Întrebare: De ce un copil se joacă atât de natural și autentic în timp ce pentru un adult un joc este o minciună?

Răspuns: Se întâmplă astfel pentru că noi adulții ne-am obișnuit să trăim într-o minciună: viața noastră este o minciună și jocul este o minciună. Nu este nimic rău în asta, ci pur și simplu natura noastră. Un joc este mereu o minciună și niciodată adevărul pentru că până la urmă, nu mă joc pe mine însumi ci pe cineva care aș vrea să fiu.

Nu am fi în stare să avansăm fără jocuri. Copiii percep jocul ca pe adevărul absolut și de aceea se dezvoltă și cresc. Dacă ne-am implica într-un joc cu toată inima, asemenea copiilor, nu am fi în stare să-l mai lăsăm și am rămâne în el.

Acesta este de fapt instrumentul pe care îl folosește înțelepciunea Cabala. Mi se spune: Trebuie să-i iubești pe ceilalți, și în această dragoste vei începe să-L simți pe Creator! Aici, ai un grup care este format din 10 oameni; începeți să stabiliți astfel de relații între voi pretinzând că fiecare îi iubește pe ceilalți. Trebuie să creați o asemenea atmosferă între voi astfel încât fiecare dintre voi va dispărea în ea și se va topi în dragostea pentru ceilalți.

Acționez prin intermediul acestei iubiri din nou și din nou, întrocându-mă la ea de o mie de ori pe zi până când sunt cuprins în ea până la punctul în care mă topesc în această dragoste și în această conexiune. Atunci pot ajunge le revelarea Creatorului.

Fiind cuprins în iubire, sunt cuprins în Creator. Acest lucru încetează să mai fie un joc și devine jocul vieții mele. Dar la început mă joc în mod artificial: mă prefac că-i iubesc pe prieteni și că mă anulez în fața lor fără a avea dorința de a face asta. Mă oblig pe mine însumi și mă conving că trebuie să joc această iubire, altfel nu o simt deloc.

Dar dintr-o dată resimt un sentiment cald. Ceilalți mă influențează oferind un exemplu pentru mine prin atitudinea lor iubitoare; văd că ei sunt loiali acestei iubiri și mă simt rușinat că nu le pot înapoia aceeași dragoste. Mă critic și am remușcări mereu și încă o dată mă forțez să-i iubesc pe ceilalți.

Dar când mă anulez în acest fel, încep brusc să văd că toate obiectele corporale din jurul meu încep să dispară: masa, scaunele și pereții. Toate dispar din percepția mea și numai un singur lucru rămâne – iubirea pe care o simt. Și eu dispar. Devin sclavul acestui sentiment de iubire, și nu mai rămâne nimic decât acest sentiment care îmi este exterior din moment ce eul dispare.

Eul meu este egoul meu, care dispare, și atunci încep să simt cum forța superioară, Creatorul, umple totul. Asta se întâmplă pentru că m-am anulat pe mine și acum pot să-L simt pe El. Mi-am anulat egoismul și am primit calitatea forței superioare, atributul dăruirii, și acesta este un joc adevărat.

De pe KabTV, Capitole din Tora cu Shmuel Vilozni, 02.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înțelesul spiritual pentru pământul meu?

Răspuns: Pământul meu este o dorință pe care trebuie să o corectez. Una pe care nu o pot corecta singur, ci numai în unitate cu ceilalți.

Ceilalți sunt parte din sufletul meu care îmi par străini și care se găsesc aparent în afara mea. Așa că relaționez cu ei ca și cum nu există sau sunt departe de mine.

Și pot să relaționez în mod diferit înțelegând că ei sunt în interiorul meu; acestea sunt caracteristicile mele personale care sunt proiectate în afara mea de mintea mea pentru a face posibil să muncesc în mod reciproc cu ei, mai liber și mai mult, și pot să văd caracteristicile mele și pe cele ale lor ca fiind opuse.

