Sunt multe forme de independență în lumea nostră – economică, politică, socială, etc – dar acestea reprezintă o independență fictivă. Omul își caută toată viața independența dar, de fapt, este limitat în toate direcțiile și, acesta este motivul pentru care avem nevoie de o abordare diferită pentru ceea ce înseamnă a deveni independent.

Națiunea Israel poate fi independentă numai în interiorul statului Israel fiindcă, geografic, este pământul nostru. Dacă ne conectăm și ne unim pe pământul nostru când ni se permite de Providența Superioară să o facem, atunci, desigur, putem fi independenți aici și acum – cu adevărat independenți, nu fictiv.

Pe acest pământ, noi trebuie să fim un exemplu de adevărată independență pentru întreaga lume, fiindcă nu este nimic mai sublim decât această calitate care determină totul. La asta aspiră întreaga natură, la toate nivelurile. Chiar și natura egoistă a omului aspiră să fie eliberată de orice dependență fiindcă, altfel, se simte viciată.

Pentru acest motiv, de dragul egoului nostru, trebuie să găsim o cale prin care să ne simțim independenți. Rezultă că acest lucru poate fi obținut prin echilibrarea stării cele mai egoiste cu starea cea mai altruistă, astfel că ele, în cele din urmă, se vor conecta.

Am citit că trebuie să trăim în țara lui Israel, să dezvoltăm acest stat, să luptăm pentru el și astfel să ne protejăm independența. Am crezut că nu există altă cale pentru a ne elibera de dominația străină. Dar, cu cât mă dezvolt mai mult, ajung la concluzia că nu aceasta este calea de a deveni independent. Independența este de fapt obținută prin ridicarea deasupra micilor concepte locale de sionism, politici și toate celelalte. Scopul și misiunea noastră sunt universale. Sunt deasupra timpului și nu se raportează la noi personal, ci la întreaga omenire. Noi trebuie să o transpunem în realitate. Atunci, lumea va deveni cu adevărat independentă prin unirea cu Forța Superioară și obținerea nivelului următor de existență, nivelul uman.

Totul depinde de noi. Trebuie să ne descoperim independența peste toate obstacolele și să ne ridicăm deasupra lor. Atunci, lumea va primi ceea ce așteaptă. Independența este forța definitorie care ne trage și ne conduce. De aceea noi o simțim ca pe o necesitate atât în egoism cât și în altruism și ea se obține numai prin Creator.

Din KabTv: „Discuție despre Ziua Independenței” 2/04/ 2015

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate cele trei religii consideră Ierusalimul un oraş sfânt. De ce există o atitudine aşa de specială faţă de acest oraş, ca şi cum conectează omul cu forţa superioară?

Răspuns: „Ierusalim” înseamnă „oraşul perfect”. Este un concept spiritual care nu adaugă sfinţenie oraşului material şi pietrelor.

În timp ce fiinţa umană este făcută foarte complexă, este puternic influenţată de simpla forţă a credinţe umane, puterea placebo, credinţele sale. Astfel, ajungând în Ierusalim, oamenii simt că este un loc special.

Dar acesta este un loc special creat de însăşi oameni, prin atitudinea lor faţă de oraş, dar oraşul material nu are nicio sfinţenie. Toate diferenţele dintre amplasamentele geografice sunt în rădăcinile lor spirituale.

Este scris în cartea marelui Cabalist Ari, Arborele vieţii, că întregul pământ este împărţit în zone, conform cu puterile speciale care le influenţează: Ierusalim, pământul lui Israel, Liban, Siria, Iordania, Babilon şi toate celelalte ţări din lume.

Asta se referă la rădăcinile spirituale, dar nu este nicio diferenţă în pietrele fizice. Dar oamenii care trăiesc în această lume sunt impresionaţi şi astfel dau o destinaţie specială acestor pietre şi amplasamentelor geografice.

Trebuie să înţelegem că numai prin ridicarea deasupra acestor experienţe materiale umane vom putea să obţinem impresia adevărată, corectă, care va veni din proprietatea spirituală numită Ierusalim, Templul, Israel, naţiunile lumi.

Toate acestea sunt proprietăţi interioare ale fiinţei umane; forţa superioară pe care trebuie să o descoperim. Apoi  ni se va revela Ierusalimul spiritual, înăuntrul lui Templul spiritual, care este „sfânta sfintelor”, unde ne întâlnim cu toţi cu forţa superioară.

