Întrebare: Înainte de Baal HaSulam cine a schimbat lumea atât de mult încât a făcut anumite schimbări?

Răspuns: Baal Șem Tov, iar înaintea lui Ari, și înainte lor Rabbi Șimon și discipolii săi (autorii Cărții Zohar), înaintea lor Moise; înaintea lui Moise a fost Avraam și înaintea lui Avraam a fost Adam Harishon.

Comentariu: Dar au fost perioade destul de lungi între ei. Și acum, după cum se dovedește, Baal HaSulam…

Răspunsul meu: Baal HaSulam și Rabaș sunt practic la fel. Este un pachet. Pentru că Baal HaSulam i-a transmis această metodologie numai lui și parcă nu s-a dezvoltat mai departe. Când am adus studenți la Rabaș și am început să studiem împreună, apoi el a deschis-o și a dezvoltat-o. Și acum, în esență continuăm ceea ce ne-a dat Rabaș.

Întrebare: Per total, a contat faptul că Rabaș era fiul lui Baal HaSulam?

Răspuns: În acest caz, nu înseamnă un fiu fizic, ci unul spiritual.

Întrebare: Să spunem că Ari a trăit în timpul Renașterii, când lumea și-a schimbat în mod concret percepția. Care au fost schimbările suplimentare din istorie în funcție de viețile și decesele marilor cabaliști?

Răspuns: Atunci au fost mici schimbări, dar nu contează pentru că toate celelalte schimbări erau deja îndreptate spre corectarea spirituală. La urma urmei, nu poți impune exact o axă asupra alteia, cum ar fi dezvoltarea spirituală a umanității și unele dintre reperele sale istorice.

KabTV „Am primit un apel. Cum moare un cabalist?” 16.11.2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cabala & Relaţiile

Sfaturi despre cum să construim relații de succes bazate pe principiile spirituale și pe înțelegerea naturii noastre

Iubirea adevărată există doar în lumea spirituală.

Dacă crezi că găsirea iubirii din basme te va face fericit, gândește-te din nou. Iubirea din basme nu este cu adevărat iubire, ci folosirea celorlalți pentru propria satisfacție.

Ceea ce numim în mod normal iubire este satisfacerea egoistă a unei persoane de către alta, fie că este vorba de satisfacție sexuală sau de orice alt tip de împlinire pe care o primim de la o altă persoană. Și este clar, aceasta nu este iubire.

Atunci ce este iubirea? Iubirea este atunci când nu-ți oferi nicio atenție, ci iei dorințele altei persoane și încerci să le împlinești exact așa cum ea și-ar dori. Cu alte cuvinte, te transformi într-un vas de împlinire pentru cealaltă persoană. Aceasta este iubirea adevărată și există doar în lumea spirituală. Și nu există nicio diferență dacă este bărbat sau femeie – ceea ce este important sunt dorințele, sufletul.

În schimb, atunci când vorbim despre iubire în această lume, vorbim cu adevărat despre atracție și plăcere care sunt provocate de hormoni. Dacă ar fi să deconectam o persoană de sistemul său hormonal, nu ar putea simți „iubirea”. Acest lucru arată din nou că ceea ce credem de obicei ca fiind iubire este doar o dorință egoistă de a ne bucura. Uneori, această dorință poate fi chiar crudă, dorind să primească împlinire în detrimentul altei persoane.

Prin urmare, iubirea despre care citim în basme este într-adevăr o iluzie și nu există în realitate. Pentru că toate dorințele noastre se bazează doar pe dorința de a ne împlini pe noi înșine. Chiar și atunci când dăm ceva altora, o facem doar pentru că ne face plăcere. Acțiunea noastră de a dărui este lipsită de sens, deoarece ceea ce contează cu adevărat pentru noi în timpul efectuării acelei acțiuni este ceea ce simțim noi.

