Din Tora, Cartea Leviticului, 26: 1-2: „Sa nu va faceti idoli, nici chipuri cioplite; nici stalpi sa nu va ridicati; nici pietre cu chipuri cioplite in dalta sa nu va asezati in pamantul vostru, ca sa va inchinati la ele, ca eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Zilele de odihna ale Mele sa le paziti si locasul Meu cel sfant sa il cinstiti, ca eu sunt Domnul.”

Sa nu va inchinati, inseamna sa incercati sa fiti cat de independenti posibil – liberi.

Acesta este un paradox, dar libertatea si independenta trebuie sa fie formatate sub sloganul „caci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”, care implica lipsa absoluta de libertate. In aceasta lipsa absoluta de libertate, eu realizez ca trebuie sa fiu liber complet, ceea ce inseamna sa ma ridic deasupra mea si sa fiu unit cu Creatorul.

De fapt, in aceasta unire cu El, eu obtin independenta completa. Este greu de inteles acest paradox, datorita dualitatii lui, dar asa este. Oamenii de stiinta care se ocupa cu fizica cuantica, incep si ei sa realizeze acesasta dualitate. Desi ei nu o percep, teoretic ei inteleg ca asa este.

Cu toate acestea, cum putem integra aceste doua oponente? Este absolut imposibil. Este imposibil in perceptia noastra a unei singure dimensiuni. Noi nici nu ne putem imagina ce inseamna sa fim liberi, conform unirii noastre cu forta Creatorului. In acest scop, trebuie sa avem un sistem intern care combina ambele oponente.

Intrebare: Asta inseamna ca trebuie sa fiu liber de toti idolii si icoanele pe care le urmez.

Raspuns: Idolii si icoanele sunt necesare dezvoltarii mele. Trebuie sa ma sprijin pe ceva, ca un copil care tine o anumita jucarie, o suzeta, sau o patura, si nu se poate descurca fara ele. Eu simt lumea prin ele.

Este imposibil sa avansez fara idoli si icoane, caci noi ne dezvoltam in masura in care ne ridicam deasupra lor. De fiecare data schimb diferitele zeitati, pana cand depasesc aceste stari, astfel devenind complet liber de idoli si in acelasi timp, sunt total dependent de Creator.

Acest fenomen este tipic vremurilor noastre, cand idolii si icoanele dispar treptat, si o persoana are impresia ca atarna in aer. Incepem sa ne curatam de ele, dar, in acelasi timp, ele se inmultesc si se imprastie. In curand vom vedea o mai mare atractie catre religie, si mai multe razboaie care se presupun a fi placute Domnului.

Umanitatea trebuie cumva sa taie aceasta stransa si complexa conexiune, si sa faca ceva cu economia si politica, si cu raul care l-au cauzat in lume.

Si totusi, nu vor rezolva nimic prin aceasta metoda. Singura alternativa pentru toate suferintele, este educatia adecvata a oamenilor, si aducerea lor la constientizarea a ceea ce se intampla in lume. Nu exista nimic altceva, nicio alta metoda de schimbare a omului, sau de a ne pune in presiune, din partea naturii sau a societatii. Acest moment critic se apropie.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 19/11/14

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că, în timpul cinei festive în cinstea începerii Paștelui trebuie să le spunem copiilor noștri despre exodul evreilor din Egipt. Ce anume ar trebui să le spunem? Care este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l știe?

Răspuns: În primul rând, nu cred că există o diferență între adulți și copii. Se spune: „spune-i fiului tău”, adică fiecare care nu știe aceste lucruri și vrea să învețe este ca un fiu pentru noi. Toată lumea ar trebui să-şi dea seama ce înseamnă „Exodul” și modul în care acesta este diferit de eliberare.

Noi ar trebui să știm dacă suntem încă în stare de exil și continuăm să cautăm răscumpărarea. Exilul este o stare care este opus răscumpărării. Ele sunt două senzații interne opuse; până acum, suntem în imposibilitatea de a defini oricare dintre aceste statusuri din noi.

Vorbind despre Egipt … A fost așa de rău pentru evrei? La început, s-au bucurat din plin de alimente și au dus o „viață de regi”. „Faraonul i-a tratat foarte bine; a fost un adevarat paradis. De ce dintr-o dată șapte ani de sațietate au fost înlocuiţi cu șapte ani de foamete și evreii au recunoscut că sunt în exil?

