Întrebare: De ce de fiecare dată când grupul nostru face un pas mare înainte spre o nouă stare calitativă sunt oameni care nu reușesc și care nu pot face acest pas și astfel rămân în urmă?

Răspuns: Nu se întâmplă că nu pot face un pas înainte, dar ei nu pot justifica acțiunea Providenței superioare asupra lor. O persoană este scoasă din masa umanității cu forcepsul și i se dă tratament spiritual personal. Este așa cum copilul Moise a fost luat din Nil într-un coș și adus la casa Faraonului. Acolo, a fost îngrijit, iar egoul s-a dezvoltat în mod intenționat. A fost învățat înțelepciunea Cabala și i s-a spus cât de bun este și că el a fost ales și că este mai special decât oricine altcineva.

Se simte bine până când diferite probleme apar. Începe să acționeze incorect potrivit egoului său, ceea ce înseamnă că îl ucide pe egipteanul din el și aici încep rătăcirile sale. Poate părea ciudat că un rege își ucide supusul, un simplu egiptean, dar este un semn că nu mai este loial Faraonului și nu aderă la el. Astfel, el trebuie să fugă și să evadeze în deșert. Merge la Jethro și stă cu el timp de patruzeci de ani. După ce a fost crescut și educat în casa Faraonului timp de patruzeci de ani, el continuă să studieze pentru alți patruzeci de ani în casa lui Jethro, preot din Midian.

Acesta este procesul evolutiv prin care trebuie să trecem, altfel nu veți fi gata să vă întoarceți la Faraon și să-l confruntați de pe o poziție egală, stând drept în fața lui. Fără aceste lucru, nu veți fi în stare să suportați cele zece plăgi și să simțiți că Faraonul o primește pe fiecare și nu voi. Moise, care se întoarce de la Jethro, este deja complet diferit față de Faraon. Nu mai aparține casei Faraonului, ci mai degrabă poporului israelian, și cere deja Lasă-mi poporul să plece. Faraonul se transformă într-un dușman.

Moise învață această abordare de la Jethro, marele preot din Midian. Trebuie să se conecteze cu conceptul lui Jethro, să se căsătorească cu fiica lui, Tzipora. Și să aibă copii. Acest întreg proces pare foarte complicat dintr-o perspectivă exterioară. Este greu de înțeles la ce bun toate aceste greutăți: lupta dintre înclinația rea și Tora care reprezintă mijlocul prin care aceasta se corectează, și apoi ieșirea spre spiritualitate. Nu este un proces simplu.

Acestea sunt procese prin care trebuie să treacă fiecare suflet spart și corupt pentru a fi corectat și purificat. Astfel, oamenii urcă și coboară. Cineva cade pe drum și altul face un salt în sus. Este adevărat, dar noi nu înțelegem ce se întâmplă. Singurul lucru pe care îl putem face este să tăcem și să îndurăm. Numai răbdarea ne poate ajuta aici și vorbesc din proprie experiență. Eu sunt foarte nerăbdător de felul meu, dar aici sunt gata să rabd pentru că este singurul mijloc care poate ajuta.

Din a doua parte a Lecției Zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Dacă ne dorim unii altora „Un an nou fericit” şi „Să fii înscris în Cartea Vieţii”, cuvintele noastre conţin Forţa Superioară. Până la urmă, noi suntem legaţi unii de alţii prin pregătirea reciprocă, prin înregistrarea corectă, prin care am descris pe un fundal alb, toate proprietăţile noastre.

Fundalul alb pe care scriem este aceeaşi garanţie mutuală pe care o putem descrie ca „albul” grupului împotriva căruia eu examinez dorinţele mele, calităţile şi văd cât de opuse sunt ele grupului, cât de nepotrivite sunt pentru unitatea cu el. Cu toate acestea, eu completez acest scris şi nu mă predau. Continui din ce în ce mai mult să examinez contradicţiile.

Această muncă, cu o lună înainte de anul nou, este condiţionată de principiul „omul care aspiră la Creator (Israel), Lumina care Reformează (Tora), şi Forţa Superioară (Creatorul) sunt unul”. Israel este acela care vrea să se unească cu ceilalţi. Tora este Lumina care Reformează înclinaţia rea revelată numai în munca cu grupul. Numai în grup vom descoperi înclinaţia noastră rea, ca negru pe alb, dacă imaginez grupul ca fiind complet „alb”, corectat.

