Nu suntem capabili să îndeplinim nicio acțiune direct legată de Creator. Toate acestea ar trebui să treacă doar prin grup, în centrul căruia vom revela această esență numită Creator.

Creatorul nu există separat, de Sine Însuși. Numai dacă adun grupul laolaltă, dorind să-l unesc, și acesta se transformă într-un singur întreg – acolo, în cadrul acestei unități, încep să-L descopăr pe Creator pentru mine. Nu-L pot găsi altfel.

Există un lanț foarte clar care duce la Creator: iubirea pentru prieteni -> venerația -> credința -> iubirea pentru Creator. Numai în acest fel putem ajunge la El, altfel vom rata.

Conceptul de „Creator” este o Forță unificată, singulară, realizabilă în cadrul unității grupului. Dacă îmi pot îndrepta toate dorințele și intențiile spre unificare, voi putea să-mi imaginez acest concept unic, care este Creatorul.

Înainte să-L pot imagina, Creatorul nu există. Nu există Creator fără creație. Toată munca desfășurată în grup este menită să clarifice conceptul de Creator. Aceasta nu înseamnă că practicăm aici, ci că Îl dezvăluim pe Creator în altă parte.

În cadrul muncii noastre în grup, concentrându-ne toate eforturile asupra conceptului de unitate, asupra unirii grupului, a tuturor prietenilor, a tuturor dorințelor și intențiilor, a înclinațiilor rele și bune într-un singur întreg, chiar în vârful liniei de mijloc, Îl dezvăluim pe Creator.

Când mă includ într-un prieten, devin impregnat cu calitățile, dorințele și scopurile sale. Dar nu pot face asta singur, fac doar eforturi, iar lumina superioară ne leagă într-un sistem de zece Sfirot, într-un Parţuf spiritual, într-un vas al sufletului. În acest vas (Kli) începem să simțim tot felul de fenomene. Sub influența luminii, creăm o restricție, un ecran, lumină reflectată și cuplare în timp ce aceasta loveşte (Zivug de Hakaa), cu lumina.

Chiar dacă nu vrem să ne conectăm și să acționăm prin forță, deja trezim lumina. Principalul lucru este ca această lumină să nu vină la noi de sus neinvitată, împingându-ne unii spre alții cu o forță negativă, ci să cerem noi înșine trezirea ei, luptând pentru centrul grupului.

Prin eforturile noastre de a ne uni, trezim lumina care se întoarce la sursă, care acționând prin centrul grupului, ne atrage spre centru cu forța sa centripetă. Ar trebui să ne lăsăm egoul în urmă, acolo unde se află acum, și să ne străduim cu inimile noastre spre centrul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.01.2019, Scrierile lui Rabaş – Art.6, 1984-Iubirea pentru prieteni – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este abordarea corectă a eșecului?

Răspuns: Ceea ce trebuie să fie, va fi. Ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla. Și trebuie să fim pregătiți pentru orice și să înțelegem că viața este așa – o dungă albă, o dungă neagră.

Întrebare: Deci, după dunga neagră, va veni cu siguranță una albă?

Răspuns: Poate că va trece doar ușor, doar te va atinge, dar va veni. Și apoi din nou, una neagră.

Întrebare: Atunci cum mă voi schimba? Nu voi suferi din cauza asta, nu mă voi înrăi?

Răspuns: Nu, suntem construiți în așa fel încât fugim doar de eșecuri. Nu le putem analiza corect, nu le putem înțelege, nu putem corecta ceva și nu ne putem pregăti pentru ceva. Nu putem. Lucrăm doar pentru a scăpa de ele. Și aceasta este o acțiune și o filozofie complet greșită în general.

Dacă conectăm aceste două stări – eșecul și succesul – ne vom face suverani asupra lor și nu vom fi slabi de voință în momentele de eșec sau în momentele de succes.

Întrebare: Deci, cumva, unesc alb-negru?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu percep asta ca pe un eșec?

Răspuns: Te ridici deasupra ambelor stări, și prin urmare, treci prin ele cu ușurință. Trebuie doar să înțelegi ce înseamnă să te ridici deasupra lor.

Înseamnă să te ridici deasupra strădaniei vieții tale, să nu mai urmărești succesul. Înțelege că chiar acum, astăzi, ești deja în succes, în interiorul lui.

Este ca și cum fizicienii spun că există tot felul de găuri negre. Deci, de fapt, noi înșine suntem într-o gaură neagră. Într-o gaură neagră astronomică.

Întrebare: Și ce este dincolo de ea?

Răspuns: Nimic; și nimic nu este necesar. Relaxează-te și înțelege că ești în interiorul naturii. Și las-o să te conducă. Principalul lucru este să te predai naturii.

Întrebare: Deci arunc vâslele? Există un curent, arunc vâslele.

Răspuns: Da.

Întrebare: Există un curent?

Răspuns: Nici măcar asta nu contează pentru mine.