Oamenii au pierdut scopul vieții. Nu înţeleg de ce o trăiesc. Astăzi, foarte mulți oameni pot face aceeaşi mărturisire: „Nu știu de ce am trăit. Aceasta otrăvește viața mea, în măsura în care nu vreau să rămân în viață. ” Oamenii aleg să devină teroriști din disperare, în căutare de Lumină în viața lor. Ei caută un ideal pentru care merită să trăiești. Lupta cu lucruri care nu se potrivesc cu idealurile lor îi face să simtă că sunt eroi în cucerirea dușmanilor. Acest lucru face să aibă senzația că viața lor are un scop; în caz contrar se simt morţi. În zilele noastre, mulți oameni sunt preocupați de găsirea scopului în viață.

Fără ţel vital, existența noastră își pierde gustul și chiar moartea arată mai bine pentru noi decât acest tip de viață. Abundența de carne egipteană și usturoi nu ne mai satisface. În Egipt am întâlnit tot felul de dorințe umane: mâncare, sex, familie, bani, putere, și cunoștințe.

A fost un paradis pentru toată lumea, iar evreii au fost cei mai respectabili și bogaţi din toată populaţia egipteană. Deci, ce le lipsește? Numai scopul vieții. Când acest tip de întrebare se trezește într-o persoană o otrăvește pierzând senzația de viață. Suntem de părere că trăim într-o cușcă de aur și suntem în imposibilitatea de a ieși din ea.

Aceasta este ceea ce se numește „sclavie.” Viața noastră prosperă ne sufocă și ne omoară. În cazul în care în existența noastră nu am fost la fel de „sătui” ar justifica dorința noastră de a fugi de ea. Cu toate acestea, egoismul nostru nu ne permite să respingem o existență confortabilă. Ego-ul nostru primeşte placere de la viaţa egipteană. În același timp, suntem conduşi de o întrebare: „De ce trăim? Suntem oameni sau doar animale? „Aceasta este ceea ce se întâmplă în lume în zilele noastre.

Vă putem oferi tot ceea ce avem nevoie pentru a trăi o viață bună, dar tot ceea ce avem este îmbibat cu amărăciune. Întrebarea despre esența vieții este mult mai importantă decât beneficiile materiale obișnuite. Ea ne aruncă din partea de sus a muntelui în abis, făcând astfel să ne recunoaștem obscuritatea noastră totală. E foarte frecvent în lumea modernă și în special în rândul generațiilor mai tinere.

Începem să simțim că suntem în exil, în egoismul nostru care ne ține sub conducerea sa și nu ne lasă să plecăm. Aceasta stare se numeste „robia egipteană.” Noi trebuie să ne eliberăm de ea.

Din KabTV lui „O viață nouă” 3/31/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Paștele este o sărbătoare specială. Toată lumea o respectă, atât persoanele laice cât şi cele religioase. Toată lumea se pregătește pentru Passover Seder (masa festivă de Paşte), curăţenie în casă, cumpărarea de haine noi, invitând oaspeți și intenționând să sărbătorească Passover Seder cât mai bine . Vreau să înțeleg esența și semnificația simbolică a acestei sărbători. Cel mai important simbol pentru Paşte este Matzach. Ce înseamnă?

Răspuns: Matzach simbolizează starea în care folosim doar vasele noastre de dăruire, fără interferențe din eul nostru, voința noastră de a primi. Este interzisă utilizarea dorințelor egoiste, deoarece acestea sunt proprietatea lui Faraon. Noi trebuie să ne ridicăm deasupra lor. Detaşarea de dorinţele noastre egoiste semnifică „pâinea frugală” sau Matzach. Trebuie să ne raportăm la fiecare numai cu dragoste și dăruire în măsura în care aceasta este posibil pentru noi. Noi nu suntem pregătiți pentru asta încă, nici nu înțelegem pe deplin ce înseamnă.

Paștele este o „stare mică” (Katnut), care este asociată cu lipsa de energie. Sărbătoarea semnifică exodul nostru din puterea construcţiei egoismului și trecerea la jurisdicția de unitate și dragoste între noi. Numele sărbătorii, Pe-Sach, înseamnă tranziție, sărind de la egoism la iubire și dăruire. Această trecere este un simbol al sărbătorii.

Paștele este o sărbătoare a libertăţii; este o fugă de la ego-ul devastator care ne îngroapă în viață. Ca urmare a răscumpărării, ajungem să fim o națiune liberă într-o țară liberă, adică independenţi de dorințele noastre (țară sau Eretz derivă din Ratzon sau dorință). Ne oprim din a ne „înghiţi” unii pe alții ca mai înainte. Mai degrabă, ne străduim să devenim poporul lui Israel, să ne unim și să devenim un întreg.