Şi, dacă vreau să ating acest alb general, să descopăr Creatorul în interiorul conexiunilor noastre, El este revelat, iar noi primim „semnătura” Lui.

Noi scriem toate aceste „înregistrări” în inimile noastre, fiecare în inima proprie. Inima omului este un total de „613” dorinţe necorectate în acest moment, înseamnă raul, corupţia şi inima sfărâmată. Corecţia ei este făcută prin conectarea inimilor noastre, împreună.

În viitoarea stare, toate inimile noastre, toate gândurile noastre vor fi conectate în aşa fel că mintea şi inima vor fuziona într-un tot, şi noi toţi vom fi ca unul. Din adâncul speranţei de a atinge această stare, fiecare din noi îşi scrie litera lui..

Şi dacă scriem în acest fel, noi nu scriem doar o literă. Scriem Cartea Tora în inimile noastre. Este aşa fiindcă întreaga Tora ne spune despre revelarea răului din noi şi corecţiile pe care noi le primim atunci de Sus, de la „albul” superior. De aceea, noi diferenţiem negrul de alb, pentru ca astfel să putem scrie cu el (negrul) la literă. Dar noi trebuie de asemenea să examinăm proprietăţile albului însuşi, al Luminii Înconjurătoare. Iar pentru noi, a învăţa să „scriem” este numai pregătirea pentru venirea Luminii Înconjurătoare şi iluminarea ei înăuntrul nostru.

Astfel, negrul rămâne negru şi albul rămâne alb. Ele sunt fundaţiile structurii noastre. Dar noi deja le includem pe amândouă în interiorul nostru şi le infiltrăm mai adânc înăuntru, în aşa numitele „secrete ale Torei”, locul unde amândouă, şi negrul şi albul se contopesc într-un întreg. Dar nu este posibil să exprimi această adeziune în scris.

În limbajul scris, noi nu indicăm Taamim (gusturi), Necudot (puncte şi linii care se scriu sub litere), Taaghin (coroanele de deasupra literelor), forma exactă a scrisului. Este aşa, fiindcă un om trebuie să le obţină pe calea muncii interioare şi abea atunci le adaugă pe acestea literelor.

Pe scurt: descoperim negrul din relaţia cu grupulcând îl imaginăm ca fiind la final, complet, în starea „albă”. Iar când terminăm munca simţim că într-adevăr am ajuns în starea în care Creatorul trebuie să o completeze, „să semneze” pe ea.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: “ O Porunca” : …obisnuindu-se sa fie de ajutor oamenilor, omul aduce beneficii celorlalti si nu lui insusi. In acest mod, cineva devine treptat potrivit pentru a pastra Mitzvot-ul Creatorului, cu conditia ceruta – sa fie in beneficiul Creatorului si nu in beneficiul lui insusi”.

Nu pot urmari, nu pot intelege si nu pot patrunde acest principiu. Daca trebuie sa lucrez si sa ma unesc cu intreaga umanitate, asta este clar pentru mine. Suntem aici impreuna; spatiul dintre mine si ceilalti a aparut doar datorita rupturii si aceasta ma face sa ma simt separat de ei. Deci, trebuie sa depasesc, sa corectez aceasta forta a spargerii si sa devin unit cu ei.

Dar Creatorul? El este, poate, undeva in afara si pot ajunge la El prin umanitate. Sau, prin unirea cu ceilalti in grup, descopar ca El este in interior, intre noi si chiar umple tot acel spatiu.

Cu toate acestea este dificil pentru mine sa-mi netezesc calea indreptandu-ma catre grup de dragul Creatorului. Ce inseamna asta? Este o cerinta neclara. Inteleg legaturile cu ceilalti oameni, dar cum sa construiesc o relatie cu cineva in plus fata de acestea? Problema noastra este aceea ca noi nu ne putem inchipui imaginea corecta si de aceea ramanem intr-o stare de confuzie pentru mai multa vreme.

“ Creatorul” este calitatea de daruire absoluta, finala si perfecta. Unitatea dintre mine si grup este vasul de primire a calitatii de daruire. Vrem sa atingem iubirea si unitatea intre noi astfel incat lumea sa devina “ rotunda”, globala, integrala. Totusi, aceasta trebuie facuta de dragul Creatorului, ceea ce inseamna ca, pentru ca aceasta calitate a daruirii sa ne uneasca, ea trebuie sa locuiasca si sa domneasca inlauntrul nostru.

