Întrebare: În 2017, uraganul Irma făcea ravagii asupra insulelor Caraibe; a fost cel mai puternic din istoria Atlanticului până în acel moment. Uraganul se apropia rapid de Florida când a fost anunțată evacuarea populației din cauza amenințării cu distrugerea și inundațiile.
În același timp, la mii de kilometri spre vest, situația era exact opusă; exista secetă și căldură intensă, ceea ce a dus la incendii forestiere extinse. Ce se întâmplă cu natura?
Răspuns: Toată lumea vorbește despre protejarea mediului, că trebuie să protejăm natura în forma sa originală, pentru a păstra echilibrul natural. În natură, una o devorează pe cealaltă și astfel se menține un anumit echilibru. Odată ce omul apare și distorsionează acest echilibru, ceea ce afectează animalele și plantele, chiar și pământul începe să se crape și să se usuce.
Oamenii au crezut întotdeauna că trebuie să protejăm natura, ca și cum omul ar fi separat de natură și ar trebui să-i păstreze forma corectă și echilibrul dintre materia minerală, plante și animale. În ultimii 50-60 de ani, s-a acordat o mare atenție protecției mediului și se crede că acest lucru ne-ar garanta o viață bună.
Însă știința Cabala spune că aceasta este o abordare greșită. Natura se dezechilibrează tocmai din cauza omului, care nu este în echilibru cu ea. Motivul nu este că poluează natura, arde copacii, ară pământul sau pompează apa.
Omul trebuie să facă parte și din ecosistemul general. Umanitatea trebuie să se schimbe și să devină integrală, precum întreaga natură, și să ocupe și să umple celula care ne-a fost atribuită între nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale ecosistemului.
Adică, vorbim despre corectarea omului însuși. Dar nimeni nu a vorbit vreodată despre asta. Toată lumea credea că principalul lucru este să nu strice natura minerală, vegetală și animală, și totul va fi bine. Se depun toate eforturile pentru asta, toate organizațiile se concentrează doar pe cum să ardă mai puțin petrol și să polueze mai puțin mediul. Dar ce se întâmplă cu omul?
Prin lipsa noastră de abordare integrală a naturii generale, noi înșine provocăm cel mai mare dezechilibru al acesteia. De fapt, singurul motiv nu este atitudinea negativă a omului față de natură, ci lipsa sa de includere în sistemul general.
În sistemul general, există o lege specială conform căreia individul și generalul sunt egali. Aceasta înseamnă că puterea unui individ necorectat, nici măcar acțiunile sale distructive, ci a atitudinii interioare, este suficientă pentru a ruina întregul sistem.
A fi individual și general egal este o condiție dură pentru a fi într-un sistem integrat în care ne aflăm cu toții împotriva voinței noastre. La urma urmei, este suficient pentru mine să comit cea mai mică acțiune greșită pentru a-mi strica echilibrul cu sistemul cu un singur gram, dar din cauza integralității sistemului, produc de milioane de ori mai mult rău cu încălcarea mea microscopică.
La urma urmei, gramul meu este înmulțit cu ceea ce este inclus în fiecare element al sistemului. Prin urmare, răul este general.
Încă nu înțelegem că a fi individual și general egal înseamnă fie zero, fie 100% și nu poate exista nimic între acestea. Dar ne dezvoltăm în așa fel încât natura ascunde participarea noastră adevărată, integrală la sistemul său.
De aceea nu avem prea multă influență asupra naturii. Ca un judecător milostiv, ea ne evaluează în funcție de nivelul nostru de dezvoltare. Dacă natura nu ne-ar fi protejat, am fi ajuns la punctul distrugerii complete, nu doar a noastră, ci a întregului univers.
Doar prin ascundere se formează un anumit tampon protector. Și, deși greșesc în privința tuturor lucrurilor, am un impact redus asupra naturii. Cu toate acestea, natura a început deja să se schimbe, începând cu ultima generație, ceea ce este un semn că este timpul să ne corectăm implicarea.
Cu cât mergem mai departe, cu atât natura va îndepărta scutul protector, tamponul dintre om și natura în general. Și va trebui să ne integrăm în conștiință, în inimă, în percepție, în toate acțiunile: fizice, mentale, interne, în relațiile noastre unii cu alții și în raport cu întregul sistem, până când vom obține o adeziune completă cu acesta.
Putem numi asta contopire cu natura sau cu Forța superioară, dar trebuie să o facem. Trebuie să înțelegem că suntem într-o sală de clasă. Natura, sau Creatorul, ne învață și ne va învăța foarte concis și rapid. Acest lucru se poate întâmpla prin explozii nucleare, uragane, incendii sau epidemii.
Natura are multe modalități de a aduce umanitatea la rațiune, astfel încât să înțeleagă că trebuie să fie echilibrată și în deplină armonie cu natura, la fel ca lumea minerală, vegetală și animală.
Rocile, plantele și animalele nu au inteligența de a merge împotriva naturii; ele acționează conform instinctelor lor. Dar noi oamenii, cu tot răul nostru, trebuie să acționăm în același mod în care animalele acționează instinctiv pentru a atinge același nivel de conformitate cu natura.
Cum este posibil acest lucru dacă nu avem astfel de instincte?! De aceea avem nevoie de Forța superioară pentru a ne echilibra răul. Iar Forța superioară se dezvăluie doar în conexiunea dintre noi.
Din Conversaţii 06/09/17, “Cataclisme climatice”
Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Se spune că mai întâi atingem calitatea dăruiriil și abia apoi primim bunătate și încântare. Dar ce putem dărui dacă nu am primit încă nimic?
Întrebare:
Acest lucru este așa, pentru că este o lege naturală pentru orice ființă – ca orice se află în afara corpului său să fie considerat ireal și gol. Și orice mișcare pe care o face o persoană ca să iubească pe altul este efectuată cu o Lumina Reflectată și cu o recompensă care, în cele din urmă, o să se întoarcă la el și o să îi servească pentru binele său. Astfel, un asemenea act nu poate fi considerat „iubire de altul”, pentru că e judecat după scopul său, este ca și chiria care, în cele din urmă, este achitată. Însă actul de a închiria nu este considerat iubire pentru altul.
Întrebare: