Cele patru legiuni corespund celor patru legiuni de îngeri. Legiunea lui Iuda a reprezentat legiunea cerească condusă de îngerul Gabriel.

Îngerii sunt forțe ale naturii. Dacă, de exemplu, noi lăsăm să cadă un pahar cu apa în aer, va pică pe pământ, ceea ce înseamnă că există un înger care atrage acest pahar la pământ.

Când noi integrăm totul conform cu ce ne porunceșteTora, putem descoperi cele patru forțe care mențin un om în corectă integrare între ele. Rezultatul conexiunii corecte între toate cele 12 triburi ale poporului lui Israel, este revelația celor patru forțe majore: Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut, cei patru îngeri, cei patru piloni care au ținut totul împreună, și ne-au condus înainte într-un mod rigid, dar corect.

Această este o presiune extraordinară, pentru că totul este îndreptat spre evoluția noastră exactă. Legile spirituale nu sunt deloc democratice. Revelația lor obligă pe om să se exercite la o anumită măsură; astfel, fiecare lege este acompaniată de o forță cruntă, și în același timp de corectare. Nu e nicio democrație aici. Democrația este un concept inventat pentru a scăpa de dominarea imperială. Dar o monarhie, sprijinită de cabaliști, este ceea mai bună și sigură.

Lumile spirituale au fost create așa încât să fie doar o singură forță de sus, regele lumii și tot restul este subordonat Lui. Ar trebui să fie la fel și în lumea fizică. Nu văd nicio schimbare pozitivă în lume, de când au dispărut monarhiile. Un rege este responsabil de statul lui și de poporul sau. Ei sunt subiecții lui, deci el se gândește și are grijă de ei. Într-o democrație, statul este jefuit, fiecare politician trage pătură de partea lui, dorind să îi îngroape pe toți ceilalți.

Pe timpul monarhiilor, și conducerea și trezoreria erau mult mai eficiente. Dacă regele avea sprijinul înțelepților, totul era îndreptat spre beneficiul statului. Toți regii din Iudeea au avut de partea lor un consiliu de înțelepți, Sanhedrin. În afară de asta, tot timpul au existat profeți care i-au binecuvântat pe ei și pe stat. Putem cîți despre asta în „Cartea regilor”.

Când noi vorbim despre rădăcini spirituale care sunt împlinite în lumea noastră, noi trebuie să menționam că regele trebuia să păstreze anumite legi, pentru că deasupra lui era Creatorul. Rutină regelui corespundea  nivelului lui spiritual. Multă muncă!

Regele David descrie realizările lui în „Psalmi”, iar Regele Solomon, în „Cântarea cântărilor”. „Cântarea cântărilor” este cea mai sfântă carte, și este despre unitate, despre iubirea absolută dintre ființele create și Creator. Acestea sunt înaltele niveluri spirituale în care se aflau regii, judecătorii, și profeții.

În ciudă ierarhiei rigide, oamenii care nu erau preoți sau Leviți, puțeau și ei să fie membrii din Sanhedrin. Toți trebuiau să ajungă la o singură decizie, nu printr-un vot democratic, ci prin concesii reciproce, ceea ce este o atitudine total diferită față de lume.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 24/12/14

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Emblemele brodate ale celor patru steaguri principale, conform celor patru creaturi terestre care au înconjurat Tronul Măreției Cerești:

1. Imaginea umană la picioarele Tronului, corespunde steagului lui Reuben brodat cu plante ale căror rădăcini se aseamănă la exterior cu o ființă umană.
2. Exteriorul unui leu sub Tron, este o replică a steagului lui Yehuda, cu un leu descris pe el.
3. Steagul lui Efraim brodat cu un taur, corespunde imaginii cerești a taurului.
4. Vulturul brodat pe steagul lui Dan, se aseamănă cu imaginea vulturului de la Tron.

Spiritualitatea este o lume a forțelor. Astfel, cele patru embleme de pe steaguri, simbolizează calități spirituale: Hesed, Gvura, Tifferet, și Yesod.

Când aceste forțe interacționează și influențează egoul, fiecare forță demonstrează anumite proprietăți. Egoul, în sine, nu are nicio formă, și nu vrea altceva decât să primească. Dar, atunci când calitatea dăruirii și a iubirii îl influențează, egoul își manifestă impulsurile lui egoiste.

Astfel, imaginea unui leu sau fața unui vultur, etc., semnifica stările la care cineva poate ajunge, dacă el este gata să devină o unealtă a manifestării proprietăților Creatorului. Asta indică un nivel calitativ foarte înalt, pentru că fața animalului se transformă în fața unui om – Adam, (care se aseamănă cu Creatorul).

Fața omului, cafața soarelui, emană energie când atinge starea de dăruire.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 24/12/14

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Până la urmă calea suferinţei este ca un copil obraznic care este chelfănit până când spune că vrea să studieze. Vrei? Te rog, începe. El face un pas înainte și din nou nu vrea așa că trebuie să fie bătut din nou până când spune că el vrea și avansează din nou.