* Recomandare: dacă, totuși sunteți interesat de basmele scrise într-un spirit cabalist, avem o carte din acestea disponibilă în Cărţi de Cabala, numită Miracolele se pot întâmpla.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala & Femeile

O perspectivă asupra căutării interioare și a dezvoltării spirituale a femeilor

Motivul pentru care există femei care regretă că au avut copii se datorează unui proces major de tranziție care are loc în epoca noastră. De asemenea, contra măsura pentru acest sentiment de regret este să înțelegem natura acestei tranziții și să învățăm cum să ne adaptăm optim la ea.

Regret că am avut copii. Este un subiect tabu, greu de deschis pentru majoritatea femeilor. Cu toate acestea, în ultimii ani, discuțiile pe internet, cărțile de succes și studiile sociologice au contribuit la plasarea acesteia în lumina reflectoarelor publicului.

De ce regretă unele femei că au avut copii? De asemenea, există ceva care ar putea fi făcut pentru a redirecționa acel sentiment de regret?

Motivul pentru care există femei care regretă că au avut copii se datorează unui proces major de tranziție care are loc în epoca noastră. De asemenea, contra măsura pentru acest sentiment de regret este să înțelegi natura acestei tranziții și să înveți cum să te adaptezi optim la ea.

Acolo unde am trăit cândva pentru a îndeplini dorințele de bază, instinctive, asemănătoare animalelor de a ține o casă stabilă și de a crește o familie, astăzi apare o nouă dorință care aparține în mod specific oamenilor. Această nouă dorință necesită un cu totul alt tip de împlinire: în loc să ne împlinim dorințele animale instinctive pentru hrană, sex, adăpost și familie și să câștigăm destui bani pentru a satisface acele nevoi, noua dorință de astăzi caută un sentiment de sens și realizare de sine.

Prin împletirea nașterii și a maternității în țesătura împlinirii dorinței de sens și de realizare de sine, sentimentele de regret ar fi înlocuite cu sentimente de motivație și scop. Aceasta pentru că împlinirea acestei noi dorințe duce la descoperirea unei realități superioare.

Femei care regretă că au avut copii

Deși este tabu, femeile care regretă că au avut copii a fost un fenomen care iese din ce în ce mai mult la suprafaţă. Discuții online precum „Ţi-ai dorit vreodată să nu ai copii? Dacă da, de ce? și „Cum este să regreţi că ai copii?” de pe Quora au sute de comentarii. Grupul de Facebook „Regret că am avut copii” a crescut la peste 7.000 de membri. Sociologul Orna Donath a analizat relatările a 23 de mame israeliene care au regretat că au avut copii, în analiza sa, Regretarea maternităţii: o analiză socio-politică  ce a câștigat rapid popularitate. De asemenea, au apărut două cărți de succes pe această temă, cartea lui Corinne Maier Fără copii: 40 de motive bune să nu fii mamă   și a lui Sarah Fischer Regrettarea maternităţii . Fischer a mai raportat că primește 80 de e-mailuri pe zi de la mame care îi mulțumesc pentru munca depusă.

Temele recurente ale regretului includ sentimente de restricție: mai puțin timp pentru sine, mai puțin timp pentru socializare, incapacitatea de a-și urmări o carieră și/sau ambiții de călătorie și comparația cu colegii care nu sunt părinți care par să facă mult mai mult cu viața lor. .

Criza de identitate apare pe măsură ce nașterea copilului dă „naștere” mamei. Ea își simte noua identitate ca pe o povară pe tot parcursul vieții. Mai mult, frumosul bebeluș devine rapid un mic manager comandant. Potențialul individual al femeii pare să fie umbrit și suprimat de rolul ei de mamă.

De ce apare acest regret pe primul loc?

Regretul apare din cauza apariției unei noi dorințe care iese la suprafață în tot mai mulți oameni. Este o dorință caracteristică în mod specific nouă ca oameni, care nu există nici la animale, nici în fazele noastre animale de dezvoltare trecute.

În trecut, dorințele noastre erau mai animale, adică erau mai aproape de noi, pur și simplu pentru supraviețuire. O femeie s-a simțit de obicei în control, conducându-și casa. Avea un soț care mergea la muncă și câștiga bani pentru familie. Ea știa că își va gestiona casa și își va crește copiii. În plus, societatea în general a susținut această structură de familie tradițională.

