Întrebare: Cum putem dezvolta percepția pentru a simți pe celălalt?

Răspuns: Percepția pentru a resimți pe celălalt se dezvoltă prin tentativele și eforturile de a ne forța să ne înclinăm în fața mediului corect și să îl alăturăm mediului exterior pentru a se conecta și pentru a-i servi. Prin atitudinea mea corectă și binevoitoare față de ei, descopăr Creatorul conform legii echivalenței de formă.

Cu cât încerc mai mult să fac bine mediului, cu atât mai mult descopăr Creatorul, pentru că El este bun și binevoitor pentru cei răi și cei buni. Deci, trebuie să încerc să tratez pe toată lumea în același mod. Cei răi sunt cei care caută să fie buni, dar care pentru moment sunt dominați de rău. Descoperind atitudinea mea față de ei în diferite moduri, descopăr Creatorul și în ce măsură trebuie să mă adaptez la El.

Examinarea și clarificarea nu sunt posibile decât în raport cu mediul. Nu este alt loc în care să pot întâlni Creatorul, să-L văd și să măsor în ce mod sunt diferit de El. Forma Sa este dezvăluită în marele public sau în grup, adică în mediu, în lume, deoarece lumea (Olam) este ascunderea (Alam – care are aceeași rădăcină în ebraică) Creatorului.

În măsura în care încerc să tratez mai bine lumea și, prin urmare, să mă schimb, descopăr Creatorul acolo. Nu este alt loc în care să pot să Îl simt, deoarece El nu are formă. Schimbându-mă, încep să tratez lumea în mod diferit, adică cel mai bun mod și, prin urmare, încep să descopăr că lumea este Shechina unde El, Creatorul, locuiește (Shochen).

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 26.05.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot anula această extindere a dorințelor egoiste care mă umflă și să transmit totul Creatorului?

Răspuns: Este necesar să trecem astfel prin intermediul punctului de Tzimtzum. Rabash scrie că cineva trebuie să facă cât mai multe zerouri din el însuși în ceea ce privește prietenul pe care-l consideră ca unu și să pună acest zero după el, și astfel va crește: 10, 100…

Este toată munca noastră. Dar dacă acesta se consideră unu și ceilalți zero, cu asta se reduce: 0.1, 0.01, ….Sunt trimise tot felul de semne de succes și progres omului, dar el trebuie să le atribuie Creatorului. Trebuie să se simtă ca un canal care transferă totul și în el nu rămâne nimic. El este o intrare, o ieșire și la mijloc există doar o conductă.

Dacă persoana devine ea însăși o conductă, asta indică faptul că se apropie de Creator.

Întrebare: Dacă reușesc într-o activitate mă umflu de mândrie, ca un balon. Caut un ac pentru a face o gaură în balon și să aduc o contribuție grupului, un beneficiu spiritual pentru a realiza conexiunea cu Creatorul, dar nu îl găsesc.

Răspuns: Nu găsiți singuri acest ac; trebuie să cereți! Este ceea ce numim a face un sacrificiu după ce succesul a fost realizat, adică vă apropiați de Creator după succesul vostru, în această față umflată de mândrie.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 02.06.2014, Shamati 53

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când discutăm cu marele public despre Arvut (garanția mutuală), ne referim la Arvut material, nu spiritual?

Răspuns: Dacă vorbiți despre Arvut material, este o conversație politică. Dar, dacă vorbim despre Arvut spiritual, atunci este vorba despre spiritul din interiorul oamenilor prin care putem schimba totul. Vorbim despre forța care se găsește în centrul grupului, în centrul conexiunii.

Nu cerem oamenilor să se adune și să pună ordine în birourile guvernamentale, în societatea umană, în viața fizică, în școli, poliție și așa mai departe. Vorbim despre descoperirea unei forțe superioare unică în interiorul conexiunii noastre. Această putere este numită puterea conexiunii, puterea Arvut, și poate organiza întreaga noastră viață.

