Înţelepciunea Cabala transmite o cercetare mult mai amănunţită şi mai obiectivă decât orice altă ştiinţă.  Pe durata studiului, învăţăm că în realitate există o singură forţă care acţionează. De aceea, caracterizăm acest lucru prin fraza „Nu există nimeni în afară de El”.

Nu este un nume sau o definiţie, este doar modalitatea prin care vrem să accentuăm acest fenomen. Studiindu-ne pe noi şi toată realitatea la toate nivelurile, vedem că cea care operează şi organizează totul este Lumina Superioară.

Şi consecinţa acesteia, începând dintr-un anumit punct, se împarte în două. Lumina Superioară afectează ceva, iar noi determinăm dacă este opus Luminii sau este conform cu proprietăţile ei sau se potriveşte cu ea. Aceasta este principala caracteristică a materiei, abilitatea de a rămâne în stare de opoziţie sau de similaritate.

Conform cu acest lucru, experimentele noastre pot avea rezultate polare. Dacă materia dorinţelor noastre este opusă Luminii atunci o simţim ca întuneric. Dacă ne-am pregătit pentru întâlnirea cu Lumina şi ne potrivim cu ea, cel puţin parţial, atunci o simţim ca o binecuvântare.

Nu există nimic bun sau rău în Lumină, doar proprietatea ei care se manifestă în dăruire, iubire, împlinire, avansare şi dezvoltare. Şi totul depinde de vas, de fiinţa creată.

Pentru asta, pregătirea vasului pentru primirea Luminii este făcută de aceeaşi Lumină. Cu adevărat, Ea este prima; marchează începutul creaţiei, întregul proces, face ca întreaga materie să se dezvolte. Dar materia însăşi este lipsită de orice abilitate de a realiza ceva.

Să ne gândim, de unde îşi iau puterea particulele atomice – protonii, electronii, neutronii, etc.? Acestea nu se opresc, nu încetinesc, de miliarde de ani. Cum se poate aşa ceva?

Lumina le furnizează energie. Este primară şi acţionează. Altfel, fiecare particulă s-ar opri în cele din urmă, ceea ce conform cu fizicieni este echivalent cu dispariţia ei. Toată materia există datorită puterii Luminii, forţa dăruirii. Această forţă dă energie materiei moarte prin dorinţa acesteia ca primind-O să înceapă să se mişte.

De ce a trebuit ca materia să se dezvolte la nivelurile de mineral, vegetal, animal şi uman? – Pentru ca la sfârşitul dezvoltării să devină la fel ca Lumina. Pentru obţinerea acestui scop, Lumina împinge toate particulele şi componentele acestora, fie ei atomi, molecule, inclusiv organismele biologice sau formele spirituale, inerente în materie, care sunt deja capabile de dăruire, similare Luminii, până când în final devin ambele egale.

Lumina face toate acestea. În afara de Ea nu există nicio altă forţă în acest proces. Spunem despre asta că „Nu există nimeni în afară de El”.

Totuşi, această forţă superioară vrea să dăruiască ceva măreţ fiinţei create, care la origine a fost materie moartă, aşa cum este spus: „Din tărână eşti şi în tărână te vei întoarce.” Lumina vrea să dăruiască acesteia vitalitate, nu însă la nivelul la care ea se dezvoltă inevitabil, transformându-se în natură minerală, vegetală, animală şi umană. Nu, fiinţa creată este menită să se transforme într-o direcţie particulară, deasupra naturii ei şi să obţină o natură superioară.

Acest lucru devine posibil datorită spargerii vaselor, pentru că Lumina „a corupt” dorinţa pe care a creat-o, a tăiat-o în multe bucăţi, prin forţa care a penetrat materia şi a lăsat în ea o dorinţă egoistă de auto-împlinire, înclinaţia de a primi plăcere, de a o dori şi numai atât.

Ca rezultat, dorinţa a devenit complet opusă Creatorului. Acum, nu este doar o fiinţă creată, o derivată, pentru că are propriul impuls de a se opune Creatorului, de a fi în antagonism faţă de El. Forţa dominantă, puterea determinantă, s-a revelat în dorinţă.

Iar apoi Lumina Superioară, Creatorul, începe să se „joace” cu dorinţa care este opusă Lui. Se formează şi se dezvoltă un anumit sistem de relaţii între Creator şi dorinţă, se influenţează reciproc.

Fiinţa creată începe să înţeleagă că se află într-o lume complexă. La început, se comportă în lumea noastră ca un „animal superior”, creează ştiinţa, cultura, educaţia şi formele societăţii umane se dezvoltă… până când apare o criză. Atunci dorinţa realizează că ceva este greşit.

Astăzi, umanitatea a intrat exact în această eră; nu este încă o criză autentică a paradigmei fundamentale, dar este pragul acesteia. Din această eră, trebui să rezulte o morală: Suntem într-un sistem, într-o reţea de forţe.

Acestea acţionează în armonie, creând o singură reţea, concentrată pe materie, adică natura minerală, vegetală, animală şi umană, pentru a o conduce la auto-realizare. În alte cuvinte, astfel ea începe să realizeze ce este cu adevărat.

Asta face să apară, cu claritate, faptul că este posibil să se realizeze acest lucru numai dacă fiinţa creată învaţă cum să o controleze, cine stă de cealaltă parte. Într-adevăr, este posibil să investigăm şi înţelegem ceva numai din opusul acestuia, ca negrul pe un fundal alb.

