Înrebare: Totul depinde de cererea noastră făcută Celui de sus, dar cum pot fi sigur că El are ceea ce eu cer și că va vrea să-mi dea acel lucru dacă cererea mea este corectă?

Răspuns: Cererea corectă se numește MAN, rugăciune. Dacă intenționezi să ceri ceva care este foarte important pentru tine, nu este de ajuns doar să ceri. Sunt atâția oameni ca tine care cer ceva. Ai nevoie de ceva pentru a câștiga bunăvoința Celui de sus de a te ajuta, pentru a câștiga simpatia Lui. Trebuie să-L cunoști mai bine și să înțelegi cum să te apropii de El și să verifici ce Îi place Lui. Asta înseamnă cu trebuie să faci diferite acțiuni pentru a-I face pe plac Lui și pentru a fi aproape de El.

Cererea trebuie să fie astfel încât GE al tău sau Reshimo (gena spirituală) care se ridică spre Cel de sus să fie în concordanță exactă cu dorința Lui, cu AHP al Celui de sus.

Cel de jos are un Reshimo pentru împlinirea noii stări, deci cum pot primi un răspuns de la Cel de sus? Cel de sus are un sistem numit sânii unui animal care sunt mereu gata să-l umple pe cel de jos, dar trebuie să pregătești vasul potrivit pentru a primi o umplere în el.

Dacă aduci un sac pentru monezi, nu vei putea să primești lapte în el. Ai nevoie de un vas care este creat pentru a primi Lumina și acesta se potrivește perfect pentru ea în ceea ce privește cantitatea, calitatea și scopul. Scopul reprezintă, în principal, pentru ce ai nevoie de Lumină.

Acest animal este mama tuturor și nu doar a ta. Dacă vii la ea în numele celorlalți și vrei să primești de la ea, ea îți va da ceea ce vrei, dar nu altfel. Dar tu nu simți, înțelegi și accepți asta cu adevărat. Nu ești de acord! Speri să fii favorizat de ea, și aceasta este întreaga problemă.

Dar mama explodează de lapte… și tu doar trebuie să ceri pentru toți, altfel nu vei primi nicio picătură. Dacă ajungi la cererea corectă, MAN, promiți să transmiți umanității tot ceea ce ai primit, care devine AHP al tău și se unește cu GE al tău. Din moment ce aceasta este mama tuturor, ea nu poate da mai puțin de atât; așa este ea. Ea trebuie să dea sută la sută și tu trebuie să primești sută la sută, sută la sută dintr-o dorință de a dărui împotriva a sută la sută dintr-un vas și o deficiență.

Trebuie să fii întreg ca sută la sută a ceea ce poți să dai din vasul tău, din Reshimo al tău. Din moment ce un întreg aderă la un întreg. Dacă un bebeluș scoate un sunet pentru a-i cere mâncare mamei, el cere 10 grame de lapte pentru a le da tuturor, și astfel el va primi cele 10 grame ale lui. Dar mai întâi el trebuie să promită că o face în beneficiul tuturor. Dacă nu, cererea nu este întreagă și noi nu vom primi nimic. Asta poate răci puțin o persoană și poate suna dezamăgitor.

Întrebare: Dar cum pot promite că eu voi transmite tuturor ceea ce primesc dacă sunt un hoț prin natura mea? Dacă dintr-o dată fur o parte?

Răspuns: Asta se numește o rugăciune înaintea unei rugăciuni. Cere o dorință înaintea dorinței, că vei avea o dorință bună, cere Celui de sus să așeze rugăciunea corectă în inima ta. Bineînțeles că nu poți ajunge la asta de unul singur.

Din partea a treia a Lecției Zilnice de Cabala, 06.10.2013, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este scris (Psalmi 126:5): “Cei care seamănă cu lacrimi, vor culege cântând”. De ce nu seamănă cu bucurie? De ce e nevoie să fie în lacrimi tot timpul?