Altfel, este interzis sa-i atribuim Creatorului orice individualitate sau imagine. Aceasta este “ cultul idolilor “ sau, literalmente, “ munca straina “ deoarece ne indreapta intr-o parte, intr-o directie complet diferita. Creatorul, Boreh inseamna “vino“ (Bo) si “vezi“ (Reh). Daca intri in grup si atingi unitatea, atunci , prin calitatile prietenilor, tu vei dezvalui calitatea daruirii care este numita “Creator“.

De aceea este scris: “Israel, Torah si Creatorul sunt una“, unde Israel“ sunt eu cu prietenii ( sau umanitatea ) si Creatorul. Cu alte cuvinte, prietenii si cu mine impreuna suntem numiti “Malchut“ sau “Shechina“, iar eu dezvalui Zeir Anpin, care se exprima inlauntrul lui Malchut, conform unitatii care este atinsa in el.

De aici vine intelesul expresiei “a servi oamenii pentru a aduce multumire Creatorului“. Sub nici o forma nu trebuie sa-ti imaginezi pe cineva sau ceva ca destinatar final al eforturilor tale. Creatorul nu este nici o persoana, nici un fenomen, el este calitatea care se face revelata in noi. Sa-ti imaginezi un astfel de destinatar inseamna sa te angajezi in idolatrie, sa-ti creezi un idol. Daca nu ne vom abate niciodata de la aceasta regula, nu vom avea probleme.

De fapt, noi vrem sa cladim un sistem care sa cuprinda toate vasele si Luminile. Acesta este Malchut al lumii Infinitului, acolo unde suntem in unitate si coeziune, unde Lumina este revelata in vas. Noi venim de acolo, din Prima stare. In cea de-a Doua stare ne corectam atitudinea si nimic mai mult, iar continuand cu a Treia stare devenim constienti si intelegem lumea in care existam de la inceput.

Nu este o imagine care sa existe in afara noastra, pentru care ar trebui sa lucram si la care trebuie sa ajungem. Doar schematic, intentiile si calculele nostre sunt adaugate acestei ordini: mai intai cream un vas iar apoi, in masura abilitatii lui de a se uni, conform legii echivalentei de forma, il dezvaluim pe Creator in acest vas, conform principiului “ vino si vezi“. Astfel o dezvaluim pe Malchut – dorinta, care ramane neschimbata.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Kabbalah  8/26/11   “ O Porunca “.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Avem de luptat cu indiferenta deoarece aceasta este cea mai rea stare posibila. Indiferenta este numita moarte.

Noi respectam foarte mult cele doua forme care sunt opuse ei: iubirea si ura. Faraon, Haman, si toti ceilalti pacatosi descrisi in Tora sunt caractere farte importante. Fara ele, noi nu am fi capabili sa ne ridicam spre sfintenie. Noi primim toate vasele, dorintele de la ei. Cei mai drepti dintre oameni sunt opusi lor, deoarece Creatorul l-a facut pe unul impotriva altuia.

Prin urmare, nu conteaza daca o persoana suporta ceva sau protesteaza impotriva. Cel mai important lucru este ca ii pasa mult de asta, spre deosebire de a fi indiferent , simtind ca ‚nu este nici aici si nici acolo.”

Trezirea scanteii este posibila in oricine. Aceasta scanteie este ascunsa in fiecare persoana deoarece originea sa este in vasul spart. Prin urmare, persoana are o scanteie spirituala care poate fi trezita. Singura intrebare este: Cat de adanc este ascunsa?

Totusi, atunci cand aceasta scanteie este trezita, persoana poate reactiona negativ: O persoana nu vrea sa auda de asta si se ocaraste pe sine, pe Creator, Cabala, si intreaga cale catre daruire. Ea nu este de acord cu asta si uraste totul. Insa Baal HaSulam spune ca asta nu conteaza. Este la fel ca in cazul in care este de acord, la fel ca in cazul in care il doreste pentru ca isi reveleaza dorinta sa in aceasta forma. Chiar daca dorinta este coupta, persoana o are deja.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/31/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cartile de Cabala folosesc imagini diferite pentru a descrie legatura dintre Malchut si Bina . De exemplu, se folosesc de imaginea unui izvor, fie gol sau plin de apa. Un izvor gol, Malchut, consuma tot si ramane gol. In timp ce un izvor plin de apa este legatura potrivita a Malchut si Bina. Pe de alta parte, dorinta Malchut se ridica la Bina, in cer, si de aici vine apa. De aceea ploua.