Dacă dorim să corectăm totul și să organizăm totul prin puterea noastră fizică, trebuie să luptăm cu cineva și să organizăm un război civil în cadrul națiunii. Dar nu dorim să luptăm cu nimeni. Dorim doar să stabilim educația pentru oameni. Și, când oamenii se conectează și se unesc prin această educație, prin studiul înțelepciunii conexiunii, ei vor descoperi puterea conexiunii care organizează totul.

Nu ne bazăm pe nimeni, nici pe noi sau forțele noastre. Suntem departe de politică, pentru că Lumina care Reformează va corecta totul.

Întrebare: Dar oamenii nu simt această Lumină.

Răspuns: Lumina nu interesează oamenii; ceea ce contează pentru ei este o viață bună. Lipsa Luminii le aduce toate problemele, în timp ce prin Arvut, ei ating Lumina care Reformează, care va elimina toate problemele. Există un furnizor de Lumină de mare intensitate, dar se găsește la zece pași de voi; și așa, resimțiți puțin vitalitatea care vine din această iluminare. Dar prin Arvut, toată lumea obține puterea de la toată lumea. În acest mod, furnizorul Luminii se apropie de noi și începem să ne simțim mai bine.

Ne întoarcem spre aceeași sursă care ne creează problemele și Îl atragem la noi pentru ca El să corecteze totul pentru noi. Asta funcționează într-o formă foarte simplă. Este necesar doar să atragem această sursă la noi și oamenii se vor simți bine. Ei nu vor întreba de unde provine acest bine. Brusc, ei vor avea sentimentul că totul va fi bine la muncă, în relațiile cu vecinii, cu copiii lor, la școală și în familia lor. Dar vor înțelege că asta se face datorită Arvut, deoarece este vorba despre o acțiune deliberată între Lumină și Kli (vas) și oamenii vor începe să descopere acest lucru. Aceasta este Cabala practică.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 30.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este Gheena (Iadul)?

Răspuns: Gheena depinde de modul în care o persoană definește acest lucru. Sunt oameni care presupun că Gheena este atunci când tot ceea ce au avut în această lume dispare și regreta că viața a trecut fără niciun beneficiu.

Mai sunt aceia care presupun că Gheena nu este aici, în această lume, din punct de vedere emoțional: bun sau rau, cu tot felul de observații. Mai degrabă, Gheena ne așteaptă în viitor, după ce corpul moare. Ei cred că după ce corpul moare, Gan Eden (Gradina Edenului, raiul) sau Gheena  îi așteaptă.

În Cabala, ceea ce se numește Gehenna este starea cea mai nedorită. Prin studiu şi munca noastră într-un grup, ne străduim să ajungem la o stare în care valorile sunt modificate astfel încât iadul și raiul îmbracă o altă identitate în comparație cu ceea ce este convențional acceptat. Oamenii obisnuiti cred că atunci când trupul moare, un fel de ușă se deschide spre iad sau spre rai.

Dar este această fiară jalnică de vină pentru că a murit sau că a fost în viață? Acest lucru vorbește despre viața sau moartea dorintei de a primi în aceeași situație, atunci când avem liberă alegere. Aceasta iluzie că am găsit un corp fizic si am simţit această lume ne este dată în mod intenționat, astfel că voi sări peste ea și mă văd în viață și existând numai într-un Kli (vas) spiritual, în raport cu Lumina.

Este foarte bun și benefic să ne imaginăm iadul (Gheena) și de a vedea-l într-o formă diferită tot timpul. Când sunt sub controlul dorinţei de a primi, care nu ma lasă să dăruiesc, aceasta se numește iad. Atunci avem o astfel de Gheena!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/14, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ceri doar pentru necesități?

Răspuns: Dacă o persoană este preocupată de dăruire pentru ceilalți, ea nu trebuie să se preocupe de nevoile sale, deoarece vor umple mereu un grad suficient. Dar, există situații unice când o persoană trebuie să se privească pentru a clarifica ce este esențial și unde se află satisfacția sa. Ea vede că acest grad de necesități se găsește în dorințele de dăruire care sunt îndreptate spre Creator.

