Întrebare: Ce este ego-ul nostru, un sentiment sau o percepţie mentală?

Răspuns: Putem compara creierul cu un ecran de cinema deoarece este, de fapt, gol. Astăzi, de exemplu, tu pari a fi urât şi dezgustător şi mâine, după o schimbare de stare, te privesc şi văd in faţa mea un băiat bun ce radiază de vitalitate. Creierul meu descrie aceste imagini, este ecranul? Unde le proiectez? Ego-ul meu, interesul meu descrie aceste calcule, dar nu înţelegem asta până la final.

Credem că suntem obiectivi când este vorba despre natura mineral, vegetal şi animal, dar la nivelul vorbitor, în relaţiile dintre noi, există variabile diferite. În general, nu înţelegem că suntem singurii care reprezentăm propria noastră lume la toate nivelurile dorinţei de primire. De aceea lumea nostră este numită imaginară, deoarece nu există cu adevărat. În momentul în care vă curăţaţi ego-ul de percepţia aceste lumi, acesta va dispărea. Şi ce va rămâne? Nimic?

Deci, ce ne va rămâne? Să începem să stabilim acest “ceva” acum. Să începem să construim o nouă lume. Totul depinde de ceea ce desenaţi pe ecranul percepţiei voastre.

Întrebare: Dar, cum să desenăm aceste imagini dacă ele îmi par a fi reale?

Răspuns: Îmi imaginez o forţă care mă controlează, care mă înconjoară, care mă conduce şi mă bulversează, îmi trimite lucruri pozitive şi negative. Toată această situaţie, balonul în care sunt, funcţionează asupra mea, ca un film ştiinţifico-fantastic, deoarece noi ne imaginăm ceva şi muncim asupra acestui ceva, în imaginaţia noastră. Deci, îmi imaginez un anumit spaţiu în care o anumită forţă sau un câmp de forţe operează. Între timp, nu pot să gestionez fără această iluzie în trei dimensiuni cu diferite fenomene de timp şi spaţiu. Eu sunt conectat la ea, fie că o vreau sau nu.

Îmi imaginez o forţă care mă înconjoară ca şi cum aş fi într-un nor. Această forţă acţionează asupra mea în toate sensurile şi în toate aspectele posibile. Chiar acum, când mă gândesc la asta, funcţionează cu adevărat, sunt relaxat că ea acţionează asupra mea. Dar ce am în afară de această acţiune?

Deoarece, fără niciun adaos din partea mea, pot să aspir în mod constant doar la un sentiment corect şi cum să mulţumesc acestei forţe pentru grija ei atentă. Ea a creat o lipsă în sentimentul meu, dorinţa de primire şi mă simt bine în această lume sub dominaţia sa.

Se pare că nu avem nevoie de nimic, numai de aceasta. Toată filozofia şcolii epicuriene se bazează pe această abordare. Alte metode din Est cred în nirvana şi pace. De fapt, această atitudine este cea mai profundă deoarece se bazează atât pe teama de a perturba ceva în creaţie, cât şi pe teama de blestemul Creatorului.  Constant, trebuie să mă simt bine. Mereu încerc să fiu calm şi relaxat şi să fiu fericit cu ceea ce am, nu pentru că ego-ul mă împinge să o fac, ci datorită unei intenţii mai sublime.

Pe scurt, Avraam a lucrat bine cu această abordare în Babilon.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 02.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În vremurile acestea, când avem de-a face cu noi probleme care vin din părți diferite la fiecare câteva secunde, și tot ceea ce facem este să ne luptăm cu ele, ce mijloace speciale oferă Cabala, care nu există în altă parte?

Răspuns: Înțelepciunea Cabala explică de unde vine tot răul și care sunt motivele pentru stările noastre proaste. Afirmă că răul nu vine de undeva din afară, de la alți oameni sau circumstanțe, arată direct către interior, spunându-mi: Tu ești cauza întregului rău!

Foarte greu este de acord o persoană cu acest lucru așa că imediat respinge Cabala. Totuși, după ce Cabala arată cauza răului, explică faptul că există o singură șansă de a ajunge la bine: corectând în bine răul fiecăruia. Și binele nu este pentru mine, este pentru toți ceilalți!

Deci nu trebuie să admit doar că tot răul este în interiorul meu și să mă corectez pentru ca alții să primească bine, trebuie și să mă bucur de asta fără să-mi simt starea ci doar să-mi fac griji pentru cât de bine se simt alții. Cine va cumpăra o astfel de metodologie?

De aceea este potrivit pentru cei în care există un punct al adevărului, și datorită naturii lor, nu sunt capabili să mai rămână în minciună: Au nevoie de adevăr cu orice preț! Această cerință vine la o persoană din partea naturii și nu pentru că este specială și un mare erou.