De aceea, percepem că „nu există nimeni în afară de El”, ajungând în starea opusă, când suntem siguri că nu mai este nimeni decât noi, oamenii. În ochii noştri noi suntem forţa activă din realitate şi nimeni altcineva.

Cu această siguranţă, mergem cu îndrăzneală şi hotărâre înainte, până când, sub o grindină de lovituri „asupra propriilor corpuri”, învăţăm că ceva este greşit. Ceva nu merge bine, până când apare o criză globală. Nimic nu ajută, nici raţiunea sau simţurile, nici cultura sau ştiinţa.

Reiese că suntem stupizi, fără răspunsuri şi nu mai putem să ne stabilim nici măcar o viaţă normală sau relaţiile de zi cu zi. Chiar şi animalele se fac cumva confortabile. Iar noi, din contra, distrugem viaţa celor de aproape şi de departe, folosindu-ne toată puterea şi cunoaşterea.

Aceasta este natura noastră şi nu îi putem rezista. Natura noastră rea este mai puternică decât mintea noastră. Intelectul nu ne ajută să ne descurcăm cu asta. Am vrea să stabilim relaţii sănătoase, producem atât de mult încât Pământul ar fi un paradis pentru toată lumea, dar noi nu suntem capabili să facem asta. Din contra, avem numai probleme şi necazuri, ameninţări şi frică pentru ziua de mâine.

Astfel, natura mea domneşte asupra mea şi eu nu pot face nimic.

Ca rezultat, oamenii devin conştienţi de toate fundamentele propriei naturi. Iar asta, de fapt, este cel mai bun punct de plecare. Baal HaSulam arată acest lucru în cartea „Introducere la Studiul celor zece Sefiroţi”, explicând ce întrebări punem la sfârşitul dezvoltării noastre: „Care este menirea vieţii mele, ani care mă costă atât de mult?  „De ce mă aflu aici?” – şi în gândurile noastre rămân numai aceste întrebări persistente.

În cele din urmă, explică Baal HaSulam, aceste întrebări ne vor conduce către realizarea necesităţii revelării Creatorului. Dacă o persoană se întreabă de ce trăieşte, care este menirea vieţii ei, ajunge în cele din urmă la concluzia: „Există ceva deasupra mea. Problema este că nu pot să îmi aranjez viaţa. Chiar şi natura mea este deasupra mea.”

Soluţia este formulată astfel: „Vino şi vezi că Creatorul este bun”. În alte cuvinte, de la o nevoie actuală putem ajunge cu adevărat la revelarea Creatorului, iar apoi vom vedea că El acţionează în tot. Vom vedea faptul că întreaga distanţă pe care am parcurs-o a fost necesară numai pentru a primi lovituri şi pentru ca, în cele din urmă, să înţelegem că singura noastră cale este de a descoperi forţa care acţionează în fiinţa creată şi o face să se mişte.

Din Congresul din Los Angeles “Ziua a doua” 10/31/14, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce motiv a devenit atât puternic fanatismul religios în ultimii ani? Islamul și-a început călătoria spre Vest și cucerește treptat Europa și Statele Unite. Astăzi trăiesc în Europa cca 54 de milioane de musulmani; 7 milioane se găsesc în Franța.

Tendința de islamizare se accentuează, dar, ceea ce este mai rău, se amplifică prin mișcări radicale, extremiste. În Europa de astăzi există “ghetouri musulmane” în care se tem să intre atât rezidenții cât și poliția. Locuitorii acestor zone își duc viața închisă, în jurul moscheilor, conform unui sistem legal care se supune legilor islamului.

Acest fenomen a crescut până la dimensiuni amenințătoare și a scăpat de sub controlul guvernului. Războiul cultural a început în Europa centrală, care a fost un exemplu de libertate, democrație, egalitate și pluralism.

Dintr-o dată un corp străin începe să se dezvolte aici, în totală opoziție cu toate principiile sale de bază – islamismul radical – aducându-ne într-un trecut tenebros în ceea ce privește egalitatea femeilor și celelalte realizări moderne.

Primul ministru olandez, Geert Wilders, fondator al partidului “Libertatea”, a ținut un discurs prin care a avertizat lumea cu privire la marele pericol care amenință Europa. În opinia sa, ne aflăm în ultimele stadii ale procesului de islamizare a Europei, care amenință nu doar existența acesteia, dar și existența Statelor Unite și a tuturor civilizațiilor vestice, pentru că duce la extremism, violență și intifada.

De ce a crescut atât de mult popularitatea islamismului radical, în special în rândul tinerilor?

Răspuns: Ideea este că am ajuns în ultimele stadii ale procesului de dezvoltare umană, care a durat câteva mii de ani. Civilizația umană a luat naștere în Babilonul antic și s-a dezvoltat în două direcții: o parte din omenire l-a urmat pe Abraham și o altă parte s-a împrăștiat în întreaga lume. Ulterior, doactrina lui Abraham a devenit fundamentul celor trei religii universale: iudaism, creștinism și islam.

Aceste religii s-au dezvoltat în această ordine, una după cealaltă. Iudaismul s-a dezvoltat direct din Abraham. Creștinismul a fost fondat acum 2000 de ani, o dată cu apariția primelor comunități creștine. Islamul a apărut abia în secolul al șaptelea.