O alta descriere a legaturii dintre Malchut si Bina este  o “junica rosie” un sacrificiu purificator, a carei cenusa le purifica pe unele si dimpotriva pe altele le face impure. Toate aceste tranzitii sunt legate de modul in care Bina si Malchut devin incluse unul in altul: daca Bina devine inclus in Malchut sau Malchut in Bina si care dintre ele domina de vreme ce o legatura aduce purificare, si alta impuritate.

“Junica” simbolizeaza forta Bina, forta de a darui, pentru ca da lapte (Lumina Hasadim sau Mila). Insa daca este rosie (Aduma), ceea ce inseamna ca este conectata la pamant (Edom), atunci este amestecata cu Malchut. Iar atunci cand fortele de daruire si primire, Bina si Malchut, se conecteaza, omul este cel care determina forta care rezulta.

Daca omul intentioneaza sa se corecteze pe sine si sa ajunga la daruire, el va obtine forta de a darui in special din aceasta conexiune a fortelor numita “junica rosie” si se va purufica pe sine. Insa daca el a fost deja pur, atunci a noua dorinta egoista devine revelata in el, si daca el este inca in imposibilitatea de a lucra  cu el, el devine impur.

Tora ofera in detailiu instructiuni cu privire la gasirea unei junici rosii si a arderii sale, si ce trebuie facut apoi cu cenusa. Acestea nu sunt simple actiuni pentru ca nimic din acestea nu exista in lumea noastra, desi oamenii de stiinta cauta urmele unei junici rosii, pentru a dovedi ca a existat odata, insa acum a disparut.

In timpurile Templului, intreaga natiune a fost la un grad spiritual datorita intelepciunii Cabbala asa cum este scris : “Fiecare adolescent cunostea legile impuritatii si purificarii, “care este diferenta dintre primirea egoista si daruirea. Cu alte cuvinte, nivelul lor corespundea cu conexiunea Bina cu Malchut, numita “junica rosie”, si putea intelege la ce se refera Tora.

Intreaga Tora este o descriere a ordinii corectiei, o “instructiune” (Oraa) asupra corectiei sufletului.

Din Lectia Fragmentul Saptamanal de Tora 6/27/2011

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Tora ne povesteste despre cum oamenii care rataceau prin desert s-au confruntat cu moartea din cauza lipsei de apa, iar Moise s-a intors spre Creator pentru ajutor. Creatorul i-a poruncit sa mearga si sa vorbeasca in fata tuturor oamenilor cu o stanca  pentru ca aceasta sa-i dea apa.

Insa in loc sa ii vorbeasca, Moise a lovit stanca cu toiagul sau, iar “apele discodiei” au curs din ea, numite asa in cauza ca nu l-a ascultat pe Creator.De ce Moise, conducatorul unei intregi natiuni, nu a urmat instructiunile Creatorului?

Raspuns: Stanca este solul, Malchut, dorinta de a primi placere, care trebuie sa fie corectata pentru a fi folosita “de dragul daruirii”. Aceasta corectie poate fi sub forma de “lovitura” sau “conversatie”, in functie de grad. In acest fel poate produce un act de daruire: apa care curge din ea.

Apa este forta care da viata dorintei de a primi placere si se transforma in dorinta care primeste de dragul daruirii. Atunci cand “vorbesti” cu stanca, Malchut, te acordezi cu el la nivelul uman, nivelul “vorbitor”, gradul Bina, si apa care izvoraste din aceasta poarta viata, daruirea, mila (Hassadim).

Dar atunci cand il lovesti, dobandesti “apa discordiei”. Si chiar daca este apa (simbolul Bina, daruire), aceasta apa nu este buna (ea poarta forta Gevurot); a cazut sub influenta lui Malchut. Aceasta este originea tuturor taifunurilor, inundatiilor si tsunami-urilor. Toate aceste lucruri sunt o reflectie a fortei Bina controlata de Malchut.