Dacă înțeleg că ele sunt carcateristicile mele, pot să le accept. Dar dacă îmi pare că ele se găsesc în altcineva, atunci nu sunt gata să accept sau să mă apropii de această persoană. Deci o astfel de viziune a caractersticilor mele interioare sub forma a miliarde de oameni mă ajută să-mi amplific toate neclaritățile, contradicțiile și erorile ca sub o lupă.

Astfel, mă pot corecta pe mine însumi pentru că dacă persoana se află în afara mea, simt cele mai mici discrepanțe dintre noi și nu mă înșel! Dar dacă se află în interiorul meu, atunci sunt gata să fiu de acord cu tot și nu mă corectez niciodată. Astfel îmi văd interiorul în afară sub forma tuturor oamenilor din jurul meu.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 13.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, 1:20 – 1:27: Și  fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.

Fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.

Fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.

Fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.

Acest fragment vorbește despre particulele sparte ale sufletului care se adună într-un singur suflet general.

Lumina Superioară intră în mica particulă spirituală și aduce în această particulă toată puterea și energia ei care cuprinde întregul univers, toate lumile, tot ceea ce Creatorul a dat ființei create și astfel o sparge în bucăți. Spargerea simbolizează revelarea egoismului enorm din interiorul ei și acesta se numește păcatul lui Adam.

Acum o imensă dorință egoistă este revelată în mica particulă care a explodat în miliarde de părți, ceea ce este egal Luminii Superioare infinite. Când Lumina intră în particulă, îi transferă întreaga ei măreție într-o formă opusă, într-o formă de ajutor. Acum trebuie să schimbăm toate marile atribute egoiste în atributul Luminii potrivit conexiunii și unității noastre.

Dar nu ne întoarcem la mica particulă; mai degrabă, ne conectăm și suntem acoperiți de Lumina Superioară. Este ca și cum ne-am îmbrăca în această particulă așa cum șarpele se încolăcește în jurul prăzii sale.

Trebuie să înțelegem că toate atributele, toate conexiunile reciproce, tot ce trebuie să descoperim, este separat într-o formă perfect clară și toate au locul lor propriu. Acestea sunt legile fizice clare care se bazează pe corelarea între Lumină și dorință, între Creator și atributul care este opus Lui. Totul trebuie păstrat într-o perfectă claritate, și de aceea este spus: analizează dacă faci calculele corect, dacă ai trecut prin anumite stări, dacă ești la un anumit nivel spiritual, și dacă l-ai perceput în interiorul tău.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 17.12.2014

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, 8 : 4: Sfeşnicul era de aur bătut; atât piciorul, cât şi florile lui erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după forma pe care i-o arătase Domnul.

Întrebare: De ce este sfeșnicul făcut dintr-o singură bucată de aur?

Răspuns: Crearea sfeșnicului din aur pur înseamnă transformarea egoului pur în atributul opus pentru a da și a dărui Lumină.

În același timp, bucata de aur bătut trebuie să fie întreagă și nu poate fi făcută din mai multe părți pentru că trebuie să ajungem la o stare în care tot egoismul nostru, întreaga noastră natură, să devină atributul iubirii și dăruirii.

De aceea acest fragment săptămânal din Tora se numește Beha’alotcha, adică atunci când urci la Lumină.

Rabash spunea că termenul sfeșnic se referă la corpul cuiva, și atunci când Lumina Creatorului este îmbrăcată în el, o persoană este iluminată ca un sfeșnic. Totuși, întrebarea este cum corpul unei persoane poate purta Lumina Superioară din moment ce este o diferență atât de mare între atributele Luminii și vase, care reprezintă corpul unei persoane. Când vorbim despre corp, ne referim la egoism.

El spune și că dificultatea în crearea unui vas se numește deficiență, și apoi umplerea pentru această deficiență poate intra în el. Dar dacă o persoană nu are nicio deficiență, nu există loc pentru umplerea care vine ca răspuns la deficiență, numită ajutor de sus.

