Întrebare: De ce simţim obstacole în diseminarea noastră pentru publicul larg? Nu mai sunt clarificări personale ale atributelor proprii? Cum ne apropie asta de Creator?

Răspuns: O persoană este o lume mică. Tot ceea ce există în lume este, de fapt, într-o persoană. Toate lumile sunt încorporate în ea. Tot ceea ce văd în jurul meu este o replică a atributelor mele interne. Nu există nimic în exterior, este doar imaginea realităţii mele interioare.

Asta înseamnă că există şapte miliarde de dorinţe la nivelul “vorbitor” în mine şi dorinţe infinite la nivelul mineral, vegetal şi animal; toate aceste atribute sunt în interiorul meu. Dacă ar fi trebuit să le studiez în interiorul meu, atunci nu aş fi în măsură să precizez sau să diferenţiez toate stelele, galaxiile, toate florile şi toate insectele din pădure, munţii şi persoanele care trăiesc în întreaga lume. Toate aceste elemente sunt o replică a ceea ce este în interiorului meu. Atunci când schimbăm percepţia noastră şi primim o perspectivă integrală, descoperim că totul este foarte simplu.

Acum, lumea pare foarte complexă. Deoarece noi privim dintr-o perspectivă îngustă, în care  vedem doar elementele distincte care nu sunt conectate în niciun fel. Nimic nu este clar şi am putea deveni nebuni. Dar, dacă instalaţi un software diferit cu o abordare globală în interior, atunci totul funcţionează imediat.

Totul în jurul meu îmi aparţine mie şi corectării mele, din moment ce sunt eu. Deci, nu este de mirare că ar trebui să simt o conexiune mai puternică cu toate părţile realităţii, atât pozitive, cât şi negative, când avansez în spiritualitate. Prin urmare, influenţa lor asupra mea este mai mare, deoarece încep să mă corectez. Singurul lucru care ar putea să se dezvolte şi să mă salveze este corectarea percepţiei mele asupra realităţii într-o percepţie mai corectă. Deci, când avansez, cer Creatorului Lumina care Reformează la toate nivelurile şi ea corectează atributele mele de primire, în dăruire. Dorinţa mea care era pentru a primi începe să lucreze cu intenţia de a dărui.

În această dorinţă deja corectată, eu văd realitatea pe care o vedeam exterioară mie, ca realitate interioară, aşa că nu este dificil. Astfel, continui să avansez pentru a corecta o parte din lumea exterioară. Câinii care latră la mine rămân în exterior, dar ştiu deja cum să mă descurc cu ei, ştiu că ei mă ajută.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este graniţa dintre mine, anularea mea, opinia mea şi investiţia mea personală într-un grup, care adaugă la puterea acestuia?

Răspuns: Pot adăuga într-un grup doar ceea ce are el nevoie şi nu opinia mea personală. Nu am dreptul să adaug opinia mea într-un grup. Arăt că, lucrul cel mai important în viaţă pentru mine, este creşterea spirituală, în care percepţia Creatorului devine obiectivul cel mai important pentru mine. Asta este ceea ce trebuie să introduc şi să contribui la grup. Opinia mea personală nu este în acest domeniu. Mă anulez şi accept opiniile cabaliştilor.

Poate că eşti confuz cu munca de diseminare sau cu alte stări? Poate te gândeşti la un schimb de idei privind modul în care construim grupul, modul în care diseminăm? Foarte adesea, termenul “grup” este înţeles sub două forme absolut diferite. Prima este că acesta este o formă spirituală, unde noi toţi suntem conectaţi în inimă, în dorinţă şi în înclinaţia de a descoperi Creatorul şi a doua formă este atunci când muncim în diseminare, în unitate, nu în noi înşine, nu pentru Creator, ci în scopul de a efectua o sarcină fizică. Nu este necesar să le amestecăm.

Realizarea unei sarcini în plan fizic, nu are nici o legătură cu conexiunea la o muncă spirituală. Este necesar să diferenţiem cele două părţi ale unui grup şi în niciun caz nu trebuie să le amestecăm. Apoi, totul va fi bine.

Există oameni care se implică minunat în diseminare. Putem vorbi de forţa capacităţilor naturale. Există oameni care pot munci mai mult cu mâinile lor. Există tehnicieni, contabili, etc. Fabrica noastră de diseminare se compune din ei. Oricum, este necesar să conectăm fabrica cu grupul spiritual în care ne adunăm, unim inimile noastre şi le întoarcem spre Creator, deoarece oamenii care au succes într-un grup ar putea să nu reuşească deloc în alte grupuri. Ei nu au această capacitate. Există prieteni care învaţă cu pasiune, se unesc, sunt gata să aprindă şi să trezească pe ceilalţi, dar nu au competenţe particulare pentru muncă, chiar şi în materie de prelucrare. Prin urmare, este necesar să le diferenţiem.