“Oamenii” sunt toate dorintele individuale, iar Moise este cea mai inalta proprietate care are abilitatea de a primi apa Bina radicand pe Malchut la ea, dorinta de a primi placere. Insa Moise vede ca nu exista suficienta putere de a ridica toate dorintele numite “oameni” din starea lor curenta si le trage prin gradul Bina cu el. Si de aceea, in loc sa se ridice la un grad mai inalt si “vorbitor”, el “loveste” stanca, ceea ce inseamna ca in loc sa se conecteze cu ea la un inalt nivel “vorbitor”, el se conecteza cu aceasta la nivelul unei “actiuni”.

In ceea ce il priveste pe Moise, el a fost aparent pedepsit pentru acest pacat. Insa trebuie sa intelegem ca toate “pedepsele” descrise in Tora sunt corectii. El a fost pur si simplu incapabil sa faca asta altfel, chiar daca astfel i-a fost clar ca in acel moment el are nevoie sa atinga gradul “vorbitor”: un anumit nivel de conexiune intre Malchut si Bina.

Acesta este un rezultat al revelatiei sale spirituale si este numit: “Creatorul i-a spus”. Insa este usor sa ai grija de el repede si corect la nivelul unei actiuni, si el nu vede alta oportunitate de corectare.

De aceea Moise a fost fortat sa “pacatuiasca” si corectia sa sta in “pedeapsa” sa de a nu primi permisiunea de a intra in tara lui Israel. El moare cand ajunge la granita reala. Chiar daca el nu a fost capabil sa intre (nu este gradul sau), el este numit “un ghid loial”, si maximum care poate fi atins este Bina. Si altii continua dupa el.

Granita este linia unde eu imi opresc actiunile de daruire datorita lipsei de putere a intentiei.Asta ma obliga sa ma opresc si sa nu imi mai folosesc dorinta; ma limitez eu insumi.

A muri inseamna lipsa abilitatii de a face actiuni de dragul daruirii.
Din Lectia Fragmenul Saptamanal de Tora 6/27/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Noi suntem creati cu dorinta de a primi placere, iar pentru a o corecta, intentia noastra trebuie sa fie “de dragul de a darui”. Facand asta noi ne vom corecta si vom atinge scopul creatiei: adeziunea totala cu Creatorul. Insa pentru a ajunge la corectie, noi trebuie sa ne unim cu forta de a darui.

Forta de a darui este numita Bina , iar forta de a primi este mentionata ca Malchut. Aceste doua forte de a  darui si de a primi trebuie sa intre una in alta. Apoi cand se unesc, in conformitate cu  analiza combinationala a acestor doua forte, se creaza patru rezultate: Malchut in Malchut, Malchut in Bina, Bina in Bina, si Bina in Malchut.

Daca Bina intra in Malchut, creaza o forta malefica deoarece Bina cade sub domnia lui Malchut. Malchut guverneaza si domina Bina , facand-o sclava sa. Aceasta stare creaza toate fortele raului din lume.

Cateodata aceste forte pretind ca sunt bune cu scopul de a ademeni si a mitui o persoana pentru ca apoi sa o atraga spre rau. Aceasta este o forta speciala,vicleana, egoista (Klipa), continuta in Malchut. Cu ajutorul acestei forte, Malchut cucereste Bina si incepe sa o foloseasca. Este scris ca raul nu poate exista in lume fara ca initial sa pretinda a fi bun. Acesta este modul in care opereaza fortele malefice, si pentru acest motiv exista ele.

In cazul in care este pur si simplu Malchut, atunci este vorba despre o simpla dorinta de a primi ca in lumea minerala, vegetala, animata si umana, in care doar fortele nivelurilor mineral, vegetal si animat lucreaza. Adica, este un simplu om care traieste o viata corporala primitiva.

Cand Bina este prezenta in dorinta unei persoane de a primi placere, acea persoana devine foarte inteligenta si abila. Ea stie cum sa va ajute si ce sa va dea si apoi va exploateaza la maxim. Acestea sunt forte foarte rele cauzate de includerea Bina in Malchut : fortele daruirii care au cazut sub dominatia egoismului.