Aceasta este calea suferinței care are o perioadă posterioară si una anterioară în fiecare fază. În partea posterioară primim mari suferințe până la moarte și războaie, iar apoi, neavând de ales, suntem de acord și facem un pas înainte a cărui  dimensiune este determinat de suferințele pe care le primim. Acest lucru ne dă suficient combustibil pentru a ne face să ne dorim să scăpăm, iar acest lucru este modul în care avansăm.

Evadarea în suferință este calea rea. Noi avansăm, dar este foarte greu pentru că primim lovituri de la fiecare punct de-a lungul vieţii până când în cele din urmă avansăm, în ciuda lenei și a încăpățânării noastre,  scăpând de suferințe.

Loviturile devin din ce în ce mai concentrate şi, eventual, vom începe să simţim că nu este suficient pentru a scăpa pur și simplu. Am primit deja atât de multe lovituri, aşa ca de ce nu mă mișc? De ce sunt atât de prost şi încăpăţinat? Când voi învăța vreodată?

Aceasta este ceea ce cred mulți oameni că se întâmplă în aceste zile, când se uită la planeta noastră și vedem cum ni se ruinează viețile , de ce ne batem, ne luptăm, și ne urîm unii pe alții? Cum putem scăpa de toate astea?

Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a face un pas înainte. Avansarea noastră trebuie sa fie spre atingerea unui obiectiv, nu să scăpăm de lovituri ca animalele care fug. Trebuie să știm calea, să înțeleagem de ce a fost dată pentru noi și în ce scop, în scopul de a avansa ca ființe umane.

Aceasta înseamnă că pe lângă forța care ne împinge de la spate prin suferințe, trebuie să dezvoltăm o forță care ne va trage mai departe, prin aprecierea iubirii, dăruire, adeziune, integritate, și măreția Creatorului. Dacă nu avem această forță nu vom fi capabili să ne mișcăm și nu vom fi capabili de a scăpa de suferință. Ele vor deveni din ce în ce mai mari, în scopul de a nu ne obliga pur și simplu să scapăm de ele, dar pentru a atinge măreția scopului.

Nu ar trebui să credem că suferința corporală obișnuită în lumea noastră ar ajuta umanitatea să depășească criza. Noi, Bnei Baruch, va trebui să ne apropiem de oameni și să le aratăm calea, astfel încât aceasta va atrage binele. Numai atunci vom putea să avansăm.

Din a 5-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/14/14, scris Baal HaSulam

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Capitolul săptămânal al Torei „Bambidar” ne spune cum a fost construita armata israeliană. Invățăm cum s-au adunat în jurul Tabernacolului și ceea ce a fost afișat pe steagurile fiecărei tabăre, etc.

Aceasta vorbește despre construirea sufletului general: despre forțele, intențiile, și atributele din care este făcut. Structura sufletului general ne amintește de structura unui atom, in care numai acele părți care pot rezista radiațiilor nucleului, radiației daruirii, pot fi aproape de nucleu. Este în conformitate cu principiul prin care taberele se aduna și sunt clasificate.

Se spune că este interzis să te apropii de Tabernacol deoarece poti muri („străinul care se apropie va muri”). Acest lucru înseamnă că vasele tale, dorințele tale, este posibil sa nu reziste, și astfel să devină egoiste, făcându-te să mori spiritual.

Comentariu: Dar toată omenirea acceptă aceste cuvinte ca legi rigide și o amenințare de moarte fizică.

Răspuns: Legile naturii sunt într-adevăr, rigide, deoarece sistemul care guvernează lumea este foarte greu și fără compromisuri, dar toată lumea urmează încă fluxul de bunătate.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 31/12/14

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Este o întreagă discuție în Cartea Zohar, despre cu care literă trebuie să înceapă creația lumii. Până la urmă, s-a hotărât ca prima literă să fie „Bet” (Bereşit, Geneza).

Răspuns: Prima literă este foarte importantă, pentru că ea determină semnificația întregului act al creației.

În articolul „Literele Rabinului Hamnuna Saba” din „Introducere la Cartea Zohar”, este o descriere a „luptei” privind care literă ar trebui să controleze lumea, ca să aducă tot egoismul, toate însușirile opuse Creatorului, la compatibilitate cu El.

Însușirile trebuie să fie opuse una altora, pentru că doar ca rezultat al conflictului dintre forțe pozitive și negative, noi putem să începem studiul și să îl descoperim pe Creator, altfel, este imposibil. Este imposibil să descoperim orice însușire, orice în lume, dacă noi nu avem însușiri opuse Creatorului.

Dar, cum poate fi creat ceva opus Lui? În acest scop, a fost creat egoismul în creștere constantă, ca să fie comparat cu forță pozitivă, iar în contrastul lor, să se compare însușirea ființei create, și însușirea Creatorului, zi și noapte.

