Category Archives: Spiritualitate

Du-te către pământul tău

Baal HaSulam, „Moştenirea Pământului”: Israel nu se va întoarce pe pământul său, decât atunci când va deveni un singur grup.

Pământ (Ereţ) se referă la dorinţă (Raţon). Vrem să obţinem „pământul lui Israel”, adică o dorinţă specială care trebuie să fie îndreptată către Creator, Yaşar-El (direct către Creator). Asta înseamnă că trebuie să ne concentrăm dorinţă asupra Creatorului, pentru a dărui, iar asta este exprimată atunci când ne îndreptăm spre iubirea către ceilalţi.

Cum se leagă asta de locul geografic al statului Israel? Este vorba de ramuri şi rădăcini? Naţiunea evreiască poate trăi pe pământul ei numai daca este compatibilă cu legile care operează între naţiune şi pământul spiritual al Israel.

Asta înseamnă că atunci când dorinţele mele sunt îndreptate spre a-i face plăcere Creatorului, se exprimă în a face plăcere altora conform principiului toţi din Israel sunt prieteni şi sunt responsabili unul pentru altul, nu face altuia ce îţi face rău ţie; iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi; ca un singur om cu o singură inimă, etc.

Dacă sunt atras de asta, înseamnă că îmi corectez toate dorinţele cu ajutorul Luminii Superioare, iar apoi se schimbă din dorinţe externe în dorinţe interne; se schimbă din pământ uscat în dorinţă către Yaşar-El. Apoi, când intru pe pământul spiritual Israel în spiritualitate, sunt atras de pământul Israel în corporalitate.

Acesta este motivul pentru care Creatorul l-a trimis pe Avraam din Babilon către pământ, care era pământul Canaan la acel timp, pentru ca el să se corecteze acolo şi să simtă adevărata natura Yaşar-El. Este vorba de munca internă şi despre acţiuni corporale. Familiile studenţilor lui Avraam şi-au adunat lucrurile, cămilele, oile şi caprele şi au călătorit spre acel loc. Această tranziţie a fost conform muncii lor la conexiune, conform cu ceea ce le-a spus Avraam.

Oamenii nu înţeleg legea compatibilităţii dintre ramură şi rădăcină. Dar ea a fost exprimată chiar şi în Babilon, atunci când oamenii s-au împrăştiat peste tot pe glob. Mai întâi a fost o singură naţiune, cu toate că erau multe triburi şi familii extinse. Apoi, când egoul a erupt între ei şi a început să crească, a apărut semnul separării.

Oamenii conectaţi unul cu altul, s-au îndepărtat şi astfel s-au divizat în grupuri şi în cele din urmă au plecat din Babilon şi s-au împrăştiat peste tot în lume. Aşa au apărut naţiunile lumii. S-au format conform cu dorinţele egoiste care le-au determinat unicitate şi cum să se aleagă. În consecinţă, vedem astăzi că fiecare naţiune are mentalitatea sa unică, obiceiurile şi tradiţiile sale, etc.

În plus, oamenii din Babilon care aveau punctul în inimă, s-au strâns în jurul lui Avraam, fără să ţină cont de triburile din care făceau parte. Când au auzit mesajul lui Avram, au simţit că vor să aparţină acelui grup, care se îndrepta către Canaan, conform cu legea ramurii şi rădăcinii.

Restul oamenilor nu ştiau de ce sunt atraşi de locuri diferite. La fel este şi astăzi: omul nu simte că cel care trimite totul în viaţă este Creatorul şi că El îl ghidează într-o anumită direcţie, sau în alta. Ni se pare că totul se întâmplă prin hazard, fără nicio cauză, cu toate că nimic nu este întâmplător în natură. Motivul ne este pur şi simplu ascuns.

Pe de altă parte, grupul lui Avram a primit un răspuns clar: „Du-te pe pământul tău”. În alte cuvinte, studenţii au simţit foarte clar conexiunea dintre rădăcină spirituală şi ramura corporală. Au fost în starea Canaan şi astfel au ajuns la pământul Canaan.

Mai târziu, s-au conecta şi mai puternic unul cu altul, până când au atins starea de „casa lui Iacob”, adică unitate în micime (Katnut). Apoi au descoperit că le lipseşte ceva interior, o rezistenţă sau, pe scurt, ceva în plus, material pentru muncă.