Răspuns: Semănatul se face mereu cu lacrimi, deoarece noi investim multe eforturi şi simţim un deficit de nemulţumire. Ce este a semăna în munca interioară? Eu iau un plug şi încep să mă ar pe mine, cu ajutorul unui măgar sau a unui taur şi, dacă nu am măgar sau taur, atunci ataşez plugul la membrii familiei mele astfel ca ei să poată trage plugul, făcând brazde în pământ, adică în dorinţa mea.

Graţie dorinţei lor de a trăi, ei fac un şanţ în mine, în inima mea. În această brazdă, am nevoie să semăn grânele, dar vreau să le mănânc! Nu înţeleg de ce trebuie să le pun în pământ. Este împotriva naturii. Dacă cineva ar veni să vadă asta de alături, ar striga: Aşteaptă un minut. De ce arunci asta în sol? Vino şi să coacem pâine.

Totuşi, comportamentul meu este foarte ciudat. Pun aceasta în pământ şi o stropesc cu apă astfel încât putrezeşte. Admir grânele care ar putea fi mâncate în descompunere. Sunt ca un nebun.

Apoi, apar primii muguri, germeni şi tulpini. Aştept mult timp ca seminţele să se coacă pe tulpini. Comportamentul meu pare complet ilogic, dar „nu e nimeni mai înţelept decât cel experimentat” şi înţeleg asta din pâinea care este produsă.

Întrebare: Oricum, pot să fiu sigur ca se vor coace în bucurie, că nu vor fi erori pe drum?

Răspuns: Dacă faceţi o eroare, nu va fi nimic de recoltat şi totul va fi pierdut iar dacă nu greşesc, ele vor creşte. Dacă ştiţi cum să folosiţi toate legile creaţiei în forma corectă, atunci veţi ajunge să vă bucuraţi şi să recoltaţi şi veţi mânca toate fructele. Totuşi, doar cu condiţia ca să nu fiţi atât de naivi precum sătenii care mănâncă grânele crude, neprelucrate, ca măgarul lor. În cartea Sifra Detzniuta, este povestită o întâmplare referitoare la un simplu ţăran care nu părăsise niciodată satul. Dar, într-o zi, a mers într-un oraş şi a văzut că vindeau tot soiul de pâini delicioase, prăjituri şi produse de patiserie. El a fost surprins şi a întrebat de unde sunt toate acele lucruri minunate. Şi i s-a răspuns că acelea veneau din bobul de grâu care a crescut şi a fost trimis în oraş.

Totuşi, el nu ştia toate astea pentru că el era „un măgar”, la fel ca măgarul lui. „Oraşul” înseamnă că noi suntem împreună şi că putem coace pâini delicioase şi, atâta timp cât sunteţi singuri, trăiţi la nivelul măgarului. Progresele sunt posibile graţie conexiunii între oameni, care este primul, cel mai de jos nivel în corectarea kli-ului spart, în corectarea sufletului spart.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Din experiența noastră, sunt situații în care, în timp ce încă stăm în cercul integral, unul dintre participanți începe să simtă nervozitate, agresivitate și ură. Ce trebuie să facem dacă cineva arată că este iritat de ceea ce spun ceilalți? Ar trebui să ascundă asta, să fie tăcut, sau să lase să răsufle în cerc?

Răspuns: Nu e nevoie să lași să răsufle, ci mai degrabă, să vorbești despre cum te simți, iar oamenii din cerc trebuie să clarifice de ce se întâmplă. Până la urmă, un nou izvor de ego pătrunde în tine și dintr-o dată ai început să te uiți la o persoană nu într-un mod obiectiv, ci printr-o nouă dorință egoistă. Nu-ți place de ea, te enervează; nu este important ce anume. Deci acum trebuie să clarifici cu ajutorul egoului corect cum să te ridici la următorul nivel.

Deocamdată, nu deții controlul asupra ta însuți. Nu poți să-ți amintești că acest lucru este făcut intenționat. De aceea, trebuie să te întorci către membrii atelierului pentru ajutor, dar numai dacă asta nu intră în conflict cu cursul general așa încât tu nu vei începe să-i distragi pe ceilalți de la subiectul principal când descrii cât de respingători îți sunt toți.