Încercaţi să gândiţi cum să împărţiţi grupul în partea sa spirituală şi partea fizică. Partea spirituală este doar pentru unitatea interioară. Cine se implică mai mult? Cine este mai preocupat de acest lucru? Cine dă mai mult entuziasm prietenilor, pentru care partea spirituală a acestui grup este cea mai importantă.

Cui aparţine partea fizică? Este posibil să fie tot felul de experţi, tehnicieni, oameni pragmatici care muncesc fără conexiune reciprocă între ei.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulţi dintre studenţii tăi fac sport, au titluri şi premii. Şi, am auzit că dumneavoastră continuaţi să faceţi sport. Cum reacţionaţi la sport şi care sunt rădăcinile acestuia în lumea spirituală, în special a artelor marţiale?

Răspuns: În general, sportul este benefic într-o anumită măsură. Vreau să vă spun ce gândesc despre artele marţiale. Un luptător adevărat care stăpâneşte abilităţile sale, depăşeşte teama naturală care este prezentă în interiorul fiecărei persoane, deoarece fiecare dintre noi este un egoist. Prin dobândirea artei de a lupta corp la corp, o persoană simte că nu are teamă de nimic şi deci, ea este pregătită să se deschidă, să îşi seschidă inima , să fie amabilă, prietenoasă şi simpatică cu ceilalţi, deoarece nu are teamă de nimic. Se protejează, îşi protejează ego-ul. Prin artele marţiale, dobândeşte un scut, nu are nevoie de sabie. Această condiţie este numită “putere bunătăţii”.

Deci, dacă sunt utilizate corect, toate artele marţiale sunt nobile. Dacă natura noastră nu era egoistă, nu era nevoie să calmeze ego-ul, nu era nevoie de artele marţiale. Dar, în ciuda acestui fapt, ego-ul nostru este singura noastră natură şi nu avem nimic altceva. Deci, făcând un ecran asupra “ego-ului” nostru, calmându-l cu ajutorul artelor marţiale, putem să fim deschişi pentru ceilalţi, şi deci, oricât de ciudat ar părea, controlul şi demnitatea artelor marţiale conduc la bunătate şi unitate.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când începem să lucrăm cu oamenii în domeniul educaţiei integrale, trebuie să punem accent pe metoda însăşi sau pe grupul de zece în care forţa integrală este revelată?

Răspuns: Grupul de zece, în care persoanele care primesc educaţia şi formarea integrală încep să descopere această metodă ei înşişi. La urma urmei, ştim cât de mult intră şi rămâne într-o persoană. Astfel, importanţa comunicării verbale şi conceptuală dispare. Oamenii trebuie să simtă totul ei înşişi şi să ajungă la acele concluzii pe care dorim să le înveţe prin ei înşişi. Prin urmare, toate întrebările pe care le punem în timpul atelierului trebuie să fie îndreptate în această direcţie, deoarece asta va produce rezultatele cele mai sigure.

Brusc, ei vor începe să înţeleagă: “Da, asta trebuie să fie aşa” şi noi îi întrebăm imediat “Şi de ce nu altfel?” Ei se vor convinge pe ei şi pe noi cu concluzia integrală pe care au realizat-o: Cu siguranţă, este necesar să fii de acord cu ceea ce spune cealaltă persoană şi nu trebuie decât să o completezi şi cel care vine după mine mă completează şi aşa mai departe.

Cu alte cuvinte, noi toţi trebuie să ajungem la un fel de opinie comună pe care o acceptăm, nu pentru că ea ne-a fost impusă sau dată în timpul procesului de un anumit dialog viclean sau o anumită convingere politică, ci, mai degrabă, este părerea tuturor, fără excepţie. Cum este posibil să găseşti o opinie de acest gen în care toată lumea va simţi, cu adevărat, că aceasta este soluţia mea ? Eu nu fac concesii şi ei nu mă conving deloc, ea există în aceeaşi formă în care am exprimat-o. Şi atunci va fi unitate integrală.

