Bina este calitatea credinței în forma sa abstractă, dar această credință este realizată în Malchut, căci credința poate fi aplicată practic doar acolo unde există calitatea primirii. Dorința de a primi apare pentru prima dată în stadiul Hochma, dar nu este realizată din partea ființei create.

Dorința de a dărui apare în Bina, dar totuși fără realizare practică. Din combinarea ambelor apare al patrulea stadiu (Dalet), unde trebuie să existe credință, iar în funcție de măsura credinței, există primire. Dorința de a primi din Malchut rezultă din dorința Binei de a dărui și dorința Hochma de a primi, pe care Zeir Anpin le unește pe deplin.

A 15-a zi a lunii Av (Tu B’Av) este considerată una dintre cele mai promițătoare zile pentru Israel. O zi bună este cea în care omul poate dărui cel mai mult Creatorului. Tu B’Av simbolizează primirea pentru a dărui, dar ca o garanție pentru viitor, când Malchut va fi deja corectată. În prezent, deși există o ascensiune a lumilor, aceasta se datorează unei treziri de sus și nu muncii celui de jos.

Sfârșitul corectării are loc de Purim. Tu B’Av reprezintă unirea dorințelor de primire ale lui Malchut în toate condițiile adecvate și reiese din cele patru faze, reprezentate ca patru grupuri de fecioare care caută miri: Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut.

„Ce le-ar spune frumusețile dintre ei? ‘Întoarce-ți ochii la frumusețe, pentru că o femeie este doar pentru frumusețe.”

„Ce le-ar spune cei de familie bună dintre ei? ‘Întoarce-ți ochii asupra familiei, căci o femeie este numai pentru fii'”.  În Ochiul lui Iacov, el adaugă: „Cei bogaţi spun: ‘Îndreaptă-ți ochii spre bogăție’.. Ce le-ar spune cei nesăbuiţi dintre ei? ,,Ia ceea ce iei pentru Creator, atât timp cât te încununezi cu monede de aur” (Rabaş, „15 de Av”).

Astfel, toate etapele aveau să treacă – Hochma, Binah, Zeir Anpin – până când a venit rândul lui Malchut și s-a revelat că Împărăția Cerurilor (Malchut Şamayim) trebuie să fie săracă și lipsită de resurse, nu bogată, frumoasă sau nobilă. Numai prin munca noastră devenim capabili să-i rămânem loiali.

Acest festival întruchipează căutarea noastră, deziluzia noastră față de propria putere, disponibilitatea noastră prin orice mijloace de a ne separa de dorința de a primi și de a rămâne loiali dăruirii, de a nu cere nimic pentru noi înșine. Îi cer Creatorului să-mi ofere protecție de dorința mea de a primi, cel mai mare dușman al meu. Trebuie să ajung să-mi urăsc egoismul atât de profund încât să nu cedez niciunei ispite.

Las egoul meu să moară pur și simplu – nu va primi nimic! Lăsați-mă pe mine să dispar – nu contează, căci trebuie să trec prin punctul de restricție totală și să mă nasc de cealaltă parte a barierei, ceea ce înseamnă moartea dorinței mele de a primi pentru mine însumi. Aceasta este viață și lumină pentru mine, căci viața există doar dincolo de această barieră (Machsom).

Pentru a face acest lucru, trebuie să ajungi la a patra fază, Malchut, mireasa neatractivă, săracă și umilă numită „credință”. Dacă, în ciuda sărăciei și smereniei sale, îi pot rămâne loial, înseamnă că am atins credința. Aceasta este condiția pentru atingerea lui Malchut: acceptarea de a mă atașa doar de ea, indiferent de toate celelalte forme atrăgătoare.

Credința este acceptată fără nicio condiție; altfel, nu este credință, ci un calcul sau o tranzacție. Credința nu poate avea o bază egoistă, vreau să scap de calculul egoist. Fără aceasta, nu pot intra în lumea spirituală. Aceasta este condiția de intrare: curățarea de dorințe egoiste și rămânerea doar în dăruire. Calitatea dăruirii este absența oricărui calcul pentru beneficiul propriu.

Dacă mă străduiesc să ating credința, trec prin toate aceste etape, una după alta, și întâlnesc „miresele” care o preced pe Malchut – frumoasele, bogatele și nobilele. În cele din urmă, ajung la punctul în care nu vreau nimic altceva decât să fiu eliberat de toată această „noblețe”. Îmi doresc să existe doar Creatorul și să nu exist nici eu. Abia atunci începe viața spirituală.