Astăzi, structura tradițională a familiei a scăzut în mare măsură. Dorința noastră a depășit capacitatea noastră de a fi împliniţi prin mijloacele sale tradiționale. Dorința de a avea sens și scop în viață este mult mai mare decât dorințele noastre instinctive din trecut (hrană, sex, familie, adăpost) și dorințele sociale (bani, onoare, control, cunoaștere).

În primul rând, noua noastră dorință își găsește expresia prin faptul că ne dorim ceva complet nou și diferit, desprins de cadrele și limitele noastre trecute. Ambițiile de carieră și de călătorie apar datorită faptului că societatea este angajată în această căutare, dar nu știe ce altceva să-și dorească decât să exploreze dincolo de limitele sale trecute. Totuși, ambițiile de carieră și de călătorie sunt ocoluri, care în curând se vor epuiza și ele. Asta pentru că împlinirea acestei noi dorințe nu poate fi găsită în niciunul dintre modurile în care ne împlinim noi înșine în prezent: după orice fel de împlinire vine o altă lipsă.

În schimb, această nouă dorință ne conduce la descoperirea a ceva cu totul diferit: o realitate superioară, echilibru și armonie cu forța creatoare care susține și dezvoltă viața. Cu alte cuvinte, noua dorință de astăzi cere contactul cu sensul vieții, care este în esență mai presus și dincolo de tot ce este în lumea noastră… inclusive de copiii noștri.

Cum să înlocuieşti regretul cu o nouă împlinire

Evadarea din structurile tradiționale de familie nu ne-a făcut cu nimic mai fericiți. Dimpotrivă, s-a demonstrat că declinul structurilor familiale tradiționale are efecte psihologice, fiziologice, relaționale și economice negative asupra copiilor, părinților și societății.

Structurile tradiționale ale familiei sunt întruchipări ale nivelului animal. La fel cum animalele trăiesc în mod natural în anumite limite, nici oamenii nu ar trebui să caute să se desprindă de cadrele lor tradiționale, ca mijloc de a deveni mai fericiți și mai de succes.

În schimb noi ca oameni, trebuie să ne ridicăm la nivelul unic pentru om. Acest lucru se realizează printr-o schimbare în relațiile noastre sociale: mai multă conexiune umană, creșterea atitudinilor noastre unul față de celălalt, astfel încât să devenim mai susținători, mai iubitori și mai atenți. Procedând astfel, am descoperi o nouă împlinire.

Femeia/mama care suferă simultan două procese – procesul ca mamă care are grijă de familia ei și procesul prin care se ridică deasupra nivelului animal pentru a obține sensul vieții – ar vedea acțiunile ei în timpul nașterii și al maternității ca parte a capacităţii ei de a-și atinge întregul potențial: de a deveni asemenea Creatorului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Femeia, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Permacriza este doar începutul”

Dicționarul Collins, cu sediul în Marea Britanie a ales „permacriza” drept cuvânt al anului pentru 2022. Cuvântul „permacriza” descrie „o perioadă prelungită de instabilitate și insecuritate”. Este unul dintre cele câteva cuvinte pe care Collins le evidențiază, care se referă la crizele în curs care includ instabilitatea politică, războiul din Ucraina, schimbările climatice și costul vieții. Eu cred că aceasta nu este încă o criză; este mai mult o promovare pentru un lucru real. Adevărata criză încă este la câțiva ani în faţă, dar declinul spre ea a început de mult.

Crizele nu sunt inevitabile. Le-am preveni dacă am decide să o facem. Dar pentru că ne pasă doar de propriile interese, nu putem cădea de acord asupra unor soluții cuprinzătoare. Însă când se va desfășura, adevărata criză nu va face distincție între noi și va lovi pe toată lumea.