Un om trebuie să simtă una și alta, respectiv, și apoi împreună, aceste însușiri sunt opuse una alteia. În timpul acestei comparații, el ori Îl coboară pe Creator la nivelul întunericului, ori ridica întunericul la nivelul Creatorului.

Această muncă o ajută pe ființă creată să descopere Creatorul, prin însușirea opusă Lui, dar nu prin contrast, una împotrivă celuilalt, ca în lumea noastră. O persoană se înaltă și își îmbrăca egoul lui cu însușirile Creatorului, dându-le o formă total egoistă în interior, și opuse Creatorului, în timp ce toate însușirile Lui pozitive sunt relevate în exterior.

Atunci, ființă creată începe să obțină cele două însușiri printr-o singură acțiune, un singur gând, un singur fapt, în același timp. Înălțându-se din lumea noastră, ea însăși începe să construiască întreaga creație.

De aceea se spune că cei drepți construiesc lumi. Ca și cum Creatorul ar fi distrus lumea pe care El a creat-o (ceea ce e într-adevăr așa), și ei au construit-o și recreat-o așa cum unui copil îi este data o jucărie demontată, pentru ca el să învețe să o monteze la loc.

Astfel, o persoană se înaltă trepat la nivelul Creatorului, și devine echivalentă Creatorului. Ea parcurge toate emanațiile, și dobândește toate însușirile Creatorului în tot ce împlinește.

Întrebare: Când vorbești despre o persoană, te referi la o figură unită a omenirii?

Răspuns: Da, ea include toți oamenii; esența corectată din interiorul lor, este conectată într-o singură stare corectă, numită Adam (ființă umană) care se aseamănă Creatorului.

Comentariu: Înțelepciunea Cabala este atât de profundă și de bogată, încât cineva se poate gândi în mod constant cum poate să o stăpânească.

Răspuns: Este imposibil să o facă într-un mod teoretic. Înțelepciunea Cabala nu este o înțelepciune obișnuită, care poate fi învățată de la distanță; nu este un spectacol care poate fi jucat, și astfel simțit. Noi trebuie să penetrăm complet și să fim integrați în această figură, și asta este problema.

Aici, este o aderență absolută la nivelele ridicate, și o persoană își schimbă constant formă, de la un punct întunecat, la o figură luminată a iubirii și a dăruirii complete.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 31/12/14

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru o perioadă de timp, mari cabaliști au trăit în orașele rusești: Baal Shem Tov, Rabinul Nachman din Breslov și alții. Asta a influențat spiritul evreilor ruși?

Răspuns: Fără nicio îndoială, studenții lui Baal Shem Tov au trăit în orice oraș. Baal Shem Tov a început să aplice Înțelepciunea Cabala pe care Ari a descoperit-o în secolul XVI. El a învățat asta pe mulți studenți de Cabala, pe cei care au ajuns la nivelul cel mai înalt al sistemului. Rolul lor era să dea inspirație oamenilor, pentru a se înalta corect, pentru a se stabiliza și pentru a îi îndruma cum să înainteze. Această era ideea de a înapoia spiritul oamenilor, pe care l-au pierdut deja în timpul distrugerii Beit HaMikdash (Templu), când au căzut de la nivelul iubirii reciproce, la ură reciprocă. Așa că s-a aprofundat dorința de a ridica oamenii din nivelul lor egoist al respingerii, la nivelul altruist al iubirii reciproce.

Baal Shem Tov a stabilit ceea ce s-a numit Hassidism, munca de Cabala practică. Dar, e necesar să menționam că Hassidismul de astăzi este mult mai diferit.  Baal Shem Tov a schimbat studiul lui Ari, pentru a îl apropia oamenilor, și pentru a le arata corecția interioară. În acest fel, el a implementat regulă generală a Torei: „Iubește-ți prietenul că pe ține însuți.” Atunci, oamenii erau capabili să iasă din exilul spiritual și cel fizic, pentru că unul e legat de celălalt. Dar, dacă o persoană nu era pregătită pentru salvarea spirituală, ea nu ajungea nici la libertatea fizică.

Deci, pentru două generații, până în secolul XVIII, mișcarea cabalistică numită Hassidism, a prosperat. În fiecare sat și așezare, erau oameni care se ocupau cu atingerea Creatorului, pe baza conexiunii corecte între ei, ceea ce se cere în Tora. Astfel, Iudaismul a devenit spiritual, și au apărut mulți oameni care au devenit profesori. În același timp, au apărut oponenții Hassidismului, dar orice ar fi fost, ambele grupuri au început să înainteze spiritual, iar asta a jucat un rol important în influențarea mediului.