Fiecare religie a cunoscut o relativă înflorire și un declin, conform acestor stadii. Iudaismul a înflorit în adevărata sa formă până la distrugerea (templului) Beit HaMikdash. După aceea poporul evreu a abandonat principiul “Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți,” care a constituit baza doctrinei lui Abraham și prin urmare a plecat în exil. Acest exil a fost unul spiritual, din starea altruistă, o cădere din dragostea frățească în ură.

Creștinismul a înflorit până în Evul Mediu, după care a început declinul său, s-a schimbat și s-a divizat o dată cu apariția mișcării protestante.

Islamul a fost într-o stare latentă și nu s-a exprimat cu întreaga sa putere. Doar târziu, când iudaismul și creștinismul au slăbit atât de mult încât nu au mai putut determina forma societății,  islamul a devenit puternic. Într-adevăr, este scris în Tora că la sfârșitul zilelor, în ultima etapă de dezvoltare umană, islamul va acumula o mare putere, fiind scris despre Ișmael, (Geneza 16:12) “…mâna lui va fi împotriva fiecărui  om și mâna fiecărui om, împotriva lui … ,” aceasta însemnând că această religie se va ridica peste toate celelalte.

În primii 2000 de ani a înflorit iudaismul, după plecarea lui Abraham din anticul Babilon, adică aproximativ până la începutul erei noastre. Aceasta a fost perioada în care iudaismul a existat în adevărata sa formă spirituală, exercitându-și întreaga sa putere. Totuși, după aceea poporul evreu a căzut de pe nivelul său spiritual și a început să se scufunde în dorințe fizice. Din acest motiv au fost exilați. Fiecare generație s-a scufundat mai adânc decât precedenta.

După înflorirea iudaismului a început să apară și creștinismul. Creștinismul s-a dezvoltat furtunos, până când s-a stins din interior. Astăzi, ne aflăm în perioada de declin a creștinismului, care și-a pierdut fosta putere. În Europa, pentru a fi creștin nu este nevoie decât de o cruce atârnată în jurul gâtului.

În anumite locuri, au mai rămas creștini fanatici, dar aceștia nu au fost creștini încă de la începuturi, ei au acceptat doar recent creștinismul, cum ar fi în America de Sud. Pentru ei creștinismul este încă o religie nouă. Ea există de 2000 de ani dar a ajuns în America abia după descoperirea acesteia de către Columb, acum 500 de ani, așa că în America mai există creștini devotați.

Islamul începe abia acum, în zilele noastre, să se trezească. Până acum s-a aflat în perioada de incubație. După cei 2000 de ani de înflorire a iudaismului și după cei 2000 de ani de dezvoltare a creștinismului, a venit rândul islamului.

Din programul KabTV “A New Life” 8/31/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

După ce a trecut prin toate etapele vieții în Egipt și exodul din Egipt, poporul Israel a atins o stare numită Muntele Sinai. El a început să înțeleagă că se confruntă cu un enorm munte de ură, cuvântul ”Sinai” vine din cuvântul ”ură” (ură reciprocă) în ebraică, repulsia profundă pe care oamenii o resimt între ei, care este mult mai mare decât ceea ce au simțit în Egipt.

În timp ce în Egipt sau în Babilonul antic nu înțelegeau și nu erau pe deplin conștienți, acum răul lor este revelat în toată măreția lui. Prin urmare, oamenii se simt neajutorați, neputincioși, și nici nu-și pot imagina ce ar trebui să facă. Dar Moise îi va ajuta, promițându-le să organizeze și să refacă conexiunea dintre ei și Creator. Acesta este rolul său, deoarece el este legătura între poporul Israel și forța superioară. Oamenii nu erau în măsură să facă ceva fără ajutorul și sfatul său, fără conexiunea lui la Creator.

El urcă Muntele Sinai în timp ce oamenii nu simt această conexiune și sunt pregătiți să se întoarcă în Egipt. Important pentru ei este să simtă că au ceva, ceva de care să se agațe! Ura sperie oamenii obișnuiți.

Imaginați-vă că locuiți într-o clădire în care toată lumea vă urăște profund. Vă este teamă să ieșiți din apartamentul vostru, să deschideți o fereastră, simțiți curenți de mare ură din toate părțile, nu puteți dormi, și vă pierdeți pofta de mâncare. Această situație este teribilă! Este exact ce au simțit oamenii la poalele Muntelui Sinai. Adevărata natură a ego-ului lor se dezvăluie în ei și văd că nu o pot depăși deoarece conexiunea cu Creatorul care i-a ajutat a dispărut de mult.

Dar Moise le promite că-i va ridica la acest nivel de conexiune, că va stabili uniunea dintre ei și îi va scoate din această ură. Ei nu pot urca deasupra muntelui de ego, deoarece există doar un mic atribut în noi.

În momentul în care el se detașează de oameni, ei își pierd speranța de a se conecta la Creator și singura speranță este în realizarea vițelului de aur, crezând că el poate să îi unească. Nu au nimic altceva de care să se agațe.

Ei sunt gata să își ia bijuteriile lor în aur și să le dăruiască pentru a se uni. În raport cu ura profundă pe care o resimt, micul ego care este încorporat în vițelul de aur îi conectează egoist, cel puțin într-o anumită măsură.

Atunci când coboară Muntele Sinai, Moise se apropie de oamenii care vor să se unească la Creator prin el și stabilește uniunea între ei, dar el vede că, din nou, s-au supus ego-ului lor (vițelul de aur). Atunci, el sparge cele două table ale legământului pe Muntele Sinai, care sunt acum necorespunzătoare, deoarece ei au căzut la un nivel diferit.