Deocamdată umanitatea sau cel puțin partea bogată a acesteia, partea care poate împiedica umanitatea să alunece într-o prăpastie nu suferă cu adevărat. Poate vedea norii la orizont, dar în lipsa unui pericol imediat merge odată cu curentul. Unde mergem? Nimeni nu știe, dar nu e bine nicăieri.

Nu avem nevoie de cunoștințe sau abilități speciale pentru a rezolva crizele. Nici nu avem nevoie de mulți bani. Tot ce ne trebuie este voința de a ne uni și de a lucra împreună pentru a ne duce la îndeplinire rezoluțiile. Spiritul de acord însuși va face diferența. Pentru că problema este diviziunea, coeziunea este soluția. Din păcate nu putem sau nu vom fi de acord, așa că mergem cu curentul. Totuși, trebuie să ne amintim că fluxul duce la cascadă.

Nu este ca și cum suntem deosebit de obosiți în fața multiplelor crize care afectează umanitatea. Este natura umană să aștepte ultimul minut, să se agațe de familiar și să spere într-o întorsătură spre bine. Dar nu există întorsături spre bine, deoarece interpretăm „cel mai bun” drept „cel mai bun pentru mine” în timp ce viața promovează ceea ce este mai bun pentru toată lumea.

Dacă ne-ar păsa de ceilalți și am vrea să îmbunătățim viața tuturor, ne-am alinia realității și în acest fel am elimina toate crizele. Crizele noastre personale și locale ar dispărea din moment ce toate crizele din jurul nostru ar fi dispărut, pe măsură ce toate apar, așa cum tocmai s-a scris, din intransigență, din obstinație.

Prin urmare, permacriza nu se datorează schimbărilor climatice, unui război local sau inflației. Este rezultatul narcisismului. Când încetăm să mai încercăm să îmbunătățim lucrurile doar pentru noi înșine și începem să căutăm modalități de a ajuta pe toată lumea, ne vom ajuta și pe noi înșine, iar permacriza va deveni perma-pace și satisfacție de durată.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman,pe The Times of Israel: “Ce respectă Kanye West la evrei ”

În ultimele câteva săptămâni a existat o dezbatere tensionată cu privire la creșterea aparentă a antisemitismului în rândul negrilor din SUA. Dezbaterea s-a centrat în jurul comentariilor pe care Kanye West, care și-a schimbat numele în Ye și pe care mulți le consideră antisemite, precum și sprijinul lui Kyrie Irving pentru o carte antisemită pe rețelele de socializare. Cu toate acestea, este mult mai mult decât atât. Extremiștii dintre evreii negri israeliți au organizat marșuri scandând „Noi suntem adevărații evrei”, ceea ce pretinde și Ye, iar atacurile fizice ale negrilor împotriva evreilor ortodocși din New York au devenit un incident aproape zilnic.

Pe față, nu ar trebui să existe antisemitism în rândul negrilor. În general evreii au susținut întotdeauna lupta afro-americanilor pentru egalitate. Majoritatea evreilor susțin și ideologia progresistă, care acordă prioritate comunităților și etniilor maltratate în detrimentul celor privilegiați, printre care se numără și evreii înșiși. Deoarece evreii sunt și au fost întotdeauna un grup minoritar, ei tind să simpatizeze cu alte minorități.

În cazul antisemitismului în rândul negrilor totuși, pare să existe o nouă variație a celei mai vechi urii. Nu este cazul obișnuit în care o majoritate dominantă sau un conducător se întoarce împotriva evreilor, ci mai degrabă un grup care a fost o minoritate abuzată, dar i s-a dat o voce pe care acum o întoarce împotriva celor pe care îi consideră asupritori privilegiați: un alt grup minoritar – evreii.

Mie mi se pare că acesta este în primul rând un caz de invidie. Evreii s-au înălțat de la sărăcie la prosperitate și au făcut acest lucru singuri, în ciuda antisemitismului vocal și adesea instituțional. Astăzi, mulți evrei ocupă poziții cheie în societatea americană, cu mult peste proporția lor în populația SUA. Desigur, asta nu place tuturor, mai ales celor care se simt defavorizați.