Aşadar, toată lumea trebuie să ajungă la reevaluarea forţei superioare şi adeziunea cu Creatorul.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 07.05.2015

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ierusalim este un oraş cu trei religii. În Islam, Ierusalim este considerat un oraş sfânt pentru că, conform legendei, Profetul Mahomed a fost transportat în mod miraculos de la Mecca la lerusalim şi de acolo a urcat la cer. De ce toate religiile se îndreaptă spre Ierusalim?
Răspuns: Toate religiile vorbesc despre forţa superioară. Diferenţa este că fiecare recunoaşte proprii reprezentanţi ai forţei superioare: Mahomed, Moise şi Iisus. Religiile nu se contrazic în ceea ce priveşte forţa superioară, toate sunt de acord cu existenţa unui singur Dumnezeu.

Toate dezacordurile apar în ceea ce priveşte reprezentanţii acestei forţe şi cerinţele care le sunt date oamenilor, prin mesagerii lor.

Întrebare: Cum a putut religia să supravieţuiască atâta timp, milenii?

Răspuns: Religia există pentru că omul nu are o altă cale de a contacta forţa superioară decât prin acei profeţi, toţi cei care sunt consideraţi sfinţi în religie.

Omul se agaţă de religie, înţelegând că totul din această lume este tranzitoriu: astăzi există iar mâine nu. Numai conexiune cu Forţa Superioară – eternă şi perfectă –  nu dispare. Fiecare religie ne învaţă cum să ne comportăm pentru a veni în contact cu ea, printr-un reprezentat al Forţei Superioare.

Înţelepciunea Cabala nu se ocupă cu religii şi credinţe, care, în plus la cele trei, există într-un număr foarte mare.

Baal HaSulam scrie în articolul „Esenţa religiei şi scopul ei” că adevărata religie este Cabala care îl revelează pe Creatorul fiinţei umane. Iar religiile care există astăzi sunt doar pentru a sprijini omul în timpul cât se dezvoltă până creşte şi poate să înţeleagă o metodologie comprehensivă, adică Cabala.

Cabala nu aparţine nici unei religii: nici iudaismului nici creştinismului sau islamului. În ea se atinge un punct unde „casa mea va fi o casă de rugăciuni pentru toţi oamenii”, iar toate naţiunile lumii vor ajunge la Creator.

De aceea, toată lumea trebuie să folosească aceeaşi tehnică pentru descoperirea Creatorului către fiinţele create, nu legate de o singură naţiune. Avram este părintele celor trei religii.

Dar de fapt, baza învăţăturii lui Avram este înţelepciunea Cabala. Avram a scris Cartea Creaţiei, în care ne spune cum să descoperim forţa superioară, care ne este ascunsă.

Grupul de discopoli al lui Avram, care mai târziu a crescut şi s-a transformat în poporul Isarel, a descoperit forţa superioară. Poporul lui Israel a trăit în conexiune cu forţa superioară, până la distrugerea primului Templu. Este scris că „Ei au verificat de la Dan la Beer Şeba.. şi nu au găsit niciun băieţel sau fetiţă, bărbat sau femeie, care nu erau experţi în legile impurităţi şi purităţii.”

Dorinţele erau aşa de corectate încât chiar şi un copil putea simţi forţa superioară. Aceasta a fost o perioadă de timp în istoria naţiunii Israel, până când a căzut de la acest nivel înalt şi a ajuns în întuneric şi ascundere faţă de Creator. Apoi au apărut toate religiile.

Dar acum trăim în timpul în care toate religiile îşi expun gradual goliciunea. Se trezesc pentru ultima dată înainte de a dispărea complet. Suntem pe cale să devenim martori la războaie majore în fiecare religie şi între ele.

Asta a fost spus de către profeţi, descriind aşa numita eră a lui Mesia, în care ne aflăm astăzi. Ne aflăm în faţa unor clipe dificile, până când oamenii vor deveni complet dezamăgiţi de toate religiile şi vor realiza care este singura metodă corectă actuală. Cabala nu vorbeşte doar de profeţi şi de profeţiile lor ci revelează omului forţa superioară.

Din emisiunea de pe Kab TV „O nouă viaţa” din 7.5.2015

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din toate timpurile, până în ziua de astăzi, umanitatea a avut aceeaşi structură: Rav (învăţător, ghid), grup de Cabalişti şi restul umanităţii. Toată munca avansează conform explicaţiilor lui Rav, iar grupul le execută. La început, există o conexiune în grup şi numai după aceea este posibilă diseminarea către restul umanităţii, în cercuri.