Astfel, dorinţa lor egoistă a început să crească, ceea ce se numeşte exilul din Egipt. Acest proces intern a fost acompaniat de unul extern: au mers în Egipt. Au trecut prin experienţe diferite, conform cu stările interioare: şapte ani de saţietate, şapte ani de foame, plăgile din Egipt, cu toate că acestea au avut loc extern şi nu în acord complet cu stările lor interne.

Nu putem discerne această conexiune; de aceea, nu are rost să definim paralelisme. În exodul spiritual din Egipt, de exemplu, se simte tot Egiptul, adică întreagă dorinţă egoistă. De fapt, copiii din Israel au ieşit dintr-un ego imens. A existat între ei şi nu i-a lăsat să se conecteze, în ciuda eforturilor, până când au avut şansa să se ridice deasupra lui. Această conexiune a fost posibilă numai deasupra ego-ului şi nu în interiorul lui sau împreună cu el.

Dar ceva diferit a avut loc în lumea corporală. Egiptul nu a căzut imediat după ce copiii lui Israel l-au părăsit. De fapt, această lume există cu toate că nu este nimic spiritual în ea. De aici provine lipsa de corelaţie între distrugerea spirituală a Egiptului şi ramura spirituală.

Ne stabilim realitatea dintre noi la nivel spiritual, iar la nivel corporal, care este perceput prin cele cinci simţuri, rămânem la fel. Nu este niciun conţinut spiritual în ea şi nu trebuie să devină goală conform cu evenimentele spirituale. Aşa apare diferenţa dintre nivele, cum Egiptul corporal rămâne la loc, cu toate că a fost distrus în stările noastre interne.

Se spune că rădăcina spirituală trebuie să atingă ramura corporală, dar numai să o atingă. Nu se îmbracă în ea şi nu o operează.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala din 30.04.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Vasele pentru Pesah

Întrebare: Din punct de vedere spiritual, Pesah este separarea mea interioară de răul din mine, de motivele mele egoiste în relațiile cu alții. Multe case au o cămară specială în care țin separat un set de vase pentru Pesah. Ce înseamnă acest obicei de a schimba toată vesela de Pesah?

Răspuns: De fapt, un set special de vase de Pesah este un obicei modern. Anterior, înainte de Pesah oamenii își făceau pur și simplu vase noi din lut, lemn sau piele de animal.

Vesela nouă simbolizează vase noi, adică, dorințele noastre pe care le-am folosit anterior în beneficiu propriu. Acum nu le putem folosi în acest fel, ci numai pentru dăruire. Trebuie să schimb setul meu de dorințe raportate la ceilalți.

Întrebare: Ce înseamnă „un set de vase de zi cu zi” pe care să-l folosim de-a lungul anului și „un set de vase pentru Pesah”?

Răspuns: „Un set de vase de zi cu zi” este o dorință egoistă de a te bucura pe seama altora și, atunci o reprimi și o folosești.

„Un set de vase pentru Pesah” reprezintă, din contră, folosirea altruistă a dorințelor, de a face bine altora.

Tu trebuie să schimbi un set cu altul – să-ți folosești dorințele în iubire pentru ceilalți, în dăruire. Asta se numește „veselă nouă”. Și după ce folosești pentru o săptămână aceste vase noi, poți să începi să te întorci la vasele tale vechi, fiindcă tu deja știi cum să le corectezi, adică, să le folosești în mod corect.

Din KabTv „O viață nouă” 24/03/2014

Să ne întâlnim pe pod, deasupra urii

Întrebare: De ce există obiceiul de a sta la masă în seara de Pesah, ca întreaga familie să stea în jurul mesei?

Răspuns: Pesah-ul este o sărbătoare specială fiindcă simbolizează nașterea națiunii Israel. Este spus că numai după ce ei au ieșit din Egipt au devenit o națiune și că, noi nu putem fi numiți națiune, atâta timp cât suntem separați și divizați și forța egoistă ne rupe în bucăți. Va fi numai atunci când noi rezistăm la aceaste forțe străine și, încercăm să ne conectăm atunci descoperim forța unității care ne leagă și, astfel, devenim o națiune. De aceea, națiunea Israel astăzi, după definiția corectă din Cabala, nu este numită națiune.