Moise urcă muntele, ceea ce înseamnă ego din nou și, când se conectează la starea superioară de iubire și dăruire, primește a doua îndrumare de la Creator. Atunci când coboară de la acest nivel spiritual, aduce oamenilor planul unității: dezvăluirea Creatorului, apropiindu-se în unitatea inerioară dintre ei. Planul include toate marile legi ale Tora și cea mai importantă este ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și oamenii sunt pregătiți să o respecte și să se unească.

Ziua în care Moise coboară a doua oară Muntele Sinai este numită Yom Kippur (Ziua Ispășirii). El aduce poporului cele două table, ceea ce semnifică cele zece condiții opuse celor zece plăgi din Egipt. Îndeplinind aceste condiții pe plan spiritual, ei ating un nivel de unitate între ei, în care Creatorul se dezvăluie și se contopesc în unitate cu El. Acesta este scopul corectării lor.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelepciunea Cabala, contrar celorlalte înțelepciuni, studiază materia internă cea mai înaltă, dorința care se află la nivel uman.

Dorințele la nivelurile mineral, vegetal și animat ne apar în această lume. Putem să le studiem, să le înțelegem și să le folosim. Pe baza investigației lor, noi creăm o știință. Dar, nu există știința care studiază dorința pe plan uman. Psihologia încearcă să realizeze asta, mereu fără succes. De ce? Pentru că cercetătorul trebuie să fie la un nivel mai ridicat decât obiectul, subiectul care este studiat. Fiind o persoană în această lume, pot explora materia minerală (fizica, chimia, etc), vegetală (botanica) și animală (biologia, zoologia, etc). La urma urmei, stau la un nivel mai ridicat.

Totuși, problema nivelului uman, lumea noastră interioară, nu poate să fie studiată plecând de la nivelul nostru. Și, de aici, psihologia și psihiatria sunt lipsite de o bază reală, solidă, științifică.

Dar, cu ajutorul științei Cabala, putem crea această bază și, grație ei, putem cu adevărat să examinăm mai mult și obiectiv restul stratului inferior pentru nivelurile mineral, vegetal și animat. Pentru moment, avem posibilitatea de a ține seama de greșelile și erorile studiilor cu privire la natura acestor niveluri inferioare, unde producem distorsiuni generate de propria noastră natură umană.

Astfel, înțelepciunea Cabala este, în mod specific, o știință în adevăratul sens al cuvântului și este mult mai exactă decât alte științe. Deoarece cu ea, studiem substanța creației, dorința de primire pe nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor și folosim un dispozitiv unic numit Lumina Superioară.

Atunci când fizicienii studiază materia într-un accelerator de particule, induc coliziuni și le observă rezultatele. Pentru noi este același lucru: Lumina vine și produce o coliziune, ceea ce înseamnă că ea efectuează un Zivug de Hakaa (cuplare prin lovire). La început, coliziunea se produce și apoi, cuplarea. Grație acestei experiențe, examinăm și învățăm mai mult despre ceea ce se întâmplă în timpul întâlnirii dintre dorința de a primi și dorința de a dărui, între Creator și creație.

Din Congresul de la Los Angeles, Lecția 3, 02.11.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După ce grupul lui Avraam a muncit la unitate, a început să descopere un nou nivel de ego și a început să se separe, la fel cum au făcut în Babilon.

A fost dominat de forța Faraonului, un ego uriaș care prin presiuni, relațiile dintre ei, a devenit ”sclavie în Egipt”. În acel moment, următorul lider al națiunii, Moise, a apărut. Moise a fost crescut în casa lui Faraon de la o vârstă foarte fragedă dar, cu toate acestea, o mare dorință de a se ridica deasupra educației sale s-a trezit în el. El a fugit de Faraon și s-a întors spre poporul său, cerându-le să părăsească Egiptul.

Totuși, oamenii erau slăbiți. Pe de o parte, ei au înțeles că era nevoie să părăsească sclavia egoistă, altfel nu aveau nici o șansă să se conecteze și să se unească pentru a reproduce ideea lui Avraam care îi va ajuta să progreseze în conexiunea dintre ei, să dezvăluie Creatorul.

Pe de altă parte, Creatorul este ascuns în sentimentele lor. Deci, sclavia în Egipt este ca noaptea pentru ei, deoarece ei nu simt viața spirituală. Dar, au gustat deja și au simțit ce înseamnă o stare spirituală, viața fără nici o limitare, un sentiment de spațiu, o altă dimensiune.

Prin urmare, au fost mai degrabă pasivi la început, și Moise a trebuie să crească Faraon (ego-ul) în punctul în care oamenii să simtă dominația sa rigidă. Doar atunci vor vedea suferințele, că ego-ul este motivul, și atunci vor fi pregătiți să părăsească Egiptul, deoarece ei nu au mai vrut să se identifice cu ego-ul lor. Ei nu au avut puterea de a scăpa de asta, dar brusc, au simțit dorința să o facă.

Arătându-le cruzimea și viclenia ego-ului, Moise a ridicat oamenii și i-a făcut să iasă din starea egoistă. Acum, ei sunt pregătiți să depășească toate luptele, disputele și conflictele și să se ridice deasupra lor în funcție de condiția ”iubirea va acoperi toate fărădelegile”. Apoi, ei se detașează de sclavia în Egipt, se ridică deasupra și părăsesc Egiptul.