Dar metoda rămâne aceeaşi metodă, incluzând aceleaşi etape şi ele pot fi realizate numai dacă îl elevăm pe Rav. Desigur, nu este vorba de acţiuni externe, aşa cum se întâmplă în alte doctrine. Este vorba de sfatul lui Rav despre cum să atingem adeziunea cu Creatorul. Asta se cheamă onorarea lui Rav, pentru că el este la un nivel superior nouă. Îi onorăm direcţia, cuvintele lui.

Avansăm atunci când construim relaţiile corecte dintre noi; în alte cuvinte când realizăm Tora până la punctul în care îndeplinim regula sa principală, „Să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Iar pe măsură ce diminuăm măreţia lui Rav în ochii noştri, cădem.

În plus, în măsura în care ridicăm sau coborâm măreţia lui Rav în ochii noştri, aşa ne aflăm în urcare sau în cădere. Este spus: „Un student care este exilat – învăţătorul lui este exilat cu el” (Makkot 10a). Depinde de student să ştie să îl estimeze pe Rav, să estimeze metoda şi modul de corectare depinde complet de estimarea importanţei mijloacelor pentru realizarea adeziune cu Creatorul.

De asemenea, atunci când studentul lucrează la măreţia mijloacelor, poate atinge scopul, care este măreţia Creatorului, măreţia caracteristicilor de dăruire, iubire şi conexiune. Toate acestea depind în mod absolut de munca la măreţia lui Rav şi a prietenilor. Obţinem scopul în conexiunea dintre prietenii care construiesc reţeaua corectă de conexiune şi o înţelegere detaliată a tuturor părţilor din conexiune. Dacă cineva nu este pregătit să dăruiască conexiunii cu prietenii, dar are succes în integrarea în ea şi ridicarea deasupra ego-ului, asta se numeşte Ibur (concepere), starea de embrion.

În această stare, este descoperită o rezistenţă din ce în ce mai mare la conexiune, care se numeşte fetus, iar de fiecare dată el trebuie să se anuleze în faţa grupului, în faţa măreţiei lui şi în faţa măreţiei lui Rav, iar mulţumită acestora continuă să se dezvolte până când toate etapele conceperii sunt completate. După aceea, există perioada de hrănire (Yenika), când este pregătit să primească pentru a dărui, să participe mai activ la conexiune, simţind cât de practică şi de adevărată este aceasta. Astfel termină anii de hrană şi ajunge la o stare în care vase de primire grele se trezesc în el. Atunci poate participa activ la muncă, construind noi conexiuni, clarificând şi creând caracteristicile de dăruire şi iubire, ceea ce se numeşte descoperirea Creatorului printre prieteni.

Această formă începe să se clarifice din ce în ce mai mult, tot timpul. La început se face numai prin Ahoraim (posterior), pentru că este imposibil să vezi faţa Creatorului până la completarea corecţiei, iar după aceea se va revela chiar şi faţa Creatorului, adică dăruirea şi iubirea absolută se va revela între noi în vasele corectate.

Toate acestea au loc numai dacă persoana îl apreciază pe Rav şi grupul şi lucrează la măreţia acestora, încercând să treacă prin urcări şi coborâri. Dacă reuşeşte în urcare, i se dă imediat o cădere, adăugându-se un nou strat al dorinţei de a primi, pentru a se ridica mai sus şi mai sus.

Numai în conexiunea dintre prieteni este posibil să vezi întregul câmp de lucru, locul în care se realizează condiţia „Nu există nimeni în afară de El” – adică Lumina, forma dăruirii şi regula generală, „să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”, care este vasul. Totul se revelează numai în grupul care este direcţionat spre Rav.

Este scris, „Iubirea de prieteni ne este suficientă”, dar „un student care este în exil, învăţătorul este exilat cu el”, care înseamnă că dacă un student reuşeşte să se ridice deasupra exilului şi a dispreţului pentru Rav şi grup, atunci iubirea de prieteni îi completează toate defectele. Toate corectările sunt incluse în iubirea de prieteni.