Acesta este de fapt exodul din Egipt. Nu este o noțiune geografică sau fizică; este o senzație internă de a ajunge la libertatea interioară, scăpând de îngerul morții. Viața noastră de zi cu zi este o dovadă că natura noastră rea funcţionează ca un înger al morții care ne îngroapă.

Nu ne permite să primim plăcere şi mereu ne obligă să ne luptăm și să ne certăm, și chiar ne conduce la războaie internaționale. Egoismul nu înseamnă dorința noastră de a primi plăceri standard, de familie, copii, mâncare bună, vacanţe, sau de a călători. Ego reprezintă o atitudine inadecvată a unei ființe umane spre un alt om.

Este o dorinţă de a primi placere în detrimentul altora. Aceasta explică de ce exodul din ego înseamnă o evadare din ura faţă de vecinii noștri, de la gelozia constantă, incapacitatea noastră de a-i tolera pe alții, detașarea și divizarea în numeroase partide, și sectoare.

Întrebare: Trebuie să renunțăm la ceva?

Răspuns: Trebuie să respingeţi ego-ul, care este măsurat doar prin gradul vostru de negativism față de ceilalți.

Întrebare: Pe termen lung, voi câștiga sau voi pierde în senzația mea internă de fericire și mulțumire?

Răspuns: Sunt absolut pozitiv că putem câștiga doar și nu avem nimic de pierdut. Noi suferim daune pentru că ne tratăm unii pe alții rău.

Întrebare: Dacă ne întoarcem la simbolurile Paștelui, ce înseamnă Matzach astăzi, în Israelul din 2015? 

Răspuns: Trebuie să începem să ne tratăm bine reciproc. Aceasta va declanșa o atmosferă aparte, care va aduce binele printre noi. La început, relațiile noastre viitoare vor părea prea „simple”, deoarece îi vor lipsi mai multe nuanţe şi gusturi care rezultă din argumentele noastre fără sfârșit și din neînțelegeri. Vom fi ca niște copii buni ale caror mame îi imploră să nu se lupte unii cu alții, dar ei nu simt viața în comportament pașnic.

Abia după ce se implică în conflicte cu prietenii lor primesc impresii diversificate. Acesta este motivul pentru care, la prima vedere se numește „pâine frugală” sau Matzach. Mai târziu, vom începe dezvoltarea relațiilor noastre care permit nu numai să ne detașăm de răutate prin diminuarea în a mai trata prost pe vecinii noștri , promovând tot ceea ce ne permite să ajungem la relații bune, binevoitoare printre noi.

E ca şi cum am parcurge un tunel îngust și am putea ajunge treptat la un drum puternic, larg, de relații binevoitoare dintre noi toți. Apoi, „pâinea frugală” se transformă în cel mai bun tort, așa-numita „pâine a iubirii.”

Din KabTV lui „O viață nouă” 3/24/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Levitic” 26: 3-26: 4: Dacă veţi urma legile Mele și veţi respecta poruncile Mele și le veţi împlini, vă voi da ploi la timpul lor, câmpiile vor da roadele lor, și pomii vor da rodul lor.

Poruncile Creatorului sunt legile naturii – atât legile naturii lumii noastre pe care o vedem în parte cât și legile naturii superioare a căror înţelegere este ascunsă de la noi – care se bazează pe atributele iubirii și dăruire, cooperare reciprocă, și înțelegere.

Treieratul va dura până la culesul viilor și culesul viilor va dura până la semănat; veți mânca până vă veţi sătura, și veți trăi în siguranță în țara voastră. (Leviticul 26: 5). Acest lucru înseamnă că totul va reveni la starea sa normală, nu numai în viața noastră corporală atunci când o persoană are tot ceea ce are nevoie, şi de asemenea, în viața spirituală.

Dacă vom începe să păstrăm legile Torei, vom primi o răsplată la nivelul la care le-am îndeplinit, fie pe nivelul spiritual sau pe cel al nivelului corporal, sau pe ambele niveluri împreună. Sistemul este construit în așa fel încât, dacă suntem încorporaţi în mod normal în ea și îndeplinim rolul nostru, luând locul noastru în natură, toate vor funcționa armonios, umplându-ne astfel pe fiecare dintre noi cu armonie.

Întrebare: Care este semnificația cuvintelor „veți mânca până vă veţi sătura, și veți trăi în siguranță în țara voastră”?