Comentariu: Această stare de divizare a fost foarte puternic revelată în timpul alegerilor din Israel care s-au încheiat nu demult și care au divizat națiunea în multe partide și mișcări. Divizarea interioară este în continuă creștere și adâncire.

Răspuns: Aceste alegeri au fost foarte dăunătoare națiunii fiindcă sărbătorim faptul că avem conflicte și că ne urâm unii pe alții. În timpul propagandei de alegeri, aceste diferențe ni s-au accentuat și fiecare a încercat să facă rău celorlalți cât de mult a putut el. Asta este deosebit de dăunător națiunii noastre, cu toate că se cheamă democrație. Până la urmă, toată baza națiunii Israel este unitatea peste toate obstacolele și peste toate diferențele.

Întrebare: Dar ce trebuie să facem dacă avem opinii diferite?

Răspuns: Acesta este un lucru foarte bun! Este de fapt conexiunea dintre plus și minus care generează energia. Este bine că nu împărțim aceleași opinii. Trebuie doar să învățăm cum să ne conectăm peste toate diferențele. De aceea, conexiunea pe care ne-o aduce Înțelepciunea Cabalei este departe de a fi o simplă idee. Trebuie să găsim Forța specială în natură care să ne ajute să ne unim, în ciuda tuturor diferențelor și opozițiilor. Opiniile contrare rămân, dar știm cum să facem pace între noi, peste ele, astfel încât iubirea să acopere toate păcatele. Acesta este un principiu foarte profund. Amândoi suntem păcătoși, și tu și eu, dar construim un pod peste ura pe care o simțim unul față de celălalt.

Cartea Zohar ne spune că cei zece discipoli ai lui Rabi Șimon care au stat în peșteră și au scris această carte, s-au urât unii pe alții atât de mult când au început să studieze la miezul nopții, că au vrut să se omoare unii pe alții. Dar, ca urmare a faptului că au studiat împreună și au făcut eforturi pentru a construi treptat un pod peste ura lor arzătoare, au obținut revelările spirituale despre care ne spun nouă, mai târziu, în Cartea Zohar. Un astfel de pod poate fi construit numai peste opiniile opuse.

Întrebare: Asta înseamnă că, ori de câte ori avem dispute, putem totdeauna să construim peste ele un pod?

Răspuns: Putem totdeauna să construim un pod peste disputele noastre și, mai mult, este interzis să presăm un om pentru a-l forța să renunțe și să-și schimbe opinia. Cu cât e mai diferită opinia lui de a celorlalți, cu atât e mai bine.

Întrebare: Deci, ce va construi podul dintre noi?

Răspuns: De exemplu, putem să luăm un sistem electric sau electronic care funcționează tocmai datorită faptului că arde energie ca rezultat a unei potențiale diferențe dintre două fire electrice care îl ating. Când suntem în conflict și opuși unii altora, din cauza naturii noastre egoiste și, în același timp, conectați peste el, aceste două niveluri crează în noi obținerea spirituală. Obținem lumea spirituală în această potențială diferență, atunci când descoperim și ajungem să știm nu numai lumea noastră corporală, dar și Lumea Superioară. Obținerea Lumii Superioare este numită suflet.

Din Programul de radio 103FM Israel din 15/03/2015

Un sclav nu poate înțelege pe cineva care este liber

Întrebare: De ce este Paștele, exodul din robia egipteană, aminteşte de renaştere? Povestea începe cu nașterea lui Moise și se termină cu plăgile din Egipt, care sunt similare cu contracţiile din timpul naşterii. După aceasta, ei traversează Marea Finală, ca și în cazul în care s-ar fi născut într-o lume nouă.

Răspuns: Viața nouă este concepută și pregătită în interiorul vasului gigant numit Egipt. Ea e formată din discernamintele și încercările noastre de a înțelege cum să facă față naturii noastre egoiste.În cele din urmă, ne dăm seama că suntem incapabili să rezistăm egoismului nostru și nu avem nici o alegere, ci pentru a fugi de ea, trebuie să ne ridicăm deasupra ei.

Acest lucru necesită schimbări calitative: înlocuirea a toate obiceiurilor noastre, noi forme de relații, precum și educația precedentă, pe care am primit-o în Babilon.Când vom începe să ne unim folosind metoda lui Avraam, vom dobândi noi obiceiuri, o nouă atitudine reciprocă, și o nouă perspectivă asupra vieții, perceperea totală prin ochelarii de unitate.