Sunt gata să abandonez toate calculele și să mă agăț de Creator fără nicio deliberare. Astfel, devin un embrion spiritual. Vreau ca programul Creatorului să mă guverneze, să-mi determine tot comportamentul, gândurile și dorințele. Las să funcționeze în mine un alt motor.

Acum motorul meu egoist se rotește și caută cum să obțină mai mult, să reușească mai mult și să mă încânte. Dar vreau un motor nou, unul care să mă îndrepte constant către Creator și să nu caute nimic pentru sine, ca un nou program de dăruire să acționeze în mine. Aceasta înseamnă că lumina superioară este revelată în mine și îmi oferă o nouă viziune asupra vieții, iar cu acești ochi noi, văd lumea superioară.

Dintre toate „miresele”, dintre toate dorințele, după lungi discernămintei, o alegem pe cea care nu cere nimic altceva decât adeziune, pentru a-și baza toată primirea exclusiv pe credință. Această mireasă pare urâtă pentru dorința de a primi; îi lipsește noblețea, bogăția și frumusețea. Totuși, tocmai atunci când nu primesc nimic pentru egoismul meu, pot fi pe deplin loial Creatorului. Sunt gata să mor atât timp cât Îi pot rămâne loial. Aceasta este condiția pentru a traversa Machsom-ul.

Tu B’Av este alegerea Împărăției Cerurilor (Malchut Şamayim). După ziua de 9 de Av, nimic nu a mai rămas pentru mine. Totul s-a prăbușit, Primul Templu și al Doilea. Și apoi vine 15 de Av, când îmi pot baza relația cu Creatorul exclusiv pe calitatea dăruirii. Acesta este motivul pentru care 15 Av este considerată cea mai mare sărbătoare.

Datorită revelației ruinei din 9 de Av, pe 15 de Av dobândesc capacitatea de a mă ține de Împărăția Cerurilor, de a alege adevărata mireasă, pe Malchut.

Cele patru mirese din care alegem sunt atitudinile noastre față de grup; ne așteptăm să primim de la acesta bogăție, cunoștințe și noblețe. Dar în final, văd că nu voi primi nimic în afară de un singur lucru: prin loialitatea față de ei, voi atinge loialitatea față de Creator. Și aceasta este cea mai mare comoară a mea.

Toate acestea par urâte dorinței mele de a primi. Nu văd nimic bun în acest grup și l-aș respinge cu bucurie – totuși, tocmai prin această formă pot ajunge la Creator dacă îl accept. Întreaga lume îmi arată cât mă urăște pentru că mă angajez în dăruire și cum m-ar susține dacă aș fi la fel de egoist ca toți ceilalți.

Lumea devine foarte tăioasă în acest sens. Nimeni nu mă acuză pentru primire egoistă, dar toată lumea mă atacă pentru că mă străduiesc să dăruiesc. Și dacă mă schimb, mi se promite imediat o viață bună și întoarcerea celor trei mirese avantajoase – etapele Alef, Bet și Gimel.

Aici trebuie să fim foarte direcți și să nu facem niciun compromis. Creatorul mă va deruta în orice fel, dar condiția pentru a traversa Machsom este să spunem: „Mai bună moartea decât o astfel de viață”. Atunci voi vedea cum toate aceste iluzii se dizolvă și dispar.

Adevărata mireasă este cea care va rămâne cu mine cu condiția să fiu gata să o accept așa cum este, chiar și cea mai urâtă din lume. Nu are nici frumusețe, nici bogăție, nici noblețe, nimic atractiv. Atunci, de ce o iubesc și sunt atras de ea? Pentru că numai în această formă mă poate duce la Creator.

Văd că Creatorul este cel care se joacă cu mine prin toate aceste iluzii. El mă ispitește cu bogăție, inteligență, cunoaștere și noblețe și îmi mituiește vanitatea. Dar în cele din urmă, înțeleg că măreția Creatorului constă în modestie. Prin urmare, trebuie să-mi cobor mândria și exigențele și să nu caut frumusețea sau nobilimea, înțelepciunea sau bogăția, ci doar dorința de a mă uni cu toată inima, și apoi mă pot „căsători”.

Perioada zilei de 9 Av este un timp al morții și al distrugerii. Dar din 15 de Av încolo, din ziua plină de bucurie de Tu B’Av, când alegem adevărata Malchut Şamayim, începem pregătirea pentru congres, pentru conexiunea dintre noi și adeziunea cu Creatorul, acum cu dorința corectă.