Răspuns: Aceasta se referă la două niveluri. Un nivel este nivelul nostru uman în care ne aflăm, în scopul de a ne aduce și de ne adapta la al doilea nivel, la nivelul spiritual. Pâinea este întruchiparea atributului Hassadim (Bina dăruirii).

„Veți mânca până vă veţi sătura,” înseamnă conectarea la Bina și atingerea pe deplin a acestui atribut. Cuvântul, ţară, provine de la cuvântul dorinţă (Ratzon). „Și veţi trăi în siguranță în țara voastră”, înseamnă că trebuie să îndeplinim toate condițiil din dorința noastră, iar apoi toate dorinţele vor fi umplute. Tora descrie structura sistemului care operează şi ne influenţează, care se numeşte sistemul lumilor spirituale: Adam Kadmon, Atzilut Beria, Yetzira, și Assiya.

Am avansa în aceste Sfiroturi, și cooperarea noastră reciprocă cu ele este posibilă doar atunci când suntem conectaţi reciproc într-un mod drept, armonios, completându-ne și realizând un nou domeniu al întreagii umanităţi în interiorul acesteia.

Dacă vom continua această condiție, ne aflăm în armonie totală cu Sfira externă, ca urmare a dorințelor noastre comune (dorință de ţară adică), iar tot ceea ce este bun ne umple. Ne simțim în acest sistem într-un mod perfect, și ne simţim în același mod, și, astfel, lucrăm împreună.

De la a KabTV „Secretele din Cartea Eternă” 11/12/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Holocaustul, care a lovit poporul evreu, a fost cel mai tragic eveniment din toata istoria noastra. Dar, cand vedem cum anti-semitistii cresc in numar in intreaga lume, se pare ca in loc sa devina un fapt al trecutului, Holocaustul este posibil chiar si astazi. Holocaustul poate avea loc din nou?

Raspuns: Scopul procesului in care ne aflam, este sa ne mantuim de natura noastra egoista, si sa cerem sa o inlocuim, sa inlocuim ura cu o iubire frateasca. Si, pentru a realiza asta, noi trebuie sa invatam despre intregul program al creatiei.

Intelepciunea Cabala explica faptul ca intreaga creatie este un sistem inchis, iar toate partile lui sunt interconectate la toate nivelurile, intr-o singura sfera. Astfel, fiecare element afecteaza toate celelalte elemente, si ele iau parte armonios in acest sistem, cu exceptia omului.

Imagineaza-ti o sfera care contine natura fixa, plante si animale, care traiesc intr-o simbioza totala intre ele. Chiar daca vedem cum una dintre ele mananca pe alta, este doar din cauza ca omul, cea mai dezvoltata creatura, este rau si egoist din fire.

Egoismul ne separa si ne obliga sa benefeciem pe contul celorlalti, sa concuram si sa platim razboiul. Fiecare persoana se simte mai bine daca reuseste sa o ia inaintea celorlalti, in loc sa ii lase pe ei sa il ocoleasca.

Natura umana este opusa naturii perfecte, globale, integrale, care este un sistem rotund, inchis. Dar, in cele din urma, omenirea trebuie sa ajunga la echivalenta cu natura, si sa atinga o stare minunata, perfecta, unde toate tarile din lume sunt unite.

Exista un popor special, numit poporul lui Israel, care are metoda de a ajunge la unire. Acest popor a trait intr-o astfel de unitate, timp de 1600 de ani, din timpul Babiloniei antice.

Cand a iesit din Babilonia antica, poporul evreu a trecut prin tara lui Canaan, Egipt, si desertul Sinai, iar apoi a ajuns in tara lui Israel, unde a trait pana la distrugerea Templului, si expulzarea lui in ultimul exil. Timp de cca 1500 de ani, acest popor a trait sub principiul iubirea aproapelui ca iubirea de sine.

Poporul evreu a trait atingand starea naturii generale a unirii, si in virtutea ei, a insusit legile naturii generale, a ajuns la „Creator”, sau perfectiune, iubire reciproca, si daruire.

Dupa aceea, noi am cazut de la inaltimea iubirii, in ura, si asa am devenit egali tuturor popoarelor lumii, printre care traim pana in zilele noastre. Dar, acum cca o suta de ani, poporul evreu a avut sansa de a se reintoarce in tara lui Israel, pentru a crea aici inca odata, tara lui Israel.

Statul Israel trebuie sa fie creat conform programului nostru, legile sub care am trait inainte, adica legile unirii poporului si statului. Fara o astfel de unire, care se potriveste poporului evreu, si anume, „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, nu putem deveni o natiune. De aceea, inca suntem numiti o adunare a exilatilor.

