Lumina emana din Est, pentru ca de acolo răsare soarele. De acolo vine vântul de est, cel mai nociv dintre toate vânturile. Din vest vine zapada, grindina, căldura, înghețul și ploile abundente
Sudul, o sursă de binecuvântare de rouă și de ploaie. Este sursa de roua binecuvântata și de ploaie. Din nord este trimis „întunericul” și forțele malitioase.
(Tora, „Bamidbar”)
Amplasarea steagurilor din campurile evreilor corespunde celor patru laturi ale Luminii.

Un sistem unificat numit sufletul comun este format din douăsprezece părți (cele douăsprezece triburi), care se referă la și sunt conectate unele cu altele, în conformitate cu cele patru laturi ale lumii care semnifica cele patru părți – Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut.
Și steagurile trebuie să stea in opozitie:
Bina – Hochma
Malchut – Zeir Anpin

Fiecare parte este formata din 3 linii, un total de 12 parti (12 triburi). Amplasarea lor reprezintă asocierea vasului sufletului comun.

Tora specifică sub ce steag trebuie să fie fiecare. Steagul simbolizează scopul privat al fiecărui camp, care are propriile caracteristici și proprietăți. Prin urmare, singurul scop comun este exprimat în ele într-un accent ușor diferit, dintr-un unghi diferit.

De exemplu, un corp uman este format din mai multe organe. Fiecare în felul sau simte mișcările corpului, il susține, etc. În același fel, datorită varietății de proprietăți și a modului în care se conecteaza între ele, proprietățile forței generale, Creatorul, sunt aratate.
Proprietatea daruirii apare ca urmare a uriaselor diferențe egoiste. Daruirea este absolut ca si dragostea unei mame: Fă ce vrei; Încă te iubesc.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 24/12/14

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vise spulberate

În acea perioadă au vrut să introducă prin forță comunismul în Rusia, sau să conducă prin metode dictatoriale în America de Sud, Cuba și Spania. 

Dar, un vis este un vis. De fapt, este corect și bun, pentru că a mers împotrivă egoului; într-un fel sau altul, oamenii tânjeau la echilibru, drepturi egale, etc. Deci, în principiu, țările dezvoltate au înțeles că ele trebuie să satisfacă,  măcar parțial, această aspirație a populației.

Capitalismul de astăzi deja a început să se scufunde, să se deterioreze și să își arate sfârșitul. Capitalismul este o fază necesară în evoluția egoului, unde, cu toată puterea noastră, fiecare dintre noi se străduiește să ia pentru el, și carezultat, noi suntem într-un impas.

Se poate că una sau două generații au trăit în prosperitate, dar cu asta s-a terminat visul american. Și acum, America, și alte țări cu un ego dezvoltat, vor degrada mai mult și mai mult. Astăzi, nu mai există nici măcar acel comunism denaturat pe care au încercat să îl stabilească în Uniunea Sovietică.

Va continua

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Numeri, 5 – 5.7: Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis „Spune fiilor lui Israel: Dacă un bărbat sau o femeie va face vreun păcat faţă de un om, şi prin aceasta vă păcătui împotriva Domnului şi va fi vinovat sufletul acela, Să-şi mărturisească păcatul ce a făcut şi să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit şi să mai adauge la aceea a cincea parte şi să dea aceluia faţă de care a păcătuit.

Întrebare:  Ce înseamnă ”vă păcătui împotriva Domnului”?

Răspuns: A comite un păcat înaintea Domnului înseamnă să te iubești pe tine mai mult decât pe Creator. Creatorul nu are nicio formă. Este atributul iubirii care trebuie să pornească din fiecare dintre noi și să umple golul dintre noi. Dacă iubesc pe cineva, toate gândurile și intențiile mele sunt ațintite la bunăstarea lui sau a ei, iar asta se numește iubirea pentru ceilalți. Dar dacă în loc de iubire mă scufund deodată în iubire egoistă, adică în loc să cultiv iubire generală reciprocă dintre noi, încep să mă gândesc la mine.

Iubirea Creatorului este iubirea atributului dăruirii. Dar dacă întorc spatele acestui atribut, înseamnă că mă iubesc în mod definitiv pe mine. Asta se numește păcat. Nu există cale de mijloc în natură: este fie plus fie minus, fie în acea direcție fie invers.. Nu există altă cale! De aceea, dacă nu ești conectat la acest atribut, înseamnă că ești în mod clar conectat la tine însuți. Aceasta este iubirea simplă umană, la nivel corporal.