Din Lecția Zilnică de Cabala 16.08.2019, Scrierile lui Rabaș – Art.35, 1985-86-15 Av

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne aflăm într-o stare numită „această lume”. Motivul pentru care suntem în această lume este de a ne ridica, prin propriile noastre eforturi la nivelul de asemănare cu Creatorul, să atingem nivelul Lui, așa cum se spune: „Vei vedea lumea ta în timpul vieții tale”.

Știința Cabala este o metodă de revelare a Creatorului către creație în această lume. Cum Îl descoperim? Devenind asemănători cu El. Numai dacă dobândesc o dorință asemenea luminii, vasul meu spiritual, voi fi capabil să dezvălui lumina, Creatorul, în ea.

Cum mă pot transforma într-un vas pentru revelarea luminii, astfel încât aceasta să mă umple? Ni s-au dat două instrumente pentru aceasta. Primul este materialul, dorința pe care o dobândesc în măsura în care absorb dorințele exterioare, dorințele altor oameni.

Există doar un punct în mine, care vrea să se îndrepte spre spiritualitate, deși nu știu ce este el. Simt doar că lipsește ceva. Este doar un punct de dorință. Nu am volum în acest punct, nu am nici sus, nici jos, dreapta sau stânga.

Nu pot simți nimic acolo, în afară de o dorință de nepotolit – vreau ceva, dar nu știu exact ce anume. Pot încerca să-mi imaginez spiritualitatea, dar indiferent ce-mi vine în minte, totul este fantezie din tărâmul acestei lumi, nu este adevărata realitate.

Cum pot adăuga volum acestui punct? Trebuie să mă conectez cu un organism special, întreg, perfect, cu o mare dorință creată de Creator: Malchut al infinitului. Pentru mine acesta este un grup, dar de fapt este întreaga umanitate. Dar, din moment ce nu știu ce este întreaga umanitate, un grup este suficient pentru mine. Aceasta este prima componentă.

Dacă încerc să mă conectez cu un grup și sunt capabil să mă conectez cu o parte din el, ca și cum aș tăia o anumită zonă din el, devine al meu. Se pare că deja câștig volum, iar acest volum este dorința mea. Dacă am deja o dorință atât de mare, și nu un punct, pot începe să simt ceva în ea. Ce îmi lipsește atunci? Îmi lipsește această dorință de a fi precum lumina. Adică, prima etapă este dobândirea dorinței, a doua este corectarea dorinței, iar a treia este împlinirea dorinței. Asta este!

Pentru a obține dorința, trebuie să mă anulez în fața grupului, în fața unității lor, să fiu conectat cu ei ca o picătură de spermă lipită de peretele uterului. Aceasta este prima etapă.

A doua etapă este să fiu cu prietenii mei, trebuie să încerc să-mi fac intrarea în grup, conexiunea cu ei, de dragul de a dărui, astfel încât dorința pe care o câștig acum să fie similară cu lumina.

Realiz acest lucru folosind lumina înconjurătoare (Or Makif), lumina care se întoarce la sursă, ceea ce se numește „Lumina Torei”.

După aceea, dorința se umple de lumina Hochma.

Prin urmare, atunci când citim o sursă, precum Cartea Zohar care are o mare putere, trebuie: să ne simțim într-o dorință comună și să ne dorim ca dorința noastră comună să fie corectată, să devenim la fel de dăruitori ca lumina.

Pentru a realiza o astfel de corectare, trebuie să ne așteptăm la ea în timp ce citim Cartea Zohar, aşa încât dorințele noastre, uniunea noastră, să fie de dragul dăruirii, astfel încât să ne simțim ca un singur întreg și să devenim cu adevărat o Şchina, un „loc” unde lumina superioară, Creatorul, este revelată. Dacă corectăm acest „loc” de dragul dăruirii, cel puțin într-o oarecare măsură, în această măsură Creatorul va fi revelat în el.

Adică, mă conectez cu grupul ca un întreg, în dăruire reciprocă, garanție reciprocă, unitate, cu ajutorul luminii care se întoarce la sursă, dându-ne tuturor un sentiment de conexiune integrală comună. Apoi, în măsura unității dintre noi, dezvăluim calitatea dăruirii, lumina Creatorului care domnește în noi.

Prin urmare, să încercăm să nu uităm de această sarcină și să realizăm că a rămâne constant în aceste eforturi de a construi o astfel de imagine este munca noastră interioară, pe care o vom face acum, în timp ce citim Cartea Zohar. La urma urmei, în timpul citirii Zoharului, vine o mare lumină. Pregătim noi dorința corectă pentru ea, astfel încât să o corecteze și să o împlinească?