Fiecare nivel spiritual este constituit din zece sub-niveluri. Fiecare sub-nivel trebuie să fie considerat ca o sursă de pierdere, de durere, suferințe și boli teribile. Suferințe care se acumulează treptat prin recunoașterea sclaviei egoiste și convingerea oamenilor să se detașeze de ego (chiar noaptea, în întuneric, atunci când nu înțelegem și nu vedem nimic); lucrul principal este de a menține legătura dintre ei.

Situația înainte de exodul din Egipt și după aceea este similară trecerii unei frontiere. În Egipt, depindem unii de ceilalți, urându-ne dar, din momentul în care trezim asupra noastră legea milei, a dăruirii altruiste, a încorporării reciproce, putem depăși frontiera și să ne detașăm de Egipt.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 10/22/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când israelienii merg în străinătate pentru diverse destinații turistice în natură, în general au tendința să rămână împreună ca un grup de prieteni. Nu din întâmplare, în timpul catastrofei din Nepal, solidaritatea afișată de turiștii israelieni și medicii care au venit să ajute răniții a surprins pe localnici. Care sunt rădăcinile acestui fenomen?

Răspuns: Explicațiile psihologice clasice sunt că, poporul nostru a suferit mult cât timp a fost în exil, când solidaritatea a fost necesară pentru supraviețuire. Ca urmare, asistența reciprocă și atenția reciprocă au devenit parte a esenței noastre.

Dar, de fapt, este vorba despre o altă problemă. Rădăcina solidarității noastre este mult mai profundă, chiar în perioada în care am devenit doar o națiune, atunci când am ieșit din Babilonul antic. Avraam ne-a condus din țara Canaanului și a unit babilonienii care l-au urmat într-un singur grup numit Israel ((Yashar – El); Yashar înseamnă direct și El înseamnă Dumnezeu sau natura, deoarece sunt aceleași valori numerice (Gematria) ale literelor.

De fapt, descoperim unitatea lor prin principiul ”iubește aproapele ca pe tine însuți” care cuprinde întreaga natură și descoperă forța superioară care o conduce în perfectă armonie aici.

De fapt, cândva eram conectați și sudați interior, ca un singur om cu o singură inimă, și asta este imprimat și păstrat în ciuda spargerii, răcelii, urii reciproce în care am căzut mai târziu, care a distrus Templul, vasul nostru spiritual comun, solidaritatea pe care o simțim unul pentru celălalt.

În ciuda celor 2000 de ani de exil, aceste scântei sunt încă în noi, ecourile unei unități anterioare. Deci, să sperăm că vom fi în măsură să aprindem focul și să reunim aceste scântei din nou, astfel că puterea lor va fi suficientă pentru a ne aduce la iubirea frățească a poporului Israel în care suntem cu toții prieteni și suntem responsabili unul pentru celălalt.

Acesta este, de fapt, modul în care noi și apoi întreaga lume, vom deveni compatibili cu natura. Apoi, grație echivalenței de formă, natura va deveni prietenoasă cu noi. Ideea generală este de a realiza echilibrul și unitatea cu ea. Pentru a face asta, avem nevoie de scânteia trecutului prin care trebuie să ne unim și să devenim lumină pentru națiuni, adică să arătăm întregii lumi cum se realizează unitatea completă. Atunci, omul nu va domina natura, ci va trăi în armonie cu ea, menținând armonia generală a naturii.

Din programul ”Viață nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Esența metodei cabalistice funcționează corect cu ego-ul în creștere, folosind linia dreaptă altruistă și, în același timp, urcând nivelurile lumilor spirituale. Astfel, următoarea etapă a evoluției spirituale este dezvăluirea enormului ego în noi.

Întrebarea este, de unde vine marele ego care va putea să ne ridice până la nivelul Creatorului?

Dacă ar apărea în primele etape ale formării spirituale, nu am putea munci cu el și ar scăpa inconștient de la nivelul nostru. Prin urmare, scufundarea în ego și creșterea sa internă este treptată. O astfel de apropiere progresivă de ego, care se dezvăluie în final în toată imensitatea sa goală întunecată și în forța care înghite tot, este descrisă în istoria lui Iosif și frații săi.

La început, micul și nedăunătorul ego al fraților care l-au invidiat pe Iosif a crescut la un enorm conflict numit Egipt. Egipt (Mitzraim) provine din cuvântul ebraic ”Mits Rah – suc rău”, care înseamnă concentrația răului.

Pe de o parte, el nu pare atât de rău dar, pe de altă parte, au întâlnit o problemă: Dacă nu se apropie de rău și îl acumulează în ei, lăsând impresia că s-au liniștit disputele pe care le aveau, nu vor putea să fie în măsură să meargă mai departe. Prin urmare, este spus în Tora că a fost o foamete în țara Israel.

Deci, ce puteau să facă dacă fără ego nu exista niciun mijloc de a progresa spre spiritualitate? Iată cum au început să simtă nevoia unui ego crescut și să îl satisfacă în mod corect. Astfel, au coborât în Egipt, care a fost în beneficiul lor, deoarece i-a hrănit și i-a trezit.

În plus, tatăl lor Iacov a intrat în aceeași stare, deoarece a înțeles că este linia mediană fără de care este imposibil să avanseze și că aveau nevoie de un mare ego pentru a munci mai târziu la asta. Construirea ego-ului este numită șapte ani de sațietate.