Cuvintele lui Ye cu privire la evrei sunt o bună reprezentare a acestor nemulțumiri și ar trebui să le acordăm atenție pentru că ele nu numai că exprimă ura sau cel puțin mânia, ci implică și soluția problemei. Pe 30 noiembrie, JNS a publicat un articol intitulat „TIMELINE: Calea lui Ye către antisemitism”. Articolul a listat cuvintele lui Ye pe rețelele de socializare și în interviuri care, cel puțin pentru unii oameni, sună sau se simt anti-evreiești.

Cu toate acestea, într-unul dintre elementele din listă era o declarație foarte interesantă, pe care cred că ar trebui să o analizăm cu atenție. Declarația spunea: „Respect ceea ce a făcut poporul evreu și modul în care a reunit oamenii săi”.

Unitatea și separarea dintre evrei atrag atenția fiecărui non-evreu. Dar pentru oamenii care nu cunosc evreii, fie că le plac, fie că nu le plac, este ca și cum ar exista un buton care marchează nivelul de unitate sau diviziune dintre evrei. Când butonul se întoarce spre o diviziune crescută, acul cadranului antisemitismului se ridică, iar când butonul se întoarce spre o diviziune scăzută, acul cadranul coboară. Când butonul se întoarce spre unitatea evreiască, acul cadranul antisemitismului alunecă la zero iar un ac al cadranului filoiudaismului urcă.

Adolf Hitler, Henry Ford și Winston Churchill au remarcat cu toții puterea unității evreiești și s-au raportat la aceasta din perspectivele lor specifice. Hitler de exemplu, se temea de asta; Churchill a tratat-o ​​cu evlavie; iar Ford i-a sfătuit pe oamenii de știință socială să învețe de la evrei cum să construiască o societate coerentă. În timp ce acestea trei sunt exemple notabile, nenumărate alte persoane cunoscute sau necunoscute au observat și au remarcat semnificația pe care o atribuie unității evreiești.

Când căutăm modalități de a lupta împotriva antisemitismului, de obicei omitem elementul unității interne, deoarece ne obligă să ajungem la frații noștri pe care adesea îi detestăm mult mai mult decât pe cei care ne urăsc. Cu toate acestea, nu vom scăpa de simplul adevăr că nicio măsură nu împiedică antisemitismul în afară de unitatea internă. Acesta este singurul lucru care ne câștigă respectul lumii și chiar simpatia, iar lipsa acestuia este singura cauză a antipatiei și aversiunii lumii față de noi. Dacă nu vedem acest lucru, atunci suntem în negare, iar dacă suntem în negare, lumea ne va deschide ochii așa cum a făcut-o întotdeauna – cu violență.*

* Veți găsi explicaţii elaborate cu privire la cauzele, istoria și soluția antisemitismului în cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism și cea mai recentă publicație a mea Noul antisemitism: Mutaţia unei uri de lungă durată..

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce ar trebui să fac pentru a mă schimba complet?“

În primul rând, ar trebui să definim ce înseamnă să ne schimbăm pe noi înșine. Suntem alcătuiți din dorințe și putem schimba acele dorințe fie în relație cu noi înșine, fie în relație cu părțile minerale, vegetale, animale și umane ale naturii și toate acestea în legătură cu legile absolute ale naturii – legile iubirii, dăruirii și conexiunii. Adică, alegem ce fel de dorință dorim să folosim și la ce dorim să o raportăm.

Dacă dorim să ne folosim toate dorințele cu o intenție care este în echilibru cu legile naturii, de ex. cu o atitudine pozitivă față de întreaga natură minerală, vegetală, animală și mai ales față de oameni, atunci suntem pe cale să ne schimbăm nu numai pe noi înșine, dar făcând astfel este singurul mod în care putem schimba cu adevărat lumea.

Dacă începem să fim atenți la legile naturii, atunci simțim o mare forță care este deasupra forțelor noastre pământești. Putem lucra apoi în tandem cu acea forță, cerându-i să ne schimbe și în consecință începem să vedem cum lumea din jurul nostru se schimbă în conformitate cu schimbările pe care le invităm asupra noastră.

