Category Archives: Spiritualitate

Discuții despre Treptele Scării, partea 133


Discuții despre Treptele Scării, partea 133

Cum se schimbă dorința?

Nu ar trebui să încercăm să schimbăm dorinţa, pentru că nu stă în mâinile noastre să facem acest lucru. Omul nu își poate schimba dorințele. Pregătirea noastră este să discernem că dorința de a schimba dorința nu este bună, că ființa creată nu poate schimba nimic. Dorințele au fost create de Creator. Nu ne putem schimba dorințele singuri și nici măcar nu ne putem schimba de la un gând la altul sau de la o dorință la alta, în cadrul lor. Acest lucru are loc doar de sus, prin schimbări în lumină.

Dezvoltare corectă

942Dacă ne dezvoltăm corect și simțim că vrem să ne unim, dar nu suntem capabili să o facem singuri, atunci intră în scenă un al treilea factor –  Creatorul.

Nu suntem doar eu și grupul; El trebuie să fie prezent în grup. El trebuie să fie scopul meu. El trebuie să devină executantul acțiunii, iar acesta este un semn al dezvoltării corecte.

Dorind să mă unesc cu grupul, creez astfel un Kli în care El trebuie să locuiască.Sunt gata să mă predau acestui lucru, dar ceea ce îmi lipsește în prezent este înțelegerea necesității ca acest lucru să fie de dragul Creatorului, astfel încât Creatorul să locuiască în această conexiune.

Lipsa acestei înțelegeri provine din faptul că El este ascuns.

Dar în curând, din suferință, din înțelegerea necesității, vom descoperi că El trebuie să fie aici. Când acești trei factori: eu, grupul și Creatorul se vor contopi ca unul singur, atunci se va întâmpla.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Să înțelegem planul Creatorului

235În generațiile de la Adam la Noe și de la Noe încoace, atât în ​​poporul lui Israel, cât și printre națiunile lumii, Aviut (grosimea dorinţei) era încă foarte mică.

Avraam este unic în generația sa, prin faptul că în el a fost revelată o dorință pentru Creator, în ciuda faptului că tatăl său, Terach era un închinător la idoli și se ocupa de Avoda Zara (muncă străină), ceea ce înseamnă că el credea că există multe forțe în lume pe lângă Creator, fiecare acționând independent.

Dacă omul “vede” că toate aceste forțe îl guvernează spre bine sau spre rău, se întoarce către fiecare dintre ele. El nu consideră că în spatele lor stă o altă forță, una care le unește pe toate, care posedă gândire, are un program și un scop pentru umanitate, și folosește toate aceste forțe doar ca mesageri ai săi, mesageri care nu au un program propriu, nici o voință liberă și nicio relație particulară cu omul. El nu crede că totul este guvernat de o singură forță.

Aceasta este în esență, diferența calitativă dintre Avraam și tatăl său. Abordarea conform căreia trebuie să credem că există o singură forță și să o căutăm, înlocuiește viziunea anterioară asupra naturii ca o colecție de mai multe forțe. Aceasta se referă la un efort calitativ și la o distincție care necesită o purificare specială a “corpului”, adică a dorinței de a primi.

Avraam i-a învățat acest lucru pe adepții săi; el a arățat că în spatele tuturor forțelor stă un singur gând, o singură dorință. Niciuna dintre forțele individuale nu conține bine sau rău; în spatele lor se află un singur gând care este bun și binevoitor atât pentru cei răi, cât și pentru cei drepți, care conduce omul către scop.

Binele și răul, deși percepute diferit de noi, servesc unui singur scop. Trebuie să înțelegem planul Creatorului și să-l acceptăm, să ne raportăm la el rațional, correct, și să ne dezvoltăm în consecință.

Creatorul ne cere să participăm la dezvoltarea noastră din propria noastră dorință independentă. Aceasta este singura modalitate prin care putem fi cu adevărat independenți; o putem face prin consolidarea noastră pe calea dezvoltării, adică prin acceptarea programului Său și realizarea lui.

În esență, nimeni din generația lui Avraam, cu excepția lui Avraam însuși, nu a înțeles această idee. Oamenii nu aveau încă o bază pregătită în sufletele lor pentru a dezvălui adevărata imagine a realității. Avraam însă, a ajuns la aceasta prin purificare, adică printr-o calitate specială a sufletului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Ce își dorește un cabalist?