Astfel, este clar că o persoană nu poate acționa fără deficiențe pentru că nu există loc pentru umplerea deficiențelor.

Deficiențele care ne sunt date reprezintă ajutor de sus. Fără ele, o persoană nu va cere nimic, și dorința pentru corectare nu se va aprinde în ea. Trebuie să procesăm toate dificultățile din interiorul nostru din nou și să le folosim ca material pentru iluminare.

Rolul nostru este să simțim că totul se naște de la Creator, dar trebuie să schimbăm totul în direcția bună și să îl plasăm corect în interiorul nostru. În același timp, o persoană este într-o stare de confuzie totală, temeri, griji și alte imagini.

Asta înseamnă că este ridicat la un nivel unde este asemănătoare unei ramuri în bătaia vântului, și nu poate să-și găsească drumul. Acesta este doar punctul de început unde este construit și transformat într-un sfeșnic. Atunci când egoismul ei este îmblânzit, procesul de creare începe. Aceasta este tranziția dificilă către atributul dăruirii.

Totuși, în același timp, atunci când găsim conexiunea cu Creatorul, devine o plăcere, o mântuire de șarpele nostru interior, de tot ceea ce urâm.

Cu alte cuvinte, trebuie să urâm ceea ce este în interiorul nostru, mai mult decât durerea, și apoi nu o vom mai simți. Astfel, puterea intenției noastre și a tânjirii după scop trebuie să fie mai mare decât durerea pe care o simțim pentru că totul este măsurat potrivit aceluiași parametru: forța atracției (forța dăruirii).

Dacă forța atracției față de scop etse mai mare decât forța durerii (forța respingerii), nu vom mai simți forța durerii.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Potrivit înțelepciunii Cabala, fiecare persoană percepe realitatea în propriul ei mod?

Răspuns: Toți am fost creați cu 5 simțuri: văz, auz, gust, miros și tactil. Cu ajutorul lor absorbim informații și în interiorul nostru sunt modelate într-o formă ca un fel de realitate. Dacă am avea alte caracteristici, atunci am percepe realitatea în mod diferit. Atunci când înțelepciunea Cabala ne dezvoltă, începe să ne arate că realitatea este relativă.

Și aici chiar ne apropiem de teoria lui Einstein care vorbește despre realitate ca fiind relativă, că timpul, mișcarea și spațiul sunt termeni relativi. Apoi începem să înțelegem ce s-a întâmplat la momentul creării universului: la început nu era spațiu, apoi s-a format; a început să fie umplut, mișcarea a apărut în el, și astfel timpul a fost creat.

Noi am evoluat ca rezultat al acestor condiții: timp, mișcare și spațiu.

Contrar fizicienilor care studiază aceste concepte prin observațiile și cercetările lor asupra realității înconjurătoare, în Cabala ajungem la ele prin căutare interioară.

Începem să simțim cum percepțiile de timp, mișcare și spațiu se schimbă în noi și cât de mult pot fi schimbate. Se dovedește că realitatea noastră este relativă și depinde de cel care o percepe. O persoană percepe realitatea potrivit caracteristicilor ei.

Asta înseamnă că nu privim același film. Fiecare este impresionat în felul lui, și fiecare vede un alt film. Aici începe domeniul în care numai cei care intră în lumea spirituală înțeleg despre ce este vorba.

Întrebare: Când intri în lumea spirituală, vezi același film pe care îl vede și altcineva?

Răspuns: Nu. Fiecare are o altă lume; fiecare are o altă putere superioară pe care o numim Creator și astfel, fiecare diferă în percepția lumii și a Creatorului, a forțelor care mișcă întreaga peliculă.

Întrebare: Care este diferența între o persoană obișnuită și cei care studiază Cabala în termeni de percepție a realității?

Răspuns: O persoană medie percepe realitatea numai cu cele cinci simțuri corporale. De aceea, depinde foarte mult de corp și înțelege că dacă moare corpul, totul dispare.