Aceasta înseamnă o nouă naștere pentru că am transforma-o într-o nouă persoană, una care a învățat să se uite la ea, la familia sa, la națiunea sa, lumea sa, și la toată viața numai prin unitatea noastră.Dacă atunci mă întâlnesc cu sinele meu precedent, modul în care am fost înainte de a fi adus prin educație în conformitate cu metoda lui Avraam și unit cu alții, atunci ar fi două persoane diferite care nu se înțeleg reciproc.

Una dintre ele este un sclav, iar celălaltă este un om liber, independent de natura sa egoistă. Asta pentru că el a dobândit o nouă natură, natura iubirii în loc de natura urii.

De la KabTV „Un nou program

Paştele este o sărbătoare care este mereu cu tine

Pentru a ajunge în starea de „Pesah”, trebuie să obținem un astfel de nivel de dezvoltare, la care nu putem să lucrăm cu egoul, trebuie să ne ridicăm peste el.

Izbucnirea egoului a avut loc prima oară în Babilon. Împotriva acestei erupții care a avut loc când populația nu era în număr foarte mare, un preot din Babilon, Avraam, a descoperit sistemul ridicării deasupra egoismului.

Câteva mii de oameni au acceptat această metodă și au mers împreună cu el în țara Canaan, actualul Israel. Avraam i-a învățat pe adepții săi ce înseamnă să-i iubești pe ceilalți, să te ridici peste ego, să treci constant peste egoul tău – Pesah (de la cuvântul a trece – pasah).

Egoul nostru crește constant și noi creștem peste el acoperindu-l prin legea „iubirea acoperă toate defectele”. Defectele rămân dar, mai mare decât ele – peste ura imensă – apare între noi marea iubire.

Noi nu ne ascundem ura, nu ne e rușine de ea, fiindcă înțelegem că ea vine din natura noastră umană, iar misiunea noastră este să identificăm în natură următoarea forță pozitivă care ne va da oportunitatea de a acoperi ura cu iubire.

Atunci vom fi într-o stare permanentă de urcare spirituală. Totuși, ura va determina gradul de înălțime al iubirii cu care o vom acoperi.

Rezultă că putem crește constant adică, fiecare tranziție de la stare la stare va deveni Pesah, sărbătoarea care este mereu cu tine.

Din KabTv „Conversații despre Pesah” din 18/03/2015

Calitățile pământului și rădăcina sufletului

Tora, Leviticul 25:23: Pământul (țara) să nu-l vindeți în veci fiindcă pământul este al Meu, iar voi sunteți străini și rezidenți (temporari) cu Mine.

Creatorul ne-a dat o dorință (țara) și noi va trebui să o corectăm și nu să o folosim așa cum simțim noi.

Noi nu avem nimic în această lume pentru noi înșine și, de aceea, când facem o înțelegere trebuie să înțelegem că noi cumpărăm pământul numai pentru a-l folosi temporar, îl închiriem. De fapt nu cumpărăm pământul, îl închiriem pentru a-l putea folosi pentru o anumită perioadă de timp. Nimic nu este etern și nimic nu ne aparține.

Comentariu: Rezultă că toate națiunile care stau pe această planetă nu sunt proprietarele ei.

Răspuns: În funcție de rădăcina sufletului, proprietar este un om care este compatibil într-un fel sau altul cu pământul (țara) pe care trăiește. De aceea, o parte din acest pământ trebuie să se întoarcă la proprietarii lui. Se face referire la neamurile care au ieșit din Babilon și s-au așezat pe întreg globul. Așezarea în Israel trebuie să fie după Tora și fiecare trib și familie are partea lor predeterminată și este eternă. Este așa deoarece calitățile interioare ale familiei sau tribului se armonizează cu calitățile unei părți de pământ. În acest fel este efectuată corectarea dorinței.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Un pahar de vin pentru urcarea spirituală

Întrebare: De ce se bea vin în timpul sărbătorilor, în special tradiția de a bea patru pahare de vin la masa de Paşte?

Răspuns: Vinul simbolozează Lumina împlinirii, Lumina Hohma, care coboară la noi în timpul sărbătorilor, permițând astfel să fim supuși unei anumite urcări spirituale.