Este pur și simplu vorba despre faptul că dorința de a revela adevărul devine mai importantă pentru acea persoană decât toate celelalte aspecte ale vieții. Dintr-o dată, se naște în interiorul ei o nouă dorință de revelare a adevărului; înainte, această dorință nu exista acolo. Între timp, cei care au doar prima dorință pentru lumea noastră sunt dornici să trăiască în minciună. Deci, ei aleargă după tot ceea ce contribuie la această minciună satisfăcându-și egoismul. Numai cei în care s-a născut o dorință pentru adevăr, pe care nu au puterea să o suprime, acceptă metoda Cabala cu dragă inimă. De fapt, nu au altă alegere; nimic altceva nu-i va ajuta. Și asemenea oameni avansează.

Totuși, dacă o persoană este încă în stare să facă un compromis, va fugi. Nu o putem învinovăți sau disprețui pentru asta, având în vedere faptul că, în locul ei, și tu ai fi făcut același lucru… așa este natura: dintre două forțe, cea mai puternică o întrece pe cealaltă; mecanica este foarte simplă.

Din partea a patra Lecției Zilnice de Cabala, 16.12.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă cel de sus coboară la cel de jos și devine ca el?

Răspuns: Cel de sus coboară la cel de jos nu înseamnă că un elefant se tranformă într-o muscă. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi o coborâre ci mai degrabă o tranformare calitativă. Coborârea la cel de jos înseamnă că AHP-ul unei persoane dobândește dorințe, gânduri și acțiuni care sunt orientate numai spre binele celui de jos.

Când o femeie este însărcinată, pântecul ei începe să lucreze ca un sistem care asigură dezvoltarea unei picături de spermă. Nu se transformă într-o picătură de spermă ci devine un loc pentru creșterea ei. Asta presupune o coborâre a celui de sus la cel de jos pentru că mama este devotată complet copilului ei, atât în intenții cât și în gânduri. Cel de jos definește scopurile și forțele celui de sus, astfel încât cel de sus acționează numai pentru binele copilului. Negarea de sine completă a celui de sus pentru binele celui de jos înseamnă că acesta coboară la cel de jos și devine asemănător lui.

O mamă trebuie să se reducă pe sine și să se adapteze față de cel de jos. Pântecul ei dobândește toate calitățile necesare pentru a absorbi picătura de spermă. Un pântec este un sistem de viață foarte complicat care este regularizat de procese multiple. Chiar și acum, oamenii de știință nu înțeleg cum funcționează exact. Este un mecanism divin care îi unește pe cel de sus și pe cel de jos.

Cel de sus coboară la cel de jos și devine acesta, adică acționează doar pentru binele celui de jos, numai pentru binele lui. Cel de jos subliniază acțiunile celui de sus. Asemenea unui copil care stă într-un cărucior și îi arată cu degetul mamei lui unde vrea să meargă iar ea împinge căruciorul înainte ca un motor. Înseamnă că mama își servește copilul și devine ca el. Ea se agață de dorințele lui și le implementează prin intermediul ei.

Toate sistemele, începând cu Malchut al lumii infinității până la ultima stare care are grijă de o picătură de spermă, sunt orientate numai spre beneficiile creșterii fătului. Înseamnă că cel de sus devine asemenea celui de jos, iar Creatorul acționează pentru binele creației.

Un uter este un mecanism divin extrem de complicat care are grijă de făt și este capabil să crească o ființă umană de la o genă informațională (Reshimot). Acest sistem cuprinde tot: programe de dezvoltare, producerea materialului necesar, crearea a mii de condiții esențiale…

Trebuie ca noi să trecem în mod conștient, cunoscând, cu bună știință și voluntar, prin procesul de concepție spirituală și creștere pe care îl vedem în natură. Asta înseamnă că intrarea unei picături de spermă în locul corect, înăuntrul pântecului celui de sus, ar trebuie să se facă voluntar. Trebuie să fim gata să ne lăsăm pe noi înșine sub tutela celui de sus. Ca să avem fertilizată sperma noastră spirituală, trebuie să muncim mult de-a lungul a ani de zile.

Procesul concepției este atât de însemnat încât cuprinde conceptul conexiunii din natură în întregime. Simbolizează unitatea noastră și diseminarea. De aceea îl studiem în partea a opta a Studiului celor zece sefiroți, cu privire la legătura dintre cel jos și cel de sus și cel de deasupra celui de sus. Acest mecanism este inerent în chiar miezul vieții noastre și dă o formă avansării noastre.

Legat de grup și Creator, noi suntem mereu cel de jos. Sunt alții care sunt considerați jos față de noi și, în relație cu ei, noi suntem cel de sus. Astfel se înfățișează sistemul: jos, sus și deasupra celui de sus.