Includerea opusa apare atunci cand o persoana isi foloseste propriile sale eforuri de a ridica Malchut in Bina. Apoi el se conecteaza la Bina pentru ca el vrea sa intre in ea si sa devina sclav, o parte inseparabila a fortei de a darui, asemeni unui fat in pantecele mamei sale. Bina este numita Ima Ilaa (mama superioara). Adica, vrea sa se dezvolte doar prin conexiune, fiind ghidat si protejat de forta daruirii, Creatorul. Apoi, sunt create fortele bune, care au ales partile dorintei egoiste si le corecteaza treptat din interior.

Din Lectia Fragmentul Saptamanal de Tora 6/27/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Matan Tora (Daruirea Torei)”: Astfel, acea creatura de dezvolta si urca in gradele de sus ale asa zisei exaltari, pana cand isi pierde toate ramasitele iubirii de sine si toate poruncile care se ridica din trupul sau si intreprinde toate actiunile numai spre daruire, asa incat, pana si necesarul pe care il primeste se revarsa in directia daruirii, ca ea, creatura, sa poata darui. De aceea au spus inteleptii nostri, “ Poruncile au fost date doar ca sa se purifice oamenii cu ele.”

Prin principiul “iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, ajungem la capatul drumului: la adeziune. Fie ca ne place, sau nu, trebuie s-o obtinem. Libera noastra alegere este sa ne miscam repede, ceea ce putem face daca profitam de mediu. Altfel, natura ne va impinge, pana cand ne va forta sa facem asta – si noi vom vrea, oricum, sa ne miscam mai repede decat natura.  

Cum avansam? Prin dezvoltarea interioara. Cum se intampla? Se intampla datorita “Poruncilor Torei”, adica a metodei de corectie prin care trebuie sa ne purificam. Bineinteles, nu vorbim despre actiunile externe ale acestei lumi. Baal HaSulam mentioneaza un fragment din Gemara, ca sa clarifice asta pentru noi: Trebuie sa intreprindem numai corectia interioara a calitatilor noastre. Asta inseamna ca relatiile noastre ar trebui directionate, exclusiv, spre daruirea la acelasi nivel inalt ca si al Creatorului.

Cum poate fi obtinuta asta? Se realizeaza in etape. Prima data, persoana nu stie nimic, asemeni unui copil care abia a inceput sa creasca. Apoi, incet, incet, primeste explicatii si intelege din ce in ce mai mult. In final, totul depinde de mediu, de explicatii, de eforturile depuse de persoana in timpul procesului de educatie si de eforturile sale cand urmeaza sa puna in practica sarcinile alocate.

In esenta, persoana este invatata sa faca parte din mediu si sa-l foloseasca in mod corect, in concordanta cu principiul: ”Am creat inclinatia rea si Am creat Tora ca si condiment.” Inclinatia rea este dezvaluita numai in mediu; nu exista nici o alta posibilitate.

In afara de asta, este nevoie de Tora ca si “condiment”, adica de Lumina care Reformeaza. Omul simte raul in relatie cu Lumina. Lumina imi scoate la iveala vasele si eu Ii cer sa le corecteze. Apoi, Lumina le umple.

Astfel, pas cu pas, persoana ajunge la corectie.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, “Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Şamati (Am auzit) 161, „Chestiunea dăruirii Torei”: Referitor la darea Torei pe Muntele Sinai: asta nu înseamnă că Tora a fost dată atunci şi acum nu este. Desigur, darea Torei este un fapt etern – Creatorul totdeauna dă. Dar, noi nu suntem capabili să primim. Însă atunci, pe Muntele Sinai, noi am fost primitorii Torei. Şi singurul merit pe care l-am avut a fost că am fost „un om într-o singură inimă”. Asta înseamnă că noi toţi am avut un singur gând – primirea Torei.

Dar, din perspectiva Creatorului, El totdeauna dă, după cum este scris: …, „omul trebuie să audă cele zece porunci de pe Muntele Sinai în fiecare zi”.

Asta înseamnă că Tora ne este dată acum, şi totdeauna a fost, dar când noi am fost ca un om cu o singură inimă. De aceea noi am putut primi Tora, dar acum nu putem fiindcă suntem separaţi. Odată ce am devenit uniţi, dăruirea va avea loc din nou.

Cele zece porunci primite de la Creator sunt totdeauna în faţa omului, şi există totdeauna posibilitatea să foloseşti lumina numită Tora, în beneficiu sau în detriment. Munca corectă si dorinţa de a obţine o stare mai avansată atrag asupra noastră Lumina Înconjurătoare. Asta înseamnă studiul Torei şi aspiraţia de a învăţa ce este scris în ea, să simţi ce spune ea despre folosinţă, despre starea noastră, despre calităţile noastre.