Aproximativ în acea perioadă, au început să apără oamenii oportuniști, care au schimbat totul, și au înlocuit mișcarea cunoscută, astfel încât nu se mai ocupau cu obținerea Torei. În schimb, ei pur și simplu păstrau Mitzvot (porunci) fizice, cu o aspirație interioară ceva mai ridicată, dar, nimic mai mult. Asta înseamnă că Hassidismul a căzut la un nivel inferior. Dar, până la sfârșitul secolului XIX, și în ciudă la toate acestea, mai erau încă mulți cabaliști care au simțit lumea superioară, sistemul de conducere. De aici, ei au învățat pe alții. Asta a influențat foarte puternic spiritul evreilor ruși, și era înrădăcinat în ei pentru totdeauna. Deci, descoperirea continuă a lumii spirituale, descoperirea sufletului, senzația lumii superioare, și întregul sistem de descoperire a Creatorului ca fiind forță superioară a conducerii, au împins și astăzi încă mai împing o mare parte din evreii din Rusia, la adevărată realizare spirituală.

Printre studenții mei de astăzi, este posibil să găsim mulți din fostă Uniune Sovietică, și ruși care încă trăiesc în Rusia. Până și astăzi, potențialul spiritual care a fost implementat în ei de către urmașii lui Baal Shem Tov, încă mai trăiește înlăuntrul lor.

Din „Despre viata noastra”, KabTV, 7/05/15

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora este cea mai populară carte din toate timpurile şi printre toate popoarele. Vorbeşte despre dezvoltarea spirituală a omului şi despre caracteristicile lui interioare.

Privim Tora ca o biografie fascinantă a unor figuri istorice şi nici măcar nu suspectăm că nu ea nu vorbeşte despre subiecte fizice ci despre stările interioare ale omului şi despre stare interioară a întregii umanităţi. Aşadar depinde de noi să lăsăm poveştile ei imaginaţiei scriitorilor şi istoricilor şi să vorbim despre ceea ce spune ea cu adevărat.

Adam – O dorinţă care îl ridică pe om deasupra materialului

Omul se naşte un egoist, trece printr-o lung drum de dezvoltare egoistă, la nivelele mineral, vegetal şi uman, până când, pentru prima dată, acum 5775 de ani, s-a trezit în el nivelul de „om” (Adam), nivelul dezvoltării sale interioare. Nu întâmplător, Adam a fost numit primul om care a perceput lumea spirituală.

În el s-a trezit dorinţa de a obţine un nou nivel, care revelează menirea vieţii, sursa acesteia şi a puterii care a creat universul şi care îl stăpâneşte. Aceasta est o putere pură, care nu este îmbrăcată în imagini corporale.

O persoană, conform structurii sale fizice, simţurilor, minţii şi inimii, este la nivelul animal al dezvoltării. Deodată, apare în ea componenta de „Om”, o dorinţă şi o inteligenţă adiţională, care nu se descoperă sub nicio formă dintr-un aspect exterior. Acestea sunt deja componente spirituale care o diferenţiază faţă de animal. Ele o ridică deasupra substanţei, prin relaţia sa cu creaţia, cu Creatorul, cu menirea vieţii.

Primul Adam a descris realizarea sa în cartea, Sefer Raziel HaMalakh. În continuare, studenţii săi, Cain, Abel şi Seth, au dezvoltat descoperirea sa. Aşa a continuat până la Noe, reprezentând zece generaţii de studenţi ai primului Adam.

Avraam, primul explorator activ al puterii care conduce creaţia

Alte zece generaţii au trecut de la Noe la Avraam, înainte ca umanitatea să ajungă la starea de „Babilon”, care este prima stare în care oamenii au început să se strângă într-un grup. Egoul în creştere a început să le arate cum să muncească între ei, cum să se ajute să descopere relaţiile apropiate care a au fost revelate în opoziţie în om şi între oameni.

Exact în acest timp, în vechiul Babilon, a apărut în unul dintre preoţii religiei, Avraam, fiul lui Terah, dorinţa de a obţine un nivel spiritual înalt. Dacă înaintea lui toţi Cabaliştii au penetrat secretele creaţiei în mod pasiv, Avraam a devenit primul explorator activ care a obţinut el însuşi puterea care stăpâneşte universul.

Acesta a fost un nivel nou de realizarea, el s-a ridicat deasupra egoului său şi a început să muncească activ cu el: Egoul a atins un asemenea nivel în el încât a devenit o forţă reală şi a cooperat cu el. Aşadar, Babilonul înfăţişează conflictul dintre oameni, cearta, dezacordul şi dispersia lor.

Pe acest fundal, Avraam a creat metoda pentru descoperirea creaţiei. Cu toate că Adam este considerat a fi primul cabalist, Avraam este cel care a descoperit studiul care a devenit instrument pentru obţinerea universului şi forţei care îl conduce, Creatorul.

Este imposibil să negăm existenţa acestei forţe, pentru că de fapt, vedem că întreaga creaţie a fost creată conform unui anumit principiu, conform unui anumit program. Se leagă ea însăi şi acţionează într-un imens sistem, conform unei formule pe care nu o înţelegem.

Avraam a început să o investigheze în mod activ, pentru că în acel tip publicul a devenit egoist, adică opoziţia societăţii faţă de această forţă a naturii a făcut posibil ca societatea să exploreze naturaă, Creatorul. Avraam a scris despre descoperirile sale în Cartea Creaţiei (Sefer Yeţira).

