Importanţa conexiunii cu Creatorul
Este scris: „Domnul este înalt și cei smeriți vor vedea”, căci numai cel smerit poate vedea măreția. (Baal HaSulam, Şamati 26, „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”).
De ce anume cei smeriți? La urma urmei, de obicei spunem contrariul, că atingerea Creatorului vine în funcție de echivalența de formă dintre calitățile unui om și calitățile Creatorului. Dacă Îl simt pe Creator, Îl văd, înseamnă că am devenit similar cu El. Înseamnă oare că, dacă devin smerit, atunci și Creatorul este smerit?
Deci, ce înseamnă expresia: „Domnul este înalt și cel smerit va vedea”?
Baal HaSulam explică faptul că Literele „Yakar” [prețios] sunt literele lui „Yakir” [va ști]. Aceasta înseamnă că omul cunoaște măreția unui lucru în măsura în care acela este prețios pentru el.
Omul este impresionat în conformitate cu importanța lucrului. Impresia aduce omului simațire în inimă, și în măsura în care recunoaște importanța acesteia, în acea măsură, se naște bucuria în el.
Astfel, bucuria este un rezultat al importanței a ceva – un obiect, o stare sau un eveniment.
Așadar, dacă omul își cunoaște josnicia, nu este mai privilegiat decât contemporanii săi, adică vede că există mulți oameni în lume… care nu au atins înțelegerea locului în care se află, pentru ce trăiesc, cine i-a creat, în ce scop și cum. Adică, există la un nivel inferior față de el.
Chiar și dintr-o perspectivă egoistă, fără nicio intenție de a avea o conexiune specială cu Creatorul, acești oameni nu sunt în conexiune cu El, nu doar o conexiune directă, ci nici măcar una inversă. Creatorul nu a făcut încă niciun pas către ei.
În timp ce lui i s-a transmis dorința și gândul de a şi-L aminti măcar ocazional, de a aspira către El, de a fi cu El într-un sistem, de a simți că se apropie sau chiar se îndepărtează, dar este încă într-un fel de coordonare, un fel de conexiune cu El, chiar și cea mai simplă.
Și dacă omul poate aprecia o astfel de atitudine a Creatorului față de el, indiferent dacă i se pare bună sau rea, dacă acordă importanță acestei conexiuni, atunci trebuie să-I mulțumească și să-L laude pe Creator, iar omul este încântat de fiecare punct al muncii sfinte, el știe Al Cui slujitor este și astfel se înalță tot mai sus.
Chiar dacă este vorba doar de a fi într-un fel de contact reciproc, o mișcare unul către celălalt, chiar și fără nicio intenție specială de a deveni ca El.
Totuși, dacă îmi amintesc pur și simplu că am o conexiune cu El, una care există chiar acum, atunci deja ajung la un sentiment de bucurie în inimă.
Chiar dacă mi-aș dori mai mult, însuși faptul că există un contact și că Creatorul se întinde pentru a se conecta cu mine ar trebui să mă umple de bucurie.
De îndată ce începem să ne dăm seama că suntem în contact cu El, apare următoarea oportunitate: pot acum extinde această conexiune lăudându-L constant în funcție de cât de mare mi se pare această conexiune.
În realitate, nu putem măsura conexiunea unui om cu Creatorul, și în măsura în care ni se pare mare, așa va fi într-adevăr. Devin pătruns de această senzație de conexiune și mă ridic la niveluri din ce în ce mai înalte de recunoștință, conștientizare și importanță.
Încep să simt toate detaliile muncii spirituale, toate conexiunile reciproce dintre noi, realizez pe Cel cu care am o conexiune, și în acest fel, dezvălui tot mai multe nuanțe și culmi ale conexiunii noastre.
Tocmai prin acest efort, omul – chiar și de la cea mai inițială, umilă și minoră conexiune –atinge cea mai mare stare posibilă de adeziune cu Creatorul.
Baal HaSulam menționează pe scurt acest lucru în articolul „Viitorul omului depinde de recunoștința sa pentru trecut”. Adică, viitorul omului depinde de măsura în care își prețuiește conexiunea cu Creatorul chiar și în cele mai mici doze de interacțiune.
Acesta este înţelesul a ceea ce este scris: „Îţi mulţumesc Ţie pentru mila pe care mi-ai arătat-o“, adică pentru trecut, iar datorită acestui lucru omul poate spune cu încredere „şi pentru cea care este menit să-mi arăţi“.
Prin urmare, este necesar să restabilim conexiunea deplină cu Creatorul și să exprimăm recunoștința pentru trecut, prezent și viitor, bazându-ne pe faptul că am ajuns la o evaluare atât de înaltă a acestei conexiuni.
Din Lecția zilnică de Cabala din 28.04.2019, „De ce anume depinde viitorul?”
Totul a fost creat de un singur gând, iar acest gând cuprinde și include totul de la începutul creației până la sfârșitul ei. Tot ce vine de acolo este conținut acolo, ceea ce, din cauza lipsei noastre de corectare, ni se pare fragmentat și contradictoriu până la extrem.
Întrebare:
Pentru a semăna cu structura vasului infinit (dorinței), în care existăm ca un singur suflet în lumea Infinitului, fiecare dintre noi trebuie să își anuleze egoul, „Eul” egoist, prin 125 de grade. Pe măsură ce am coborât din lumea Infinitului, „Eul” nostru a crescut și a crescut până a ajuns în această lume, unde fiecare a devenit un punct minuscul. Dar pe măsură ce începem să urcăm înapoi, egoul nostru continuă să crească până când devine imens și de fiecare dată trebuie să-l transformăm în dăruire.