O astfel de schimbare este o transformare completă a noastră, deoarece intenția noastră înnăscută este una de primire pentru noi înșine și, schimbându-ne intenția în una de dăruire, trecem intenția noastră la opusul ei complet.

Bazat pe „ Stări Spirituale” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Michael Sanilevich pe 21 mai 2021.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel:“Reporterii israelieni de sport întâmpina dura realitate”

Rapoartele despre meciurile de fotbal de la Cupa Mondială din Qatar la care echipa Israel nu participă, continuă să captiveze mulți fani de fotbal din Israel. Dar alte relatări din Qatar atrag atenția tuturor israelienilor fără excepție: documente ale reporterilor israelieni care se confruntă cu arabi ostili, atât localnici cât și turiști din alte țări arabe. În unele cazuri, ostilitatea a devenit atât de intimă încât reporterii s-au simțit obligați să-și ascundă identitatea israeliană. Într-un alt caz, un reporter non-israelian a fost atacat verbal și aproape lovit fizic pentru că cineva din mulțime l-a confundat cu un israelian și şi-a anunțat prietenii.

Într-adevăr, există o obsesie anti-Israel printre mulți arabi.

În ciuda Acordurilor Avraam care au stabilit „normalizarea” între Israel și Emiratele Arabe Unite și Bahrain, ura față de Israel și evrei nu s-a domolit în lumea arabă, nicidecum.

Chiar dacă Israelul va semna un tratat de pace cu Arabia Saudită, liderul lumii musulmane sunite, cred că poziția Israelului în lume în general, și în lumea arabă în special, va continua să se deterioreze. Pentru a îmbunătăți statutul Israelului, acesta trebuie să câștige schimbarea. Dacă Israelul este demn, schimbarea se va întâmpla cu sau fără acorduri. Dacă este nedemn, nicio bucată de hârtie nu va schimba statutul Israelului și va rămâne un paria.

Problemele Israelului nu sunt externe, ci interne. Nu putem trăi unii cu alții precum oamenii de la țară. Continuăm să încercăm să ne împiedicăm, să eșuăm, să ne folosim și să abuzăm unul de celălalt, iar diviziunea ne roade din interior. Aceasta este ceea ce vreau să spun prin „nedemn”.

Lumea funcționează după anumite legi. Dacă le încălcăm, suferim consecințele. Una dintre legile esențiale prin care funcționează lumea spune că Israelul trebuie să dea un exemplu de solidaritate și coeziune. Israelul trebuie să arate o societate model. Dacă Israelul prezintă coeziunea socială, toată lumea îl va respecta și va stabili relații bune cu el.

În prezent, pe măsură ce dezbinarea și batjocura domnesc suprem aici în țara pe care am făcut-o nesfântă, Israel dă exemplul opus. Acesta este motivul pentru care lumea spune că nu avem loc aici. Dacă pe de altă parte, devenim un far al unității și al solidarității, lumea va recunoaște Israelul drept locul nostru de drept și va aprecia exemplul pe care îl dăm lumii.*

‎* Pentru explicații detaliate despre cauzele, istoria și soluția antisemitismului, vezi cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism și cea mai recentă publicație a mea Noul antisemitism: Mutaţia unei uri de lungă durată.. ‎

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Viața în lumea corporală ne oferă în mod constant probleme dificile, ne îndepărtează de spiritualitate și subminează importanța conexiunii cu prietenii. Dar într-o zi vom dezvălui cât de mult contribuie toată această spargere la corectare.

Toate stările pe care le descoperim ne sunt date doar de dragul acelor acțiuni pe care trebuie să le aranjam, să le combinăm și să le corectăm. Făcând acest lucru, în cele din urmă ne stabilim în chiar centrul creației, ca o forță care ridică rugăciunea și duce la corectare.