Întrebare: Care este mecanismul pentru clarificarea acestei stări? Cum are loc acest lucru?

Răspuns: După ce o persoană ne împărtășește o parte din cum se simte, trebuie s-o aducem la conștientizare, s-o ridicăm la nivelul nostru.

Până la urmă, nimic nu este întâmplător. Și el are un ego pentru a ne ajuta pe noi. El se află alături de noi în aceeași rețea; este legat de noi. Nu se poate ca, dintr-o dată, egoul să fi sărit în interiorul lui și el trebuie să-l înghită. Din moment ce suntem în același sistem împreună cu el, vedeți că, într-un fel, el trebuie să ne transimtă nouă asta. Vedeți, cu ajutorul acestui ego, cu toții putem urca. Trebuie să privim acest proces ca pe ghidarea noastră de Sus.

Întrebare: Care este mecanismul pentru a clarifica această condiție? Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Deci, el spune Prieteni, sunt tulburat; totul fierbe în mine și toți trebuie să reacționeze. Începem să discutăm de ce și cu ce scop este așa. Ne raportăm la acest lucru ca la un motiv obiectiv pentru noi toți pentru că suntem cu toții într-o rețea și acest lucru se răsfrânge asupra tuturor. În momentul în care stăm în jurul aceleiași mese și suntem adunați împreună, asta este. Nu este nimic personal.

Această situație ni s-a dat pentru ca, muncind împreună, să ne ridicăm deasupra egoului prietenului nostru. Cu ajutorul conversației, muncind la această situație, căzând de acord că nu există nimic rău în natură, că toate acestea sunt pentru binele dezvoltării noastre, că, prin stările prietenului, natura ne înfățișează un exemplu al evoluției ei. Transformăm negativul, ieșirea egoistă a prietenului, în ceva pozitiv și, mulțumită lui, urcăm.

Poate că în acest caz nu este necesar să abordăm un alt subiect în cadrul atelierului. Ne întoarcem către discutarea acestei situații în mod conștient și asta va fi cea mai bună soluție pentru noi. Cu toții ne putem ridica. Până la urmă, este clar că ideea nu este despre prietenul care stă aici și fierbe; mai degrabă, totul vine de la conducerea superioară pentru a ne da o oportunitate de înălțare.

De pe Kab TV, De-a lungul timpului, 21.09.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să dea plăcere Creatorului, în fiecare moment?

Răspuns: Dacă ea se gândeşte la asta tot timpul. Fiecare activitate pe care o efectuaţi în viaţă: a munci, a studia, a mânca, a se spăla, a se culca, chiar nu singur, nu contează unde şi cum, toate gândurile voastre trebuie să fie orientate spre Creator. Pentru că întregul plan al naturii, toate forţele sale sunt dirijate în acest sens, în scopul de a lucra cu dăruire.

Dacă acţionaţi în acest mod, atunci un câmp nou de emoţie începe să se desfăşoare în faţa voastră, o lume nouă. Începeţi să vedeţi sistemul de conducere care pare acum ascuns, pentru că nu ne comportăm corect cu el. Noi nu-l vedem. Îl putem vedea dacă aspirăm spre dăruire, atunci vom descoperi cum funcţionează.

Există o lege de echivalenţă de formă care acţionează în toate lumile, inclusiv lumea noastră. Dacă vreau să descopăr ceva, construiesc un senzor care corespunde fenomenului pe care vreau să-l descopăr. Este acelaşi lucru, chiar şi aici, dacă vreau să descopăr sistemul de forţe care conduce lumea, trebuie să fie cu această caracteristică şi atunci ea îmi va fi revelată.

Deci, trebuie să mă fixez pe aceasta tot timpul, tot ceea ce fac acum, toate gândurile mele, dorinţele şi acţiunile sunt destinate numai pentru a da plăcere Creatorului, pentru a-I aduce Lui mulţumire.

