Întrebare: Înțelegem cum să folosim timpul în sens material. Dar cum este folosit acest concept în spiritualitate? De ce ne oferă Baal HaSulam conceptul de timp?

Răspuns: Baal HaSulam ne oferă acest concept pentru ca noi să ne putem vedea pe noi înşine desfășurându-ne în timp, și prin urmare, să ne schimbăm în conformitate cu acesta.

Timpul este în întregime o noțiune inventată, artificială. Nu există nimic în el care să existe cu adevărat în natură. El este dat omului doar pentru ca acesta să își poată da seama de posibilitatea de a-și schimba viața.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/09/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt aceste trei categorii ale Creatorului: Unul, Unic și Unificat?

Răspuns: Categoriile Unul, Unic și Unificat subliniază faptul că există o singură forță în lume: forța Creatorului, forța dăruirii și a iubirii. Doar El, Unul, Unic și Unificat guvernează absolut totul. Chiar și acele forțe și calități pe care El le creează în mod deliberat pentru a fi în contrast cu ele, sunt de asemenea, sub controlul Său.

Întrebare: De ce una şi aceeași forță acționează asupra unor oameni diferiți în moduri diferite?

Răspuns: Forța este una, dar oamenii sunt diferiți. În funcție de asemănarea lor cu această forță sau, dimpotrivă, de opoziția lor față de ea, fie ne apropiem de ea, fie ne îndepărtăm mai mult de ea.

Întrebare: Când spuneţii „oamenii sunt diferiți”, vă referiţi doar la nivelul egoist al omului?

Răspuns: Da, ei diferă doar în conformarea lor cu Creatorul. Orice altceva nu contează.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există multe cântece create despre iubire și multe romane de dragoste minunate scrise de-a lungul istoriei umanității. Pe de altă parte, iubirea a dus la un mare număr de tragedii și războaie. S-au spus atât de multe despre iubire! Poate că este cel mai sublim sentiment al omului. Ce este iubirea?

Răspuns: Iubirea este o atitudine specială a unui om față de cineva sau ceva. Iubesc marea, muzica, mirosurile plăcute etc. Şi aceasta este numită „iubire”.

De ce iubesc? Pentru că îmi oferă plăcere. Mă bucur de mare, de muzică, de mirosuri, de cer. Iubesc ceea ce îmi oferă plăcere. În schimb, urăsc ceea ce îmi provoacă suferință sau probleme. Așa apare iubirea sau ura la oameni și animale.

Este „iubire egoistă” atunci când iubesc ceva care îmi oferă plăcere și urăsc ceea ce îmi provoacă suferință. Suntem ca animalele; iubim ceea ce este bun pentru noi și ne îndepărtăm de lucrurile care sunt rele pentru noi. Aceasta este numită iubire. Adică, nu este iubire față de un obiect, ci mai degrabă iubire pentru ceea ce acesta trezește în mine.

De exemplu, dau peste un prieten și îmi spune că a divorțat. „Ce s-a întâmplat?!” „Iubireea a dispărut.” Înseamnă că iubirea există până în momentul în care putem primi plăcere unul de la celălalt. Chiar și astăzi, medicii spun că iubirea dintre parteneri dispare în 2-3 ani.

Aceasta nu este iubirea despre care vorbește înțelepciunea Cabala. Înțelepciunea Cabala vorbește despre iubire ca despre ceva care este deasupra egoului unui om, care se bucură să folosească pe cineva sau ceva. Iubirea este ceva ce construim pe două niveluri.

Există un nivel de relație între noi, care poate implica certuri și chiar ură, adică dezacorduri unul cu celălalt. În același timp, deasupra acestor dezacorduri, construim o conexiune specială numită „iubire”.

Lucrăm mult la asta, depunem eforturi și investim timp în construirea ei. Aceasta este numită „iubirea va acoperi toate fărădelegile”. Înseamnă că noi construim iubirea tocmai deasupra fărădelegilor, deasupra dezacordurilor care există între noi.

Numai în acest fel se pot conecta doi oameni unul cu celălalt, astfel încât conexiunea lor reciprocă să fie bună, puternică, sănătoasă și cu adevărat umană. Această conexiune este între oameni care înțeleg că sunt egoiști și că mâine pot avea din nou o dispută, dar vor continua să lucreze pentru a face conexiunea lor frumoasă și blândă, și asta se numește „iubire”.