De fapt, iubesc sentimentul pe care o anumită persoană sau o anumită mâncare sau muzică îl trezește în mine, acest sentiment mă umple. Noi, pe de altă parte, ne referim la iubire ca la un atribut, o stare spirituală! O persoană normală nu poate înțelege că, chiar dacă același lucru se întâmplă în lumea noastră, nu îl simțim. Nu îl înțelegem și nu descoperim aceste posibilități în noi.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterne” din 21.05.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Timpul este o opțiune egoistă internă, personală, psihologică, este diferența între timpul când vreau ceva și atunci când realizez dorința. Simt că timpul este întotdeauna o lipsă de mulțumire.

Dacă ar fi să primesc imediat ceea ce vreau, de îndată ce o vreau – dacă dorința s-ar realiza dintr-odată – nu aș simți timpul. Asta se numește a fi deasupra timpului. De exemplu, dacă primirea dorinței se face cu viteză infinită, timpul se apropie de zero.

Întreaga noastră natură există deasupra vitezei luminii, și toate procesele sunt limitate. De aceea avem timpul. De fapt, timpul, viteza și distanța au legătură între ele.

Teoretic, dacă am putea primi ceea ce dorim dintr-odată, nu am simți timpul.

Atunci când ajung la o stare în care timpul este egal cu zero – adică viteza infinită și distanța redusă la zero – s-ar transforma spațiul într-un punct? Când pot să fac o acțiune și imediat să o fac, în același moment în care vreau să o fac? Este posibil numai în acțiunea dăruirii, care depinde de mine.

Dacă trecem de la conexiunea curentă dintre noi, în care fiecare persoană primește de la alta, într-o asemenea comunicare în care fiecare persoană dăruie una alteia și poate dărui – are ceva de dăruit iar altcineva are dorința de a primi – atunci nu am simți timpul.

Timpul este un obicei. Este un parametru pur psihologi, și asta vorbind științific.

În esență, de ce avem nevoie dacă vorbim despre implementarea reală a vieții, despre managementul corect al timpului care ne este dat? Trebuie să știm cum să obținem acțiunea de dăruire pură, prin care ne ridicăm la nivelul în care existăm în afara timpului, spațiului și mișcării.

Într-adevăr, dacă timpul este egal cu zero, nu există mișcare și spațiu. Totul este localizat în același loc, la același punct. Putem atinge această stare, dacă ne schimbăm atitudinea de la primire la dăruire.

Din emisiunea de pe Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mai devreme sau mai târziu, omenirea trebuie să devină o societate fericită. 

Oricum, la asta se poate ajunge doar prin suferință, sau prin conștiință.

Calea conștiintei este o investigare a stării noastre finale, dând posibilitatea să o plănuim, cu alte cuvinte, să găsim cum să devenim că ea. Atunci, nu vom mai avea nevoie de niciun „băț” care să ne conducă spre fericire.

Cum facem asta? Starea finală a întregii naturi este să se aducă pe sine la o armonie absolută și echilibru, deci, oamenii trebuie să se perceapă pe ei înșiși în locul identic, devenind ca natura, un sistem absolut echilibrat.

Dar, până acum, suntem pe calea suferinței; simți tu însuți asta. Ce ne oprește?

În natură, sunt două forțe opuse, care tind la echilibru. Pentru fiecare eveniment pozitiv sau negativ, există opusul corespunzător: plus – minus, nord – sud, etc. Legile combinațiilor lor sunt formulele pe care le studiem în fizică (materia neanimata), în botanică (materia vegetală) și în zoologie (materia animată).

Și totuși, încă nu înțelegem omul. Avem o insuficiență cunoaștere și posibilitate, pentru că, atunci când studiem natură stărilor de evoluție anterioare (neanimat, vegetal, animat), noi o cercetăm de sus în jos, de la un nivel mai înalt. Dacă suntem la același nivel cu ceea ce trebuie să  cercetăm, atunci noi înșine nu putem spune nimic despre el, pentru că ne aflăm la același nivel. Așa că, facem greșeli, datorită relației noastre cu obiectul cercetat de noi.