În acești ani, ego-ul pare foarte interesant, pentru că nu arată că este împotriva drumului spiritual. Viața în captivitatea ego-ului pare dulce, bună și rezonabilă și ei au devenit sclavii săi.

În acest timp, Israel se dezvoltă, crește și se multiplică ceea ce înseamnă că, metoda utilizării în mod corect a ego-ului și orientarea sa corectă în timpul primilor șapte ani este foarte fructuoasă. Pentru că ego-ul, ca parte a naturii feminine, este mai întâi supus sugerând:”servește-te de mine și avansează”.

Dar, după ce a absorbit ego-ul la maxim în timpul celor șapte ani buni, absorbția sa a ajuns la final. Șapte ani este un nivel complet HGT NHYM, cei șapte ani buni sunt înlocuiți de cei șapte ani răi (foamete).

Au început să recunoască răul în ego. Tot profitul pe care, aparent, l-au făcut înainte este, de fapt, vid total. Recunoașterea răului este, de asemenea, timp de șapte ani, deoarece sunt aceleași niveluri de HGT NHYM. În fiecare dintre ele, trebuie să recunoască faptul că-i duce, constant, la rezultate negative.

Spre finalul celor șapte ani răi, ating ultimul atribut, cel mai egoist, Malchut. Aici, deja se supun loviturilor severe, cele zece plăgi ale Egiptului, pentru a renunța la folosirea în prealabil a ego-ului.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 15.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Misterul reîncarnării explicat

În fiecare generație, reapar aceleași suflete care au existat în generațiile anterioare. Ele sunt îmbrăcate în trupuri noi, evoluează și devin mai sensibile și mai receptive la cunoașterea spirituală sublimă și complexă. Astfel, persoanele care au trăit cu mii de ani în urmă au avut aceleași suflete ca ale noastre, dar astăzi sunt mult mai dezvoltate, aducând progresul tehnologic și spiritual în lumea noastră.

Orice progres în omenire este rezultatul sufletelor ridicate la un grad mai mare, în funcție de experiența acumulată în viețile anterioare. Fiecare suflet care vine în lumea noastră începe viața cu experiențele pe care le-a acumulat în viața anterioară. Prin urmare, sufletul trece printr-un proces de cunoaștere acumulată, realizări spirituale și senzații lumești, fiecare lăsând o amintire pe care o numim Reșimot (înregistrări sau amintiri).

Dintre toate sufletele care au ajuns din generație în generație până la lumea noastră, doar câteva au dorit să evolueze pe tărâmurile spirituale. Cu toate acestea, în timpul nostru, mulți fac acest lucru. Noi suntem mult mai avansați decât strămoșii noștri. Este mai ușor pentru noi să absorbim informații noi și să trăim, pentru că ne-am născut pregătiți să absorbim această informație. Prin urmare, fiecare parte nouă a informației este complet naturală pentru noi.

 Cum sunt înrudite ascunderea Cabalei și reîncarnarea

Cărțile de Cabala tind să fie descoperite și ascunse intermitent. Ele pot fi ascunse timp de mai multe generații, reapar, iar apoi par să fie pierdute din nou. Asta se întâmplă deoarece omenirea poate trece prin anumite „corecții” (Tikunim). În general, aceste cărți există de-a lungul istoriei omenirii pentru a corecta umanitate și pentru a asigura dezvoltarea sa. În viitor toate aceste cărți vor fi cunoscute de toată lumea. Zohar și cărțile profeților susțin că în zilele noastre, întreaga omenire va folosi aceste cărți, manuale pentru atingerea lumilor superioare, iar oamenii vor avea o viață fericită, eternă și completă.

Sufletele marilor cabaliști trec prin cicluri speciale. Ele nu apar în lumea noastră în fiecare generație, ci, la fel ca și cărțile, numai în cele speciale. Sufletul primului om s-a încarnat mai târziu în Avraam Patriarhul, Moise, Rabi Șimon Bar-Yochai, Sfântul Ari, iar în zilele noastre în Rabi Yehuda Așlag.

Un astfel de suflet vine numai în situații speciale, când este menit să influențeze și să corecteze întreaga rasă umană.

 Povestea reîncarnării unui suflet foarte special: Ari

În secolul al 16-lea, în timpul Evului Mediu și barbariei, un copil s-a născut în Ierusalim. Mai târziu, el a primit numele de Sfântul Ari. El a absorbit toată cunoașterea cabalistică de la primul om, a prelucrat-o și formulat-o în așa fel încât toate generațiile următoare să poată primi hrană spirituală din cărțile sale.

La vârsta de 35 de ani el a venit la Țfat, un oraș antic din Israel. La acea vreme Ari a frecventat mai mulți cabaliști.

Ari a predat într-o școală pe care a organizat-o pentru ucenicii săi timp de optsprezece luni, iar apoi a murit la vârsta de 38 de ani. Primul său discipol a fost Chaim Vital, care la momentul respectiv avea 28 de ani. Chaim Vital a scris tot ce a auzit în timpul acestor optsprezece luni, iar ceea ce a scris cuprinde douăzeci de volume cunoscute ca scrierile lui Ari. Când Ari a murit, a lăsat munca sa lui Chaim Vital și nimănui altcineva. Chaim Vital a fost singurul căruia i s-a permis să practice Cabala după decesul lui Ari și să publice scrierile profesorului său.