Doar folosind metoda unirii care ne-a fost data, noi vom crea statul Israel. Altfel, nu putem fi considerati un stat. Se pare ca locuim impreuna, intr-o tara, dar, in realitate, fiecare persoana este de una singura. Asa traim astazi. Multi oameni chiar ar prefera sa plece, si ar parasi fericiti tara, daca ar avea posibilitatea sa traiasca bine in strainatate.

Nu exista niciun spirit al unui popor aici, care traieste intr-o tara, pe pamantul ei. Este mai mult un refugiu, unde ne-am adunat pentru ca nu am avut alta solutie. Oricum, in timp ce in generatiile trecute, imediat dupa Holocaust, cand evreii au evadat aici din alte tari, Israel se asemana cu un refugiu, astazi nu mai este unul, pentru ca astazi fiecare persoana are posibilitatea sa calatoreasca in lume, si sa traiasca oriunde doreste. Poti intalni evrei in fiecare colt al lumii. Adica, inca odata, noi suntem imprastiati in intreaga lume, ca si cum pericolul ar fi trecut, si noi am putea sa iesim din refugiu.

Dar, conform planului creatiei, noi trebuie sa devenim o natie, si nu cu scopul de a trai bine, ci de a da tuturor exemplul corect. Asta inseamna sa devenim „Lumina deasupra popoarelor lumii”.

Va trebui sa ajungem la acea unire, fie ca vrem sau nu. Altfel, vom avea tot felul de probleme, in interiorul statului Israel, impreuna cu ura oribila si anti semitismul din afara, din alte tari, pana cand toate acestea ne vor obliga sa ne unim. Dar, putem deveni noi insine constienti de necesitatea de a ne uni, si sa incepem sa lucram in acest scop, conform metodei Cabala, care explica cum sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Atunci, nu va trebui sa fim impinsi de la spate spre asta, prin cearta din interior si ura din exterior.

Din „O viata noua”, Kab TV, 12/04/2015

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu putem lua exemplu din grup, fiindcă nu văd pe nimeni în jurul meu care să merite asta. Singura persoană de la care pot lua exemplu este profesorul. Este corect sau nu?

Răspuns: Nu e corect. Trebuie să faci eforturi să vezi prietenii într-un fel frumos dar, tu te uiți la ei incorect, în funcție de idea ta, pentru tine ei sunt proști și puturoși.

Tu îi descrii astfel, în caz contrar, egoul și mândria ta nu te vor lăsa să trăiești. Vei fi dezamăgit tot timpul fiindcă prietenii tăi sunt mai sus decât tine și sunt și aceia care deja au trecut Mahsom-ul (bariera) și tu nu ai obținut încă nimic. Dacă vei vedea adevărul, nu vei putea să reziști. De aceea, nu ți se arată asta și tu poți să-i disprețuiești pe ceilalți. Nu ai nicio posibilitate să-i vezi în forma lor reală și să primești din asta aspirație. Nu poți să lucrezi vis a vis de profesor cum lucrezi vis a vis de prieteni. Munca ta raportată le prieten este să-l faci măreț în ochii tăi.

Întrebare: Dar tu spui că dacă studentul nu respectă profesorului lui, nu va învăța nimic.

Răspuns: Dar ce ne trebuie anume ca să învățăm? Omul învață de la profesor (Rav) cum să-și respecte prietenii pentru a-L revela pe Creator între ei. Profesorul este ghidul care arată direcția de mers. El nu te cheamă să vii cu el ci, îți spune să mergi într-o anumită direcție! Acesta este rolul lui.

În zilele noastre am ajuns la o situație specială, nouă, care nu are conducător sfânt așa cum era obiceiul în neam de-a lungul generațiilor, fiindcă azi, întreaga națiune trebuie să-L reveleze pe Creator.

Poporul trebuie să fie direcționat către Creator, nu să-și idolatrizeze liderul. Asta a fost odată, dar acum, au venit timpuri complet diferite. Înainte, nu exista altă cale. Neamul a avut nevoie de niște conducători care să poată să aibă grijă de el, astfel ca omul să știe că cineva mare se roagă pentru el și îi va aranja viața.

Azi însă, timpurile sunt complet diferite fiindcă azi, noi toți trebuie să cunoaștem adevărul, măcar un pic. Cineva este de clasa întâi și cineva este de clasa a patra și cineva este la Universitate și cineva este profesor – nu contează la ce nivel este – fiecare trebuie să obțină într-un fel adevărul.
Noi ne aflăm deja în acele zile și trecutul nu se va întoarce. Nu vor mai fi alți lideri pentru corectarea spirituală a lumii, fiindcă fiecare trebuie să-L reveleze și să-L cunoască pe Creator. De aceea Hasidicii nu mai au niciun loc, fiindcă e scris „…Și ei toți Mă vor cunoaște de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei..”