La nivelul de Bina o persoană nu cere pentru necesități, pentru că este susținută de la sine. Ea nu se preocupă de asta. Pentru că nivelul de Bina este dăruire absolută, Hafetz Hessed, o stare de Katnut (micime) din partea vaselor, stările de ”embrion” și ”alăptare”.

Dar, când o persoană trece prin stări tot mai ridicate și începe să muncească cu vasele de primire, ea trebuie să devină activă și să aibă o rugăciune unică pentru a determina că munca sa va fi pentru dăruire. Asta este bine, pentru că ea nu are nici o nevoie pentru ea însăși. Dar, ea determină că este o creatură, există și trebuie să existe pentru a munci pentru dăruire și pentru a servi poporul și, prin urmare, ea cere ceea ce este esențial pentru sine.

Asta înseamnă că rugăciunea pentru strictul necesar este un efort pentru ea. Ar prefera să nu o facă, dar trebuie să o facă în cadrul muncii sale. Este precum Cohen (Marele Preot) care ar trebui să aibă haine speciale, chiar dacă nu are nevoie. Dar, pentru a servi poporul, a trebuit să aibă veșmintele preoțești de ceremonie făcute pentru el.

Asta înseamnă că cererea pentru strictul necesar necesită, de asemenea, un efort din partea persoanei și nu este resimțită ca o necesitate. Dar, asta face parte din munca sa și ea cere depășind reticența sa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 27.05.2014, Shamati 35, ”În ceea ce privește vitalitatea Kedusha”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și focul de pe altar trebuie să ardă fără a se stinge: Preotul va aprinde lemne în fiecare dimineață, va așeza acolo arderea de tot,  va arde grăsimea jertfei de mulțumire. (Tora, Leviticul, ”Tzvav”, 06:05)

De fapt, nu era nevoie de lemne de foc pentru a menține focul pe altar pentru tot Focul Divin care era. În Primul Templu, forma semăna cu un leu, în al Doilea Templu – câine (Moshe Weisman, “Midrash spune” Capitolul “Tzav”). Un foc spiritual nu are nevoie de carburant deoarece el arde ca atare; nimic nu poate să-l influențeze, nici ploaie, nici vânt.

Un leu înseamnă purificarea completă a tuturor celor zece Sfirot; un câine reprezintă o corectare parțială a primelor trei Sfirot, Galgalta ve Eynaim.

Atunci când nu folosim AHP, rămâne în exterior și este numit atunci ”câine rău”, care latră și nu permite oamenilor să facă munca în mod corect. În același timp, ei ne împing să facem cel puțin ceva. Fără negativ, nu există pozitiv. Asta explică de ce în epoca celui de-al Doilea Templu, dorințele nu au fost toate ajustate pentru a fi utilizate în scopul de purificare; mai degrabă doar părțile cele mai ușoare. Această situație a favorizat o aspirație de a reveni la Primul Templu.

Cum este vorba despre un plan general de dezvoltare, conform căruia cele două Temple a trebuit să fie distruse, nimic nu se va putea dobândi. În acest moment, ne confruntăm cu construcția celui de-al Treilea Templu. Al Treilea Templu este corectarea întregii omeniri, atunci când tot egoismul este adus la altar, în întregime ars, și unit în jurul Cortului Chivotului Legii.

Există numeroase cercuri în realizarea unității: cel mai central, Cohen, un pic mai puțin central și mai extern, Leviții, apoi poporul Israel, și apoi națiunile lumii. Această divizare nu se definește conform originii etnice a cuiva, ci prin forța de aspirație spre centrul unității după spargerea finală și amestecarea sufletului comun care a avut loc. Cei care au cea mai puternică aspirație pentru unitate sunt numiți ”Cohen” (Preoți), cei a căror dorință de a se uni este mai slabă sunt numiți ”Leviți”, etc.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 06.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a judeca lumea pe scala de merit?

Răspuns: A judeca lumea pe scala de merit înseamnă a face toate eforturile pentru a aduce lumea mea interioară, tot ceea ce văd și simt, aproape de mine prin efortul meu și astfel, să trezesc fiecare parte în marea lume să facă același lucru, pentru a reuși în corectarea individuală a lumii.