278.03Vreau să văd tot ce se poate vedea în această lume și să realizez tot ce se poate realiza în ea. În tărâmul spiritual, aceasta nu este o problemă. Dar a întruchipa spiritualitatea în această lume, aceasta este adevărata sarcină.

Nu mă preocupă cât timp trăiesc. Vreau să văd lumea acceptând înţelepciunea Cabala ca metodă pentru existența sa continuă, o metodă de a se ridica din viața temporară pe Pământ într-o altă dimensiune – cea spirituală.

Când oamenii încep să simtă acest lucru, să accepte această teorie și acest mod de viață, când ajung să vadă că trebuie să se ridice la următoarea etapă, că întreaga lume pe care o percepem și o experimentăm în prezent este un fel de construcție care există doar pentru a ne ridica deasupra ei, când ei acceptă ceea ce Baal HaSulam și învățătorul meu, fiul său cel mare Rabaş, au pregătit pentru ei, atunci aceasta va fi cu adevărat calea cea dreaptă către lumină.

Dar până atunci, cine știe ce suferință va mai avea de îndurat omenirea? Într-un fel sau altul, se va ajunge la această concluzie, dar dacă se va întâmpla cu o durere minimă, asta, nimeni nu știe.

De aceea, aș dori să fiu prezent în toate deciziile și să ajut omenirea să facă primii pași spre acceptarea Cabala ca metodă pentru dezvoltarea sa finală.

Din KabTV “Am primit un apel. Ce vrea un cabalist?”, 14.09.2010

Discuții despre Treptele Scării, partea 132


 Discuții despre Treptele Scării, partea 132

Este rugăciunea un mijloc?

Rugăciunea nu este doar un mijloc. Ne rafinăm dorința de a o îmbunătăți, de a o face să funcționeze și de a ne asuma o altă formă prin rugăciune. Ce este rugăciunea? Este o deficiență în cadrul dorinței, o cerere pentru dorința de schimbare.

Legea comună

264.01Individul și colectivul sunt egali. Nu există nicio diferență între modul în care se corectează un om pe sine și modul în care întreaga lume suferă corectarea. Legea este aceeași, deoarece spargerea a dus la amestecarea fiecărei părți cu toate celelalte. Prin urmare, procesul prin care trece un om nu este diferit de procesul prin care trece întreaga lume.

În realitate, nu este nimic complicat în acest sens. Dacă devine clar, dacă suntem capabili să o explicăm lumii, la rândul său, acest lucru va clarifica și limpezi multe lucruri din lume.

Cei care se conectează la această idee vor fi cu adevărat numiți “Israel spiritual”. Și dintr-un sentiment interior de necesitate, ei vor simți că trebuie să treacă prin corectare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/5/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Atingerea unui acord cu grupul

524.01Comentariu: Avem o listă scurtă de 30 de sfaturi de la Rabaş despre grup, pe care nu avem nicio șansă să le îndeplinim.

Răspunsul meu: Este corect că nu avem nicio șansă să le îndeplinim. Cu toate acestea, avem mijloacele pentru a face asta.

Desigur, nu am puterea să-mi subjug dorința de a primi în raport cu grupul, și prin urmare și în raport cu Creatorul. Care este diferența? Pur și simplu, în ceea ce Îl privește pe Creator, El este ascuns și pot cădea în autoamăgire, să mă înşel și să decid că sunt deja drept și că totul merge bine pentru mine.

Dar în raport cu grupul, lucrurile sunt mai clare. Și dacă întrebi despre asta acum, atunci poate că deja vezi că ești incapabil. Atunci ajungi la adevărata întrebare.

Omul nu găsește puterea sau dorința de a se uni cu grupul în interiorul său. El înțelege doar că în principiu, trebuie să o facă: asta este ceea ce scriu Cabaliștii, și aparent, dacă nu accept atunci nu progresez.

De aici vedem că ne aflăm, la fel ca poporul lui Israel la Muntele Sinai, în fața unei condiții: dacă nu faci asta ca un singur om cu o singură inimă, adică dacă nu te predai grupului, dacă nu dorești să realizezi această conexiune subjugându-te, ţi se va spune: “Aici va fi locul înmormântării tale.”

Nu este nevoie de nimic mai mult decât de acest acord reciproc. Spunând: “Vom face și vom auzi”, suntem de acord ca acest lucru să se întâmple. Și apoi se întâmplă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Bani şi fericire

627.2Comentariu: După ce au chestionat 1,7 milioane de oameni din 164 de țări, psihologii americani au stabilit de câți bani are nevoie un om pentru a se simți fericit. Se pare că există un prag de venit, dincolo de care sentimentul de fericire începe să scadă.