 Cum accelerează reîncarnarea dezvoltarea umană

Ceea ce îl diferențiază pe Ari, nu este numai că sufletul său a fost o încarnare a sufletelor uriașilor cabaliști, dar și că s-a născut exact în momentul în care nivelul general al sufletelor din lume cerea o evoluție spirituală. Prima fază a evoluției sufletelor s-a încheiat cu Ari, o fază de evoluție inconștientă, Evul Mediu, o perioadă de barbarism și sălbăticie.

Apariția lui Ari a adus cu ea o nouă eră a dezvoltării umane. Sufletele care trezesc o dorință pentru spiritualitate și cunoaștere a lumii de sus au început să coboare și să se îmbrace în corpurile lumii noastre. Acest lucru s-a produs la sfârșitul Evului Mediu și începutul Renașterii. A fost o perioadă de evoluție, ceea ce a dus la revoluția industrială.

Ari a primit permisiunea de sus pentru a reînnoi sistemul care a existat din zilele primului om, pentru schimbarea dintr-un sistem de suflete unice, individuale, la unul care este adecvat pentru mase – un număr mare de suflete care au evoluat anterior în această lume și au fost gata de ascensiune spirituală.

 Cu fiecare nouă generație, Cabala este adaptată pentru a se potrivi nevoilor publicului

Ari a primit Cartea Zohar, în secolul al 16-lea. El a predat studenților săi toate sursele cabalistice care l-au precedat. Mai târziu, aceste surse au fost publicate într-o singură carte, numită Arborele Vieții (Eț Haim). Este un manual care ne învață despre drumul în lumea spirituală, explicând modul în care ne putem ridica și atinge perfecțiunea și eternitatea.

Ari a scris aproximativ 20 de alte cărți în plus față de Pomul Vieții. Ele sunt foarte greu de înțeles, dar astăzi ele constituie baza pentru întreaga metodă a Cabalei. În aceste cărți, Ari descrie legile creației ca un sistem științific clar, într-un mod care ar putea fi utilizat în manualele de studiu. Partea principală a cărților lui Ari este împărțită în opt părți numite „Opt porți.” Fiecare poartă descrie o anumită temă din Cabala într-un mod clar, științific. El explică legile lumii de sus, modul in care oamenii influentează aceste legi și reîncarnări.

Toate cărțile lui Ari au fost scrise într-o abordare nouă și complet diferită, potrivită pentru sufletele care încep corectarea lumii. Mulți Cabaliști din toată lumea s-au bazat pe munca sa, în special în Europa de Est, Ucraina, Rusia Albă, și Polonia. Mulți au fost atrași la Cabala și o mișcare de masă numită Hasidism s-a format pe baza ei. Hasidim sunt oameni care se retrag pentru a se conecta cu lumea spirituală superioară. Ei văd că există un scop sublim în viața lor lumească.

 De ce astăzi reîncarnarea este fundamental diferită față de trecut

Studiind cărțile lui Ari ne ridicăm peste nivelul lumii noastre. Ari a declarat că orice persoană care a simțit o dorință pentru lumea spirituală ar putea studia cărțile sale. Înainte de Ari, sufletul special a unui cabalist cobora prin har de sus, și apărea o carte potrivită pentru acea generație. Dar încă de pe vremea lui Ari, oricine are vreo dorință pentru spiritualitate poate studia Cabala și învăța din cărțile sale și poate intra în lumea de sus.

Ari a luat înțelepciunea Cabalei și a creat un sistem complet nou, potrivit pentru sufletele care doresc să crească de la sine.

Înainte de Ari, două tipuri de suflete au venit în această lume: primul, tipul animalic, a fost preocupat numai de procreare și conservarea speciei, în timp ce celălalt, sufletele cabalistice, au fost preocupate în mod independent, cu studierea lumii spirituale. De la Ari încoace, sufletele care coboară până la lumea noastră nu se mai pot mulțumi cu susținerea animalică a acestei lumi. Ele au evoluat la un asemenea grad încât o mare parte dintre acestea doresc să se ridice la lumea spirituală.

Astăzi, sufletele achiziționează dorințe pentru ascensiune spirituală independentă, și au nevoie de o metodă pentru a le ajuta să ajungă la lumea spirituală. Ari a fost primul de a stabili o astfel de metodă și, prin urmare, este considerat cel mai important cabalist. Ari scrie că de la înființarea metodei sale, orice persoană care dorește să studieze Cabala poate face acest lucru, indiferent de vârstă, sex sau naționalitate.

„Cum funcționează cu adevărat reîncarnarea” are la bază cartea ”Reînvierea Cabalei: Lumina călăuzitoare în împlinirea spirituală” de Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că ființa umană, ca legătura cea mai ridicată din natură,  afectează puternic procesele sale. Dacă așa stau lucrurile, ar fi posibil să se anticipeze o catastrofă precum avalanșa din Nepal?

Răspuns: Asta depinde de nivelul dezvoltării noastre. Dacă participăm la natură și descoperim forțele sale interioare, procesul său general, sistemul și scopul său atunci, fără îndoială, am putea să vedem cum evenimentele sunt legate, nu doar în lumea noastră, ci, de asemenea, în lumile superioare.

Deoarece natura înglobează întreaga realitate, inclusiv cea care acum ne este ascunsă.