Cu cât Kli-ul era mai sus înainte de spargere, cu atât a căzut mai jos după aceasta. Prin urmare, atunci când corectăm Kelim-urile, începem cu cele mai ușoare și terminăm cu cele mai grele și facem ca întreaga creație să se miște în direcția opusă. Ceea ce a căzut, se ridică. Corectându-ne pe noi înșine în acest fel, corectăm întreaga creație.

Se pare că noi, oamenii, includem în noi toată natura minerală, vegetală și animală care există în creație, precum și toți oamenii. Dacă noi, cei mai mari egoiști, ne corectăm, atunci prin aceasta vor fi corectați toți restul oamenilor.

Oamenii care au primit dorința de a corecta dorința egoistă sunt responsabili pentru corectarea întregii lumi. La urma urmei, dacă ne corectăm, atunci această dorință de corectare va fi transmisă tuturor celorlalți. Avem cheia pentru a corecta lumea.

Prin stabilirea garanției reciproce între noi, vom contribui la stabilirea păcii mondiale. La urma urmei, dorința noastră de a ne conecta împreună în starea noastră, la gradul nostru de ultima generație, afectează toată realitatea, întreaga umanitate, întregul univers și toate galaxiile. Acest lucru aduce forțele naturii în echilibru la toate gradele și nivelurile și, desigur, ar trebui să vedem consecințele acestui echilibru al naturii.

Dacă ne conectăm la propriul nostru nivel, înseamnă că toate nivelurile de sub noi se vor conecta și prin aceleași forțe și aceleași relații ca și noi.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11.11.2022, „Arvut pe drumul spre Lișma“

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce nu putem vedea dincolo de univers ”

Universul nostru, spun cosmologii, a început cu un big bang și nu a încetat să se extindă de atunci. Ei explică că nu putem vedea sau cerceta altfel, dincolo de universul în care locuiește Planeta Pământ. Nu din cauza opticii neadecvate nu putem studia în afara universului nostru, ci pentru că legile fizicii fac imposibilă descoperirea a ceea ce există dincolo de universul nostru, dacă există ceva. Motivul pentru care oamenii de știință susțin acest lucru nu este pentru că acesta este adevărul absolut, ci pentru că nu au instrumentele adecvate pentru a explora dincolo de universul nostru. Cu toate acestea astfel de instrumente există și dacă le vor obține, vor ști ce este acolo și vor vedea la fel de clar precum ne vedem între noi.

Atunci când producătorii de telefoane mobile doresc să-și îmbunătățească camerele, există în principal două moduri în care o pot face. Prima modalitate și evidentă, este de a îmbunătăți hardware-ul camerei — obiectivele, obturatorul etc. Cealaltă modalitate este de a îmbunătăți „mintea” care descifrează ceea ce captează obiectivele. Acest lucru se realizează prin utilizarea unui software mai sofisticat, algoritmi mai buni și unități de procesare mai bune pentru a rula abilități de calcul îmbunătățite care „înțeleg” ceea ce văd lentilele cu mai multă acuratețe și în acest fel produc o imagine mai detaliată folosind aceeași optică.

În studierea universului, trebuie să facem același lucru. Indiferent cât de bună devine optica noastră, există o limită pe care nu o vom depăși niciodată. Pentru a ajunge dincolo de această limită, trebuie să îmbunătățim „mintea” care înțelege imaginile, care în acest caz suntem noi.

Percepem întreaga lume printr-o minte foarte orientată spre obiective, iar scopul este să ne servim propriul interes. Dacă ceva nu servește acestui interes propriu, mintea nu îl percepe. Prin urmare, pentru a înțelege ce se află dincolo de interesul nostru imediat, trebuie să îmbrățișăm alte „interese” și să le facem proprii. Cu cuvinte simple, trebuie să învățăm să ne pese de ceilalți la fel de mult cum ne pasă în prezent de noi înșine.

Gândiți-vă la viziunea noastră. Fiecare dintre ochii noștri vede lumea în două dimensiuni. Cu toate acestea, atunci când imaginea pe care o văd ambii noștri ochi ajunge la creier, acesta le procesează și construiește o imagine tridimensională. Dacă am fi „blocați” doar cu imaginea de la un ochi, nu am fi capabili să vedem adâncimea și nu am percepe niciodată lumea ca tridimensională.