Depăşind criza din Babilon

Cu această metodă lansată de Avraam, deoarece spargerea a apărut prima dată ca expresie a indivizilor separaţi, fiecare reprezentând o proprietatea particulară care odată a fost într-o singură dorinţă unificată; acum fiecare dintre noi este un fel de aspect unic al dorinţei generale care a existat atunci.

Dacă vrem să obţinem forţa naturii care a creat dorinţa singulară, putem să o facem numai în măsura conexiunii şi unităţii dintre noi. Atunci când ne conectăm şi ne unim deasupra opoziţiilor şi contradicţiilor, creăm o stare de separare între forţele negative ale divizării noastre şi singura forţă pozitivă din natură. Exact în această opoziţie apare oportunitatea de a clarifica senzaţia a cea ce se întâmplă în noi şi în toată creaţia.

Atunci când Avraam a descoperit asta, el i-a chemat pe babilonieni să se ridice deasupra crizelor pentru că nu este nimic altceva decât descoperirea opoziţiei societăţii faţă de natură. În acelaşi timp, opoziţia creştea.

Există doar două metode pentru a depăşi criza: Fie ne strângem împreună conform metodei lui Avraam, fie ne împrăştiem în toate direcţiile, pentru a nu simţi duşmănia constanţă şi conflictele dintre noi. În acest fel, societatea babiloniană s-a împărţit în două: o parte s-a împrăştiat şi s-a stabilit pe toată suprafaţa pământului, iar a doua parte l-a urmat pe Avraam în pământul lui Israel.

Dacă toate caracteristicile sunt conectate, este natural ca dacă cineva „îşi schimbă locaţia îşi schimbă norocul” (Talmud Yeruşalami. Şabbat 6:9). O forţă particulară a naturii influenţează fiecare parte a Pământului, aşadar cineva care îşi schimbă locaţia în care locuieşte îşi schimbă norocul, soarta. În mod clar, nu trebuie să acceptăm asta în mod ad literam. Dar pe de altă parte, vedem cum atât biologia cât şi geografia influenţează cu adevărat oamenii, manierele şi caracteristicile lor. Şi nu pentru că aşa este pământul, ci pentru că în fiecare punct din spaţiu caracteristicile sunt diferite. Deci Avraam, deoarece a fost condus de o intenţie interioară, şi-a adus discipolii în pământul lui Israel, pentru că a simţit că locul lor era exact acolo.

Dar procesul prin care oamenii au trecut în vechiul Babilon a continuat în pământul lui Israel. Egoul creştea constant şi ei trebuiau să se ridice deasupra lui prin unitatea dintre ei. Nu era nimic nou în metoda care a fost descoperită de Avraam, a fost realizată simplu de aceia care au avut acelaşi punct de vedere, cu un succes mai mare sau mai mic, şi au reuşit să îl realizeze.

Iosif, un nivel care uneşte dorinţele separate

Dezvoltarea şcolii lui lui Avraam a fost continuară de studentul său Isaac, numit „fiul” lui Avraam în Tora. „Fiu” în înţelepciunea Cabala indică succesorul său.

Dar în timpul lui Iacob, au început să apară probleme în realizarea şi implementarea studiului în viaţa însăşi, pentru că unitatea pe care trebuiau să o realizeze era deja la una alt nivel. Iacob este o mică parte din sufletul general (zece Sefirot). Pentru a continua realizarea metodei, a fost necesar să se treacă la nivelul general, Israel, adică zece Sefirot în loc de şase.

Aici, pentru prima dată au văzut că metoda lor nu era suficientă. Nu au ştiut cum să rezolve problema unificării. Între toate opiniile, care sunt numite fiii lui Iacob, şi fratele lor Iosif, au început dispute şi certuri. Iosif credea că este necesar să se unească conform unui principiu particular care era vorba în special de el, pentru că şi numele „Iosif” este derivat din cuvântul „L’Asof”, a te conecta (în ebraică, toate numele au un înţeles intern)

Dar punctul de vedere al lui Iosif a sunat foarte egoist. Fraţii săi nu au fost de acord cu el şi în cele din urmă au ajuns în Egipt, împotriva voinţei lor. În alte cuvinte, dezvoltarea continuă a spiritualităţii i-a adus în starea în care, împotriva voinţei lor, au ajuns sub controlul lui Iosif. Iar pentru a continua ridicarea pe nivelele spirituale, au trebuit să accept conducerea lui.

În Tora, acest lucru este descris în forma conflictului între fraţii, vinderea lui Iosif în Egipt, ajungerea fiilor lui Iacob în Egipt, ş.a.m.d. Dacă traducem asta în limbajul Cabala, atunci vorbeşte despre munca omului cu emoţiile sale interne, dar deja la un nivel mult mai egoist, atunci când este descoperit egoul rigid, distinct şi precis.