Dacă reuşim să ne păstrăm atenţia în zona care se află între noi – zonă pe care trebuie să o umplem cu dăruire, iubire şi ajutor reciproc, pentru ca „de la iubirea de om la iubirea de Creator” – în aceeaşi măsură avansăm. Principalul lucru este să nu uităm că toate acestea sunt revelate în conexiunea dintre noi.

Toate nivelurile caracteristicii de dăruire pe care o obţinem – Nefeş, Ruah, Neşama, Haya şi Yehida – trebuie să fie descoperite între noi iar cu cât ne apropiem mai mult unul de altul, vom descoperi în cele din urmă cea mai înaltă conexiunea dintre noi, care se numeşte Creatorul. Forma sa este nivelul Keter, Yehida, în toate nivelurile. Dacă în fiecare stare atingem ultimul nivel, Yehida, atunci simţim prezenţa Creatorului

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când Abraham şi-a adunat grupul, el a spus babilonienilor: „Oricine este pentru Dumnezeu, (lasă-l să vina) la mine!”. Acesta era de fapt mesajul lui. El nu a căutat pe cei care pur şi simplu nu erau fericiţi cu lumea asta, ci pe oamenii care au înţeles şi au simţit că cel mai important lucru era înălţarea spirituală – ridicarea deasupra egoismului şi căutarea forţei superioare. Mesajul lui Abraham a fost pentru cei care au vrut să descopere Creatorul.

Cam vreo 5000 de oameni au răspuns apelului sau. Îi atrăgea ideea lui, scopul lui, şi mijlocul de atingere a scopului era unirea.

Abraham a atras bărbaţii de partea lui, iar Sara pe femei şi, împreună, au muncit pentru a face prozeliţi. Cu alte cuvinte, studenţii lor au fost îndrumaţi cum să muncească pentru a dărui şi să lucreze împreună la conexiunea dintre ei, pentru că, fără conexiune, ei nu ar fi primit Lumina Superioară. Acest grup a ajuns în final casa lui Abraham, o familie cu care a părăsit Babilonul şi a ajuns în Canaan.

Multe lucruri s-au întâmplat de-a lungul acestui drum spiritual. Grupul s-a format, iar structură lui s-a clarificat. O parte din dorinţe nu mai erau folosite şi au murit, iar alte dorinţe s-au născut şi s-au dezvoltat. Astfel, au avansat până în perioadă lui Iacob, linia de mijloc, când au apărut probleme a unei noi calităţi.

Copiii lui Israel trebuiau să descopere lipsă Egiptului, care se dezvăluie în linia de mijloc a lui Iacob. Unul din băieţii lui, Iosef, a început să simtă starea de măreţie (Gadlut) în interiorul lui, şi era contracarat de fraţii lui. Nu se mai putea înţelege cu ei, şi nu mai putea locui cu ei, pentru că el simţea că Aviut (îngroşarea) nivelurilor mai adânci ale dorinţei, lipsea aici, iar fără ea nu putea ajunge la împlinirea sa. Fraţii lui nu l-au înţeles, şi el a avut nevoie atunci de Faraon. Iosef este rezultatul lui Abraham, care l-a întrebat pe Creator: „O, Doamne Dumnezeule, cum o să ştiu că o voi moşteni?”. Era de fapt Iosef, cel care se putea conecta la această mare dorinţă de a primi şi să o ataşeze Israelului, în starea de măreţie, şi tânjind la Yashar El (Direct către Dumnezeu).

Apoi, ei au avut nevoie de Tora, metoda care permite tuturor să înţeleagă clar şi să simtă faraonul dinăuntrul lor, că să continue această muncă pentru a dărui, aşa încât ei să atragă în mod conştient asupra lor, Lumina care îi reformează. Acestea sunt faze noi ale muncii spirituale, care sunt mai intense, dar stilul rămâne acelaşi: conexiune, atragerea Luminii care reformează, iar apoi conexiunea şi atragerea Luminii încă o data, şi tot aşa iar şi iar. În acest fel avansam.

 Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 7/10/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Exodul” 35:1 – 35:3: Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul să faceţi: şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât. În ziua de Şabat să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!”

Iniţial, avem de a face cu dorinţa egoistă a omului sau a societăţii.

Tora ne spune că tot ce ne trebuie pentru a ne depăşi ego-ul este să ne adunăm împreună într-un singur întreg. Aşadar, această Paraşa (porţiune a Torei), e numeşte „VaYikahel” (Adunaţi).

