Drum lung spre Templu, partea a doua
Descoperirea lui Avram
Vechiul Babilon este o stare specială a umanității care a fost înghesuit într-un teritoriu foarte compact între două râuri. Era o civilizație bine dezvoltată care a existat acum 3500 de ani.
Babilonienii erau atât de interconectați că începuseră să simtă respingerea unii față de alții, ca și cum oamenii erau prieteni buni dacă păstrau o anumită distanță, dar dacă se aflau aproape începeau imediat să se certe. Până la urmă, suntem egoiști și nu putem sta prea aproape unii de alții și suntem obligați să ne îndepărtăm.
Babilonieinii au descoperit fenomenul Turnului Babel. Egoismul uman creștea ca un turn spre înalt, separându-le astfel până la punctul în care ura a cresct între ei și nu le-a permis să se înțeleagă între ei astfel încât au simțit ca și cum vorbeau limbi diferite.
Nu au știut ce să facă într-o situație atât de critică. Atunci, un om înțelept, Avram, a venit cu o soluție. Avram era un preot. El a făcut și vândut idoli babilonieni. Babilonienii erau păgâni și se închinau copacilor, pietrelor ș.a.m.d. Ei au zeificat toate forțele naturii.
Erau mulți preoți în Babilon, dar Avram era foarte cunoscut printre ei pentru că era fiul lui Terah, Marele Preot, care era un cleric cu o influență foarte mare.
Avram a analizat situația din Babilon și și-a dat seama că umanitatea a fost obligată să ajungă la o asemenea conexiune în care starea lor de criză să fie revelată, așa cum s-a văzut prin imensul lor egoism.
După această fază, erau doar două căi posibile: fie să se îndepărteze și mai mult, fie să se ridice deasupra egoismului. Într-adevăr, scopul naturii nu este să separe oamenii ci să-i ridice deasupra egoismului.
Ridicarea deascupra egoismului duce rasa umană într-un nou stadiu de dezvoltare. Pentru asta, trebuie să ne combinăm puterile, dorințele, gândurile și abilitățile. Conexiunea dintre noi deschide o rețea de legături care scot la lumină într-un final forța naturii care ne guvernează.
Egoismul nostru este doar o forță negativă a naturii. Dacă, în ciuda lui, ne continuăm eforturile de a ne uni, vom dezvălui două sisteme opuse care trebuie să se amestece: o dorință de a primi și puterea de a dărui, ură și dragoste, respingere și atracție.
Dacă ne continuăm eforturile, încă fără succes, de a împăca aceste două sisteme, vom înțelege dintr-o dată că este un fel de conexiune între ele. Forța care integrează aceste două sisteme complet opuse și le face un întreg se numește forța superioară. Descoperirea a fost făcută de Avram când a revelat forța generală a naturii.
Va urma…
De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015
Povestea începe cu Adam
Atunci când spionii culeg fructe din valea lui Eshkol, trei uriaşi care trăiau în Hebron au venit la ei. Aceştia erau Ahiman, Sheshai şi Talmai, cei trei fii ai lui Anak, cel mai mare dintre uriaşi. Ei erau tot ce a mai rămas din vechi uriaşi, care s-au născut după generaţia potopului. Când uriaşii s-au apropiat foarte mult, toţi spionii au leşinat, mai puţin Joshua şi Caleb… atunci când au văzut că spionii care au leşinat zăceau pe pământ, i-au trezit. Au spus:” Vedem că aţi venit aici să tăiaţi copacii pe care noi îi venerăm şi să ne spargeţi statuile noastre!”, au urlat uriaşii. „Nu”, au răspuns spionii, şoptind, „Am cules doar nişte fructe.” Uriaşii le-au răspuns ferm: „Plecaţi de aici! Dumnezeul vostru vă va aduce în curând în acest pământ şi apoi voi veţi avea destul timp să ne tăiaţi copacii.” (Din cuvintele din „Midraş Rabba,” Paraşat Şelach)
Întrebare
Tora, „Numerii”, 13.17 – 13.22: Şi Moise i-a trimis să spioneze în afara pământului Canaanului, spunându-le: „Veniţi aici în Sud şi vă urcaţi pe munte şi cercetaţi ce pământ este şi ce popor locuieşte în el; de este tare sau slab, mult la număr sau puţin; şi cum este ţara pe care o locuiesc: bună sau rea, cum sunt oraşele în care trăiesc ei: cu ziduri sau fără ziduri; Cum este pământul: gras sau slab, de sunt pe el copaci sau nu. Fiţi curajoşi şi luaţi din roadele pământului aceluia”. Aceasta se petrecea pe vremea coacerii strugurilor. Şi s-au dus ei şi au cercetat pământul de la pustiul Ţin până la Rehob, care vine lângă intrarea în Hamat. De acolo au trecut în Sud şi au mers până la Hebron; iar Ahiman, Şeşai, şi Talmai, copiii lui Enac, erau acolo. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înaintea oraşului egiptean Ţoan.
Baal HaSulam, „600 000 de suflete”: „Chiar dacă un singur om vine înainte Stăpânului său în totală penitenţă, Regele Mesia va veni imediat.” Asta însemnă că oricine ar fi fost, chiar dacă este doar un singur om într-o generaţie, care a fost recompensat ca el să îşi extindă sufletul, va putea să recompenseze întreaga sa generaţie, deoarece toţi cei care sunt îndatoraţi, scutesc publicul prin sarcina lor, şi el poate face mult rugându-se până când recompensează întreaga generaţie. 
Întrebare