sub influența luminii, mai întâi trebuie să avem grijă de sursa luminii, cum să o trezim și cum să o direcționăm corect. Pentru a face acest lucru, trebuie să plasăm obiectul care trebuie să fie influențat de lumină, în faţa luminii.

Prin ce ar trebui să fie îndreptat spre lumină? Prin lume, prin grup, atunci omul va fi îndreptat spre acțiunea dăruirii, iar lumina îi va veni din partea opusă.

Chestiunea este că aici, nu funcționează totul așa cum ni se pare în lumea noastră (ni se pare doar), că noi suntem cauza și apoi vine efectul. Dimpotrivă, când tu devii cauza corectă efectul îți vine de sus, lumina, și vezi că de fapt ea în sine a fost cauza.

Este la fel cum am percepe corect evenimentele, începem să schimbăm cauza și efectul între ele.

Să spunem că un glonț zboară spre o fereastră. Înainte ca glonțul să ajungă la ea, sticla se sparge deja, deoarece sticla trebuie să se spargă; în lumea noastră are loc o astfel de acțiune, care o face să se spargă.

Întrebare: Cum efectuezi în mod constant această analiză? La urma urmei, este în continuă schimbare.

Răspuns: Trăiesc în ea. Am în mod constant o dublă realitate, pentru că lucrez în ea și văd cum depinde de calitățile mele (nu este nimic obiectiv aici), până când transfer totul din acțiunile mele, din calitățile mele către partea Creatorului, care lucrează cu mine la început și la sfârșit.

Adică începutul acțiunii este în El. Procesul acțiunii depinde de modul în care se va desfășura în mine, de cât de mult sunt conectat cu Creatorul. Sfârșitul acțiunii stă tot în El. Deci, începutul și sfârșitul sunt clar definite. Nu pot simţi decât starea intermediară: fie mai aproape de Creator, fie mai aproape de creație.

Din KabTV „Am primit un apel. Cum să schimbi lumea în bine?” 23/1/12