În locul unde găsești Măreția Lui, acolo găsești smerenia Lui (Şamati 47). Noi suntem sub stăpânirea dorintei egoiste care acordă importanță doar plăcerii pe care o poate primi și nu poate simți ce se întâmplă în interiorul altui om. Această calitate se numește mândrie. Nu este un defect; este pur și simplu o trăsătură dată nouă de sus.
Dacă omul are o dorință egoistă puternică, dezvoltată, el nu îi simte pe ceilalți. Cu cât propria dorință este mai puternică, cu atât îl blochează mai mult în a se simți doar pe sine. Omul nu poate simți deloc cu adevărat pe celălalt; el ia în considerare doar ce pierdere sau câștig poate obține de pe urma lui.
Pentru a simți cu adevărat ce se întâmplă în interiorul altuia, trebuie să ieșim din noi înşine și să fim în lumea spirituală. Prin urmare, nu este de mirare că ne simțim cu toții detașați unii de alții. În lumea noastră, numim această trăsătură mândrie. Dar adevărata mândrie există doar în lumea spirituală, unde se trezește într-un om, în relație cu Creatorul.
Când omul începe să se corecteze, se trezește în el o dorință specială de a primi, care îl obligă să-L ignore pe Creator, să se simtă deasupra Lui și să se străduiască să conducă pe cont propriu. Aceasta se manifestă în diverse forme, împotriva cărora el primește zece lovituri cunoscute sub numele de plăgile Egiptului.
Nu-și poate coborî și smeri mândria de unul singur și are nevoie de un ajutor special de sus. Cu cât omul se smerește mai mult, cu atât dezvăluie în mod corespunzător măreția Creatorului în acel loc și cu atât descoperă cât de smerit este Creatorul.
Smerenia este un simbol al perfecțiunii. Doar cel care simte o lipsă în ceva și dorește să se umple, să se simtă în putere, cere onoare, putere și recunoașterea faptului de a fi deasupra celorlalți. Dar dacă omul este în perfecțiune, acesta este gradul de Bina și dorește doar să dăruiască (Hafeţ Hesed). Nu are nevoie de nimic, și prin urmare, nu se evaluează deloc în raport cu ceilalți!
Dimpotrivă, dacă omul se simte în perfecțiune, el dorește să transmită această simțire minunată de perfecțiune tuturor. La urma urmei, este în natura forței bune să facă bine, iar aceeași dorință de a face bine apare în creaturi atunci când acestea dobândesc o natură bună.
Asta se întâmplă cu noi dacă putem dezvălui măreția Creatorului. Și acest lucru depinde doar de noi, căci Creatorul nu se schimbă, ci doar noi ne schimbăm pentru a-L putea vedea ca fiind măreț. Și apoi dezvăluim în simțirile noastre că El este umil, pentru că noi înșine am devenit la fel. Percepem totul doar în cadrul propriilor noastre calități.
Dacă descoperim că Creatorul este măreț, înseamnă că noi înșine am devenit măreți. Și dacă dezvăluim că Creatorul este smerit, este un semn că noi am devenit smeriţi. Așa funcționează legea echivalenței de formă și așa avansăm spre cunoașterea Creatorului.
Din Lecția zilnică de Cabala din 14.10.2012, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.47 – În locul unde găseşti Măreţia Lui
Filed under: Spiritualitate -
Niciun comentariu→