Dar asta nu este valabil pentru cabaliști. Ei percep realitatea într-un sistem suplimentar paralel, adică ceea ce dezvoltă în interiorul lor. Acest sistem se numește suflet, care are și el 5 simțuri: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut.

Cu acest sistem percepem realitatea pe care o putem schimba, spre deosebire de realitatea minerală a lumii noastre, care ascunde schimbările astfel încât un copil mic și un adult văd același lucru. În timp ce realitatea care este percepută cu cele 5 simțuri suplimentare, se mișcă și este schimbătoare, ca vântul față de obiectele fără viață, și de accea este numită realitatea spirituală (spiritual – Ruchnit, de la cuvântul vânt – Ruach)

Întrebare: Cei care se află în interiorul sistemului spiritual văd același lucru?

Răspuns: Nu. Fiecare vede potrivit stării lui, nivelului său. Dar este clar că pentru toți este revelată o singură realitatea, numai că fiecare o percepe, vede și simte în felul lui. Dar atunci când se dezvoltă în această realitate potrivit celor 125 de nivele, fiecare persoană la fiecare nivel descoperă aceeași realitate pe care cei care trec prin acest nivel o descoperă.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu există cuvinte în spiritualitate, cum își împărtășesc cabaliștii unii altora ceea ce dobândesc, și cum scriu cărți?

Răspuns: Cabaliștii folosesc ceea ce noi numim limbajul ramurilor. Lumea spirituală este rădăcina și de la ea percepem unele urme corporale cu simțurile noastre corporale care se numesc ramură.

Astfel, putem descrie fenomene spirituale chiar în limbajul nostru, folosind cuvintele acestei lumi, pentru că există un rezultat, o ramură în lumea corporală pentru tot ceea ce există în lumea spirituală.

Să presupunem că noi suntem doi cabaliști. Cum îți pot spune despre lumea spirituală dacă conștiința și dobândirea spirituale sunt personale? Simt o anumită imagine, o formă, o lume mare, o realitate infinită care mi se arată prin toate simțurile, în fiecare direcție, pe fiecare axă, și tu simți și tu ceva. Cum putem comunica și să împărtășim impresiile noastre?

Soluția este să fim de fapt aici în lumea noastră, în corpurile noastre. Acesta este modul în care ne putem folosi corpurile pentru a comunica unii cu alții pentru a scrie cărți și pentru a împărtăși informația chiar prin indicii sau printr-o privire. Acesta este modul în care folosim limbajul nostru corporal.

În lumea spirituală de exemplu, sunt forțe numite un scaun, o masă, o ceașcă, aer, un perete, o fereastră, și așa mai departe.

Folosim aceste nume în lumea noastră, dar folosindu-le, ne referim la esența interioară a conceptului din lumea spirituală. Spun fereastră, dar mă refer la o fereastră care există în lumea spirituală, iar tu înțelegi la ce fereastră mă refer. Spun fereastra este deschisă și tu înțelegi care este sensul unei ferestre deschise în lumea spirituală, deși îți împărtășesc ideea folosind cuvinte corporale.

Așa vorbesc cabaliștii și astfel scriu cărți. Acesta se numește limbajul ramurilor care este acceptat de toți cabaliștii. Acesta este limbajul în care este scrisă Tora, dar oamenii obișnuiți nu știu deoarece cabaliștii l-au scris pentru a vorbi unii cu alții despre lumea spirituală, în timp ce oamenii cred că este vorba despre lumea noastră. Acesta este secretul Torei.

Întrebare: Atunci când citești cărți de Cabala, cuvintele nu îți spun nimic decât dacă le înțelegi dublul sens.

Răspuns: Așa este. Citesc doar niște cuvinte pentru că înțeleg limba, dar nu înțeleg mai mult decât cineva care nu știe ebraică. Mai mult, dacă o persoană știe ebraică, este chiar mai bine pentru că atunci nu este derutată și nu-și imaginează diferite lucruri despre lumea noastră.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poporul lui Israel trbuie să arate că singurul lucru care face ca o persoană să fie un Adam (om) este calitatea unității interioare cu alții. Asta înseamnă că tot ce este exterior, adică civilizație, tehnologie, trebuie să-și piardă valoarea în ochii noștri?