Întrebare: Asta nu contează? Să renunț la tot, așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil?

Răspuns: Dacă tu crezi într-o natură înțeleaptă, măreață, eternă și atotputernică, atunci, în opinia mea, este cea mai rezonabilă decizie.

Comentariu: Da, sună foarte oportun: nimic nu este sub controlul meu.

Răspunsul meu: Și în plus, orice îți vine în minte pentru a merge împotriva acestui lucru, nu face decât să sublinieze lipsa de importanţă, limitarea, neînțelegerea, ignoranța și dezacordul față de această natură măreață în care existăm.

Nu rezista la nimic. Nu inventa nimic. Încearcă pur și simplu să înțelegi ce este natura însăși, fii de acord cu ea, agață-te de ea și vei găsi cea mai optimă componentă a existenței tale.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce aș câștiga dacă aș afla ce se va întâmpla cu mine peste o săptămână, o lună, un an, zece sau douăzeci de ani? Cred că este mult mai interesant să trăiești când nu știi nimic. Pur și simplu nu știi! Acest lucru este mult mai interesant; este incitant.

Când știi totul, este ca și cum ai veni la cinema să te uiți la un film, te-ai așezat pe scaun și ți-ai dat seama brusc că îți amintești foarte bine acest film; l-ai văzut deja. Întregul fior dispare.

Comentariu: Adică, este mai bine să trăiești așa cum spuneţi: mâine este mâine, orice se va întâmpla, se va întâmpla. Totul este în mâinile celui superior. Prin urmare, ar trebui să ne mișcăm cu acest flux.

Răspunsul meu: Da, cel mai bine este să nu știi nimic și să fii șef în viața ta.

Pe cât ești șeful, ești șeful, și pe cât nu, vei începe să-ți dai seama, că pur și simplu nu trebuie să fie așa. Merg înainte conform regulilor pe care Creatorul le-a stabilit pentru mine pentru a ajunge la El. Mă apropii de El exact în acele condiții pe care El mi le-a prezentat. Nu vreau nimic mai mult. Nu vreau să văd mai mult decât atât, nici măcar puțin! Nu vreau nimic altceva! Vreau să fiu exact așa, un adept devotat al Creatorului.

Acesta este cel mai minunat lucru care poate fi! Aceasta este o mare recompensă pentru om atunci când poate acționa în acest fel!

Și în același timp, să-i auzi vorbind despre viitorul tău? În niciun caz! Trebuie să ajungem la starea de dăruire.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă, după această mișcare, așa cum spuneţi dvs., de dăruire față de Creator, se întâmplă brusc lucruri oribile?

Răspuns: Nu există oribil sau non-oribil. Totul depinde de cum te raportezi la el. Dacă te dăruiești cu inima și sufletul deschise, atunci orice se întâmplă, se întâmplă, dar acest lucru este de la Creator; nu există nimic oribil.

Totul în momentul următor devine simplu, clar, blând. Atitudinea ta față de Creator este ceea ce Îl face Creator. Asta este tot. Aici intervine și conexiunea corectă dintre voi…

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Chow Yun-Fat, un actor și regizor din Hong Kong, este milionar; cu toate acestea, trăiește cu un buget limitat, folosește transportul public, cumpără haine doar la reducere, spunând: „Atât timp cât este confortabil, nu am nevoie de nimic altceva.” Are un telefon mic de 17 ani și recent l-a înlocuit cu un smartphone. Spune că nu are nevoie de bogăție de dragul bogăției.

Răspunsul meu: Așa a fost creat. Există oameni cărora le place să trăiască exact un astfel de stil de viață; se simt mai bine așa. Nu este depășirea egoismului lor, ci mai degrabă o expresie a naturii lor.

Egoismul său este echilibrat. Un egoism mare există la un număr imens de oameni dornici de orice și gata să-și sacrifice viața pentru atingerea unui scop egoist, pământesc. Aici trebuie să arătăm cum este posibil să echilibrăm aceste aspirații pentru a fi fericiți.

Întrebare: Vă simțiți mai aproape de oamenii care explodează și au egoul înflăcărat?

Răspuns: Da, astfel de oameni îmi sunt mai apropiați pentru că ei sunt oameni. Dar el spune: „Am iarbă verde și asta e bună. Soare, apă și atât!”

Întrebare: Spuneţi că sunteţi mai aproape de acei milionari care merg și fac tot mai mulți bani și chiar calcă peste alții?

Răspuns: Da, ei își dau seama de enormul egoism al naturii care există în umanitate. Din acest motiv, omenirea va ajunge să recunoască răul egoismului. Tocmai datorită acestor milionari. Ei lucrează corect pentru legea generală a naturii și trebuie să le fim recunoscători. Ei arată întregii omeniri cât de repede trebuie să ardem acest egoism; altfel, nu se va întâmpla nimic.