Întrebare: Mereu au existat oameni care erau capabili să simtă ceea ce nu era accesibil percepției altora. De exemplu, chiar și astăzi, armata folosește urmăritori beduini în anumite zone, deoarece ei sunt capabili să identifice mai multe lucruri, conform unor semne ”imperceptibile”, decât ar putea o persoană obișnuită. Dar, catastrofa din Nepal a luat prin surprindere chiar și pe localnicii care aveau generații de experiență în spatele lor. Nici unul nu a simțit abordarea problemei. De ce?

Răspuns: Ne apropiem de etapa în care o persoană trebuie să devină conștientă de natură și să preia conducerea acesteia asupra sa. Dar astăzi, nu suntem mereu pregătiți să aspirăm la asta și, prin urmare, beduinii, ghizii din Himalaya, și alți experți naturali, își pierd capacitatea să citească natura.

Astfel, în acest stadiu, trebuie să pătrundem într-o nouă profunzime, să descoperim programul său și scopul său, și să înțelegem mai bine evoluția sa. Deoarece noi suntem în întârziere în asta, nu am atins puterea pe o scară mai largă și, astfel, rămânem neputincioși.

Întrebare: Ce este această nouă profunzime a naturii?

Răspuns: Este același nivel cu care trebuie să ne familiarizăm și avem nevoie de înțelepciunea Cabala pentru a-l realiza. Prin urmare, se dezvăluie în zilele noastre. Înțelepciunea Cabala dezvoltă sensibilitatea noastră față de forța generală și completă a naturii. Chiar dacă experții populari ai naturii pot descoperi forțele speciale și distincte din natură, astăzi, aceste capacități nu mai există, datorită unei forțe globale generale care apare tot mai mult.

Ea influențează nivelurile mineral, vegetal și animal din natură dar, mai ales, asupra omului, la un nivel care nu este accesibil copiilor din deșerturile fierbinți, munții înzăpeziți sau pădurile virgine. În spatele naturii cu care sunt familiarizați se ascunde conturul natural al întregii creații.

Întrebare: Cum este posibil să se obțină un răspuns corect de la natură?

Răspuns: Nu primim răspunsul corect de la natură cât timp nu am realizat și înțeles întregul sistem. Trebuie să mergem în această direcție și, pentru a se realiza, avem nevoie, în mod special, de înțelepciunea Cabala. De fapt, ea ne deschide ochii asupra sistemului. Dacă, în orice moment, suntem preocupați de menținerea echilibrului nostru cu natura, atunci totul se va calma, se va rezolva și vom dobândi securitatea unei vieți bune și liniștite.

Din programul ”Viață Nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avraam, care a fost un preot în Babilonul antic și unul din adepții și urmașii învățăturilor lui Noe, a fost primul care a realizat că tot ceea ce s-a întâmplat cu națiunea a fost intenționat.

Este greu de realizat că rezultatele negative, ceea ce poate distruge o societate ideală, poate să provină de la forța superioară bună.

Dacă oamenii care trăiesc împreună în pace și au relații de prietenie simt, brusc, că nu se înțeleg și simt că se separă tot mai mult și chiar se urăsc, se pot întreba dacă forța care conduce lumea este, de fapt, bună și binevoitoare.

Aceste întrebări preocupă, în general, pe cabaliști și nu pe oamenii obișnuiți.

Separarea care a fost brusc simțită în Babilonul antic a condus pe preoți și înțelepți să creadă în existența a doi dumnezei: unul bun și unul rău care sunt în conflict și asta se reflectă în viața noastră, în această lume. ”Probabil forța negativă va predomina asupra forței pozitive. Și poate că ea nu există, ci o serie de divinități de toate tipurile”.

În final, oamenii au început să fie politeiști, negând astfel providența unei forțe în această lume. Avraam a considerat asta ca păgânism. A fost în total dezacord cu asta, pentru că el a descoperit că nu exista decât o singură forță și o providență în această lume, și nu mai multe forțe în care babilonienii credeau, când au văzut binele și răul în toate manifestările sale în lumea noastră, care se contraziceau și distrugeau totul.

Avraam a afirmat că totul provine de la o forță, dar omenirea a demonstrat dezechilibrul său cu întregul sistem, la fel ca într-un experiment, astfel încât ea va începe să studieze și să înțeleagă acest lucru. Noi trebuie să înțelegem, să simțim, să-l aducem mai aproape de noi sau să ne apropiem de el. Trebuie să ne conectăm cu atributele sale bune și atributele sale rele care ne sunt revelate și acesta este motivul pentru care lumea pare un loc teribil.

Există o singură conducere a creației care funcționează prin aceste două forțe opuse: bune și rele. Trebuie să controlâm aceste două forțe și să le unim pentru ca să avem o forță pozitivă care să învingă forța negativă și forța negativă ar trebui să crească forța pozitivă.

Astfel, revelarea forței răului continuă la o persoană, obligând forța pozitivă să atingă un nivel numit Creatorul. Asta este, de fapt, ceea ce Avraam a descoperit și a început să explice și să disemineze atitudinea sa față de natură, misiunea omului, scopul vieții.

Totuși, foarte puțini au fost de acord cu el, de fapt, au fost doar câteva mii de persoane în vechiul Babilon.  El i-a separat de toți ceilalți oameni care aveau propriile lor  și înclinații, și a început să-i învețe. Astfel, fiecare grup a urmat propria sa cale.

Din ”scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→