Întrebare: Provocarea noastră zilnică este să construim o rugăciune în grupul de zece. Cum putem clarifica corect rugăciunea împreună? Și o altă provocare este unirea ei cu rugăciunile tuturor grupurilor de zece.

Răspuns: Aceasta este într-adevăr o provocare. Dar ideea este că trebuie să încercăm să ne simțim mai mult unii pe alții, să simțim cât de mult nu putem să ne unim.

Numai în unitatea inimilor Îl vom simți imediat pe Creator între noi. Forța care ne va uni este Creatorul.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 07/08/25, „Subjugarea inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu încerca să-ți cumperi copilul cu pantofi sport noi, tablete sau jucării. Și atunci cum „cumperi” un copil?

Răspuns: Arătându-i că ești prietenul lui, că te afli la nivelul lui. Și imaginează-ți cât de mult trebuie să te refaci pentru asta, cât de mult trebuie să te schimbi.

Întrebare: Da, eu sunt cel care trebuie să se schimbe. Și ce înțelegeţi prin cuvântul „prieten”?

Răspuns: Îl înțelegi, ești gata să-l ajuți, să-l susții. Principalul lucru este să-l înțelegi.

Întrebare: Nu exagera cu cursuri de dezvoltare, cluburi, activități extracurriculare. Lasă copilul să-și trăiască copilăria organic. Ce este o copilărie trăită organic?

Răspuns: În general, da. Un copil ar trebui să facă ce vrea.

Întrebare: În această măsură?

Răspuns: În cele din urmă, oricum își primește dorințele și opiniile de la prieteni. Deci nu este chiar a lui. Dar totuși, încurajează-l.

Comentariu: Dar aţi spus că aţi fost înconjurat de compozitori, de muzică. Și încetul cu încetul…

Răspunsul meu: Asta nu mi-a oferit nimic special.

Întrebare: Dar v-a oferit ureche pentru muzică. Cu siguranță aveţi ureche muzicală. Încă mai credeţi că unui copil ar trebui să i se dea libertatea de alegere?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ține-te de cuvânt. O spui o dată, a doua oară o faci. Ar fi mai bine să nu-i promiți copilului nimic pentru a nu-l înșela?

Răspuns: Nu, dar dacă vrei să demonstrezi că ai educat, atunci trebuie atât să promiți, cât și să duci la bun sfârșit acel lucru promis.

Întrebare: Lasă-l să greșească. Cercetătorii finlandezi spun: „Ce greșeală minunată!” Adică, aș putea chiar spune pentru o greșeală: „Bravo. Ai făcut o greșeală!” Se poate folosi o astfel de abordare?

Răspuns: Nu „bravo”. Dar găsește greșeala, corecteaz-o. Aici ai o greșeală. Și nu este o acuzație, nu-l învinovățești.

Întrebare: „Nu te teme să-ți iubești prea mult copilul” – asta spun oamenii. Ce înseamnă să „iubești prea mult”?

Răspuns: Să nu arăt iubire excesivă, mai ales acolo unde ar putea sta în cale.

Întrebare: Poate iubirea să stea în cale?

Răspuns: Desigur. Totul trebuie făcut cu măsură și echilibrat.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori simt dorința unui prieten mai puternic decât a mea, iar acest lucru îmi provoacă sentimente neplăcute. Probabil mă împiedică să mă conectez la dorința Creatorului. Cum pot să îndrept acest lucru către El?

Răspuns: Trebuie să-ți pese de prietenii tăi, să fii în ei și să-i conectezi  împreună într-o singură dorință îndreptată spre Creator, spre ascensiune de dragul Creatorului.

Așa poți să-ți influențezi prietenii și să-i aduci pe toți mai aproape de Creator.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala  05/08/25, „Corectarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-o zi, mi-am dorit foarte mult să fac ceva pentru cineva fără să aștept nimic în schimb. Deodată, am văzut pe stradă o fată săracă și bolnavă, care evident avea nevoie de ajutor. I-am dat niște bani. Nu se aștepta la asta și a fost atât de fericită încât chiar am lăcrimat. Era ego-ul meu care plângea sau am plâns eu pentru că făcusem un act cu adevărat altruist?

Răspuns: Omul, prin definiție, nu poate face nimic altruist pentru că este egoist. Ai ajutat-o pe fată și ai fost atât de mișcat de propriul tău act, simțindu-te special, ca și cum ai fi făcut ceva altruist și necondiționat. Ai pierdut 25 de cenți din buzunar și te-ai simțit bine.

Nu neg în niciun fel noblețea actului tău. Dar este o noblețe pământească, nu spirituală. Pentru că tu, ca ființă umană făcută 100% din egoism, a trebuit să simți satisfacție pentru a comite această faptă aparent altruistă.

Prin urmare, dacă primești plăcere din acțiunile tale, aceasta se numește recompensă, plată sau compensație. Acțiunea ta nu poate fi numită necondiționată. Mai mult, nu a fost altruistă de la început, pentru că ai fost mișcat de compasiune; Adică, suferința altcuiva te-a afectat.

Și nici nu menționez că, poate, fata era frumoasă, în lacrimi, avea nevoie de sprijin și unele calități masculine s-ar fi putut aprinde în tine; cu alte cuvinte, egoismul tău funcționa la capacitate maximă.