Trebuie să ne dăm seama de inutilitatea, inutilitatea și golul lui. Cel mai important, că nu ne duce la niciun scop bun. Această cunoaștere și această experiență de acumulare a rezultatelor negative sunt necesare pentru noi.

Întrebare: Adică, totul este opus. Oamenii admiră pe acest om. Cu toate acestea, dvs. sunteţi mai aproape de cei care calcă peste oameni, fac milioane și miliarde și asta e tot. Ei se înfurie! Și sunt ei mai aproape de dvs.?

Răspuns: Desigur. Tocmai datorită lor, omenirea înțelege ce are de corectat în interior.

Întrebare: Va ajunge rapid omenirea la acest punct?

Răspuns: Cu siguranță. Va veni doar prin recunoașterea răului și a naturii egoismului atunci când acesta va crește și va fi treptat din ce în ce mai recunoscut de toată lumea și prin dezvăluirea corupției sale din partea noastră.

Întrebare: Numai în acest fel?

Răspuns: Dacă există posibilitatea de a face ceva într-un mod bun, atunci aceasta este singura alegere. Și dacă nu, atunci va fi prin suferință. Să sperăm că nu se va întâmpla așa.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.11.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Dacă te uiți la toate dorințele create, omul este doar un singur punct. Totul depinde de cât de mult se poate conecta cu ceilalți, fie cu dorințe individuale, fie cu un grup. Dacă are o dorință de a se uni cu ceilalți, înseamnă că sapă pământul pentru fundația unei clădiri. La urma urmei, nu sapă în sine; nu există nimic de săpat acolo, el este doar un punct.

Corpul său rămâne la exterior și nu are nicio legătură cu acesta; este un corp animalic. Iar punctul este omul, începutul sufletului. Măsura în care se poate conecta cu ceilalți este cât de adânc sapă. Primește dorințe de la ei, materiale, apoi vede cât de capabil sau incapabil este să le accepte și, din dorințele pe care reușește să le asimileze, își construiește structura sufletului cu ajutorul luminii.

Fiecare dintre noi nu are mai mult de un singur punct. Încerc să mă conectez cu ceilalți și să descopăr cât de opus sunt conexiunii. Dar sunt dispus să îndur, mă anulez în raport cu dorințele prietenilor cu care vreau să mă unesc, percepându-i ca pe o mamă, ca pe un pântec, ceea ce este cu adevărat grupul.

Mă anulez în fața lui și apoi primesc tot acest material al dorinței care mi s-a alăturat. Apoi mă unesc cu acest loc format și câștig „volum”. Dar pe măsură ce fac asta, îmi depășesc rezistența, și prin urmare, anulându-mă, cer corectarea. Și apoi vine lumina înconjurătoare, superioară, care se întoarce la sursă și actualizează conexiunea noastră – dintre mine și grup.

Aceasta este prima mea conexiune cu grupul la nivelul zero de Aviut[grosime] (Aviut Şoreş), în care simt lumina de Nefeş. Și acum sunt numit „embrion spiritual” (Ubar). Am atins primul meu grad spiritual!

Apoi egoismul meu în raport cu ei crește și simt brusc o mare greutate a inimii – primul nivel (Aviut Alef). La acest nivel, aveam deja „spațiul meu vital”, locul unde m-am unit cu grupul ca unul singur. Dar în ceea ce-i privește pe ceilalți, încă nu. Acum vreau să cuprind o zonă și mai mare prin conexiunea mea; aceasta va fi numită „semeni” pentru mine. O consider mama mea, grupul meu și lucrez pentru a deveni o parte inseparabilă a acesteia.

Și din nou: studiu, lumina reformatoare, autoanulare și așa mai departe, până când dobândesc toată această dorință comună pe lângă ceea ce aveam, și întreaga această zonă devine a mea, nivelul „1”, Ruah.

Și astfel, continui mai departe. Adică, sap tot mai adânc în grup, îi penetrez și le iau dorința „materială”. Nu am nimic al meu în afară de punct și de corpul animalic care dorește doar plăceri materiale. Cu acest singur punct negru, intru în spiritualitate, iar restul vasului sufletului meu este construit din materialul altora.

De aceea, se spune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, adică conectează-i pe ceilalți la tine însuți. Aceasta este regula spirituală fundamentală, principalul instrument (vas comun) pentru dezvăluirea luminii din tine. De aceea, toată munca are loc în grup și depinde de cât de adânc reușim să săpăm în el, să anulăm corpul nostru animalic, care rămâne în urmă, să intrăm în grup și să dobândim dorințele, intențiile, gândurile, punctele forte și importanța scopului său. Toate acestea sunt acolo, împreună cu lumina superioară și Creatorul. Și tocmai în locul pătrunderii în grup construim structura sufletului nostru.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.05.2011, Scrierile lui Rabaș – Art.16, 1988-Care este fundamentul pe care este construită Kdușa [Sfințenia]?

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→