După aceasta, toată lumea va ajunge la o opinie comună pe care ar trebui să o rezolve, în mod egal, în funcţie de caracteristicile pe care natura le-a dat la fiecare. Adică, egalitatea persoanelor poate fi doar condiţionată. Şi aşa mai departe. Astfel, studenţii trebuie să producă toate legile integrale comune prin ei înşişi.

Din kab.tv, “prin timp”, 17.09.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebări: Cum putem revizui articolele lui Rabash şi Baal HaSulam într-un limbaj diferit, astfel încât să fie pe înţelesul marelui public?

Răspuns: Să le spuneţi cu propriile cuvinte! Luaţi un mic articol, citiţi-l, creaţi un plan şi începeţi să-l rescrieţi, cuvânt cu cuvânt.

Astfel am rescris Cartea Zohar, Studiul celor zece Sefirot şi articolele lui Rabash. De exemplu, luam un anumit articol şi înlocuiam cuvinte cu altele, diferite, folosind un vocabular care-i mai aproape de mine şi apoi, doream să verific fiecare paragraf pentru a vedea dacă a sunat corect în raport cu originalul şi ieşea ca un text complet diferit care părea să fie de înţeles şi nu la fel de arhaic precum originalul, într-un limbaj modern, normal, uman.

În acel timp, veţi vedea că nu este nimic complicat. Există coduri speciale, dar le înţelegem deja. Trebuie să adaptăm toate textele pentru noi şi pentru oameni astfel încât, în timp ce le citesc, ei vor avea sentimentul că, să spunem, aici e un pic de psihologie şi filozofie şi aici biologie, evoluţie şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, ei vor vedea o abordare sănătoasă, normală faţă de tot.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să construim munca în grupurile de zece? Grupurile de zece persoane pot fi formate în funcţie de participarea la proiecte?

Răspuns: Împărţirea în grupuri este, de multe ori, utilă pentru discuţii, deoarece discuţiile în format mare sunt foarte dificile. A discuta înseamnă a asculta pe cineva, înseamnă să te alături lui, să îl completezi şi să asculţi pe alţii.

Un grup de zece este un fel de adunare care este potrivită pentru structura internă  a gândurilor noastre, a inteligenţei noastre şi a inimilor noastre. Aceasta este valoarea maximă de persoane pe care o pot include în mine şi pot să le văd pe toate ca şi cum ar fi cele zece degete ale mele. Şi, dacă numărul este mai mare, este foarte dificil, practic imposibil. Dacă există mai mult, ne reunim automat zece oameni, uneori doar cinci şi chiar doi. Aceasta depinde de dezvoltarea unei persoane.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem fi considerat un grup dacă ne întâlnim doar pentru diseminare, dar studiem separat pe internet?

Răspuns: Nu este nici o diferenţă. Dacă sunteţi conectaţi prin diseminare, atunci desigur, sunteţi un grup. Dacă vă întâlniţi, din când în când, nu numai pentru diseminare, ci şi pentru întâlniri generale de coordonare şi pentru a ieşi în diverse locuri, participând la diferite evenimente, atunci sunteţi, fără îndoială, un grup.

Un grup este un ansamblu de oameni care au o legătură specială şi care sunt mai aproape din punct de vedere geografic sau virtual, acolo unde coordonaţi activităţile voastre şi schimbaţi noutăţi şi susţineţi conexiunea dintre voi. Voi simţiţi că sunteţi un grup. Acesta este modul în care sunteţi consideraţi.

Discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate să fie, oricare din membrii grupului, ca Moise care a cerut Faraonului să lase să plece poporul Israel, întregul grup, din Egipt?

Răspuns: Toată lumea trebuie să fie ca Moise. Nu este suficient să fii un membru pasiv deoarece, prin asta, faci o gaură în barca generală. Trebuie să faci ce e mai bine, altfel nu eşti un prieten.

Să ne imaginăm că suntem toţi suspendaţi pe o stâncă deasupra unui abis, fiecare ţinându-l pe celălalt şi tu ţii pe toată lumea cu un sfert din puterea ta. Cum poţi fi numit prieten, atunci? Trebuie să dai 100% din forţele tale, în fiecare moment, cât de mult posibil. Chiar dacă nu eşti în măsură să faci asta şi abandonezi de multe ori şi apoi te întorci. Dar, pentru a clarifica lucrurile cât mai repede posibil, trebuie să înţelegi că lucrurile pot fi în acest mod.