 Care este intenţia de a dărui plăcere Creatorului? Nu vreau să vă induc în eroare, dar nu există nici un Creator, nu există nimeni pentru a oferi plăcere. Direcţionând gândurile mele şi dorinţele mele, aparent mă evaluez, pentru a simţi adevărata creaţie. Dar, ceea ce în final îmi este revelat, este această forţă care activează şi conduce totul şi ea este numită “Creator”. Această forţă nu poate fi descoperită decât în mine, intenţia cabalistică creează în mine posibilitatea de a simţi o altă realitate, care este paralelă realităţii noastre.

Dacă realitatea noastră nu există decât în puterea egoistă de primire care se dezvoltă conform unui plan care nu depinde de noi, căruia îi suntem absolut supuşi, atunci când intru într-o altă realitate, mi se prezintă posibilităţi de libertate absolută.

De la congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, prima zi, 01.11.2013, Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când echipa este incapabilă de a se organiza pentru a face munca, este posibil, pentru eficienţa în diseminare, să încep să fac asta de unul singur, fără susţinerea echipei şi fără acordul său?

Răspuns: În niciun caz nu ar trebui să ieşim şi să difuzăm fără acordul şi susţinerea echipei. Nu ar trebui să avem pe cineva care se aruncă în acţiune singur, deoarece nu ar avea forţă. Forţa vine doar din centrul grupului!

Dacă ieşim pentru a disemina, trebuie să punem înaintea acţiunii o conexiune internă generală în noi. Numai din conexiunea noastră, obţinând un punct interior de contact între noi, ar trebui să ieşim pentru o zi la lumea exterioară, apoi din nou, vom reconstrui acest punct. Altfel, nu există niciun motiv de a lucra!

Constant, trebuie să dezvoltăm acest punct. Vom simţi Creatorul în el. Altfel, care este folosul tuturor acţiunilor noastre ? Vom rămâne aşa încă cincisprezece ani!

Vă rog, înţelegeţi că noi existăm în legile naturale ale naturii şi învăţăm să respectăm aceste legi pentru a atinge următorul nivel de dezvoltare. Trecem prin toate stadiile de evoluţie conform legilor cele mai obiective şi clare! Dacă doriţi, puteţi să le urmaţi. Dacă nu, nu trebuie să o faceţi, dar apoi, vom fi împinşi încet prin suferinţă.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ne poate ajuta să nu fim dependenţi de rezultatul muncii noastre?

Răspuns: Trebuie să trecem de la un rezultat corporal la un rezultat spiritual. Un rezultat spiritual este de a mulţumi Creatorul. Imaginaţi-vă că doriţi să încântaţi pe cineva, pentru a-l mulţumi şi a-l face fericit şi acest cineva este Creatorul.

În scopul de a imagina Creatorul, cu mai multă precizie şi mai puţină greşeală, trebuie să vă imaginaţi că vreţi ca întreaga realitate să fie fericită: întreaga natură minerală, vegetală şi oamenii vreţi să se simtă bine, să vă dizolvaţi şi să dispăreţi în ei, să vă consacraţi lor în orice mod posibil, acum şi pentru totdeauna, în orice timp, mişcare şi loc, în tot ceea ce faceţi. Pentru a fi mai concret, imaginaţi-vă că sunteţi într-un grup şi că, doriţi şi încercaţi să acţionaţi în acest mod, în ceea ce priveşte prietenii. Doriţi să vă consacraţi în întregime lor, să fiţi în ei şi să dispăreţi şi să fiţi integraţi în ei, dar trebuie să fie în practică, adică ar trebui să fiţi gata să faceţi orice, pentru a dispărea în ei. Asta înseamnă că totul dispare: cauzele, acţiunile, rezultatele, totul este destinat prietenilor.