Vorbeşte despre strângerea tuturor părţilor separate, distante şi ostile ale sufletului colectiv, care se găsesc în noi toţi şi pe care trebuie să le strângem, ca un puzzle, într-un singur suflet.

Prin conexiunea acestor părţi, începem să le aranjăm sub influenţa Or Makif (Lumina înconjurătorare), caracteristica dăruirii şi iubirii Creatorului. Dacă încercăm să fim ca El, în măsura eforturilor noastre, El ne va influenţa şi ne va ajuta să ne strângem într-o conexiune reciprocă, integrală.

Apoi vom vedea cum caracteristicile noastre reciproce creează ceva întreg, un fel de imagine completă, care în înţelepciunea Cabala se numeşte Parţuf, adică un bloc sau o structură.

Acest Parţuf este compus din Sefiroţi: Hesed, Gevura, Tifferet, Neţah, Hod, Yesod, Malhut. În primele şase Sefirot, care simbolizează cele şase zile ale săptămânii, trebuie să muncim la strângerea părţilor separate ale sufletului. Dacă reuşim, atunci Lumina va termina această strângere, lucrând asupra eforturilor noastre din cele şase zile de muncă. Ia apoi nu va mai trebuie să facem ceva, deoarece în ziua a şaptea munca noastră se termină.

Dăm posibilitatea Luminii să termine această sudare dintre noi, în care apoi apare unitatea completă a sufletului, din părţile separate pe care le-am adunat.

Terminăm o săptămână şi începem una nouă. O parte şi apoi o altă parte se strânge şi, în acest fel, adunăm întregul suflet comun. Printr-un număr de astfel de acţiuni obţinem adunarea spirituală a tuturor părţilor, devenind o unitate completă, o imagine a lui Adam (om), care înseamnă Dome (similar Creatorului). Prin asta, obţinem corectarea completă a umanităţii, pe care trebuie să o atingem.

Aşadar Şabat este o zi sfântă, pentru că în această zi acţionează Lumina, ne influenţează eforturile şi le termină. Este ca şi cum noi, prin cele şase zile, creăm munca care trebuie făcută, iar în a şaptea zi Lumina o execută.

Dacă în această a şaptea zi continuăm să muncim, atunci este ca şi cum am fi bucuroşi de această spargere a sufletului lui Adam, pentru că încercăm să facem munca în locul Luminii. Aceasta este cea mai mare violare a întregului sistem al corectării.

În general, noi facem parte din muncă iar Lumina face altă parte din muncă. Dacă facem noi toată munca, aducem o şi mai mare distrugere în sistem şi chiar o şi mai mare respingere a tuturor părţilor pe care le adunăm în timpul săptămânii. În general, este preferabil să nu faci nimic decât să strângi toată săptămână şi să continui chiar şi în a şaptea zi. În acest fel, negăm întreaga metodă de corectare a sistemului şi tot progresul.

Deci, anterior zilei a şapte, este necesar să ne terminăm eforturile, adică să ne oprim în cea de a şasea zi şi să îi dăm posibilitatea Luminii să sudeze toate părţile. Este spus: „Va fi o zi de odihnă pentru voi” În general, omul munceşte şi nu doar se odihneşte. În acest timp, simţim în sfârşit unitatea gradual a celor şase părţi într-un singur întreg şi terminăm corectarea nivelului spiritual prezent. Iar după aceea, corectăm următorul nivel şi tot aşa, săptămână după săptămână.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 10.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce am nevoie de o familie?

Raspuns: Nu e intamplator ca in prezent familia se afla in criza. Asta trebuie sa ne impinga sa ne analizam si sa ne cercetam viata. Ca rezultat, va trebui sa ajungem la concluzia ca intreaga lume trebuie sa fie ca o singura familie.

In intreaga lume, are loc o criza in familie. Si se va intensifica si mai mult, atata timp cat noi nu ne hotaram ca ceea ce e general si individual, trebuie sa fie egal.

Adica, noi trebuie sa avem grija de o mare familie in intreaga lume, sa unim miliardele de oameni intr-o singura familie. Doar atunci putem intelege principiile despre cum sa ne construim propria familie si cum aceste familii ar trebui sa se conecteze una cu alta.

Trebuie sa trecem printr-o criza, ca sa realizam ca noi avem nevoie de o noua abordare ideala, integrala si globala. Vom mentine familia nu din cauza comoditatii, si nu din cauza mancarii si a obiceiurilor cu care ne-am obisnuit din copilarie.