Venitul ideal pentru un om este în medie, între 60.000 și 75.000 de dolari pe an. “Acum înțelegem”, spun cercetătorii, “că fericirea are o limită”.

Răspunsul meu: În realitate ei vorbesc despre limita fericirii pe care o pot cumpăra banii. Dar fericirea în sine nu are limită. Omul trebuie doar să echilibreze corect “pofta” și “mâncarea” atunci când există fericire dar lipsește doar puțin. Atunci totul se așază la locul lui.

Cât despre bani, ei sunt un instrument pentru a atinge obiective în lumea noastră materială. Pentru un obiectiv spiritual în lumea superioară, este nevoie de un alt tip de bani. Acolo, banii se transformă într-un mijloc de elevare, un mijloc de dăruire. Aceasta este adevărata simţire a vieții.

Un om bogat în spiritualitate este cel care are în mod constant oportunitatea de a-i împlini pe ceilalți, în măsura conexiunii sale cu Creatorul.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.08.2024

Întrebările nu se învechesc niciodată …

231.01Întrebare: Cum ai puterea și răbdarea de a răspunde acelorași întrebări care ți se pun iar și iar?

Răspuns: În primul rând, există o mare iubire pentru omul care întreabă sincer și vrea să crească. Nu înțelege, și prin urmare, întreabă din nou. Tot nu înțelege și întreabă încă o dată.

Altora li s-ar putea părea că este aceeași întrebare repetată. Dar nu este deloc așa! Fiecare dintre voi poate pune aceeași întrebare, totuși, treziți în mine dorinţe complet diferite, deficiențe diferite de împlinit.

Dacă sunt singur, nu am nimic de spus. Am nevoie absolută de un public și de o întrebare care vine de la oameni. Vin la o prelegere, simt publicul, și în acel moment știu ce să spun.

Uneori urc pe scenă în fața a mii de oameni, și până în ultimul moment este ca și cum aș fi într-o ceață și nu știu ce voi spune. Pot răsfoi cărți înainte, pot planifica subiecte pentru prelegere, dar nu pot spune niciodată dinainte despre ce voi începe să vorbesc.

Apoi dintr-o dată, are loc contactul cu publicul și asta este tot, le-am surprins nevoia, dorința și lucrez cu această dorință.

Așadar, atunci când mii de oameni îmi pun aceeași întrebare, fiecare este condus de o dorință diferită. Percep dorința unuia, a altuia și a unui al treilea, simt că vine dintr-un loc diferit și de aceea nu mă irită. Pentru că de fiecare dată este ca și cum îmi vine o întrebare nouă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 25.03.2010, Scrierile lui Baal HaSulam “Introducere la Prefață la Înțelepciunea Cabala”

Discuții despre Treptele Scării, partea 131


Discuții despre Treptele Scării, partea 131

How Are the States of Male and Female Felt Before the Barrier?

The myriad spiritual discernments RABASH writes about exist within us as a copy. Even before the barrier, we can imagine various spiritual states. True, they exist only in imagination, but we already experience certain subtle sensations. We do not yet have full feelings, and what we imagine is inaccurate, but there is some shadow of truth.

In other words, within the point in the heart, there is already some volume, a space for each concept, sensation, and for the relationships between them. There is a certain distance, a kind of hollow, between every definition inside the point in the heart. We can sense that something belongs to the right side, and something else to the left side. One thing feels a bit closer, another more distant. We have an inner sensation corresponding to these, though not yet a real feeling, only a slight sensitivity, as if we can “smell” the real thing. Due to the breaking of the vessels, there are sparks left within, which allow some form of sensing.

How can we feel something through the sparks? If we work with the point in the heart, we attract various surrounding lights around ourselves. The light that comes during the study is not uniform; it carries many possibilities according to the vessel. It is simple light (Ohr Pashut), not inner light (Ohr Pnimi) or surrounding light (Ohr Makif) in the full sense, but a subtle illumination that constantly surrounds us. Depending on how we work with the point in the heart, how we develop it and make discernments within it, the surrounding light acts differently on these discernments time after time.