Gândiţi-vă şi imaginaţi această situaţie şi verificaţi concluziile voastre şi clarificarile voastre în practică, prin acţiunile voastre. Trebuie să clarificăm dacă ceea ce spunem nu sunt doar cuvinte goale şi dacă intră în inima noastră. Acest lucru nu este examinat decât prin acţiunile voastre. Dacă o astfel de intenţie vă premite să acţionaţi, înseamnă că acţiunea voastră este corectă. Dar dacă trebuie să schimbaţi intenţia voastră în scopul de a acţiona şi pentru a începe să faceţi ceva, atunci intenţia voastră nu este suficient de serioasă, cum se spune “fără acoperire”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că vom atinge cele mai mari impresii fiind în centrul grupului. S-ar putea ca un prieten să caute noi moduri de a merge spre grupul central? Faptul că grupurile mici sunt îndepărtate este util pentru avansarea lor?

Răspuns: Suntem primul sistem al lumii care se reconstruieşte după ce a trăit toate fazele istorice anterioare de dezvoltare spirituală a umanităţii.  Toate acestea se întâmplă pentru prima oară. Nu avem nici o experienţă precedentă, astfel nu ştim ce ar trebui să facem exact şi cum să răspundem la tot ceea ce se întâmplă. Pe de o parte, asta ar putea să fie un lucru bun, dacă grupul nostru central s-ar consolida. Nu este nici o îndoială că, dacă ar fi mai puternic şi mai mare, aceasta s-ar reflecta asupra tuturor celorlalte grupuri din întreaga lume.

Totuşi, pe de altă parte, trebuie să ne angajăm în diseminare, peste tot în lume, acum. Deci, trebuie să susţinem toate grupurile şi dezvoltarea lor în lumea întreagă. Faptul că ele nu sunt destul de stabile, pentru moment, nu este o problemă. Există câteva grupuri slabe, aşa cum există grupuri foarte puternice, dar noi trebuie să continuăm dezvoltarea noastră. Înţeleg îndoielile pe care le au oamenii care locuiesc departe şi dorinţa lor de a fi în grupul central şi de a veni aici. Personal, aş fi bucuros să îi văd alături de mine, ca o mamă care vrea ca toţi copiii săi să fie alături de ea, indiferent dacă sunt mari sau mici.

Totuşi, chiar în Israel, oamenii nu se pot muta din oraşele lor spre grupul nostru, datorită diferitelor circumstanţe. În plus, ei văd avantajele de a trăi departe de grupul central, o oarecare independenţă. Totuşi, dacă o persoană decide să se mute şi noi ştim că ea este un student serios care a fost cu noi ceva timp, noi nu o respingem, în niciun fel. El este prietenul nostru şi locul său este cu noi.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “a vedea lumea spirituală”?

Răspuns: Nu putem vedea lumea spirituală cu ochii noştri obişnuiţi. Lumea spirituală este percepută în senzaţii interioare.

Şi, chiar dacă în aceste simţuri o percepem ca ceva fără limite şi infinit, nu este determinată de măsurile geometrice ale lumii noastre, ci prin proprietăţile noastre, noile noastre simţuri, viziunea interioară. Şi, odată ce dobândim aceste proprietăţi, totul devine mai simplu şi mai uşor. Începem să vedem forţele care se ascund în spatele fiecărei acţiuni, fiecărui obiect.

Totul este foarte precis, clar şi precis. Noi înţelegem că suntem controlaţi de sus şi că omul are o singură acţiune liberă: a dori să vadă lumea spirituală, în scopul de a se identifica cu aceste acţiuni. Prin el însuşi nu face acţiuni, el nu se identifică cu ele. Dar, el se simte liber să facă asta, deoarece el se ridică deasupra naturii sale egoiste şi, în loc să aplice involuntar toate legile ca înainte, el începe să facă asta din propria voinţă, să le simtă şi să le vadă. Acesta este un caz complet diferit şi dă omului o senzaţie de libertate.

Puţin câte puţin, el începe să fie egal forţei superioare în asemenea măsură în care, nu doar o justifică, dar îi cere să realizeze toate acţiunile care, în esenţă, fac parte din programul său, chiar înainte să planifice să le realizeze. Este ca un copil care aleargă înaintea creşterii cerând pentru el să facă ceva.

Şi apoi, uniunea completă a Creatorului şi creaţiei are loc.