Aceasta nu este o iubire construită pe atracție sexuală, obicei sau ceva ce este bun pentru mine astăzi, iar mâine poate fi opusul.

Dimpotrivă, este iubire între oameni: un bărbat și o femeie, copii, în cadrul unei națiuni sau în cadrul unui grup de oameni. Dar cu toate acestea nu ne tratăm unii pe alții pe baza plăcerii primite unul de la celălalt, unde eu primesc plăcere de la celălalt, și prin urmare, iubesc. La urma urmei, acesta ar fi nivelul animal.

La nivel uman, creăm conexiuni de iubire între noi mai presus de tot ceea ce primim unul de la celălalt – plăceri sau opusul – până la punctul în care îl pot urî pe celălalt pentru obiceiurile sale care nu-mi plac. Totuși, trebuie să-l iubesc, de exemplu, pentru motivul că aparținem aceleiași națiuni.

Apoi vom lucra la modul în care ne putem apropia unii de alții în ceea ce privește obiceiurile la nivelul acestei lumi – fizic, național și așa mai departe.

Cu alte cuvinte, iubirea este cea mai înaltă valoare în relația dintre oamenii care se vor conecta unii cu alții, deoarece sunt obligați să fie legați și au ales această conexiune. Apoi ei lucrează constant la aceasta.

De aceea se spune că „iubirea va acoperi toate fărădelegile”. Există „fărădelegi” între noi, diverse dezacorduri, iar deasupra lor construim constant iubire. Mai mult, cu cât sunt mai multe dezacorduri, cu atât iubirea ar trebui să fie mai puternică deasupra lor.

Așa trebuie să educăm oamenii. Atunci vom putea ajunge la starea în care vom putea deschide o umbrelă a iubirii deasupra întregii lumi, deasupra întregii umanități. Exact asta este iubirea. Altfel, este doar o dragoste fiziologică în care iubești ceva ce este bun pentru corpul tău; aceasta este dragostea animalică, în timp ce dragostea umană este construită deasupra a tot ceea ce mă face nefericit de celălalt. Există un motiv, o valoare superioară, care mă obligă să fiu în conexiune cu celălalt. Amândoi înțelegem că la nivel obișnuit, avem tot felul de dezacorduri cu privire la țară, viață și orice altceva, dar în orice caz ajungem la decizia că trebuie să fim conectați, în ciuda faptului că suntem diferiți și structura noastră este diferită.

Construim această conexiune, iubirea noastră, încet, pas cu pas, bazată pe scopul nostru superior pe care împreună trebuie să-l atingem în conexiunea dintre noi și dincolo de corpurile noastre fizice.

Din programul de la postul de radio 103FM, 14.02.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o intenţie demnă de acțiune?

Răspuns: Lumea noastră este o lume a acțiunii. Toate faptele noastre pământești se bazează pe acțiunea în sine. Faptele noastre sunt numărate doar prin acțiune, și nu prin intenție. În lumea noastră, nu putem fi siguri dacă am recunoscut, reprodus, evaluat și cântărit corect intenția, în timp ce acțiunile pot fi văzute, măsurate și comparate, deoarece lasă în urmă un rezultat material clar.

Intențiile sunt motivațiile noastre interioare, care sunt de neînțeles atât pentru ceilalți, cât și pentru noi înșine și sunt uitate într-un minut. Nu se poate face nimic cu asta.

Știința Cabala spune că suntem ființe speciale în care desluşim atât acțiuni, cât și intenții. Cu cât omul este mai dezvoltat, cu cât este mai îndepărtat de simpla existență animalică, cu atât intenția lui este mai puternică, iar intenția este cea care determină acțiunea. Adică, acțiunea în sine poate fi nesemnificativă, dar intenția din spatele ei este măreață. În astfel de cazuri, omul care împlinește acțiunea acordă atenție tocmai intenției.

De exemplu, dacă ofer cuiva un mic cadou sau săvârșesc o faptă care a fost foarte dificilă pentru mine, dar în care mi-am pus tot sufletul, atunci cel care primește rezultatul acțiunii mele o măsoară nu prin acțiunea în sine, ci prin efortul meu și buna intenție.