Egoul creşte conform a cinci nivele. Dacă ne ridicăm deasupra lor, este posibil să examinăm şi să obţinem singura putere a naturii care este opusă lui, Creatorul. Atunci când fiii lui Iacob au ajung la următorul nivel egoist, ai l-au descoperit ca bun, pentru că Iosif i-a conectat împreună şi ai eu simţit o avansare suficientă. Ceea ce nu erau pregătiţi să facă înainte, au reuşit acum, să se unească între ei şi să lucreze în direcţia obţinerii Creatorului. Aceştia sunt cei şapte ani de plenitudine. Iar împreuna cu asta, au descoperit sistemul în care se aflau.

Egoul, prietenul şi duşmanul nostru

După intrarea în Egipt, încep alte etape care ne aduc mai aproape de ieşirea din el, evadarea din controlul Faraonului, apariţia recunoaşterii că munca noastră este realizată în ego. Realizări ca acestea sunt tipice fiecărui nivel.

Iar asta pentru că a putea să ne ridicăm la următorul nivel care să ne avanseze, avem nevoie să fim atraşi către asta. Deci egoul trebuie să ni se arate bun, imperativ şi necesar pentru avansarea spirituală: intrăm în ea, obţinem un nou nivel cu ajutorul lui, şi creştem. Iar după asta, egoul începe să obţină forme mai dureroase.

Vedem că asta se întâmplă chiar şi în lumea noastră, atunci când prin toate dezvoltările umanităţii până de curând, am crezut că avansarea ne va aduce o viaţă mai bună, un scop corect, relaţii bune şi corecte. Am crezut că sunt metode pentru obţinerea acestui lucru: captialismul, socialismul sau comunismul. Şi am mers mai departe, principalul lucru fiind de a atinge scopul şi fără a da atenţie problemelor apărute împreună cu acesta. În acelaşi timp, o situaţie total diferită a apărut: recunoaştere faptului că avem o natură egoistă şi că nu vom ajunge nicăieri fără auto anulare. Iar în timpul nostru, începem să realizăm şi să înţelegem asta.

La început, egoul ne atrage şi ne seduce, oferindu-ne o împlinirea foarte bună. După asta începem să înţelegem că toate acestea nu sunt pentru noi şi chiar ne fac rău. Şi despre asta se vorbeşte în Tora, că am construit nişte oraşe frumoase pentru Faraon, Pithom şi Ramses, toate acestea pentru ego şi, de fapt, ne-am săpat un mormânt pentru noi înşine prin asta. Ele se numesc oraşe periculoase, în ceea ce priveşte obţinerea Creatoului, pentru că egoul ne poate îngropa într-o asemenea măsură în care este imposibil să mai ieşi de sub el.

Când egoul începe să ne atragă, fugim după el. Totul din această lume este al nostru, al nostru. După aceea, omul moare fără să ia nimic cu el. Aşa se petrec lucrurile generaţie după generaţie şi gradual, umanitatea începe să înţeleagă că această fugă este dăunătoare pentru că duce la distanţare, depresie şi autodistrgere. Lipsa scopului, apariţia în noi a întrebării legate de menirea vieţii, ucide avansarea egoistă şi ne duce într-o apatie adâncă.

La sfârşitul dezvoltării, egoul trebuie să ne arate o recompensă: Ce am obţinut? Unde se termină această cursă? Unde sunt fructele muncii noastre? Atunci când mergem un pic mai sus cu dorinţa egoistă, ne uităm deja la tot într-un mod complet diferit. Tot ce există la nivel fizic pare gol şi nefolositor omului. Se pare că se ridică deasupra stării sale animale şi înţelege că totul este fals: nu este clar de ce viaţa a fost pierdută.

Aşadar este spus că Faraonul simbolizează egoul printre copiii lui Israel, adică aceia care au o nevoie şi sunt conduşi către descoperirea menirii vieţii, scopului existenţei, Creatorul. Deoarece egoul creşte constant şi nevoia de a vedea rezultate creşte în mod clar, omul nu mai poate fi satisfăcut numai cu realizări mici, pentru că el nu există pentru totdeauna şi are nevoie de o creştere deasupra materialului. Începe să înţeleagă că toate acestea sunt abia un joc de copiii şi că, în cele din urmă, la fel ca toată lumea, va muri. Viaţa a trecut şi apoi ce urmează?

Egoul ne ajută să decodăm, să rezolvăm, să vedem, să înţelegem şi să simţim lipsa rezultatului drumului nostru, de la început. Vedem că era „visului american”, goana după profit, a trecut şi acum nimeni nu mai are nevoie de lux. Oamenii au evoluat deasupra acestui lucru; nu mai poţi să îi constrângi să fugă la fel ca un hamster într-o roată, să cumpere noi şi noi împliniri corporale.