Omul vine să-l respecte pe Rav din devotament constant și interior, nu prin ritualuri. Nu este loc pentru așa ceva în vremurile noastre. Sau faci ritualuri și folosești amulete sau îi ajuți pe oameni să înțeleagă ce este pentru ei munca pentru Dumnezeu. Lumea are nevoie de corectare și, pentru asta, trebuie să muncim după un anumit sistem, unul pentru toți.

Timpul manifestărilor exterioare s-a terminat, fiindcă totul este concentrat în interior. Desigur că pentru un om simplu este greu să stea pe cale dacă nu are ajutorul influenței unui „om sfânt”, incluzând toate însemnele lui exterioare. Omul are nevoie ca cineva să aibă grijă de el, ca un tată mare și important dar, acest lucru îl deviază de la calea lui. De aceea, nu vor mai fi manifestări exterioare, fiindcă cu ele, e posibil să-i atragi pe aceia care nu sunt capabili să muncească la corectarea lor.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 2/04/2014 – Scrierile lui Rabaș

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„…Cei șapte ani de mare belșug..” (Geneza 41:29) sunt dați unui om pentru ca el să-și poată organiza toate condițiile pentru a avansa el însuși. Încerc să fiu în dăruire, în conexiune cu grupul. Îndeplinesc toate acțiunile și respect anumite condiții. Între timp, înclinația mea rea nu este revelată. Se revelează, dar la nivelul uman, nu la cel spiritual. Începe numai după ce mă pregătesc bine pentru „…șapte ani de foamete…” (Geneza 41:30). Ei nu vin așa pur și simplu, din întâmplare, ci ca rezultat al eforturilor omului.

Un nou Rege se ridică în Egipt. Asta înseamnă că încep să-mi identific dorințele, natura, este rea. Până atunci, nu am crezut așa. Nu am înțeles că a fost așa. Am auzit că egoul este rău și asta este clar la toată lumea. Totuși, eu am crezut despre mine că am avansat, că am vrut să obțin Spiritualitatea și nu am înțeles că natura mea este înclinația rea.

Eu însumi trebuie să stabilesc, să recunosc, că toată natura mea, tot ce este în mine e rău. Nu există nicio diferență în indiferent ce caracteristică iau.

Dar noi nu vorbim de dorință în sine, de material, ci de intenție. Asta înseamnă că trebuie să înțeleg și să revelez treptat că intenția din fiecare dorință sau din toate obiceiurile mele, este opusul Spiritualității.

Șapte ani de foamete înseamnă o înțelegere critică a celor șapte ani de belșug. Acum pot să examinez și să văd că, în realitate, nu există nici măcar o singură caracteristică în mine cu al cărei ajutor să pot avansa. Totul este sub controlul intenției de dragul primirii. Aceasta este munca din timpul celor șapte ani de foamete.

Dar, văd toate acestea după ce mă apropii de Lumină, de Creator. Înțeleg și simt din ce în ce mai mult ce este Lumea Spirituală adică, intenția de dragul dăruirii. Există în mine un punct numit Moise care este conectat cu Forța Dăruirii. Mulțumită acestui fapt știu că există în lume o astfel de forță.

Practic, o găsesc în mine și nu în alte dimensiuni. Acesta este spațiul meu interior dar, în același timp, nu o văd, nu o identific.

Dacă vreau să construiesc o intenție de dragul dăruirii la dorințele care se află sub controlul intenției „de dragul primirii”, sub dominația Faraonului – cu alte cuvinte, să am Creatorul care să conducă peste ele – acest lucru se numește ieșirea din robia din Egipt pentru a deveni servitorul Creatorului. Văd cât este acest lucru de dificil și, că este chiar imposibil, fiindcă în fiecare dorință și gând din inima și mintea mea, sunt total egoist. Înainte nu am crezut așa!

Acum, încerc constant să acționez de dragul dăruirii și văd că totul îmi iese de dragul primirii. Acest fapt se numește „copiii lui Israel trec prin cele 49 de porți de Tumaa (impuritate)”.

Acest lucru i se revelează omului încet, treptat, ca să nu-l aducă la disperare și să se predea. Depinde de el să continue să verifice încă o dată și încă o dată până când, în sfârșit, totul este clarificat și el poate să vadă că nu este nimic în el care să aparțină sfințeniei. Așa că, rugăciunea lui este completă și strigătul lui va fi un strigăt adevărat.