Familia va primi in plus o valoare mai inalta, pentru ca noi vom stabili relatii bune in ea si intre familii, unindu-le intr-o vasta familie aflata in crestere. Si, din acest motiv, vom avansa la  o noua viata, catre revelatia fortei superioare a naturii, intre noi.

Un barbat este legat de sotia lui prin copiii lor, prin obiceiuri, datorii si gospodarie. Dar acum, noi trebuie sa simtim ca suntem conectati in acelasi mod, cu toate celelalte familii: prin datorii, avantaje si dezavantaje comune. Pana la urma, noi am intrat intr-o lume integrala, si avem un cont comun, cu respect pentru fortele superioare ale naturii. Ni se cere sa unim toate familiile intr-una singura.

Ori realizam asta noi insine, ori vom primi multe lovituri, prin care, pana la urma, vom intelege ca actuala criza este destinata sa ne oblige sa stabilim o noua conexiune intre noi. Nu este destul sa imbunatatim relatiile in familia proprie. Nu vom reusi sa mentinem relatiile de familie, sa crestem copiii adecvat, si sa traim in armonie cu familia, daca nu ne hotaram ca noi trebuie sa ajungem la asentimentul ambientei generale a unei familii in intreaga lume, sau macar in tara.

Acest principiu va determina educatia pe care o dam copiilor acasa, in scoli si gradinite, si va determina valoriile societatii noastre. Va fi peste tot, ca o opinie comuna. Astfel, cred ca institutia familiei va trebui sa treaca printr-o mare revolutie, ca sa ne aduca la nivelul urmator, la o noua privire la natura umana si viata noastra pe pamant. Noi trebuie sa ne schimbam complet.

Familia este cea mai veche fundatie care il acompaniaza pe om, de-a lungul evolutiei lui. Chiar si pe timpul cand maimuta inca nu s-a dat jos din copaci, familia deja exista. Dar, acum este timpul pentru mari schimbari calitative, dupa care ne vom ridica la un nou nivel, intr-adevar, la nivelul fintei umane.

Din „O viata noua”, KabTV, 15/02/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 86: „Si ei au construit orase- depozit”: Mai există în Zohar încă o mențiune, că şarpele îşi înclină capul şi loveşte cu coada sa. Aceasta înseamnă că, uneori, el îl lasă pe om să ia asupra sa povara credinței mai presus de rațiune, care este înclinarea capului, dar îl loveşte cu coada.

La început, egoul permite persoanei  să avanseze, când Sitra Achra (cealaltă parte) are nevoie de Lumina. Dacă o persoană nu avansează ea nu va primi nimic. Prin urmare, înclinația rea operează în mod ocolitor şi pare să elibereze o persoană, permițându-i să înainteze în scopul de a obține succesul, să înțeleagă şi şă simtă mai mult.

Apoi, egoul prinde persoană şi o înghite din nou. Apoi o eliberează doar pentru a o mai înghiti încă odată. Acesta este modul în care egoul se joacă cu noi, că pisică cu şoarecele. Acesta este rostul Faraonului care îi aduce aproape. Este explicat că, în mod deliberat, el aduce Israelul la căință, pentru ca, ulterior, să ia de la ei totul, sub propria lui autoritate. De aceea Ari a scris că Faraonul a sorbit toată abundența care a coborât la cei de jos. El a supt din Oref şi din gât, care este considerat capul corpului, adică ar vrea să ia totul în vasele sale de recepție.

Principalul lucru este să nu dispere. La urmă urmei , o persoană vede că nu obține nimic în ciudă mării sale dorințe pentru conectare, înțelegere, simțire şi muncă în diseminare, şi de a face tot ceea ce a fost necesar. Dintr-o data , ea cade în EGO din nou într-o stare şi mai rea decât înainte.

Această reapare de multe ori pe durată celor 400 de ani. Principalul lucru aici este suportul grupului, luând, implicându-se în activități, îndatoriri, el se leagă foarte strâns. Este mai bine dacă grupul observă muncă să, aşa că dacă acesta cade, grupul imediat îi acordă atenția şi începe să aibe grijă de el.

O persoana funcționează că un piston: avansează, dorind să ajungă la dăruire , şi vrea să facă orice cu scopul de a o obține, dar atunci  – boom –  totul se transformă invers şi cade în egoism; şarpele loveşte cu coada şi înghite toate rezultatele. Apoi, o persoană se ridica şi merge înainte încă odată, plină de putere şi spirit de viață sperând să simtă şi să obțină totul, şi, încă odată, cade neputincioasă,  disperată că dorința de a se bucură a luat totul.