Cum putem măsura intenția? Aceasta este o problemă, deoarece lumea devine din ce în ce mai globală. Trebuie să construim un sistem unic de relații între noi. Dar nu putem evalua acest lucru doar prin acțiuni.

La urma urmei, nu lucrez ca un mecanic într-o fabrică a cărui contribuție este măsurată prin o mie de unități de producție, ceea ce îi determină salariul și modul în care îl tratează ceilalți. În zilele noastre, apar tot mai multe profesii în care sunt măsurate intențiile. Încercăm să măsurăm relațiile dintre oameni: cum îi influențez, cum se trezesc datorită mie, cum facem schimb de servicii și așa mai departe. Adică, intenția capătă o semnificație din ce în ce mai mare.

Așadar, lumea noastră se confruntă cu o mare problemă. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu cât ne îndepărtăm mai mult de o stare animalică, cu atât mai mare devine nevoia de a măsura intențiile. Totuși, nu le putem măsura.

Astfel, atitudinea unui om definește lumea. Lumea însăși devine o consecință a intențiilor noastre.

Și aici apare o problemă: lumea intră în criză nu din cauza supraproducției și nici pentru că nu ne putem înțelege unii cu alții, ci pentru că intențiile noastre sunt greșite. Dar cum să le corectăm, cum să le evaluăm și să le cântărim, nu știm.

Deodată, pe neașteptate pentru noi, ne aflăm într-o lume imaterială, deoarece între noi apar nenumărate conexiuni emoționale, spirituale și sufletești pe care nu le putem măsura sau explica. Intențiile se dovedesc a fi mai importante decât acțiunile, iar lumea devine stângace și nepotrivită pentru viața umană. Începe să ne „împingă în afara ei înșiși” pentru că a fost creată doar pentru starea de viață a oamenilor.

În prezent suntem ca animalele. Animalele nu se jenează unele de altele: vreau să te mănânc; dacă reușești să scapi, scapi, dacă nu, te voi mânca. Totul se bazează nu pe intenții, ci pe acțiuni clare. Iar intențiile sunt absolut evidente, deoarece acțiunea și intenția coincid.

Dar când ne ridicăm deasupra stării de viață, la nivelul uman, suntem obligați să începem să luăm în considerare intențiile noastre. Și acestea pot fi evaluate doar cu ajutorul științei Cabala.

Întrebare: Ne puteți da un exemplu de intenție în forma sa pură? Ce este aceasta?

Răspuns: Să presupunem că am o anumită intenție față de tine. Nici nu o vezi, nici nu o cunoști. Trebuie să o determin în mine, să o recunosc și să o testez. Dacă vreau să-ți fac rău cu intenția mea, atunci prin aceasta, îmi voi face rău mie însumi.

Pe de altă parte, lumea intențiilor este mult mai simplă. Când intrăm în ea, ca și cum ștergem toate acțiunile, „ștergem” întreaga noastră lume și rămân doar puncte, împreună cu intențiile acelor puncte unul față de celălalt. Aceasta este lumea spirituală.

Încercați să vă imaginați 7 până la 8 miliarde de puncte, unde fiecare dintre ele, cel puțin cu o anumită rază în jurul său, se raportează la celelalte cu o anumită intenție: fie rea, fie bună, plus sau minus. Intenția este îndreptată fie spre a-l face pe altul să se simtă bine în funcție de cum o înțelege el, nu tu, fie spre a-l face pe altul să se simtă rău în funcție de cum o înțelegeți tu, nu el.

Întrebare: Pot exista cu adevărat doar două intenții?

Răspuns: Doar două, nimic altceva. Și fiecare dintre ele poate fi gradată în magnitudine. Atitudinile noastre față de ceilalți determină lumea noastră și trecerea noastră în lumea superioară.

Cernem toate intențiile posibile pe care oamenii le pot avea și le luăm în considerare doar pe cele care există între ei. Dacă sunt pozitive față de ceilalți, se numesc spirituale; dacă sunt negative, se numesc pământești.