Eu trebuie să le simt când învăţ şi să devin asemănător lor. Vreau să intru în acest tablou şi să se vorbească despre mine şi să încep să trăiesc acolo, să las această poveste pe care o citesc acum, să se realizeze în interiorul meu. Acestea sunt eforturile pe care trebuie să le depunem, să dorim să devenim adulţi. Dacă noi acceptăm aceste condiţii şi le folosim corect, asta înseamnă că am făcut eforturi, după cum este scris: „Am muncit şi am găsit”.

Apoi, realitatea mea se schimbă fiindcă dorinţa mea se schimbă. Începe să se construiască pe ea însăşi din Lumina Înconjurătoare şi să perceapă în ea imaginea Dăruitorului Torei, imaginea Creatorului. Lumina corectează dorinţa mea, şi atunci încep să înţeleg proprietatea de dăruire, devin din cel căruia i s-a dat Tora în cel care a primit Tora, şi de aici, dăruitorul Torei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 Şamati 161

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special la Tora, dacă şi cartea Zohar este doar comentariu un la aceasta?

Răspuns: Înregistrările pe care Moise le-a făcut pe pergament sunt expresia pământească, prin simboluri materiale, ale acţiunilor spirituale al Luminii asupra dorinţei. Moise a scris tot ce i-a învăţat pe studenţii săi în această carte. De-a lungul a celor 40 de ani de umblat prin deşert, au scris întreaga Tora, parcurgând întreg procesul fizic, spiritual şi înregistrând-ul. Aceasta este întreaga cale din exilul egiptean (pământesc şi spiritual). Toate acestea s-au adeverit în conexiunea dintre rădăcină şi ramură. Moise a exprimat întregul proces în această formă concretă şi simbolică.

Zoharul exprimă acelaşi proces la un alt nivel, într-o formă diferită, deoarece dorinţa generală de a a primi placere, pe care Creatorul a creat-o, a avansat de atunci câţiva paşi, a fost perfecţionată de influenţa luminii. De aceea, această dorinţă, care a trecut prin urcări şi coborâri, distrugerea primului şi celui de-al doilea templu, exilul, iar apoi a ajuns la ultima spargere înaintea ultimului exil, a trebuit să i se dea metoda care este potrivită pentru sfârşitul exilului, pentru timpul nostru.

De aceea a fost scris Zoharul, ai căror autori au fost succesorii multor generaţii de Cabalişti, începând cu Abraham până la distrugerea templului. Rabi Şimon a fost studentul lui Rabi Akiva, care a revelat marea lumină, şi de aceea a avut posibilitatea să exprime aceasta în cartea Zohar.

Tora însăşi este împărţită în două părţi: cea orală şi cea scrisă. Aceasta vine din diferenţa între Zeir Anpin şi Malchut. Zeir Ampin a lumii Atzilut este Tora orală, în timp ce Malchut a lumii Atzilut este “Tora scrisă.”

Tora este revelaţia luminii. Lumina care vine la Malchut, conţine tot ceea ce este necesar pentru a schimba Malchut. Dar această lumină nu s-a realizat în practică, şi de aceea este denumită “Tora orală.” Pentru moment este munca cu ecranele.

Sub influenţa aceleiaşi lumini din Malchut, se petrec schimbări interioare şi sunt imprimate în Malchut, aceasta este denumită “Tora cea scrisă.” Aceasta vorbeşte numai de acţiunea luminii în dorinţă, de la începutul creaţiei şi până la sfârşit. Aceasta este aşa pentru că nu există nimic în afara dorinţei.

Printre aceste dorinţe o parte simt că există de unele singure, separate de toate celelalte. Acestea suntem noi. Aceste dorinţe conţin calităţi ce le pot ajuta pe calea corecţiei. Şi de aceea primim o senzaţie de lipsă, propria noastră lipsă de corectare, realizarea răului. Astfel percepem noi.

Acestea sunt exact dorinţele cărora este nevoie să le fie dată Tora – instrucţiunile ce explică cum pot participa la propria corecţie din propie iniţiativă, cum pot atrage Lumina dorindu-şi să fie corectate mai repede, în locul dorinţei ca Lumina să vină şi să îi scuture..
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/29/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→