Răspuns: Există o întreagă colecție de legi care se află la baza existenței poporului nostru. Ele au fost stabilite de Avram acum 3500 de ani. Dacă începem să le implementăm, totul va fi bine, și dacă nu, mai întâi și cel mai mult va fi rău pentru noi și apoi, pentru întreaga lume.

Într-o lume în care trăiesc 8 miliarde de aomeni, noi suntem grupul acela mic care hotărăște starea întregii umanități, și umanitatea începe treptat să înțeleagă și să simtă asta în mod inconștient.

Dacă umanitatea vrea sau nu, în orice caz, va încerca să rezolve problema, și problema este asta: dacă ne comportăm incorect și devenim sursa suferinței lor, atunci noi trebuie să fim distruși.

Ce am face în locul oricui dacă ar fi ceva care ne-ar aduce durere în inimi? Am încerca să anihilăm acel ceva!

Deci, nu este nimic nenatural în legătură cu cei ca Hitler, Arafat, Ahmadinejad care ajung să domine. Fără îndoială, vor continua să apară mereu atâta timp cât noi ne comportăm astfel!

Întrebare: Asta înseamnă că noi trebuie să suferim?

Răspuns: Trebuie să suferim pentru că nu am ajuns la unitate, și astfel facem întreaga lume să sufere. Mai mult, prin comportamentul nostru, ridicăm și aducem durere la un nivel mai înalt.

Întrebare: Deci, în ce fel ne ajută antisemitismul dacă nu ne aduce la unitate adevărată?

Răspuns: Ne duce spre unitate. Sub presiunea lui, fără alegere, începem să ne apropiem. Totuși, este doar o unitate preliminară, obligatorie pentru a îmblânzi presiunea de sus, având în vedere că noi trebuie să ajungem la o înțelegere a procesului când începem în mod voluntar să ne apropiem!

Este imperativ pentru noi, pentru binele nostru, pentru că altfel nu suntem un popor. Terbuie să începem să ne unim pentru că astfel aducem bine lumii, inclusiv unitate. Devenim o lumină pentru națiuni.

De pe KabTV, Ultima generație, 14.06.2015

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Israel, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, 10:1:3: Creatorul i-a spus lui Moise: Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut; trebuie să le folosești pentru a chema adunarea și pentru a anunța plecarea taberelor. Când vor suna trâmbițele, întreaga adunare se va aduna la tine, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Aurul este o dorință de a primi și argintul este o dorință de a dărui. De aceea, sunetul trâmbițelor de argint care cheamă la conexiune este potrivit pentru oameni.

Să suni trâmbița înseamnă să se adune toare atributele unei persoane și să se unească. Problema nu este corectarea unui atribut, ci conectarea lor. Cel mai important lucru este conectarea lor într-un singur cadru, într-o singură dorință unificată.

Poți să-ți imaginezi să încerci să aduni și să pui laolaltă un corp uman potrivit celulelor, atomilor, și chiar potrivit AND-ului și ARN-ului și așa mai departe, o sumă fără sfârșit de conexiuni reciproce și munca lor reciprocă? Este imposibil să creezi un astfel de sistem!

Noi, pe de altă parte, trebuie să facem asta! Trebuie să creăm materie care trăiește din dorințele noastre moarte, din materia fără viață, în același fel în care s-a întâmplat cu miliarde de ani în urmă înainte ca procesul evolutiv să înceapă, când vegetalul a apărut de la niveul naturii minerale și apoi nivelul animat și apoi omul. Trebuie să adunăm tot și să-l legăm împreună astfel încât să se nască o dorință plină de viață, una care poate fi în Templu, ceea ce înseamnă într-un oarecare contact cu Creatorul în asemănare și să-I fie egală.