Din “Cabala pentru începători”, kab.tv, 01.12.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ne este ascuns? Ce începem exact să simţim în timpul dezvăluirii?

Răspuns: Nu există nimic altceva decât două forţe, Creatorul-dăruire şi creatura-primire, care ne pun în acţiune. Diferite combinaţii ale acestor forţe formează un sistem numit Malchut, nimic altceva nu există decât asta şi noi existăm în el.

Dezvăluirea acestui sistem, plin de lumină, dă sentimentul de realizare, de înţelepciune, oferă răspunsuri la toate întrebările şi umple tot golul. În plus, viaţa obţinută pentru a experimenta acest flux este infinită. Nu mai eşti controlat de corp şi nu te mai gândeşti că eşti gata să îţi pierzi viaţa la fiecare bătaie a pulsului tău.

Simţi perfecţiunea deoarece forţele opuse nu doar se conectează, ci se completează. Asta generează bucurie şi plăcerea realizării, ceea ce dezvăluie omului lumea de la un capăt la altul, natura întreagă şi nu doar lumea materială. Şi apoi, omul începe să perceapă lumea într-o manieră diferită. Înainte, el era obişnuit să vadă suferinţa, problemele şi relaţiile nefericite dintre oameni. Acum, el vede că oamenii sunt corectaţi şi se comportă cu iubire.

Această transformare se produce în om conform proprietăţilor sale: el vede că lumea este o copie şi tot ceea ce vede este o proiecţie a proprietăţilor sale interne. Cu cât ele sunt mai corectate, cu atât vede lumea mai corectată şi acum poate să o justifice.

Apoi, el descoperă că această lume se raportează, de asemenea, la spiritual şi înţelege că toţi oamenii sunt în ascundere, în timp ce el a atins revelaţia. Se pare că, revelaţia este atunci când omul vede adevărata faţă a acestei lumi: înainte, aceasta părea a fi absolut adevărată, dar acum, o percepe ca un film proiectat în aer, care depinde de evoluţia proprietăţilor sale. Omul percepe oamenii din jurul lui ca organele interne ale sufletului său şi ei se schimbă, de asemenea, în funcţie de corecţia sa. Apoi, el înţelege că lumea nu este în afara lui, ci în el. Toată lumea va începe să vadă astfel.

Din „Cabala pentru începători”, kab.tv, 29.11.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Eu nu înţeleg: Cum faptul că, cineva ne atacă şi ne acuză, ne apropie de revelarea Creatorului?

Răspuns: Atunci când conduceţi pe un drum, există culoare de fiecare parte a drumului. Apoi, există şanţuri pe cele două părţi, care drenează apa şi murdăria care se acumulează pe drum şi apoi, există câmpuri şi case. Asta înseamnă că există limite clare care delimitează drumul vostru.

Este exact ca în viaţa unei persoane. Atunci când creştem un copil, îl ghidăm, îi explicăm ce ar trebui să facă şi ce nu ar trebui, la ce trebuie să fie atent şi ce poate folosi. Constant, încercăm să îl conducem pentru ca el să avanseze cu succes spre un anumit scop care pare a fi valabil.

Mereu trebuie să ştim cum să trecem de la un moment la altul. Dacă avansez de la starea A la starea B, care este mai aproape de Creator, trebuie să ştiu cum să avansez şi ce forţe mă conduc în direcţia corectă. Aceste forţe trebuie să mă corecteze dacă vreau să avansez în direcţia bună. Există un singur punct în mine: o scânteie care mă atrage în această direcţie. Creatorul a aprins-o în inima mea, deci cum pot să avansez cu această scânteie? Cum pot să ştiu pe ce drum avansez?

Trebuie să merg din punctul A în punctul B, care este mai aproape de Creator, de dăruire, de iubire pentru ceilalţi, iubirea Creatorului, ceea ce înseamnă că El este în faţa mea! Asta înseamnă că trebuie să fiu eliberat de ego-ul meu pentru a mă ridica deasupra un pic şi, în loc să mă iubesc, să fiu umplut puţin cu dragostea de prieteni. Ar trebui să fie umplut cu dragostea de prieteni, deoarece a iubi pe toată lumea este un pic prea mult pentru mine, în acest moment. Astfel, se pare că trebuie să muncesc cu grupul acum.