O persoană trebuie să treacă prin multe astfel de stări, şi nimeni nu ştie când se va termină. La urmă urmei, întunericul Egiptului ne aşteaptă la sfârşit. În primul rând, avansam de la 7 ani de saţietate la 7 ani de foamete şi apoi la plăgile Egiptului, după care vine întunericul. În întuneric, am ieşit dintr-o data şi în grabă din Egipt.

Nu putem ştim ce e pe cale să se întâmplă în momentul de dinaintea exodului  de la miezul nopții. Prin urmare, trebuie să ne dezvoltăm puternic. Totul se bazează pe un principiu simplu ” că a înghițit bogății, şi apoi îi vomită din nou”  Dorința de a se bucură înghite de fiecare data atributele dăruirii pe care o persoană doreşte să le obțină. Egoul ia totul şi trage o persoană înăuntru.

În cele din urmă, egoul este sufocat şi nu poate conține, reține, tot ce a înghițit. La urmă urmei dorință de a dărui atinge un punct critic în dorință de a bucură , iar apoi există o explozie, iar o persoană este eliberată de dominația egoului.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 4/8/14, Şamati nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există schimbări în Lumină. Ea luminează tot timpul din Infinit, abundent şi nelimitat. Totul depinde de vas şi de măsura în care este pregătit să poată primi Lumina şi să se schimbe. De aceea, totul depinde de pregătire, intenţie şi de mediul nostru.

Trebuie să pregătim aceste condiţii. Cu cât sunt mai aproape de cererea adevărată, cu atât Lumina ne va afecta mai mult. Dezvoltarea noastră este graduală şi ar trebui să înţelegem ce trebuie să cerem pe moment. Este imposibil să ceri ceva care este cu câteva nivele deasupra noastră, pentru care nici măcar nu avem o dorinţă. Ar fi o cerere nefolositoare, artificială.

Trebuie să cer ceva ce mă poate ajuta cu adevărat să mă corectez. Cu cât încerc să descopăr diferite deficienţe şi scopuri în mine, cu atât descopăr că ele sunt greşite. Aşa se formează dorinţa corectă şi adevărată în mine, pentru ceea ce mi se potriveşte cu adevărat. Nu cer ceva ce este nereal, cum face un copil mic care cer un avion adevărat în timp ce el are nevoie de o mică maşină de plastic. Nu va primi nimic decât dacă va cere ce este normal pentru vârsta lui, pentru că oricum nu ar ştii să se joace cu ea.

Trebuie de asemenea să clarificăm ce vrem mai exact, ce este corect şi folositor, care este menirea corectării noastre. Apoi, ajungem la o singură dorinţă: Creatorul să ne domine dorinţa de a primi, adică Faraonul.

Când primim iluminare de sus, ea ne ridică şi ne scoate de sub dominarea egoului nostru. Primi o şansă să gândim într-o manieră non-egoistă, să facem fapte bune şi să începem să ne vedem prietenii ca părţi ale sufletului nostru. Aşa ne pregătim pentru ieşirea din Egipt.

Ieşirea are loc atunci când Lumina eliberării vine, atunci când noi am format dorinţa corectă, când am realizat că ea este salvarea noastră şi nu vrem nimic altceva decât asta. Asta înseamnă că dorinţa noastră este puternică şi corectă. Apoi, vedem că credinţa este de fapt o putere măreaţă şi că numai puterea credinţei ne poate duce în afara egoului, pentru a fi atraşi constant spre dăruire, fie că ne simţim bine sau rău. Nicio realizare mai mare pe care am putea să o descoperim nu ne mai poate induce în confuzie. Trebuie să ne protejăm de asta şi de diferite erupţii ale egoului.

Lumina Infinitului străluceşte asupra noastră şi construieşte în noi puterea credinţei, abilitate de a ne ridica şi a nu fi independenţi de dorinţa noastră de primire, şi chiar să facem anumite acţiuni îndreptate spre dăruire. Astfel, urcăm din ce în ce mai sus, deasupra egoului şi în cele din urma ieşim din Egipt.