Astfel, Malchut de Ein Sof (Infinit) este realizat din toate lumile individuale ale fiecărui individ în ea, care sunt încorporate reciproc, până ce vom atinge integrarea mutuală completă.

A doua parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Când omul începe să studieze are nevoie să treacă prin toate etapele, să se ridice şi să se prăbuşească, astfel că va simţi cum este influenţat. Omul trebuie să lucreze şi să se descurce cu acestea. Nu este posibil să strige tot timpul: „De ce m-ai părăsit, de ce sunt eu neajutorat din nou, în disperare şi în întuneric?”

Aceste stări provin Sus, iar eu progresez chir cu ajutorul lor, cu condiţia de a merge corect prin ele. Trebuie să primesc un sentiment de creştere, trezire, putere  şi sprijin din partea grupului, şi trebuie să lucrez în mod corect împotriva întunericului, adică să transform întunericul în lumina.

Acest întuneric este bun, deoarece în măsură în care există întuneric, eu primesc liberul arbitru. Pot fi liber! Şi dacă lumina mă luminează, atunci eu sunt cu siguranţă în dăruirea Lui. Lumina este mai sus decât mine. Ea vine, mă influenţează, mă dezactivează, iar eu devin tot ceea ce El doreşte.

Sunt că o marionetă care se joacă atât timp cât sforile sunt trase de Lumina. Întunericul simbolizează că maestrul a dat drumul sforilor şi am căzut fără nici o mişcare. Pot primi trezirea din împrejurimi şi să mă joc astfel ca şi cum aş fi manevrat de către maestru.

Dar voi juca pe cont propriu. Şi, desigur, voi primi putere de la grup dar numai în măsură în care eu investesc puterea mea, iar apoi voi începe să trăiesc. Deja eu sunt cel care mă manevrez, similar cu modul în care Creatorul mă manevrează.

Odată El este cel care mă manevrează şi altădată sunt pe cont propriu. În întuneric, eu sunt, iar în Lumina, nu sunt eu, ci El. Acesta este modul în care lucrez, până când noaptea devine zi astfel încât voi fi eu şi nu Creatorul. M-am ridicat doar la nivelul de dăruire şi nu este important ceea ce mă influenţează, lumina sau întunericul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/21/14, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Avem într-adevăr o șansă de a corecta starea lumii? La urma urmei, vedem că lucrurile se agravează pe zi ce trece.

Răspuns: Nu, lumea avansează  în fiecare zi spre o recunoaștere mai mare a răului. Oamenii înțeleg că avansează fără nici o direcție, fără a știi unde să păşească, neputând  influența modul în care lumea se dezvoltă sau pentru a asigura sustenabilitatea lumii, pentru a asigura viaţa.

Pierdem toate pârghiile și nu există hățuri de care să ne agăţăm. Nu există vreun mod prin care putem gestiona lumea şi asta este de fapt un lucru bun. Oamenii simt că sunt asemenea copiiilor mici, pe care părinţi i-au pierdut.

Vom începe treptat să conştientizăm cine sunt aceia care ne-au uitat, de către cine ne-am îndepărtat şi către cine trebuie să ne apropiem. Acest lucru face ca o persoană sa simtă nevoia Forţei Superioare, pentru a forma un echilibru cu natura, cu realitatea. Aceasta nu este o forță mistică, dar vrem sa cunoaştem cu adevărat cum este construit acest sistem, legea si formula potrivit căreia lumea există.

Trebuie să știm unde ne îndreptăm! La urma urmei, suntem într-un tren de mare viteză,  într-un întuneric total, necunoscând destinaţia unde ne duce …

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/28/14, Scrierile Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare : De ce trebuie să fiu lovit şi spart pentru a ajunge la conexiune, dacă spargerea s-a întâmplat deja o dată?