Ca să ne cunoaștem natura, trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt, și asta este imposibil. Noi învățam un pic de psihologie, dar asta nu poate fi numită știință, pentru că știință este studiul naturii la toate nivelurile, de sus în jos. Deci, nivelul uman ne este inaccesibil. Noi nu ne cunoaștem pe noi înșine.

Aici avem sprijinul Înțelepciunii Cabala, care explică felul cum cineva poate să se ridice la nivelul următor, și să cerceteze nivelul nostru de acolo. Studiind Cabala înainte de a ne ridica la nivelul următor, numit Adam (Om) sau „cel vorbitor”, noi putem descoperi cine este cu adevărat omul, și cum să atingă acel nivel.

Conform Înțelepciunii Cabala, calea de a ajunge la următorul nivel, auto-cercetându-ne de acolo, și începând să ne comportam corect în lumea noastră, este auto-educația. Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm la un nou nivel senzorial, spiritual al relațiilor și comunității, care este definit de simplă condiție: „Iubește-ți prietenul că pe tine însuți!”

Această propoziție vorbește despre legea de existența a întregii omeniri, ca o singură entitate. Când cineva începe să se apropie de această stare, va fi clar că acesta este adevăratul comunism, la care oamenii au visat cândva.

Va continuă

Din „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există câteodată sentimentul că este dificil de folosit timpul, că îl pierdem. Ce ar trebuie să evităm, pentru a nu pierde timpul?

Răspuns: Întregul univers constă din două forțe, forța dăruirii și cea a primirii, plus și minus. Trăim cu toți în forța primirii, de aceea suntem limitați.

Cât putem primi ceva de la cineva? Nu sunt capabil să primesc liber din anumite surse, așa cum aș dori. Poate un copil răsfățat, al cărui părinți îl iubesc u o iubire absolută, îi pot dărui tot ce îți dorește, dar opțiunile lor sunt limitate.

Dara dacă dorința mea crește și sunt într-o societate în care toată lumea este ca mine, atunci nu suntem în stare să ne împlinim dorințele. De aceea, oameni se aruncă în droguri, devin depresivi și așa mai departe, pentru că nu se pot împlini.

Forța primirii este foarte limitată, dar forța dăruirii nu. Într-adevăr, poți dărui fără limite. ”Dacă aș beneficia de o stare de dispoziție bună și un simț al vieții, aș dărui bucuros”.

Problema noastră este că suntem organizați în așa fel încât primim plăcere din primire și nu din dăruire. Numai dacă dărui copiilor tăi, rudelor, celor iubiți, atunci apare plăcerea din dăruire. Cu cât dărui, cu atât ne bucurăm mai mult. Avem numai câteva exemple de acest fel, dar acestea sunt limitate în timp și nu cresc în intensitate din dăruirea plăcerii.

Aici, putem continua să explorăm. Cum ar fi viața dacă o organizăm nu prin forța primirii, ci prin forța dăruirii? Dacă toți ne-am naște cu ea sau am dezvolt-o și am trăi în această paradigmă, atunci nu ar fi limitată în timp.

Am simți timpul în mod diferit – nu cu sensul unei constante lipse de împlinier, atunci când simt timpul între ceea ce vreau și atunci când primesc ce am vrut. Din contra, timpul se va reduce la zero, măsurat între atunci când vreau să dăruiesc și când dăruiesc.

Dacă pot dărui și am ceva care să dăruiesc, atunci nu am timp. Simțul timpului dispare. Atunci nu mai vorbim despre timp, ci despre acțiune. În alte cuvinte, lăsăm timpul în afară. Aceasta este statuat în fizica modernă și în cea mai mare parte a psihologiei, în psihologia dăruirii și nu a primirii.

Din emisiunea de pa Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Genele spirituale ale poporului evreu

Întrebare: De ce evreii, în special, țin întotdeauna la ideea revoluționară de a deveni o singură familie?

Răspuns: Este natural ca această idee era foarte apropiată evreilor, când au ieșit din Zonă de așezare din Rusia. Ei au simțit că li se deschide o nouă fereastră pentru a dispărea prin ea, și fără niciun regret, ei și-au abandonat credința, pentru că îi depășea; ea nu le dădea răspuns la nicio întrebare, și îi obligă să păstreze orbi ce era scris în cărțile lor de legi religioase. Ei nu au vrut să trăiască în exil (în sate izolate), așa că revoluția însemna pentru ei libertate, și au început să se integreze activ în ea.