Numai atunci acest lucru se va numi MAN (rugăciune) și nu înainte de asta și, ajutorul va veni de Sus, ceea ce se numește naștere spirituală, exodul din Egipt. Imediat, dintr-o dată, voi primi posibilitatea de a părăsi dominanța intenției de dragul primirii, numită Faraon. Părăsesc controlul Faraonului și încep să obțin intenție de dragul dăruirii și este clar că această intenție este îmbrăcată în dorințele, în caracteristicile care au fost înainte în mine.

La început, doar m-am pregătit și a trebuit să fiu în starea de „copiii lui Israel”, într-o stare de imaturitate, în linia din dreapta (Kav Iamin) și chiar în linia din mijloc (Kav Emțai). Depinde de mine să cuceresc Egiptul și, încep să fiu conectat cu el, în același timp, fără să înțeleg că asta înseamnă robie egipteană și, după asta, mi se revelează adevăratul Egipt cu cei șapte ani de foamete și, atunci iau puterea de a fugi. Se întâmplă așa fiindcă am investit toate eforturile în linia din dreapta, după cum e scris „El a înghițit bogățiile de jos și le va vomita din nou” (Iov 20:15).

Din partea întâi din Lecția zilnică de Cabala din 27/04/2014 Scrierile lui Rabaș

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, „Scrisoarea 66”: Şi într-adevăr, spunem de sărbătoare de Paşte: „De la început, strămoşii noştri au fost adoratori de idoli, iar acum ne apropiem de Omniprezent pentru a-i servi Lui” şi aşa mai departe.

Pentru a înţelege ideea de a ne învăţa pe noi ce au fost ei înainte, trebuie să explicăm prin etică. O persoană trebuie să ştie când este implicată cu ideea ieşirii cuiva din exilul egiptean, vedem că toate Miţvot (legi) depind de acest concept, pentru toate aceste lucruri spunem: „O aducere aminte a Exodului din Egipt”.

Toate Miţvot sunt corecţii în mici porţiuni ale dorinţei de a primi, care pot fi implementate de cineva care se ridică deasupra Mahsom (barieră). După ce trece prin Mahsom, începe să treacă prin părţile dorinţei de a primi de deasupra Mahsom.

Mai întâi, persoana trece prin Mahsom şi îşi transformă dorinţa de a primi în „de dragul dăruirii”, iar după aceea se întoarce în jos şi îşi ridică dorinţă după dorinţă. Toată această activitate se numeşte penitenţă, în alte cuvinte el întoarce dorinţa de a primi la o intenţie de dragul dăruirii. Fiecare acţiune de genul acesta se numeşte Miţva şi se face prin Tora, adică prin Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) care transformă corecţiile în posibilităţi. Prima acţiune se numeşte Exodul din Egipt.

Când sunt sub Mahsom, nu am o conexiune cu Lumina. Deasupra Mahsom însă, am deja Lumina, puterea dăruirii şi o pot folosi pentru avansare şi corectare. Am conştienţa, senzaţia, inteligenţa şi puterea unei persoane mature, capabile. Mă transform într-un expert al corecţie, în condiţiile în care Lumina este în mine. Lumina este puterea dăruirii care acţionează în mine, iar cu ajutorul Ei pot să conectez noi şi noi dorinţe, una după alta, şi să le corectez. Mă îndrept către un nivel mai înalt şi primesc putere în plus de la el, pentru părţile inferioare pe care vreau să le corectez, corectându-le şi conectându-le mie.

În aceste proces sunt trei parteneri: Creatorul – originea puterii, eu – cel care vrea să corecteze şi dorinţa – locul pe care vreau să îl corectez.

Cu Lumina care este în mine, mulţumită conexiunii mele cu Creatorul, văd cu precizie ce este gata de corectare în mine şi cer puterea de la El. Lucrez cu El ca partener, pentru că nu mai sunt sub Mahsom, sunt împreună cu El, îl simt. De aceea, încep să clarific cum este posibil să muncesc cu dorinţa stricată, cum este posibil să o trezesc şi să o ridic. Asta înseamnă ca vreau să o transform din de dragul primirii în de dragul dăruirii. Deci, cer asta.

Nu primesc nicio plăcere din această activitate, în timp ce o simt ca dorinţa mea. Pentru mine devine mult mai preţioasă decât dorinţa mea, aşa cum este scris: „Fă ca dorinţa Lui să fie dorinţa ta” (Pirkei Avot 2:4) – ca o mamă cu copilul ei. Învelesc dorinţa Lui în dorinţa mea şi astfel încep să o ridic cerând Creatorului să o corecteze pentru mine, aşa cum aş face eu pentru copilul meu.