Totuşi, cum pot să curăţ mintea mea de tot soiul de gânduri egoiste şi opinii ale acestei lumi ? Trebuie să clarific ce înseamnă dăruirea şi recepţia. Trebuie să înţeleg că toată lumea este angajată în primire şi eu trebuie să mă angajez în dăruire. Cum pot să realizez asta? Cum pot să fiu liber de valorile societăţii egoiste ?

Nu este uşor să clarific asta şi Creatorul îmi fixează condiţii care mă forţează să clarific lucrurile de fiecare dată, făcând mai multe eforturi. Asta înseamnă că există o forţă opusă care funcţionează aici şi pare să stea în calea mea de a progresa. Intenţionat, sunt obligat să simt că sunt neputincios, slab, speriat şi că nu înţeleg cine are dreptate şi nu ştiu în ce mod avansez. Eu sunt sub o mare presiune din toate părţile. Deci, ce pot face ?

Creatorul mă înconjoară cu mulţi duşmani şi probleme la nivelul acestei lumi şi nu existăun  loc unde aş putea scăpa: nici în faţă, nici în spate, nici la dreapta, nici la stânga, nici sus, nici jos. Pur şi simplu, nu pot face nimic. Această presiune negativă din toate părţile se dezvoltă constant şi obiectivul continuă să crească şi să fie mai important pentru mine şi, prin iubirea pentru ceilalţi, vreau să ating iubirea pentru Creator, pentru a adera la El. În final, acest inel ar trebui să fie atât de strâns în jurul meu, încât să strig la Creator: “ajutor, nu mai pot!”

Apoi, în ultimul moment, când Marea Roşie (Yam Suf) este în faţa mea, gata să mă inghită (şi asta se întâmplă la toate nivelurile), brusc sunt salvat! Lumina care Reformează mă ajunge şi îmi arată drumul care se aprinde pentru mine, schimbă percepţia mea şi sentimentele mele şi modul în care drumul se deschide în faţa mea!

Înainte, nu exista nici un mijloc. Nu văd nimic şi nu ştiu unde merg. Este acelaşi lucru de fiecare dată. Asta înseamnă că sunt obligat să trec prin stări dificile. Deci, pentru ce cabaliştii numesc asta o viaţă plină de plăcere şi confort în raport cu viaţa corporală plină de durere şi suferinţă, goală de conţinut?

Nu văd că avansarea pe calea spirituală îmi promite o viaţă uşoară şi agreabilă. Dacă a avansa pe drumul care mă duce la scopul creaţiei garantează o viaţă bună, ego-ul meu ar merge în faţa lumii şi ar striga: prindeţi hoţul! Deci, trebuie să clarific acest drum în grup şi să verific conexiunea dintre noi. Apoi, mă ridic deasupra sentimentelor mele animalice şi înţeleg că, în realitate, este o viaţă în dăruire şi progresul spre scopul creaţiei care poate fi agreabil. Este singurul gen de viaţă pe care vreau să o duc. Este singurul gen de viaţă pe care o consider Paradisul. Vreau să trăiesc în dăruire, în Hafetz Hessed, să nu fiu impresionat de tot ce spun sau gândesc oamenii despre mine, care sunt ca nişte câini care latră şi care mă înconjoară din toate părţile. Nu mă îngrijorează deloc.

Numai după parcurgerea mai multor etape voi şti că ei m-au ajutat să ies din Egipt. Cine a împins copiii lui Israel afară din Egipt? Faraon pierduse deja puterea sa şi armata sa, adevărate forţe egoiste, dar mulţimea care a însoţit Israel a rămas. Deci, când putem spune că am ieşit din Egipt? Aceasta este atunci când mulţimea ne urmăreşte

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.10.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→