Umanitatea începe să înţeleagă asta; deci astăzi, un strat de ego care este imens în calitate şi mic în cantitate apare şi pune întrebarea despre menirea vieţii. Împinge umanitatea către depresie, droguri, teroarea şi crimă, pentru a suprima întrebarea despre menirea vieţii, sau cel puţin pentru a găsi un răspuns parţial la ea. Gradual, din ce în ce mai mulţi oameni încep să fie interesaţi de răspunsul cabalist la această întrebare.

În timpul lor, această problemă i-a adus pe studenţii lui Avraam în Egipt, la acea stare care a început să trezească egoul în ei, care se opune Creatorului, pentru că numai atunci când erau scufundaţi în ego este posibil să descoperim această forţă. Deci exilul Egiptean şi ieşirea din Egipt devind pietre de fundaţie pentru dezvoltarea spirituală a personei şi a umantităţii. Pe baza exemplului micului grup al lui Avraam, care a fost aruncat sub controlul egoului numit „Faraon”, este posibil să înţelegem ce se aşteaptă pentru toată umanitatea, deoarece chiar şi astăzi ne aflăm în aceaşi situaţie. Acesta este motivul pentru care atunci când deschidem Tora este imposibil să uităm importanţa sa extremă pentru timpurile noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 02.04. 2015 Lecţie pe subiectul „Diseminarea Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Torah - Un comentariu →

Întrebare: Cum reacționați la faptul că organizația dumneavoastră este uneori numită sectă? O sectă este ceva aflat de obicei în afara acceptului general. Cu alte cuvinte, iudaismul prezintă anumite lucruri într-un fel, în timp ce dumneavoastră le explicați într-un mod complet diferit. Cei care reprezintă iudaismul ortodox sunt foarte frustrați de acest lucru.

Răspuns: Natural, aceia care sunt angajați în Cabala sunt cercetați de ochiul atent al iudaismului tradițional. Până la urmă, până când evreii nu au fost expulzați, nu a existat ceva numit iudaism în sine fiindcă poporul nostru a urmărit legea cea mai mare a existenței „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”și acum, trebuie să ne întoarcem la asta dar, în contradicție cu religia convențională fiindcă religia a uitat că fundamentul este iubirea aproapelui.

Cu 3500 de ani în urmă, în Babilonul antic, Avraam, fondatorul tuturor religiilor, a revelat scopul evoluției umane: armonizarea tuturor cu Natura (Creator – Elokim a cărui valoare numerică în Ghematrie este identică cu cuvântul Teva/Natură).

Descoperind acest lucrum Avraam a scris prima carte de Cabala Sefer Yețira (Cartea Creației). Chiar și azi această carte se vinde în librării deși a fost scrisă cu multe secole în urmă.

După înțelegerea lui Avraam, omenirea se confruntă cu provocarea modificării naturii noastre ego-centriste și înlocuirea ei cu o natură autentică, altruistă adică, obținerea condiției iubirii aproapelui ca pe sine însuși.

Noi (evreii) nu suntem un popor în adevăratul înțeles al cuvântului. Suntem un grup care în urmă cu 3500 de ani s-au adunat împreună după un principiu ideologic.

De aceea, tu poți numi toți evreii o sectă, deși majoritatea dintre ei încă nu știu de unde vin și de ce sunt aici.

Pentru 1500 de ani înaintea erei noastre am trăit deasupra egourile noastre și am observat și am studiat această lege a iubirii aproapelui ca pe tine însuți. Acestea nu sunt doar cuvinte ci o indicație a nevoii de schimbare a naturii umane.

După aceea, am căzut la nivelul numit „distrugerea Templului” sau „exilul”. Ultimii 2000 de ani am trăit în exil.

De aceea a apărut religia în locul Cabalei. Religia a inplementat ideea că dacă cineva îndeplinește mecanic toate poruncile atunci acela va fi sănătos și fericit, iar după moarte va primi un loc în Rai.

Până în secolul 16 Înțelepciunea Cabalei a fost ascunsă omenirii, iar din secolul 16 a fost redechisă pentru noi de marele cabalist ARI, care a trăit în Țfat. Mai târziu, faimosul cabalist Baal Șem Tov, a început să disemineze Cabala în Rusia, Belarus și Ucraina.

Scrierile discipolilor lui Baal Șem Tov nu sunt doar hasidice! Sunt Cabala adevărată și autentică! Deci, de la ARI încoace Cabala a fost reînviată în forma iubirii aproapelui ca pe tine însuți fiindcă urmând această lege obținem similitudinea cu Natura care este absolut închisă și interiorul ei este la nivelul de sinergie, perfecțiune și armonie.

Mai târziu, marele cabalist al secolului 20, Baal HaSulam, a scris comentarii la lucrările lui ARI și la Cartea Zohar. El a simplificat limbajul și a făcut aceste surse accesibile nouă.

Noi credem că legea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este esența vieții noastre. Astăzi este esențială reînvierea acestei legi fiindcă lumea a ajuns la o criză globală, generală. Știința Cabalei că aceasta nu este doar o criză minoră, trecătoare, ci este punct de tranziție la nivelul existențial următor.