În afară de asta, o dorință ardea în ei, să aducă întreagă omenire la o societate fericită, pentru că această dorință este latentă în caracterul evreiesc. Cu toate acestea, este îngropată sub multe alte straturi egoiste, care sunt tipice încăpățânării poporului evreu. Rezultă că, pe de o parte, egoul evreilor țintește spre convergență, ajutor reciproc, și colaborare între ei. Pe de altă parte, însă, el țintește spre opusul complet: competiție, îmbogățire, și separare.

În principiu, un caracter bipolar le este tipic, un caracter  foarte ascuțit în manifestarea lui pozitivă și negativă, pentru că pe o perioadă de 1500 de ani, din zilele lui Avraam, până la distrugerea celui de al doilea templu, Beit HaMikdash,  evreii au trăit conform legii: „Iubește-ți prietenul că pe tine însuți.” După aceea, au căzut din acest nivel de iubire reciprocă, în ură.

Ei au păstrat impresii din cunoașterea celor două niveluri, așa că ei nu s-au odihnit și nu au ascuns asta în ei. Ei au păstrat impresii din cunoașterea celor două niveluri, ca să fie neliniștiți și în contradictoriu înlăuntrul lor. După cum se spune: „Oriunde sunt doi evrei, sunt patru opinii”, și așa este într-adevăr.  Toate acestea derivă din trecutul lor.

Când le vine vreo idee care se potrivește cel puțin uneia dintre cele două direcții, fie că împlinirea egoistă sau cea altruistă (comunistă), ei sar și plonjează în ea, mai întâi cu capul.

Așa a fost și în Rusia, când s-au grăbit să înființeze comunismul, pentru a aduce întreagă omenire la fericire. Nu s-au gândit la nimic altceva. Până la urmă, în acele timpuri, distrugerea, foametea, tifusul, terorismul și huliganismul, au izbucnit în Rusia. Cine își putea imagina să se îmbogățească pe spatele altora, în astfel de condiții, iar apoi să întoarcă totul într-o altă direcție? Nu se putea!

Dar, a apărut aici o contradicție între cei care erau atrași și tentați de luminoasele fețe ale comuniștilor, și cei care au crezut că acest lucru trebuie să fie ținut sub o observație precisă. La final, Stalin și micul lui grup au căpătat puterea, pentru că oamenii le erau mai apropiați, și îi înțelegeau mai bine decât ideile lui Trotsky și adepții lui, pe care au încercat să le realizeze în interiorul maselor.

În orice caz, îl înțelegem pe Marx, pentru că el a explicat că înființarea comunismului cere o cercetare continuă. Nu trebuie să ne uităm la teoria lui prin prismă oportunistului, care a denaturat-o și a pregătit terenul pentru o revoluție fără nicio bază, pentru că Marx a explicat că o țara că Rusia, conform evoluției ei sociale, nu se adecva pentru realizarea nici celui mai mic pas în direcția societății comuniste.

Întrebare: Când vorbim despre procesul general al evoluției umane și rolul poporului evreu în asta,  înțelegem că nu există coincidențe. Totul se întâmplă natural. Evreii din Rusia imediat au acceptat ideea comunismului, și s-au dezrădăcinat înspre ea, și departe de religie, care de fapt nu le-a permis să se autorealizeze pentru 2000 de ani.

Răspuns: Zonă de așezare din Rusia nu le-a dat evreilor posibilitatea să se autorealizeze. În afară de asta, imaginea generală a religiei care a început să evolueze deja din mijlocul secolului, și-a jucat partea ei acolo. Egoul nostru a început să crească și să se ridice deasupra opiniei acceptate de toți despre Dumnezeu, iad, și răi. Nu mai era posibil omului să rămână primitiv, subjugându-se unei astfel de vieți, pentru un paradis anume din viață viitoare. Egoismul în creștere, nu i-a permis să acționeze astfel! A atras omul în tot felul de direcții, rupându-l în bucăți: în industrie, comerț, artă și cultură, peste tot unde era posibil!