Toate intențiile nivelului nostru pământesc sunt doar pentru sine și în detrimentul celorlalți.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 25.03.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că soarta este influențată de Cabala. De exemplu, un actor care joacă un rol într-un film este influențat de rolul pe care l-a jucat. El pare să trăiască viața acelui personaj.

Ce-ar fi dacă am lua metoda prin care trebuie să treci prin toate reincarnările tale, îmbrăcându-te în acest rol teatral, trăind rapid, prin stările tale? Să presupunem că mai întâi ai fost un prinț, apoi un cerșetor, apoi altcineva. La urma urmei, pentru viitor, fiecare suflet are propriile sale înregistrări informaționale specifice prin care trebuie să treacă. Deci, în loc să trăiască o viață întreagă, poate omul să treacă prin ea în acest mod teatral?

Răspuns: Nu, acest lucru este absolut inutil! De ce ar trebui el să treacă prin reîncarnări într-un mod artificial?

Suntem cu toții studenți repetenți, reținuți an de an, care în cele din urmă vor absolvi extern, rapid și simplu. Pur și simplu o parvurgi, și într-un an treci prin toate cele zece clase, în loc să stai câțiva ani în fiecare. Asta oferă înțelepciunea Cabala.

Deodată, se deschid în fața ta astfel de posibilități, încât nu mai există nicio problemă, iar întreaga lume este ca o hartă deschisă în fața ta. Treci calm prin toate, ușor, plăcut, ca la un picnic.

Putem scurta timpul maturizării noastre, ca într-un incubator: unu-doi și gata, în loc să urmăm calea naturală lungă și plină de suferinţe.

Din KabTV „Am primit un apel. Întreaga noastră viață e un joc?!”, 29.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbim mult despre coborâri și urcăni. O coborâre, înseamnă că sunt eu și lumea exterioară, în timp ce o ascensiune înseamnă că eu sunt în Creator și Creatorul este în mine? Aceste stări ar trebui să fie uniforme, sau ar trebui să fie așa cum sunt date? Este posibil să îndulcim această cale și depinde de noi?

Răspuns: Trebuie să aspirăm să existăm constant într-o stare în care Îl simțim pe Creator atât în ​​interiorul nostru, cât și în exterior.

Simțirea Creatorului, care umple întreaga lume, inclusiv pe mine, este starea perfectă. Toate celelalte stări sunt date de Creator, astfel încât am avea o aspirație mai mare de a-L simți atât în ​​interiorul nostru, cât și în exterior.

„Nu există nimeni în afară de El” înseamnă tocmai o astfel de simțire a Creatorului, în care în afară de El, într-adevăr, nu există nimeni. Atunci cine sunt eu? Eu sunt cel care afirmă faptul: „Da, într-adevăr, simt că nu există nimeni în afară de El!”

Acesta este singurul punct care rămâne. Este centrul sufletului nostru. Orice altceva este Creatorul.

Întrebare: Depinde de noi să existăm în ascensiune cât mai mult posibil, tot timpul cu Creatorul, și Creatorul înăuntru, și El în noi?

Răspuns: Nicio problemă. Organizați-vă grupul astfel încât să fie întotdeauna implicat în acest proces. Apoi  grupul vă va susține.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 24.11.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate stimula omul pe sine spre un progres mai mare? Poate scopul să devină principalul și singurul stimul?

Răspuns: Da. Depinde doar de mediu. Grupul trebuie să vă transmită constant măreția scopului și să creeze simțirea că acest scop este cel mai important. Aveți minimul necesar, este suficient. Restul este doar pentru creșterea interioară, în relațiile din cadrul grupului.

Să ne întoarcem rapid către Creator prin intermediul grupului de zece și să-L convingem să ne ajute, astfel încât El să Se reveleze în interiorul grupului de zece. Putem face asta.

Comentariu: Dar s-au făcut atât de multe în această lume: au fost descoperite atât de multe legi, atât de multe acte eroice!

Răspunsul meu: Oamenii nu au făcut toate aceste lucruri, Creatorul le-a făcut. El i-a împins la suferințe și la acte eroice și la crime. De aceea se numește „lucrarea Creatorului” (Avodat HaŞem).