Răspuns: Atunci când cineva nu este satisfăcut şi cade, acestea sunt căderi mici. În fiecare zi se simte dezamăgit şi apoi se ridică din nou. Este scris: „Un înţelept va cădea şi se va ridică de o mie de ori. „Acestea sunt clarificări interioare care sunt absolut necesare. Deci, această muncă nu este potrivită pentru public, pentru că este imposibil să le povesteşti despre ea şi să le-o oferi acelora care nu au scopul de iluminare spirituală în faţă lor. Câteodată acest lucru opreşte  iluminarea şi pentru noi. Astăzi, omenirea arată un pic obosită şi dezorientată, nu arde de dorinţe la fel cum o făcea ieri. Mâine va simţi din nou inspiraţia. Acesta este modul în care avansăm. Problemele voastre curente nu sunt numite spargeri. Spargerea vaselor s-a întâmplat deja în trecut iar cioburile sale s-au împrăştiat pe jos. Sus, acestea au fost pe deplin conectate, dar apoi au căzut mai jos şi s-au spart şi mai mult până când în cele din urmă au fost complet împrăştiate şi amestecate.

Când urcăm de jos în sus, trebuie să trecem prin toate stările din direcţia opusă, 5-4-3-2-1-0, şi de fiecare dată sărim de la un nivel la altul, de la un nivel energetic la altul,  la fel ca electronii din interiorul unui atom. Este că un pendul într-un ceas care se mişcă în mod constant dintr-o parte în alta, tic-tac, tic-tac, înainte şi înapoi, dreapta şi stânga, zi şi noapte. Trebuie să trecem prin aceste cicluri atunci când tăiem acţiunea pe care am efectuat-o şi am început o nouă acţiune, la fel că la început, dar la un nivel mai înalt.

Nu cunoaştem aceste niveluri superioare deorece suntem în exil. Această este ceea ce a înghiţit Faraon, după cum este scris: „El a înghiţit o armata şi a vomitat-o”, ceea ce înseamnă că el nu ne arată că avansăm.  Dobândim sentimente mult mai sensibile şi motiv, mai multe oportunităţi, şi avansăm în Lo Lishma (nu de dragul ei), dar nu ni se arată ascensiunea de la un nivel la altul.

Trebuie să facem saltul de la nu nivel la altul de multe ori, în timp ce păşim pe această scară, şi de fiecare dată  să distrugem ziua de ieri şi să începem ziua din nou când Machsom (bariera) şi începem să urcăm nivelurile spirituale reale. În lumile superioare, va fi la fel sau poate chiar mai rău.

Întrebare: Atunci de ce visam atât de mult la trecerea Machsom dacă există aceleaşi niveluri acolo până la sfârşitul corecţiei?

Răspuns: Visam să urcăm în Lumea de sus, deoarece acolo putem fi în vasele de dăruire şi de fapt, să dăruim unul altuia şi prin asta să dăruim Creatorului. Prin dăruirea noastră, a unuia asupra celuilalt, vom stabili fundaţia pentru revelaţia Creatorului. Nu dăruim direct Creatorului, ci ajungem la iubirea Creatorului prin iubirea fiinţelor create. Creăm o platforma între noi, un loc unde Creatorul va fi dezvăluit în funcţie de echivalenţa noastră de formă. Lumina Superioară va locui în dorinţa care este plină de cooperare reciprocă şi o preocupare a tuturor părţilor sale una faţă de cealaltă.

Întrebare: Va fi mai uşor pentru mine să depăşesc toate crizele dincolo de Machsom?

Răspuns: Dincolo de Machsom, voi fi cu adevărat capabil să dăruiesc Creatorului. Nici măcar nu calculez ceea ce este mai uşor şi ceea ce este mai dificil, calculez numai dacă pot dărui Creatorului. A trece Machsom înseamnă  să ating atributul de a dărui şi de a încânta, de fapt, Creatorul. Nu am nevoie de nimic mai mult decât asta! Nu iau în considerare greutăţile, ci doar posibilitatea de a dărui Lui. Scopul nostru este de a încânta Creatorul, dacă aş avea o astfel de oportunitate, această înseamnă dincolo de Machsom şi acolo vreau eu să fiu.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 4/16/14, Scrierile Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→