Apoi, primesc puterea, inteligenţa şi senzaţia necesară pentru a face asta. Eu nu ştiu cum să corectez ce este jos, pentru că este un sistem complet separat, AHP care este construit în mine, pântecul spiritual.

Asta înseamnă că mai întâi cresc pentru a-l corecta. Accept noul sistem şi mă alătur la ce este sub mine. Deci, după corecţie suntem juxtapuşi unul faţa de altul. Astfel sunt îmbrăcaţi mulţi Parţufimi unul în altul.

Întrebare: Este important ca oamenii care sunt implicaţi în diseminare să fi trecut prin Mahsom?
Răspuns: Nu mi se pare că cel care a trecut prin Mahsom va avea mai mult succes în diseminarea exterioară. Nu sunt sigur că Rabaş ar fi avut mai mult succes în diseminare decât o persoană medie din grupul nostru.

Baal HaSulam scrie că este posibil chiar să plătim oameni profesionişti pentru a face asta. De fapt, este necesar să ne apropiem de oameni cât de mult posibil. Cu siguranţă, este clar că ei ar trebui să ştie direcţia, scopul, un pic din explicaţii, dar nu foarte adânc, numai conform oamenilor spre care se îndreaptă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 18.04.2014, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Începutul aceste postări este este în : „Pesah este o reamintire a viitorului”

Maturizarea calității de Moise într-un om și într-o națiune ne conduce direct la confruntarea cu Faraonul. Tora descrie aceste faze ca pe cele zece plăgi din Egipt, cele zece plăgi ale egoului, cu cerința: „Lasă poporul meu să plece!”. Ele se dezvoltă pe fondul neputinței și, în același timp, se dezvoltă o dorință disperată de eliberare.

Povestea (Hagada) ne spune despre noaptea interioară: „Ce s-a schimbat în această noapte față de toate celelalte nopți?” În Egipt a trebuit să ieșim din mlaștina iubirii de sine și să ne întoarcem pentru a ne mișca rapid în sus, încă fără nicio putere de unitate, dar cu puterea de a ne elibera.

Oricine încearcă să scape de persecuții, de dispute interioare și de conflicte. Ne regăsim astfel departe de Egipt, până când ajungem la Muntele Sinai, unde putem finaliza ceea ce am început.

În acest fel ne împinge Faraonul, egoul, către un nou nivel de iubire. În cele din urmă, toată omenirea va trebui să se ridice la acest nivel, dar noi suntem primii care facem acest lucru. Este munca poporului evreu, o fază esențială în formarea lui.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea de Paşte ne spune că omul are oportunitatea să îşi plănuiască viaţa şi să devină stăpânul ei. Ne explică scopul pe care trebuie să îl obţinem, mijloacele pentru îndeplinirea acestuia şi ce trebuie să schimbăm în noi înşine. Ne dă toate detaliile.

Sărbătoarea de Paşte, în primul rând, îi dă omului mijlocul de a înţelege care este viaţa sa actuală şi cât de limitată şi moartă este.

Îi arată cum poate să scape din această viaţă moartă şi să se ridice la o starea deasupra stării curente, pentru a obţine nivelul perfect de libertate.

Asta se numeşte eliberarea de îngerul morţii, pentru că ne ridicăm deasupra morţii.

Întrebare: Ce înseamnă să ne ridicăm deasupra morţii?

Răspuns: Înseamnă să trăieşti o viaţă eternă.

Întrebare: Asta înseamnă că nu voi muri niciodată? Nu am văzut niciun singur om care să trăiască veşnic.

Răspuns: Numai corpul moare. Dar descoperim o altă entitate în noi, care este fiinţa umană interioară, „eu-l” meu. Acest „eu” interior este îndepărtat din corp şi nu simte moartea.

Oricine care vrea cu adevărat să obţină libertatea şi viaţa eternă, poate învăţa cum să realizeze asta folosind înţelepciunea Cabala. Este foarte posibil, aşa cum este scris: „Vei vedea lumea în timpul vieţii tale”, adică sunt capabili să descoperim în ea forţa superioară, Creatorul. Toată lumea este capabilă să obţină asta, deoarece uşile sunt deschise tuturor – este nevoie doar de o dorinţă.

Din emisiunea de pe Kab Tv „O viaţă nouă” din 31.03.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→