Mișcarea noastră înainte este tot lucrarea Lui; este o lucrare a luminii asupra dorinței. Dorința în sine este absolut nemișcată. Se poate mișca doar în măsura în care simte strălucirea plăcerilor sau împingerea suferințelor. Aceasta este calitatea lumii noastre, a materiei noastre.

Prin urmare, nu are sens să atribuim unui om o acțiune special, pe care nu ar fi capabil să o facă singur. Chiar și oamenii cu o sensibilitate interioară ridicată vor spune că un om este construit aşa, în timp ce altul, într-un mod diferit. Un ghicitor ne poate prezice viitorul.

Cu alte cuvinte, nu există nimic care să depindă de om în afară de un singur lucru, propria sa aspirație către Creator, intrând într-un astfel de mediu care m-ar înainta către Creator mai repede decât mă atrage El.

Aceasta este esența libertății de voință. Eu sper cu adevărat că o vom realiza.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 26.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Winston Churchill, cel mai mare om de stat, prim-ministru al Marii Britanii, lider militar și laureat al Premiului Nobel pentru literatură, a formulat legile conducerii care i-au permis să devină un mare strateg, tactician, politician și orator. Prima lege: „Bucură-te de clipă.”

Răspunsul meu: Este adevărat. Pentru că fără satisfacția din chiar momentul în care exiști, nu poți produce nimic.

Comentariu: „Fii realist.”

Răspunsul meu: Da, trebuie neapărat să cântărești latura întunecată și cea luminoasă, posibilitățile și să alegi realist linia de mijloc.

Comentariu: „Definește-ți destinul.”

Răspunsul meu: Alege motivul pentru care exiști și, treptat, constant și precis, realizează-l.

Comentariu: „Învață din greșeli.”

Răspunsul meu: Pe cât posibil.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că este imposibil?

Răspuns: Este posibil, dar numai în anumite limite. Pentru că greșelile, în principiu, sunt necesare pentru a învăța din ele. Nu pentru a regreta greșelile trecute, ci tocmai pentru a învăța din ele.

Întrebare: Și omul chiar învață din greșeli?

Răspuns: Nu învață, se reface pe sine. Greșelile sunt necesare pentru a se ridica constant mai sus.

Întrebare: Deci omul se bazează pe ele tot timpul?

Răspuns: Da, sunt necesare. În niciun caz nu ar trebui să regreți greșelile din trecut. Dimpotrivă, ar trebui să te bucuri că ai trecut prin ele și ai mers mai departe.

Comentariu: Omul se gândește mereu: „Ce greșeală am făcut! Ce-am făcut?”

Răspunsul meu: Auto-chinuirea este cel mai rău lucru care poate exista!

Comentariu: Nu este clar cum. Mă surprind de atâtea ori cu acest gând!

Răspunsul meu: Atunci fii pregătit pentru faptul că greșești chiar și acum și totul va fi bine. Și atunci ai deja o dispoziție bună și prinzi momentul potrivit, conform primului punct: „Bucură-te de clipă” și totul merge bine.

Comentariu: „ Doar fă-ți treaba.”

Răspunsul meu: Corect, în fiecare zi fă sistematic ceea ce ești obligat să faci și adaugă o zi după alta, o zi după alta, astfel încât toate să se adune pentru a realiza ideea ta, obiectivul pe care ți l-ai propus.

Comentariu: „Verifică prin propria experiență.”

Răspunsul meu: Uneori, omul  trebuie să tragă o linie și să se asigure că până la urmă, a făcut ceva, a adus ceva pe lume, s-a realizat într-un fel.

Întrebare: Deci este nevoie de această bifă?

Răspuns: Această bifă este necesară pentru a merge mai departe. Omul poate face o corectare, dar în general, nu va schimba prea mult, va rămâne cine este. Dar este necesară.

Comentariu: „Fii corect.”

Răspunsul meu: Fii corect, în primul rând cu tine însuți. Încearcă să te pui în locul altuia și pe alții în locul tău și din aceasta trage concluzia: Cât de mult nu ești mai bun decât alții și cât de mult, în principiu, îți îndeplinești funcția. Cel puțin, nu aștepta de la ceilalți mai mult decât de la tine însuți.

Comentariu: „Trageți linie.”