Întrebare: De ce este scris Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut…

Răspuns: Trebuie să fie o singură dorință care este unică și unită, mai ales dacă este dată de sus. Nu avem niciun drept să o spargem. Creatorul este unul și, de aceea, tot ce se naște din El și coboară de la El este dat tuturor ca un întreg.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este o ascensiune deasupra egoismului logică pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Ce se înțelege printr-o persoană obișnuită sau una neobișnuită ? Astăzi, o persoană obișnuită este de o sută de ori mai dezvoltată decât un înțelept de acum două mii de ani. Așa că, termenul “obișnuit” este relativ. În orice caz, toți trebuie să ajungem într-o stare unde e nevoie să ne ridicăm deasupra egoismului care ne ține în această mică lume solicitându-ne să ne gândim doar la noi, așadar limitându-ne posibilitățiile.

Prin dezvoltarea sa constantă, egoismul ne conduce într-o criză. Astăzi, milioane de oameni – în special în națiuni dezvoltate – o simt, și este simțită la nivel societal și la nivelul producției.

Dacă încă nu este simțită în națiuni mai puțin dezvoltate, atunci este doar o chestiune de timp ca întrepătrunderea în umanitate  să se întâmple foarte rapid. În cele din urmă, toată lumea o va simți, inclusiv cei mai obișnuiți oameni.

Ei o să înțeleagă că să exiști în cadrul naturii egoiste prezente înseamnă să fii un sclav setărilor care sunt impuse pentru tine, toate tipurile de tendințe, mode, etc. Ei o să înceapă să simtă că acel sentiment de lipsă de libertate depinde de creșterea egoismului lor. Pană la urmă, cu dezvoltarea se dezvăluie cât este de limitată și că este doar sclavia umană.

Baal HaSulam a comparat ieșirea din egoism cu viața unui vierme într-o ridiche. Simte cât de amară și întunecată este lumea, și atunci când se târăște afară, dintr-o dată vede o lume complet diferită, strălucitoare. Dar ce îl motivează să iasă din ridiche? Este ego-ul în curs de dezvoltare care funcționează ca propriul său antreprenor de pompe funebre. Ridichea amară reprezintă suferința care îl împinge afară din această lume închisă.

Noi nu mai putem rămâne aici și trebuie să ieșim pentru că este un program al naturii noastre; starea noastră finală există inițial, doar trebuie să o descoperim în noi. Asta depinde de unitățile interioare care se îndreaptă spre dezvoltarea dorințelor noastre, conexiunilor dintre noi.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Libera alegere, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La Stiri (din ScienceDaily) “O descoperire care ar putea sa duca la dezvoltarea de noi tratamente pentru dependenta de alcool” – Cercetatorii de la Academia Sahlgrenska din Gothenburg au descoperit un nou mecanism cerebral implicat in dependenta de alcool, care implica hormonul stomacal numit grelina. Atunci cand actiunile grelinei in creier sunt blocate, efectele alcoolului asupra sistemului [neurologic] de recompensare sunt reduse. Este o descoperire importanta, care ar putea duce la dezvoltarea de noi terapii pentru dependente de genul dependentei de alcool.

La Stiri (de la HealthDay): “O varianta a unei gene are legatura cu gradul de severitate al alcoolismului” – O variatie a unei gene ar putea explica de ce unii oameni sunt mai dependenti de alcool decat altii.

Comentariul meu: Exista un sistem care preceda genele sau parintii si care defineste toate inclinatiile “bune” sau “rele” ale fiecarei persoane. Adjectivele sunt intre ghilimele, pentru ca totul este conform “planului”; noi trebuie doar sa ne corectam, prin educatie, la orice etapa a vietii (prin intermediul parintilor si al societatii, din copilarie si in continuare, tot restul vietii). Asta face Cabala pentru fiinta umana, deoarece Cabala modifica genele omenesti! Nu educatia face acest lucru, ci, prin studiul Cabalei, este atrasa forta [Luminii] Ohr Makif, care modifica natura omeneasca.

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→