Vai şi amar de cei care cer pentru ei înşişi
Mai întâi, a fost creat doar un vas care a fost spart în multe fragmente, iar noi reprezentăm aceste fragmente. Fragmentele care trebuie colectate primele, iar după aceea acestea vor ajuta alte fragmente să se adune, se numesc Israel, Yashar El (direct către Creator).
Baal HaSulam ne povesteşte despre asta într-o manieră foarte emoţională, directă, în articolul său „Nu este timpul pentru adunarea turmei Lui”, în Fructul înţelepţilor (Pri Hacham). În Cartea Zohar este o parabolă despre doi oameni care plutesc într-o barcă, (deoarece toată umanitatea se află în aceeaşi barcă), iar unul dintre ei face o gaură sub el. Prietenul lui îl admonestează: „ De ce găureşti barca?”, iar prostul răspunde: „Ce îţi pasă? Nu vezi că fac gaura sub mine?” – ca şi cum nu este parte din alţii şi îşi face rău doar lui. Cum poate înţelege că depinde de toată lumea şi că toată lumea depinde de el, dacă nu simte asta?
Toate părţile creaţiei, natura minerală, vegetală şi animală, sunt conectate una de alta şi susţin această conexiune în mod instinctual, fie sprijinindu-se una pe alta, fie mâncându-se una pe alta. Forma în care se conectează nu contează, dar există o armonie între ele şi o comunicaţie corectă, naturală. Totuşi, în Israel nu este aşa şi nici în restul umanităţii. Nu înţelegem asta acum şi se pare că toată lumea sapă o gaură sub propria persoană. Dar, de fapt, o persoană poate distruge tot binele în general şi chiar datorită unei singure persoane, toată umanitatea poate cădea mai jos şi mai jos.
În fiecare generaţie, simţim că suntem din ce în ce mai împărţiţi şi detaşaţi, deoarece egoul nostru creşte. Nu ne pasă de ceilalţi şi suntem chiar mândri că suntem individualişti, cât de speciali suntem şi cât de mult îi desconsiderăm pe alţii. Prin asta, desigur, aducem o deteriorare generală.
Acesta este secretul rugăciunii în societate: individul nu poate fi diferit ci trebuie de fapt să se simtă parte a generalului, ca o parte inseparabilă a roţilor dinţate din această maşină şi este imposibil să ceri pentru propria persoană, chiar dacă cererea este de a-i aduce bucurie Creatorului, trebuie să o faci pentru general.
Cerând să fii capabil să dăruieşti tu însuţi Creatorului, aduci corupţie propriei persoanei şi restului lumii. Este imposibil ca un individ să ridice o rugăciune, o cerere, o deficienţă, chiar dacă este în scopul de a-i aduce plăcere Creatorului, deoarece este o cerere greşită, care nu este doar ineficientă dar şi corupe întreaga structură a vasului general.
Asta înseamnă că este imposibil să ceri să îi aduci plăcere Creatorului, înainte ca să ceri să poţi să fi în stare să aduci plăcere generalului. Numai atunci când eşti încorporat în toată lumea şi în dorinţa generalului poţi să ridici o deficienţă şi să ceri.
Asta pentru că cineva care se separă de societate şi cere pentru el însuşi, nu construieşti şi aduce distrugerea sufletului. Cineva vrea cu adevărat corecţia şi cere să dăruiască către toată lumea, dar cere pentru el însuşi. Nu cere pentru el contra celorlalţi ci vrea de fapt să îi ajute pe ceilalţi şi să îi servească. Totuşi, atâta timp cât simte că este un individ şi nu parte a generalului, amestecat printre ei, rugăciunea sa este invalidă şi aduce chiar daune sufletului său.
Dacă eşti diferit de alţii, în orice fel, eşti deja într-o stare de distrugere şi, dacă ridici o rugăciune către Creator din starea în care eşti diferit de alţii, chiar dacă vrei să te incorporezi în toată lumea, aduci distrugere prin asta. Toate cererile pot fi doar din încorporare. Chiar dacă cer: „Ajută-mă să mă încorporez în toată lumea”, este tot mândrie şi rugăciune a individului. Ne putem ruga Creatorului numai pentru societate, oriunde ne aflăm şi în orice stare ne găsim.
De asemenea, în timpul muncii, când cineva se roagă individual, se separă de general fără voie şi îşi distruge sufletul. De aceea, niciun individ din copiii lui Israel nu ar trebui să se trezească şi să ceară ceva pentru el însuşi, deoarece individului nu îi lipseşti nimic, pentru că nu ar trebui să se simtă ca indivizi. „Copiii lui Israel” este societatea în care nimeni nu se simte pe el însuşi ci numai generalul ca un întreg.
De aceea, există rugăciunea celor mulţi, rugăciunea publicului, deoarece există doar un singur suflet şi nu există eu sau alţii şi aceasta este puterea lor de a ieşi puternic din Egipt, când toată lumea se simte ca unul cerând să iasă.
Fiecare persoană ar trebui să îşi strângă toată puterea în societatea Israel ca un întreg, în toate cererile către Creator, în rugăciune şi în muncă şi ar trebui să se includă în rădăcinile lui Israel, iar apoi toate turmele ar trebui să bea apă din fântână, dintr-o singură sursă, pentru că unul primeşte de la Unicul. Asta pentru limita anterioară care a fost în a simţii individul va fi înlăturată pentru toate sufletele lui Israel, atât mai jos de el cât şi mai sus de el, atât în purificare cât şi în obţinerea Aviut, iar generalul sfinţeniei se va extinde mai mult, chiar la părţile care înainte nu aparţineau lui Israel şi acum sunt conectate la unitatea lui. Asta pentru că Lumina se va revela de la Chazeh (piept) în jos, unde erau înainte vasele de primire care nu se puteau conecta într-unul singur, în dăruire care atributul vaselor de la Chazeh în sus. Şi asta pentru că aşa este natura Luminii generale care locuieşte în fiecare individ care se anulează şi nu se mai simte el însuşi. Asta înseamnă că se încorporează în Israel general şi încetează să îşi mai simtă individualitatea.
De aceea, nu există altceva în care să ne angajăm decât în a învăţa şi a-i învăţa pe alţii cum să obţină conceptul de Israel. Aceasta este starea pe care trebuie să o atingă fiinţa creată, pentru a ajunge aproape de adeziunea cu Creatorul, care este scopul creaţiei.
Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala Lesson 7/10/14
Întrebare
Scrierile lui Rabash, ”Shlavei Hasulam”, 1986, Articolul 15, ”Rugaciunea celor mulți”: Astfel, el se roagă pentru colectiv. Asta înseamnă că, dacă sunt câteva persoane în colectiv cu puterea de a realiza scopul Dvekut cu Creatorul, va aduce mai multă mulțumire Creatorului decât dacă el însuși ar fi fost recompensat cu apropierea de Creator, el renunță la sine. În loc de asta, dorește să îi ajute Creatorul pe ei, pentru că asta va aduce mai multă plăcere Sus decât propria sa muncă.
Sarcina unei persoane este de a adera mereu la guvernarea superioară, la munca Creatorului asupra ei. Prin atitudinea sa, Creatorul trezește substanța.
Ar trebui să păstrăm mereu în minte că toate vasele noastre sunt în afara noastră. Putem simți doar această lume în dorința noastră corporală, animală actuală. Dar, nu este adevărata realitate, este ca și cum se simte ca celulă unică, detașată de corp și astfel, ea nu simte viața.
”Lumină și Soare”: Atunci când Israel sunt uniți și se angajează în Tora, ei supun pe toți cei care se ridică împotriva lor prin asta.
Întrebare