Trebuie să-ți cunoști bine natura pentru a înțelege motivele din spatele acestor impulsuri interioare menite să ajute o altă persoană. Dar până când nu te conectezi cu Creatorul, ele vor rămâne mereu egoiste.

În interiorul nostru, funcționează o mașinărie foarte interesantă. De aceea, oamenii se servesc unii pe alţii în moduri diferite, aleargă prin spitale, caută victime și fac tot felul de lucruri pentru alții. Toate acestea pentru că egoismul, în această formă specială, îi împinge să schimbe ceea ce par a fi fapte bune. Dar în realitate, ei doar se satisfac pe ei înșiși, propria lor vanitate!

Prin aceste acțiuni, îți ridici statutul în propriii ochi: ai dat cuiva, s-a bucurat de asta și ai devenit superior lui, mai nobil, ai început să te respecți și mai mult. Aceasta este recompensa ta pentru ceea ce ai făcut pentru el/ea.

Întrebare: Deci, dacă omul nu L-a revelat pe Creator, care îi furnizează combustibilul altruist, are vreo șansă să facă o acțiune altruistă?

Răspuns: Niciuna. Este autoamăgire.

Comentariu: Dar actul în sine este nobil.

Răspunsul meu: Nobil înseamnă „a aduce bine”. Și aceste acțiuni nu aduc niciun bine real – dimpotrivă, doar rău.

Dacă vrei să aduci adevăratul bine în lume, atrage lumina superioară în ea, acel combustibil care ne va ajuta să îndeplinim cu adevărat chiar și acțiuni inconștiente îndreptate departe de noi înșine și nu către noi înșine.

Din KabTV „Bazele Cabalei”, 10.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special la perioada în care este revelat un suflet atât de măreț precum ARI? Ce se întâmpla în lume la acea vreme?

Răspuns: Poporul lui Israel, de-a lungul istoriei sale, trece prin patru exiluri și patru răscumpărări, care corespund celor patru etape ale dezvoltării complete a dorinței (HaVaYaH).

Aceste etape au fost deja încorporate în primul HaVaYaH, în cele patru faze ale expansiunii luminii superioare pentru crearea vasului general al creației. Și în consecință, întreaga creație, fiecare parte a ei, există și se dezvoltă conform celor patru faze ale HaVaYaH. Fiecare lume, orice obiect sau acțiune spirituală, de la cea mai mică particulă până la scara întregii creații, conține întotdeauna HaVaYaH.

Prin urmare, umanitatea în această lume materială, care este o consecință a rădăcinii spirituale, s-a dezvoltat și ea pe parcursul pașilor făcuţi de HaVaYaH. Din acest motiv, au existat patru exiluri și trei răscumpărări, iar acum ne aflăm în pragul răscumpărării finale.

ARI reprezintă sfârșitul celui de-al patrulea exil și începutul răscumpărării. Și prin urmare, când sufletul său a fost revelat, a fost capabil să înțeleagă întregul sistem și, prin explicațiile sale din această lume, să ofere multor oameni posibilitatea de a atinge înțelegerea, de a atrage lumina prin sufletele lor. Acest lucru a fost început de Baal Şem Tov și continuat de toți cabaliștii după el, până la Baal HaSulam și Rabaş.

ARI le-a oferit tuturor metoda înțelepciunii Cabala la al patrulea nivel, ultimul. După ARI, Baal HaSulam a adaptat această metodă pentru generația noastră, dar în esență, este metoda lui ARI.

ARI a trăit la granița dintre sfârșitul celui de-al patrulea exil și începutul răscumpărării finale. Aceasta este o perioadă foarte specială, care a avut loc în secolul al XVI-lea. Dar procesele spirituale nu se manifestă instantaneu în lumea materială; ele se desfășoară treptat în ordinea dezvoltării luminilor și dorințelor, ceea ce necesită timp. Și prin urmare, acest lucru se poate întinde pe parcursul a mulți ani înainte de a fi revelat.

La urma urmei, dorințele trebuie să se dezvolte treptat spre cunoaștere, simțire și realizare, prin liberul lor arbitru, și să atragă Lumina. Acest proces include multe etape care nu pot fi omise.

Omul trebuie să dobândească sentimente și intelect dezvoltate, capacitatea de a lucra împotriva naturii sale, de a se conecta cu ceilalți, ceea ce se opune întotdeauna egoismului său, de a clarifica toate distrugerile sale interioare. Și acest lucru nu este simplu, motiv pentru care a fost nevoie de timp, după cum vedem, de la ARI la Baal HaSulam.

Chiar și Rav Chaim Vital (primul, și am putea spune, singurul student care a înțeles metoda lui ARI) scrie în introducerea la Sefer HaHakdamot cum stă în disperare și tristețe că Mesia nu a venit încă. Și acest lucru se întâmpla deja în secolul al XVI-lea. Deși a fost un mare cabalist, el tot aștepta și spera.

Evident, acesta este un proces foarte prelungit, dar fiecare generație contribuie la aceeași întreprindere pe care a început-o ARI.

Noi, am meritat să răspândim metoda lui ARI și a lui Baal HaSulam mai departe, și să diseminăm cărțile lor. Cine știe, poate va fi nevoie de o altă generație pentru a finaliza această muncă. Dar să sperăm că vom reuși să ducem corectarea întregii lumi la bun sfârșit.

Din Lecția zilnică de Cabala din 05/08/16, „Ziua comemorării lui ARI”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→