Răspunsul meu: Sub care nu te poți scufunda și deasupra căreia ai vrea să fii mereu. Acesta este desigur, un vis!

Întrebare: Și care este linia dvs.?

Răspuns: Acesta este un vis prețuit. Nu se vorbește despre astfel de lucruri. Aș vrea să-mi văd studenții ca marii lideri ai acestei lumi. Asta, da.

Întrebare: Vreţi să vă dizolvaţi în studenții dvs. sau ca ei să fie continuarea dvs.?

Răspuns: Ei bine, continuarea mea… Cine sunt eu? Îmi doresc ca ei să se ridice la un asemenea nivel încât să fie vrednici să conducă lumea către scopul ei spiritual.

Comentariu: „Rămâneți întotdeauna voi înșivă.”

Răspunsul meu: Adică, nu vă amăgiți. Nu vă gândiți la voi înșivă mai presus decât sunteți; obișnuiți-vă, fiți de acord cu faptul că voi, poate (poate!), sunteți mai rău decât toți. Și acționați astfel încât să puteți spune întotdeauna: „Am încercat să fac mai bine decât toți și sunt mereu împăcat cu felul în care a ieșit.”

Comentariu: Dar faptul că sunteți mai rău decât toți, asta nu va mulțumi cu adevărat un om normal. Dacă simte așa, va fi mereu deprimat.

Răspunsul meu: Dar mă întrebi pe mine, nu pe un om obișnuit. Eu exist în două linii: în cea reală și în cea dorită și încerc tot timpul să fiu între ele.

Comentariu: „Spune adevărul direct în față.”

Răspunsul meu: Ei bine, eu încerc. Deși în fiecare zi simt de la studenții mei că poate nu ar fi trebuit spus deloc.

Întrebare: Adică, prea mult adevăr spus direct în față. Îl spuneţi studenților dvs.. Dar unei alte persoane, nu elevului dvs., îi puteți spune adevărul direct în față?

Răspuns: Nu, nu trebuie. În niciun caz! După cum se spune: „Nu pune o piatră de poticnire înaintea orbului.”

Comentariu: „Urmează-ți propria busolă.”

Răspuns: Asta, da! Adică, dacă ai o orientare în viață, va trebui să spui multe lucruri neplăcute, și firește, să auzi multe lucruri neplăcute. Dar trebuie să mergi pe acea cale, pentru că altfel, ești nimeni.

Nu poate exista niciun compromis aici. Altfel, nu vei fi tu, atunci du-te și spelă vasele. Și asta e tot.

Comentariu: Aţi spus odată că profesorul dvs. Rabaş, v-a pregătit astfel încât, după el, să nu mai cumperi nimic, toate acele „oferte” care există.

Răspunsul meu: Da, pentru că au fost foarte multe oportunități. Au fost foarte mulți dușmani care au spus: „Veniți la noi și totul va fi bine. Aici, trebuie să creăm un astfel de grup, o astfel de societate. Altfel…”

Comentariu: „Nimeni nu va veni la tine.”

Răspunsul meu: Nu doar „nimeni nu va veni”, ci „te vom mânca!” Ei bine! În cele din urmă nu m-au mâncat. Se ciugulesc puțin unul pe altul și existăm.

Comentariu: „Acceptă necunoscutul.”

Răspunsul meu: Da, este foarte bine când trăiești în necunoscut. Adică, pentru tine fiecare clipă următoare este ceva nou, care apare, la care nu te așteptai și nu contează pentru tine cum va fi. Pentru că este determinat undeva și se abate asupra ta, iar tu ești gata să-l accepți.

Întrebare: Dar nu este important pentru dvs. dacă veţi atinge scopul sau nu? Sau este neimportant?

Răspuns: Nu! Mă străduiesc spre el, dar nimic nu contează pentru mine. Nimic! Nu-nu, acestea sunt lucruri diferite. Acestea sunt două linii.

Întrebare: Adică, rezultatul, dacă îl atingi, nu contează pentru dvs.?

Răspuns: Desigur că nu.

Întrebare: Și ce contează aici: să merg, să merg, să merg?

