Ar trebui să căutăm răul în noi?
Întrebare: Revlarea înclinației rele este cel mai important lucru?
Răspuns: Nu ar trebui să încercăm să ne descoperim înclinația rea și nu este important ce stări experimentăm. Cea mai importantă și singura acțiune posibilă pe care o putem face este să atragem Lumina Superioară.
Lumina mă va conduce prin toate etapele care acum îmi sunt necunoscute: voi descoperi înclinația mea rea, o voi corecta și apoi o voi satisface. Numai Lumina mă poate ajuta de-a lungul acestui drum. Trebuie să aspir către Lumina Superioară, care va acționa asupra mea. Ordinea și forma acestor acțiuni nu este treaba mea.
Nu ar trebui să mă gândesc la Lumina care îmi revelează înclinația mea rea, pentru că nu știu ce ar trebui să reveleze. Și chiar dacă este scris în cărți despre asta, eu încă nu înțeleg ce înseamnă cu adevărat înclinația rea. Nu merită să vă concetrați și să vă abateți atenția de la esență: atragerea Luminii.
Altfel, vom începe să căutăm această înclinație rea în noi și să începem să ne gândim la faputl că fiecare calitate negativă pe care o avem reprezintă înclinația rea. Dar credeți-mă, încă nu am descoperit-o.
Înclinația rea este un înger. Asta este, atunci când o descoperim, îl descoperim pe Creator ascuns în ea și că această înclinație rea vine de la El. Și, pentru a-L revela pe Creator noi trebuie să ne gândim la unitate în loc de ură! Și atunci când eu aspir la unitate, descopăr faptul că înclinația rea este cea care stă în drum.
Aspir în mod continuu la unitate, în timp ce Lumina Superioară acționează asupra mea și în final îmi arată cine sunt. Trebuie să trec prin toate etapele: 0. 1. 2. 3 și în etapa 4 (Behina Dalet), simt întotdeauna că am completat o anumită etapă și am primit o nouă înțelegere. Și apoi din nou, trec prin toate etapele și iarăși în etapa a patra este revelată o nouă înțelegere.
Asta, totuși, nu îmi schimbă atitudinea față de trecut, prezent sau viitor. Aspir întotdeauna către unitate fără să mă gândesc la nimic altceva. ȘI nu contează dacă sunt într-o stare bună sau rea.
Sunt ok cu orice stare care îmi este revelată. Nimic nu mă poate opri de la a merge înainte: nici binele, nici răul, nici orice teorie filozofică care imi apare in cap, care numai mă face confuz, făcându-mă să cred că înțeleg ce se întâmplă. Toată atenție mea trebuie să fie îndreptată numai înspre unitate. Așa pot fi sigur că atrag Lumina Înconjurătoare.
Atunci când începeți să intelectualizați prea mult și decideți voi înșivă ce să faceți, pierdeți instantaneu Lumina Înconjurătoare. Trebuie să aspirați numai către Lumina care întreagă și absolută. Este scris că trebuie să fim gata să acceptăm garanția reciprocă ca un singur om cu o singură inimă. Ar trebui să ne gândim numai la asta.
Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/17/2011 asupra subiectului ”Am creat înclinația rea și Tora ca mirodenie”
Intreaga
Portiunea saptamanala de Torah “ Pekudei (descrieri/explicatii])“ descrie cine participa la ridicarea Templului/Cortului (Ithamar fiul lui Aaron; Bezalel fiul lui Hur; Aholiav fiul lui Achisamach), la fel ca si structura Cortului, materialele folosite pentru impodobirea lui, cu toate specificarile cum trebuie sa fie toate accesoriile si imbracamintea sacra… Dupa ce munca pentru constructia Cortului este incheiata,el il aduc la Moise, iar Moise il binecuvanteaza.
Scrierile lui Rabash, “ Ce inseamna ca Lumea a fost creata pentru Torah”: Respectand cele 613 porunci, o persoana obtine Lumina care corespunde recomandarilor/cerintelor interioare ale dorintei altruiste.
Cand citim Zoharul, trebuie ca mereu să ne gândim la conexiunea dintre noi şi, bazându-ne pe aceast gând constant şi puternic, să auzim un pic şi textul, doar ca pe ceva suplimentar, pe cât se poate, ca o mirodenie. Gândul la unitate trebuie să fie şi să rămână puternic şi neîncetat. Numai în măsura în care putem face asta, peste asta putem adăuga textul, adică gândul şi senzaţia despre aceasta. Trebuie facut numai cu condiţia ca această fundaţie, gândul constant la unitate, să nu dispară sau să fie slăbit.
Imaginea initiala ce ii apare unui incepator ce citeste Cartea Zohar este foarte dezordonata. El devine confuz, neintelegand exact ce fel de limbaj este folosit – limbajul Cabala, sau vorbeste in termeni de Lumini, Kelim, Partzufim, sau in limbaj alegoric.
Limbajul ramurilor este obţinut când te ridici din această lume, şi atunci, în Lumea Superioară, tu descoperi rădăcinile la tot ceea ce există în această lume. Dar ţinta nu este simpla conectare între ramură şi rădăcină. Această limbă nu ne conectează cu Lumea Spirituală, ci cu profesorii noştri! Acesta este mijlocul care îi ajută pe ei să ne înveţe.
Cand întrebarea cu privire la scopul vieţii (punctul din inima) apare într-o persoană, Cabala se întoarce la el sau ea şi spune: „Dacă iti schimbi atitudinea fata de Lumina, vei descoperi sistemul de 125 de grade ale Luminii , ale proprietatii de a darui.” Transformările prin care va trebui să treci în raport cu Lumina sunt considerate ca fiind „Mishpatim „(legile). Starile prin care treci sunt numite cicluri de viaţă (Gilgulim). Proprietatea în care te stabilesti la fiecare dintre stari este numit un suflet. Cu alte cuvinte, este vorba despre întruparea (incarnarea) sufletului.
Intrebare: Ce ar trebui sa simta o persoana care a experimentat cele zece plagi, a venit in desert, si a intrat in tara lui Israel? Cred ca toti isi imagineaza lovituri.