Evreii nu au avut o așa posibilitate pentru că au fost la comandă Țarului, privind Zonă de așezare, iar când, deodată, toate aceste legi au picat, s-a eliberat tot iadul imediat.

Va continua

Filed under: Antisemitism, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Prefață la Înțelepciunea Cabalei, punctul 25: Astfel, atâta timp cât nu toate cele cinci Kelim KHB TM au crescut în Partzuf, Luminile nu sunt în locurile desemnate. În plus, acestea sunt în relație inversă: în absența Kli-ului de Malchut, Lumina Yechida este absentă, iar atunci când cele două Kelim, TM, lipsesc, Yechida și Haya sunt absente acolo, etc. Acest lucru este așa, deoarece în Kelim, cele mai mari apar în primul rând, și luminile, care sunt ultimele sunt de fapt primele care au intrat.

Ordinea inversă dintre Lumini și vase este foarte confuză. Conform acestui ordin, cu cât mai mult vom avansa, cu atât în mai mare întuneric vom intra. Aceasta este pentru că avem nevoie de vase groase pentru a descoperi Lumini mai mari și mai puternice. Prin urmare, avem nevoie de mai mult sprijin din partea grupului și trebuie să participăm la lecții în mod regulat, ceea ce înseamnă să mă susțină cu puteri mai mari decât înainte.

De obicei, am avansa mai mult, cu cât am înțelege și am simţi mai mult, și mai multe am descoperi, dar în același timp, ne găsim în mare întuneric, deoarece acesta este modul în care aceasta este întotdeauna: Luminile au mare nevoie de vase groase. Veți găsi, de asemenea, că fiecare nouă lumină reintră numai în Kli-ul de Keter. Acest lucru este așa, deoarece receptorul trebuie să primească în cel mai pur Kli al său, Kli-ul de Keter. Din acest motiv, la primirea fiecărei lumini noi, Luminile care sunt deja îmbrăcate în Partzuf trebuie să coboare un grad de la locul lor. De exemplu, atunci când Lumina Ruach intră, Lumina Nefesh trebuie să coboare de la Kli-ul  de Keter la Kli-ul de Hochma …

Noi trebuie să facem un efort suplimentar în vasul în care descoperim întunericul spre corectarea acestuia. Astfel, vasul de Hochma se adaugă la vasul de Keter, iar apoi Lumina Nefesh, care a fost, în vasul de Keter coboară vasul de Hochma și Lumina Ruach intră în vasul de Keter. Diferența dintre Lumina  de Nefesh si Lumina Ruach este foarte mare. Este o lume nouă, o nouă realizare, un nou sentiment care nu a fost simțit înainte. Percepția realității este modernizată de fiecare dată. Realitatea pare nouă și diferită.

Forţa Superioară este revelată mai mult în unele forme noi, și în lume, vasul general, pare nou. Fiecare undă de șoc în lumea spirituală cheama o schimbare în întregul sistem integral, și este, prin urmare, foarte semnificativ dacă unul este în Nefesh de Keter or în Ruach de Keter.

Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/23/14, Scrisorile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ființa creată este ca o dorință de a se bucura ca ceva creat din nimic, care se dezvoltă de la rădăcină sub influența Luminii. Dacă dorința este pasivă, ceea ce înseamnă că nu doreşte să se dezvolte spre Lumină și seamănă cu ea, forțele de lumină se dezvoltă așa cum s-a întâmplat în cele patru faze ale Luminii Directe.

După aceea, dorința devine înclinația de dezvoltare, ceea ce înseamnă că se limitează și construiește un Masach (ecran) și crește ca urmare a propriei inițiativă. Dezvoltarea dorinţei de a se bucura se referă la achiziționarea de Masach.

Problema este că dorința noastră, cu care trebuie să urcăm de la partea de jos a acestei lumi mai sus este foarte mică. Suntem impresionaţi de faptul că aceasta este aprinsă pentru a atinge obiectivul de creare, forța superioară, dar aceasta este o primă impresie care dispare rapid.

Apoi, putem continua doar ca urmare a unui obicei, o  rutină, datorită faptului că am stabilit cadre corporale care ne susţin si ne obligă. Cu toate acestea, acest lucru crește de fapt dorința noastră și vasul nostru.