Răspuns: Cât timp pot, merg. Și în fiecare minut următor, orice ar cădea asupra mea, trebuie să-l întâmpin cu binecuvântare. Și asta e tot. Este atât de simplu!

Altfel, nu poți trăi. Altfel, aș fi putut să duc asta atâția ani? Nu.

Comentariu: Să ies din nou la lecție și din nou la lecție, din nou, să-i agit pe toți, din nou să-i agit.

Răspunsul meu: Da. Iar asta nu este greu pentru mine. Oamenii cred că este un efort atât de mare, și din nou, și din nou, și de fiecare dată, și de atâtea ori repetat. Dar nu mă repet, niciun minut nu este similar cu altul pentru mine! Niciunul!

Comentariu: Sunt mereu uimit că în toți acești ani alături de dvs., se pun aceleași întrebări! Și astfel, începeţi din nou, începeţi din nou…

Răspunsul meu: Pentru mine acestea nu sunt aceleași întrebări.

Întrebare: Pentru că simţiți că studentul este nou sau că dvs. Sunteţi nou?

Răspuns: Nici el, nici eu, noi împreună dezvăluim acum o calitate nouă în lume, ceva ce nu exista înainte. Pentru că minutele sunt toate diferite.

Și prin urmare, nu este greu. Nu este greu! Dar lumea nu înțelege acest lucru. Cabala oferă o astfel de abordare încât toată viața este cu adevărat o aventură.

Comentariu: Adică, sunteţi ca un copil, descoperind constant o lume nouă, cu ochii larg deschiși…

Răspunsul meu: Da, și prin urmare, ai energie și entuziasm. Desigur. Este pur și simplu darul lui Dumnezeu!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

21. Ce este „unic și unificat” (Partea 1, Observaţie interioară 1)

Unicul indică lumina superioară care strălucește și domnește peste toate numeroasele grade, care sunt diferite unele de altele, până la punctul de a le inversa și egaliza cu forma Sa unică. „Unificat” indică sfârșitul acelei domnii, adică după ce El a egalat deja și a readus forma lor la starea de „unic”, așa cum este El (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot).

Întreaga noastră cale este atingerea unei unități din ce în ce mai mari până când ajungem la unitatea completă. Și când ne contopim într-unul singur, dezvăluim în noi „unificatul”.

Chiar această stare se numește „unificat” și include toate formele anterioare în sine.

Vedem gradele ca fiind complet diferite, chiar opuse și contradictorii unele față de altele, dar Cel care aranjează toate acestea pentru noi se numește „Unicul”. Și în raport cu El, toate acestea apar într-un mod complet diferit. El are o singură acțiune, totuși nouă ni se pare că au loc acțiuni complet diferite.

Nu suntem capabili să unim toate acestea împreună, totuși Îl numim „Unificat” deoarece, trecând prin toate stările multiple și opuse, dezvăluim că în toate acestea acționează o singură formă și un singur scop.

În aceasta se află întreaga rădăcină a muncii noastre. Din partea noastră, descoperim în noi înșine tot felul de acțiuni, calități și stări diferite, străine și opuse. Dar trebuie să ne străduim să le unim, să le aducem la unitate, la rădăcină.

Din rădăcină emană unitatea; totuși, în simțirile noastre, ea se divide într-un număr foarte mare de manifestări și acțiuni diverse pentru a ne arăta separarea noastră, lipsa noastră de unitate.

Dacă unim toate acestea împreună și le aducem la o singură rădăcină, deoarece în cadrul tuturor acestor forme există un singur gând și o singură relație, atunci vom atinge această rădăcină unică și unificată.

Toate aceste forme care ne apar ca fiind diferite sunt mărturii ale propriilor noastre defecte și coruperi. Și tocmai din această cauză, trebuie să le atribuim și să le aducem formei unice și unificate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.06.2011, Studiul celor zece Sfirot

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că rezultatul formei noastre viitoare este răspunsul Creatorului – MAD?

Răspuns: Da, deși răspunsul Creatorului nu este decizia Sa finală cu privire la noi, dar în orice caz, se potrivește într-un puzzle în care putem exprima toate acțiunile anterioare ale Creatorului într-o singură acțiune cu privire la El.

Numai în acest fel ne putem ridica la gradul următor.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/09/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→