Vinul nu este numai un simbol al bucuriei, ci dovedește că sporim constant conexiunea noastră și ne apropiem de revelarea Lumii Superioare Spirituale.

Deîndată ce ajungem la starea numită „trecerea Mării Roșii” și urcăm de la distanțarea reciprocă, la conexiunea reciprocă, ni se întâmplă revelarea unor noi relații de bunăvoință între noi, numite Lumea Superioară.

Sunt patru pași prin care trebuie să trecem pentru a construi o bună conexiune între noi. Ei sunt simbolizați prin cele patru pahare cu vin tradiționale, pe care le bem în timpul mesei de Paşte (Seder Pesah).

Din programul de radio 103FM Israel 15/03/2015

Paştele este o reamintire a viitorului

Paştele ne reamintește nu numai trecutul, dar și viitorul.

Din cele mai vechi timpuri, seara de Pesah a unit familiile de evrei în jurul mesei de sărbătoare. Sărbătoarea este descrisă în fiecare detaliu și totuși străină de formalism, iar ceremonia sa reînvie fără grabă ieșirea din sclavia Egiptului.

Dar, dacă am ieșit din Egipt, de ce tot repetăm iar: „Anul ăsta suntem sclavi, la anul vom fi liberi!”?

Sursele noastre precizează că în spatele evenimentelor cunoscute, urcărilor și coborârilor, există încă un strat de informație care nu este foarte mult despre istorie, ci despre relațiile interumane sau, mai degrabă, este despre unitatea și înțelegerea reciprocă la care a ajuns poporul evreu și care este atât de importantă în zilele noastre nu numai pentru poporul evreu, ci pentru întreaga omenire.

Omul este liber sau este sclavul naturii sale?

Întrebare: Nu mă simt în sclavie; mi se pare că sunt un om liber. Atunci cum sunt relevante pentru mine instrucţiunile de Paşte, în care mi se spune să părăsesc în fiecare an servitudinea din Egipt?

Răspuns: Ni se pare că suntem liberi, pentru că nu simţim că depindem unul de altul. Încercăm să ne aranjăm viaţa astfel încât să nu fim asociaţi cu nimeni, ca nimeni să nu de deranjeze. Asta este natura noastră.

De dragul independeţie, inventăm noi computere şi telefoane mobile. În fiecare casă există atât de multe ajutoare robotizate care nu necesită decât un ajutor minim de la alţii. Asta uşurează natura noastră egoistă şi îi îndeplineşte cerinţele: nu ating pe nimeni şi încerc ca nimeni să nu mă atingă.

Dar de fapt, cu toţi suntem conectaţi şi interdependenţi. Devine clar că toată natura minerală, vegetală şi animale constituie un singur sistem, în care totul este conectat. Aşadar, înţelepciunea Cabala ne avertizează că depindem unul de altul şi că vom descoperi în viitor această dependeţă

Dacă nu obţinem unitatea, atunci va fi foarte rău pentru noi. Între timp, nu simţim necesitatea acestui lucru într-o măsură foarte mare, pentru că înţelepciunea Cabala nu a fost dezvăluită în trecut, mii de ani a fost ascunsă. Nu am avut nevoie de ea, pentru că nu eram pregătiţi să descoperim că suntem interdependenţi.

Dar astăzi, întreaga lume simte această interdependenţă reciprocă. În măsura în care se descoperă această conexiune negativă, lumea se va întoarce către poporul evreu, pentru că numai acest popor posedă metoda care îi face să se unească deasupra tuturor diferenţelor.

Există astăzi în lume, o cerere foarte mare pentru această metodă. De aceea, dacă nu transmite corect această metodă către alţi oameni, vom simţii o presiune foarte puternică. Antisemitismul va continua să crească, iar naţiunile lumii vor aduce din ce în ce mai multe plângeri împotriva poporului evreu, fâcându-ne vinovaţi de toate necazurile lor.

Întrebare: Atunci când te uiţi astăzi în lume, ai defini starea noastră ca sclavie?

Răspuns: Cu siguranţă, suntem sclavii naturii noastre. Îndeplinesc întotdeauna comenzile naturii mele interioare şi mă supun lor fără nicio clarificare, critică sau opoziţie. Pur şi simplu nu sunt pregătit să merg împotriva ei.