Noi trebuie să fim înarmaţi cu o dorință care se potrivește cu același nivel la care dorim să ne ridicăm pentru a ajunge la prima revelație și în scopul de a descoperi fiecare nou nivel, în general. Unde putem obține o astfel de dorință? Este doar din Lumina care operează în noi! Lumina influenţează dorinţa, care este ceva din nimic, ca un mic punct negru, ca un nucleu mic care se dezvoltă.

Acest lucru înseamnă că problema este cum să atragă influența Luminii. Dacă aş atrage Lumina la mine, înseamnă că „am să mă trezesc în zori.” Lumina care influenţează dorinţa mea de a se bucura invocă un sentiment de întuneric în ea. Cu toate acestea, am discerne pentru ca vasul să primească revelarea Luminii pe care o doresc pentru a ilumina întunericul ca lumina.

Acesta este motivul pentru care am cerut ca dorința mea să crească și să aștept ca Lumina să mă influențeze. Nu-mi pasă de fazele care mă vor duce acolo, și dacă rămân în dorința mea de a mă bucura sau de a dobândi o dorinţă de a dărui, atâta timp cât aş avansa aş atrage influenţa Luminii pentru mine. Acest lucru înseamnă că am trezit  zorii pentru mine și ridic MAN, în conformitate cu care se realizează acțiunea.

Acest proces este numit „timp de accelerare” (Achishena). Dacă nu pot trezi influenţa Luminii asupra mea pentru a crește dorința mea, se dezvoltă în mod natural, în timpul său (Beito). Lumina nu mă afectează in nici un caz, dar, pentru că aceste modificări sunt dorite de mine, mi-au adus suferințe. Eu nu sunt fericit cu întunericul care este revelat pentru mine.

Eu nu pot vedea viitorul vasului pentru revelarea Luminii în el. Acest mod de dezvoltare este de dorit de Creator, precum și de oameni. Cu toate acestea, noi încă avansăm dacă suntem  pe calea Luminii sau pe calea suferinţei. Prin urmare, atunci când Avraam a văzut viitorul bun, care a fost pregătit pentru omenire, pentru tot Babilonul, pentru dorinţa mică, care trebuia să fie umplută cu Lumina Infinitului care este de 620 de ori mai mare – a întrebat, „de unde vom aduce vasele și dorințele? „.

Este aşa pentru că este imposibil să primim răsplata promisă a Creatorului  fără o dorință corectată. Apoi, Creatorul l-a calmat prin a-i spune, „Nu vă faceți griji. Această dorință va creşte de 620 de ori mai mult  în timpul celor 400 de ani de exil în Egipt. „Acest lucru înseamnă că, pe drum, oamenii vor trece printr-o perioadă în care primesc o dorință mare, fie fără tragere de inimă sau cu timp accelerat, și atunci vor începe să lucreze cu El pentru a dărui.

Astăzi, totul este deschis și clar, iar fazele la care trebuie să fim supuşi sunt bine înțelese. Trebuie să ne asigurăm că avem influența dreaptă a mediului, care va fi ca o seră pentru noi pentrucă va grăbi creșterea dorinţei mare în noi pentru revelarea Creatorului.

Din pregătirea pentru Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/14

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu sunt evreu din naștere. Voi putea să obțin înțelepciunea Cabala? Presupun că încep să devin evreu în măsura în care Lumina vine lângă mine, în sens spiritual, desigur, dar este doar o presupunere.
Răspuns: Ai dreptate. Un evreu este cineva care simte că tânjește să transceadă această lume și să ajungă în lumea superioară (se numește superioară deoarece nu operează conform proprietății de primire, conform cu egoismul ci în conformitate cu atributul dăruirii). Rădăcina cuvântului ”transcede” – ”Ever” în ebraică, provine din aceeași rădăcină ca ”Ivrit” – ”Ebraică”, un evreu.

Cuvântul ”evreu” – ”Yehudi” provine din cuvântul ”unitate” – ”Yichud”. Cuvântul ”Israel” provine din cuvintele ”Yașar – El”, ceea ce înseamnă direct către Creator. Totul depinde numai la ce tânjește o persoană. Evreii nu sunt o națiune ci un grup ideologic de oameni. Acesta este motivul pentru care oricine poate fi un evreu!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→