Aşa cum este scris în articolul lui Baal HaSulam, „Ce este măreţia şi micimea în credinţă”:

… Aşadar, cel care caută adevărul este cel care are nevoie de Lumina credinţei. Dacă o astfel de persoană aude sau vede ceva pentru a obţine Lumina credinţei, atunci este bucuroasă ca şi cum ar fi găsit o imensă comoară.

Aşadar, acei oameni care caută adevărul, de sărbătoarea de Paşte, care este capabilă să dea Lumina credinţei, citim în Paraşa (porţiune din Tora), „şi ei au crezut în Domnul şi în servitorul lui, Moise”, pentru că atunci este timpul.

Trebuie să primim puterea care ne permite să urcăm deasupra egoului pentru ca să nu ne mai stea nimic în cale – să ne conectă la nivelul lui Moise şi la nivelul Creatoului, la primul nivel care este deasupra nivelului nostru. Dacă facem toate eforturile pentru asta, vom fi recompensaţi cu abilitatea de a atinge această stare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/30/14, Şamati nr. 41

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înţeleg cum să mă conectez cu alţii dacă nu ştiu ce înseamnă asta. Nu găsesc în mine niciun instrument prin care să fac asta.

Răspuns: Nu ai niciun instrument, dar ai un învăţător care îţi spune la ce ar trebui să acorzi atenţie şi depinde de tine să îndeplineşti asta, pentru că învăţătorul ştie că acum este timpul

Dacă nu ar fi fost un învăţător, nu ai fi ajuns niciodată în acest punct. Există două niveluri şi trebuie să fie întotdeauna un nivel superior care te direcţionează mai departe. De la nivelul tău, nu ştii în ce direcţie este „nordul”.

Este timpul ca noi să vorbim mai mult despre conexiune şi din zi în zi aceasta se descoperă mai clar. Anumite gânduri despre conexiune apar în mintea ta, doar dacă nu eşti un suflet special, ca Ari sau Moise, cu un rol special.

Întrebare: Atunci ce depinde de mine?

Răspuns: Depinde de tine cum depui eforturi în ceea ce priveşte conexiune. Nu înţelegi ce înseamnă asta, dar nu trebuie să înţelegi. Trebuie doar să le faci, iar inima va fi trasă după acţiunile tale.

Întrebare: Dar am făcut tot felul de acţiuni şi am crezut că ele mă îndreaptă spre conexiune.

Răspuns: Nu te-ai gândit însă că le faci de dragul conexiunii cu grupul, pentru a-l descoperi pe Creator în această conexiune şi a-i aduce Lui satisfacţie. Trebuie să te gândeşti mai mult la asta acum.

Trebuie să înţelegi că lumea spirituală este revelată în conexiunea reciprocă dintre noi, numită Arvut (Garanţie Reciprocă). Această conexiune trebuie să treacă prin toate etapele: dăruire pentru dăruire, ca cel puţin ceea ce tu urăşti să nu faci prietenului şi după aceea primire pentru dăruire, adică iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, până la completarea corecţiei.

Toate poruncile întăresc conexiunea dintre noi, iar Tora este Lumina care Reformează, care iluminează eforturile şi implementează această conexiune. Depinde de noi să cerem ca Or Makif (Lumina Înconjurătoare) să ne influenţeze şi corecteze.

Dar mai întâi trebuie să facem eforturi comune pentru a simţi ce să cerem, pentru a descoperi deficienţa şi o cerere pentru Lumina care va corecta caracteristicile care ne împiedică să ne conectăm. În măsura în care dorim conexiunea, jucându-ne şi vorbind despre asta în faţa tuturor şi făcând eforturi, atunci Or Makif va începe să ne influenţeze.

Asta nu depinde de meritul intenţiilor noastre. Chiar dacă intenţiile noastre sunt cele mai egoiste, ca acelea ale Faronului, Lumina ne va ilumina de la distanţă. Conform cu natura Luminii, ea iluminează din centrul grupului. Daca nu faceţi eforturi să vă conectaţi cu ceilalţi, nu veţi primi Or Makif.

De fapt, Or Makif este Or Pnimi (Lumina Interioară) care ar trebui să fie descoperită; este Creatorul. Diferenţa între ele este numai în măsura revelării. Lumina Infinitului este ascună în spatele fiecărui nivel, până când este ascunsă în totalitate. Noi suntem în această stare, în care este ascunsă în totalitate. Dar de fapt suntem în lumea Infinitului; ea este ascunsă de simţurile noastre.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→