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.05.2011, Cartea Zohar „Mişpatim”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omenirea să creeze echilibrul care există instinctiv în natură, dar lipsește ființelor umane?

Răspuns: O ființă umană nu are instinct pentru echilibrul cu natura. De aceea i se oferă oportunitatea de a construi societatea umană pe cont propriu și prin eforturile sale să dobândească forța conexiunii și mintea care îi permite să atingă echilibrul.

Prin urmare, combaterea poluării mediului este inutilă, deoarece principala sursă de poluare este ființa umană care a intrat într-o nouă eră. Dacă nu are grijă de propria corectare, atunci chiar și o perturbare minimă, doar un gram de includere necorespunzătoare în natură, dezechilibrează întregul sistem al acesteia. Și asta este ceea ce acum abia începem să vedem.

Omenirea nu va dispărea, dar până în ultimul moment orice fel de catastrofă este posibilă: natura ne va îneca în mare, ne va îngheța, ne va arde cu căldură extremă și ne va arde în incendii.

Întrebare: Timp de mulți ani, Statele Unite au efectuat teste cu arme nucleare pe doi atoli din Oceanul Pacific, după care aceștia au devenit în mod natural improprii pentru locuirea umană. Dar natura a înflorit acolo extraordinar, ca nicăieri altundeva. Drept urmare, oamenii de știință au ajuns la concluzia că daunele cauzate de prezența umană sunt mai grave decât cele cauzate de radiațiile nucleare. Cum este posibil așa ceva?

Răspuns: Natura știe cum să vindece daunele care i-au fost cauzate la niveluri inferioare, dar desigur, chiar și asta are limita sa. Dacă daunele sunt prea mari, schimbările vor deveni ireversibile.

Întrebare: Ce fel de daune provoacă o ființă umană la „nivel uman”?

Răspuns: Omul nu a provocat niciun rău până în ultima sută de ani. Tot răul său constă în faptul că nu este în echilibru cu natura, echilibru care este obligația sa ca element central al acesteia.

Motivul principal nu este dauna mecanică adusă naturii, nu faptul că omul o arde sau o usucă, ci faptul că ar fi trebuit să începem să ne echilibrăm cu natura încă din vremea lui ARI, din secolul al XV-lea, sau cel puțin din vremea lui Baal HaSulam, care a definit acea perioadă drept „ultima generație”. Inconsecvența noastră cu sistemul integral al naturii – acest dezechilibru – este cea care provoacă toate dezastrele.

Desigur, asta nu înseamnă că, odată atins echilibrul cu natura, ni s-ar permite să o poluăm, ci pur și simplu nici nu ne-am mai gândi să dăunăm naturii, am acționa corect instinctiv.

A fi în echilibru cu natura înseamnă a obține relații bune, integrale între oameni – în gânduri, dorințe și intenții – a nu dăuna societății umane și întregii naturi în general, precum și sistemului superior.

A fi integral în gânduri înseamnă a percepe întregul sistem al naturii ca un singur organism. Și în conformitate cu conexiunile adecvate dintre oameni, toate celelalte niveluri – mineral, vegetal și animal – se ridică, devin incluse în sistemul general și sunt corectate împreună cu ființa umană. Atunci nu vor exista catastrofe, iar echilibrul va fi stabilit în toate.

Aici operează o condiție foarte strictă: „Individul și colectivul sunt egale”. Aceasta înseamnă că o singură persoană poate provoca la fel de mult rău ca întreaga umanitate.

Din Conversația din 06/09/17, „Cataclisme climatice”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem aduna micile noastre Hisronot (deficiențe) într-o Hisaron comună?

Răspuns: Fiți mai apropiaţi de prietenii voștri, înțelegeți-i pe ceilalți cât mai mult posibil, uniți-vă unii cu alții.

Atunci putem forma o Hisaron mai mult sau mai puțin comună. Desigur, nu în toate, dar în așa fel încât să ne putem ridica deja spre Creator și să cerem împlinire de la El.

Întrebare: Pe măsură ce avansez, descopăr brusc că Hisaron a mea nu a fost în întregime corectă, deoarece, în urma avansării, învăț ceva nou. Cum pot păstra noţiunea de Hisaron corect dacă în timp, devin dezamăgit de ea?

Răspuns: Faptul că devii dezamăgit este un lucru bun. Înseamnă că trebuie să înlocuiești Hisaron cu alta, una mai înaltă.

Din partea a 3-a a Lecţia zilnică de Cabala 12/08/2025, „Prima Cerere și Întrebare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→