Același lucru este valabil și pentru percepția noastră despre lume. Este ca și cum percepția noastră personală este un ochi, iar percepția altei persoane este un alt ochi. Atât timp cât suntem limitați la propria noastră percepție, suntem legați de limitele pe care percepția noastră le permite, un fel de percepție „bidimensională”. Cu toate acestea, dacă „vedem” punctul de vedere al celeilalte persoane și le unim pe cele două, percepția noastră asupra lumii va dobândi o dimensiune complet nouă și ne va oferi o înțelegere mult mai deplină și mai bogată a lumii.

Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, trebuie să renunțăm la atitudinea noastră egocentrică. Imaginea deformată pe care ne-o prezintă este cauza din spatele fiecărei greșeli pe care o facem în această lume – ca indivizi, ca societăți și ca națiuni. Pentru că îi percepem pe alții ca opoziție, încercăm să-i anulăm. Dacă ne-am da seama că alți oameni nu ni se opun, ci ne completează, am fi capabili să îmbrățișăm percepția lor, am fi capabili să îmbrățișăm percepția noastră cu a lor și să creăm o percepție complet nouă și exactă (!) a lumii.

Acum, imaginați-vă că am putea face acest lucru nu numai cu încă o persoană (un al doilea ochi, ca să spunem așa), ci cu fiecare persoană de pe planetă. Dezvăluirile pe care le-am descoperi sunt nelimitate. Într-o astfel de stare, ceea ce vom putea percepe prin „viziunea” noastră multidimensională, dobândită prin schimbarea atitudinii noastre față de ceilalți, de la egocentric la incluziv, nu va avea cu adevărat un sfârșit. Cu cât ne gândim mai mult la asta, cu atât ne vom da seama că soluția pentru problemele noastre nu constă în mașini mai bune ci în noi mai buni.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Un Mondial pătat de moarte și corupție – îi pasă cuiva?”

Este greu de știut câți muncitori migranți au murit construind stadioanele de fotbal pentru meciurile Cupei Mondiale din Qatar din 2022, dar cele două cifre care circulă sunt 6.500 și 15.000. Oricum, nimănui nu-i pasă.

Pe lângă numărul uluitor de morți pentru două săptămâni de divertisment (dacă vă place să vizionați fotbal), există zvonuri persistente conform cărora Qatarul și-a făcut drumul pentru a câștiga decizia de a fi gazda Mondialului din acest an. Ei bine, nimic nou nici în acest sens. Nu ne-am schimbat din cele mai vechi timpuri, când oamenii erau serviți ca hrană pentru lei înaintea mulțimilor încurajatoare sau când oamenii luptau împotriva fiarelor pentru bucuria publicului. De fapt, am ajuns mai rău. Deci, de ce i-ar păsa cuiva dacă mii de oameni au murit construind săli de divertisment moderne?

Recunosc că nu sunt un fan al fotbalului. Nici profesorului meu RABASH nu-i plăcea, dar a respectat faptul că le oferă oamenilor bucurie. Pot să înțeleg asta și să respect și asta. De asemenea, cred că dacă ar fi să particip la un meci și să stau printre fanii care aplaudă, s-ar putea să ajung să strig din răsputeri și să susțin orice echipă pe care oamenii din jurul meu o susțin.

Totuși nu simt nicio poftă să fac asta. Și mai mult decât că regret pierderea vieților, regret apatia totală cu care umanitatea acceptă acest lucru. Această apatie provoacă mult mai mult decât moartea a mii de muncitori în construcții; provoacă războaie, brutalitate, poluare, exploatare și orice rău pe care oamenii îl fac altor oameni și întregii planete.

Sper că în timp ce oamenii sărbătoresc fotbalul, măcar se vor gândi mai puțin la a se ucide unii pe alții, dar nici nu sunt sigur că acest lucru este adevărat.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→