Desigur, dorinţa şi realitatea nu sunt mereu compatibile una cu cealaltă. Dar, trebuie să vă verificaţi în ceea ce priveşte starea ideală. Numai atunci puteţi să fiţi numit cu adevărat, un prieten. Conexiunea noastră crează un spaţiu pentru revelarea Creatorului şi numai pentru acest motiv ea este o prioritate. Conectându-ne, noi realizăm condiţiile pentru dezvăluirea Creatorului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă grupul se ocupă cu numeroase proiecte în acelaşi timp, pot exista argumente, resentimente şi concurenţă între prieteni.

Răspuns: Este natural. Acelaşi lucru se întâmplă aici. Uneori, trebuie să amânăm şi chiar să anulăm un anumit proiect şi să muncim la altceva.

Nu putem face nimic referitor la asta. Trăim într-o lume care evoluează rapid. Unele din proiectele noastre iau mult timp pentru procesare şi adesea nu putem să le realizăm cum ar trebui. Brusc, apare ceva urgent şi atunci trebuie să abandonăm ceea ce am lucrat timp de o lună sau două sau să căutăm oameni care pot termina proiectul sau să-l susţină până ce vom putea să revenim.

Într-o astfel de mică familie care creşte atât de repede, există mereu probleme diferite care trebuie să fie rezolvate. Nu credeţi că asta se va opri. Vor exista mai multe probleme şi intensitatea muncii noastre se va dezvolta în consecinţă. Trebuie să construim rapid experienţa noastră, muncind în exterior cu cercuri mai largi ale societăţii.

Nu trebuie să uităm că acest lucru este important pentru grup, pentru ca el să se întărească  şi să progreseze continuu spre o unitate interioară puternică. Tensiunea în unitate este un indicator că noi suntem pe calea cea bună pentru că, de îndată ce vom ajunge la o unitate clară şi evidentă, vom descoperi Creatorul în ea.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De mai mulţi ani, sunt implicat în diseminarea pe Internet. Plecând de la acest curs pe care-l facem acum, senzaţia este că aceasta este o ocupaţie absolut inutilă în raport cu diseminarea fizică. Pot lăsa munca diseminării pe Internet şi să mă implic în activităţi cu mai multă prioritate?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să abandonăm Internetul. Este de preferat să încercăm să găsim forme şi locuri care vor fi mai utile. Din păcate, Internetul devine treptat “şters” şi începe să se omoare. Oamenii sunt tot mai nedumeriţi, tinerii sunt tot mai nedumeriţi, cei mai mulţi dintre ei se mulţumesc cu mesaje scurte. Imaginea virtuală a comunicării este formată din expresii scurte şi limitate. Nu cred că are un viitor mare.

Poate va exista un progres tehnologic şi vom putea să oferim reciproc cu toată plinătatea de comunicare, fără limitarea dimensiunii sau timpului. Este suficient să apăsăm pe un buton şi vom fi în măsură să comunicăm direct cu numeroase persoane, cu tot felul de grupuri, să vedem pe toată lumea şi să ne simţim unul pe celălalt, ca şi cum am fi aşezaţi împreună în jurul unei singure mese. Totul trebuie să fie simplu.

Dacă mijloacele tehnice ne dau iluzia comunicării naturale, atunci există un viitor pe Internet. Între timp, în ciuda acestui lucru, se va ofili. Oamenii vor fi interesaţi din ce în ce mai puţin, acesta va începe să expire. La urma urmei, am năpustit pe Internet ca pe toate descoperirile, gândind că asta va umple tot golul dintre noi. Totuşi, nu îl umple.

Prin urmare, în ciuda primitivităţii generaţiei care nu vrea să lucreze sau să înveţe, oamenii pur şi simplu “se hrănesc” pe Internet, fără a face nimic, din disperare. Nimeni nu este implicat cu ei, în acelaşi timp, nu-i putem implica în educaţia integrală şi nu există programe guvernamentale ce răspund la această provocare.

Practic, asta nu va dura prea mult. Acest lucru trebuie să fie realizat fie de un progres tehnologic prin care va fi mai uşor pentru noi să mergem spre oameni şi să-i influenţăm emoţional, fie oamenii vor abandona acest mijloc de comunicare deoarece nu vor găsi în el niciun sens. Astăzi, nimeni nu acordă atenţie la ceea ce este scris pe Internet. Cui îi pasă de o opinie ? Cine citeşte cinci sute de răspunsuri la anumite absurdităţi ? Oamenii sunt obosiţi, nu doar cu lectura, dar cu exprimarea opiniilor lor. Recomand să nu acordaţi Internetului o atenţie specială şi să nu credeţi că va fi un angajament de lungă durată. Omenirea îl va înlocui foarte repede.

Din discutie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→