Even though this light is not yet like the clear inner light NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida), which is distinctly tied to specific degrees like Hassadim, Hochma, and so on, it nonetheless contains nuances and shades. Therefore, it not only develops sensitivity within the point in the heart, but it also causes it to swell, and prepares it for the growth of future organs, like a seed cell. We can have a certain sensitivity that within this seed cell are tiny points, minuscule seeds, from which the future body of the soul will develop. Even before the barrier, we can have such sensitivities.

Of course, it is still just a seed, a drop. We must therefore prepare ourselves toward this drop, wishing for it to develop organs and different parts and relations toward the Creator. The organs—“hand,” “foot,” “liver,” “head,” etc.—represent different relationships arising from our various desires toward the Creator. We wish for it to be so, but do not yet find those desires and discernments within us, yet we still search for them and seek how we can relate to the Creator through them.

When we complete this search, this effort (when exactly is in the hands of the Creator), only then does the Creator give His response: He revives the seed, and it begins to develop. In other words, we must do half the work through our own efforts, and after dedicating all of our effort and completing our share, which is called “filling our measure,” we then receive from above.

Cum sunt resimțite stările de Masculin și Feminin înainte de barieră?

Imensitatea numerelor de discernăminte spirituale despre care scrie Rabaş, există în noi ca o copie. Chiar și înainte de barieră, ne putem imagina diverse stări spirituale. Este adevărat, ele există doar în imaginație, dar experimentăm deja anumite simțiri subtile. Încă nu avem simţiri depline, iar ceea ce ne imaginăm este inexact, dar există o umbră de adevăr.

Cu alte cuvinte, în punctul din inimă, există deja un anumit volum, un spațiu pentru fiecare concept, simțire și pentru relațiile dintre ele. Există o anumită distanță, un fel de gol, între fiecare definiție din interiorul punctului din inimă. Putem simți că ceva aparține părții drepte, iar altceva părții stângi. Un lucru se simte puțin mai aproape, altul mai îndepărtat. Avem o simțire interioară corespunzătoare acestora, deși nu este încă un sentiment real, doar o ușoară sensibilitate, ca și cum am putea “mirosi” lucrul real. Datorită spargerii vaselor, au rămas scântei înăuntru, care permit o formă de simțire.

Cum putem simți ceva prin scântei? Dacă lucrăm cu punctul din inimă, atragem diverse lumini înconjurătoare în jurul nostru. Lumina care vine în timpul studiului nu este uniformă; ea poartă multe posibilități, în funcție de vas. Este lumină simplă (Or Paşut), nu o lumină interioară (Or Pnimi) sau lumină înconjurătoare (Or Makif) în sens larg, ci o iluminare subtilă care ne înconjoară constant. În funcție de modul în care lucrăm cu punctul din inimă, de modul în care îl dezvoltăm și facem discernăminte în interiorul lui, lumina înconjurătoare acționează diferit asupra acestor discernăminte, de fiecare dată.

Chiar dacă această lumină nu este încă precum lumina interioară clară NRNHY (Nefeş, Ruach, Neşama, Haya, Yechida), care este legată distinct de grade specifice precum Hasadim, Hochma și așa mai departe, ea conține totuși nuanțe și umbre. Prin urmare, nu numai că dezvoltă sensibilitatea în punctul din inimă, dar îl face și să se amplifice și îl pregătește pentru creșterea organelor viitoare, precum o celulă sămânţă. Putem avea o anumită sensibilitate, aceea că în interiorul acestei celule sămânţă există puncte minuscule, semințe minuscule, din care se va dezvolta viitorul corp al sufletului. Chiar și înainte de barieră, putem avea astfel de sensibilități.

Desigur, este totuși doar o sămânță, o picătură. Prin urmare, trebuie să ne pregătim pentru această picătură, dorindu-ne ca ea să dezvolte organe și diferite părți și relații față de Creator. Organele – “mâna”, “piciorul”, “ficatul”, “capul” etc. – reprezintă diferite relații care decurg din diversele noastre dorințe față de Creator. Ne dorim să fie așa, dar încă nu găsim acele dorințe și discernăminte în noi, totuși le căutăm și cercetăm cum ne putem raporta la Creator prin intermediul lor.

Când finalizăm această căutare, acest efort (atunci când suntem exact în mâinile Creatorului), abia atunci Creatorul își dă răspunsul: El reînvie sămânța și aceasta începe să se dezvolte. Cu alte cuvinte, trebuie să facem jumătate din muncă prin propriile noastre eforturi, și după ce ne dedicăm tot efortul și ne completăm partea, ceea ce se numește “a ne împlini măsura”, primim apoi de sus.