Înfruntăm o provocare la transformare: fie obținem similitudinea cu Natura adică, construim cu ajutorul Cabalei care ne explică cum să devenim încă o dată oameni și ne învață cum să conducem omenirea spre unificare, spre o societate omogenă, comună, favorabilă incluziunii fie….Lucrul important este că trebuie să facem asta voluntar, conștient, cunoscând și având o adâncă înțelegere a ceea ce se întâmplă și a ceea ce facem.

Altfel, vom fi obligați să urmăm această cale a Naturii prin care devenim și mai opuși ei.

Și aici trebuie să facem față unei probleme severe, unei creșteri masive a antisemitismului. Nu este un fenomen temporar. Este o condiție permanentă și profundă care poate să facă națiunile lumii să urască poporul lui Israel. Va fi cea mai mare din câte au fost vreodată și va conduce întreaga omenire către greutăți enorme, chiar și către următorul război mondial.

Asta explică de ce noi nu putem sta calmi sau indiferenți. Este esențial să explicăm tuturor că mesajul „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu este dor o înșiruire de vorbe frumoase cum sunt cele pe care le folosim pentru a ne calma copiii „nu te bate, fii drăguț cu prietenul tău!”. În fapt, este vorba despre Legea Integrității și Interconectării Globale a Naturii în care omenirea acționează ca un corp cu o tumoare canceroasă ce-l face să se auto devoreze.

De aceea, datorită Legii Dezvoltării Naturale trebuie să devenim conformi cu legea de bază, legea homeostaziei.

Din conferința de presă din 11/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Porțiunile Luminii care vin în fiecare zi a Omer corecteaza fiecare persoană sau doar pe cei care studiază Cabala?

Răspuns: Lumina corectează pe oricine care vrea să treacă de la ură la iubire. Oamenii cred că Cabala se ocupă cu unele spirite sau puteri mistice.

Într-adevăr, Cabala studiază forțele ascunse ale naturii, dar ideea este de a corecta omul de la ură pentru ceilalți la iubire pentru ceilalti, care este scopul vieții noastre.

O astfel de corecție este posibilă numai prin puterea Torei, dupa cum se spune: „. Am creat înclinația rea ​​și Tora pentru corectarea acesteia, pentru că Lumina din ea Reformeaza”.

Tora nu este o carte, ci Lumina generala, o forță specială, care corectează natura noastră și o transformă din rea in buna. Suntem încă în perioada de exil, adica, indepartati de Tora. Nu avem Tora și abordarea corectă a acestei forțe care corecteaza, deoarece noi nu folosim această putere și nu ne corectam.

Prin urmare, înțelepciunea Cabalei a fost revelata, ceea ce inseamna faptul că trebuie să luăm în cele din urmă forța ascunsă în Tora și să o folosim pentru a ne transforma într-o națiune unificată.

Întrebare: Acest lucru se aplică doar pentru oamenii religioși?

Răspuns: Acest lucru nu se aplică persoanelor religioase sau laice, ci unei singure natiuni! Ar trebui să eliminam toate definițiile anterioare, care sunt departe de adevăr. Dacă vrem să fim poporul lui Israel în țara lui Israel, trebuie să acceptăm Tora pamantului lui Israel, adica, metoda unității noastre.

Putem deveni un singur popor doar dacă corectam ura pentru altii in iubire, înauntrul nostru.

Din emisiunea KabTV „O viață nouă” 30/04/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 27:31 – 27:33: „Și dacă cineva vrea să-și răscumpere zecimea lui, va trebui să adauge o cincime la prețul ei. Orice zeciuială de la boi și de la oi a tuturor ce trec sub toiag, va fi zeciuiala Domnului. El nu va fi căutat (animalul din zeciuială) dacă este bun sau rău și nu va fi schimbat. Și dacă el (omul) îl va schimba, atunci și cel schimbat și schimbul vor fi sfinte și nu se vor putea răscumpăra.

A zecea parte din dorințele noastre nu poate fi corectată de noi înșine. Ea trebuie să fie separată de toate eforturile noastre și transmisă Creatorului prin Cohanim (preoți) și Leviți, ca maaser (zeciuială). Același lucru se referă și la nivelurile vegetal și animal: a zecea parte este separată din producția câmpului și din animalele pe care le mâncăm.

Asta înseamnă că a zecea parte din tot ce trece printr-un om trebuie să fie dat pentru binele tuturor.

În Tora există o multitudiune de legi dar, toate vorbesc numai despre un singur lucru: ce depinde de noi ca să fim conectați corect unii cu ceilalți, să devenim o singură dorință comună, chiar dacă suntem complet diferiți și departe unii de ceilalți. Dacă obținem o conexiune reciprocă puternică, atunci caracteristica dăruirii și a iubirii numită Creator se va revela între noi și vom simți o viață perfectă, eternă.

Și dacă nu ne dorim asta, atunci împlinirea și veșnicia vor începe să lucreze împotriva noastră și vor umple viețile noastre cu din ce în ce mai multă suferință.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→