Dorinţa mea egoistă îmi cere să am succes şi să obţin beneficiu fără să iau în considerarea pe altcineva. Iar dacă sunt într-o conexiune integrală cu alţii, cum aş putea să nu îi iau în considerare? Devin limitat în toate acţiunile mele.

Întrebare: Deci problema nu este în ceea ce fac eu bine ci în ceea ce fac pe seama altora?

Răspuns: Nu pot avea succes nici măcar aşa. Astăzi, nici măcar o singură naţiune nu poate avea succes dacă se izolează de ceilalţi. Cu toţi descoperă necesitatea conexiunii, dar nu o pot face corect. Nimeni nu ştie cum să stabilească realţii bune între ele: America, Rusia, China, Europa, evreii şi arabii.

Nimeni nu poate avea succes şi să iasă pe primul loc, dacă acest lucru nu se poate face printr-o conexiune în totalitate bună. Înseamnă că cel mai de succes va fi cel care ia în seamă cu mare acurateţe conexiunea reciprocă şi acţionează în consecinţă. Şi asta înseamnă libertatea şi ieşirea din sclavie. Toată lumea, toată umanitate trebuie să înveţe asta.

Din programul de radio israeliean 103 FM din 15.03.2015

Întorcându-ne către Creator

Întrebare: Câteodată spunem că înăuntrul nostru se află Creatorul, altă dată spunem că El este în conexiunea dintre noi. Cum facem legătura între aceste două noţiuni?

Răspuns: Nu este nicio dilemă aici. Cum poate fi găsit Creatorul? Cum ne privim şi ne evaluăm pe noi înşine? Ce ne face să ne considerăm buni sau răi, puternici sau slabi? Pentru asta, ne trebuie un instrument extern, un standard cu care ne putem măsura.

Pentru a ne măsura noi înşine, ar trebui să vedem proprietăţile celor din jurul nostru şi să ne comparăm calităţile noastre cu ale lor. Pentru a ne direcţiona în mod corect, trebuie să menţinem numeroase legături: depărtare şi apropiere, ură şi binevoinţă. Ar trebui să avem de a face cu oponenţi şi cu binevoitori, adică cu întreaga umanitate.

O singură ţintă este insuficientă pentru a atinge scopul. Este esenţial să ne acordăm în conexiunea cu Creatorul. Pentru asta, trebuie să implicăm toate nivelurile minerale, vegetale, animale şi umane ale naturii. Dacă reuşim să ne setăm mintea în mod corect şi dacă comportamentul nostru este absolut corect şi pozitiv, îl vom obţine cu siguranţă pe Creator.

Toate aceste proprietăţi sunt înăuntrul nostru. Este posibil să îl obţinem pe Creator numai dacă ne relaţionăm în mod pozitiv la toate cele patru nivele ale naturii, deoarece Creatorul este suma bunătăţii, iubirii şi dăruirii.

Întrebare: Atunci când vorbeşti despre auto-orientare pozitivă, îmi imaginez imediat vastitatea umanităţii, naturii, pietrele, cerul şi întregul cosmos. Este acest lucru fezabil?

Răspuns: Atingerea unei setării a minţii corecte este foarte uşoară. Trebuie să convingi toate proprietăţile tale interne, minerale, vegetale animale şi vorbitoare, că tot ceea ce te înconjoară este saturat de iubire reciprocă şi este cea mai bună modalitate posibilă de existenţă. Dacă reuşeşti, dacă stăpâneşti corect proprietăţile care îţi par externe, vei obţine stare dorită.

Întrebare: Asta înseamnă că ar trebui să lucrez cu lucuri şi oameni care îmi sunt ostili?

Răspuns: Inamicii tăi îţi demonstrează cu siguranţă cât de imperfecte şi negative sunt proprietăţile tale. Se numeşte ajutor împotrivă. Cu ajutorul lor, avansăm.

Întrebare: Este spus în Tora: Dacă cineva vine să te omoare, omoară-l tu primul. Cum ar trebui să ne referim la acest lucru?

Răspuns: De îndată ce cineva descoperă o calitate pe care nu poate să o depăşească, oricât de ult încearcă să o trateze cu iubire, înţelegere şi un simţ al unităţii, dar totuşi eşuează, trebuie să îl omoare. Aceasta este o corecţie. Ne ucidem proprietatea pe care este imposibil să o îmbunătăţim atunci când ea se ridică împotriva noastră.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele vieţii eterne” 0810.2014