Din a treia parte a Lecției Zilnice de Cabala, 23.09.2013, Studiul celor zece sefiroți

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este spus: ei Mă vor cunoaște, de la cel mai mic la cel mai mare (Jeremiah 31:33). Asta înseamnă că toată lumea trebuie să ajungă la sfârșitul corectării.

Este foarte greu de împlinit acest lucru, dar nu există nicio altă cale. În fiecare zi, fiecare dintre prietenii noștri care se află pe calea spirituală face anumite acțiuni spirituale de corectare, într-o anumită măsură din proprie voință și în altă măsură, împotriva voinței lor. Totuși, oamenii încă trec prin procesul corectării, în parte în mod conștient, dar în cea mai mare parte, inconștient.

Nu am nicio îndoială că nu îmi îndrept studenții correct și că ei nu vor spune niciodată că nu înțeleg unde i-am adus. Pot să-mi verifice recomandările citind sursele bazate pe scrierile altor profesori.

Întrebare: Ați avut vreo îndoială când ați fost student?

Răspuns: Nu, am ajuns la înțelepciunea Cabala fără să am vreo îndoială că nu ar fi alegerea potrivită. Imediat am simțit că locul în care am ajuns avea totul. Până la acel moment, m-am aflat pe un drum lung de căutare și am văzut multă prostie și nebunie.

Este imposibil să mai găsești ceva în știință. În interiorul meu, am înțeles că filosofia este goală. Este toată numai nonsens și se limitează complet la lumea noastră. Apoi, m-am gândit că aș putea găsi ceva în religie, dar aș găsi?

După ce am fost în câteva insituții religioase, am văzut că unii s-au angajat să respecte Mitzvot (poruncile) fizice fără să-și schimbe calitățile interioare, deci care este ideea? Alții citeau Cabala, dar nu au înțeles deloc ceea ce au citit, gândind că este de ajuns să te angajezi în a citi. Asta înseamnă că și ei erau ca ceilalți oameni religioși care respectă toate Mitzvot dar, în plus, mai și citesc și că asta nu înseamnă cu nimic mai mult, așa că ce urmează?

Așa că atunci când am auzit o explicație logică, mi-am dat seama că am găsit locul care era, fără îndoială, cel potrivit – cea mai serioasă gândire, direcție clară, cu o conexiune totală cu toate sursele!

Înainte să-mi găsesc profesorul am citit multe cărți: scrierile lui Ari, Talmud și Biblia. Cunoșteam toate Mitzvot și respectam o parte dintre ele. Așa că atunci când am ajuns la Rabash, aveam deja cinci ani de când trăiam o viață religioasă cel puțin în exterior, pentru a vizita instituțiile religioase pe la care am fost. Pe lângă asta, credeam că trebuia să fiu legat de rădăcinile noastre, având în vedere că bunicul meu fusese o persoană foarte religioasă.

Dar când am ajuns la Rabash, mi-am dat seama că ceea ce fac oamenii aceștia se bazează numai pe surse. Înainte, și eu am încercat să citesc Baal HaSulam, Studiul celor zece sefiroți, Cartea Zohar, care descriu corectări speciale, dar ce puteam înțelege atunci? Nu văzusem niciodată atâta cunoaștere, atâta cuprindere, atâta pătrundere a conexiunii dintre neînsuflețit, vegetal, animal și uman.

Deci oamenii care nu înțeleg ce studiem și despre ce vorbim cred că este vorba despre misticism. Chiar și azi, oamenii nu au nici cea mai mică idee despre marele sistem cu care avem de-a face.

Noi, totuși, ne jucăm, jonglăm: această lume, lumea viitoare, cum sunt legate, cum sunt integrate, și cum se simte o persoană în ele. Este ca și cum tot acest volum se află în fața noastră. Bineînțeles, este încă teoretic și abstract pentru noi și nu poate fi descris; nu este mistic, ci teoretic și abstract. Noi muncim cu acest volum de forțe, de interacțiuni, atribute și legături, în timp ce o persoană din exterior trebuie să petreacă ani de zile pentru a intra în acest sistem.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 29.07.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune:”Recompensa este în funcţie de durere”. De ce trebuie să suferim şi să simţim durere, robul Domnului nu ar trebui să se bucure?

Răspuns: Nu văd că elevii mei sunt mereu fericiţi ca în cazul în care ar fi la nunta lor cu Creatorul. Acţionăm împotriva voinţei noastre şi aceasta necesită mari eforturi, fiind mereu concentraţi pe conexiune, pe anularea ego-ului nostru şi cu intenţia de a nu ne gândi la noi înşine.

Suntem obligaţi să ne exercităm, fără nicio compensare, în dorinţa egoistă de primire cu care noi lucrăm. Dar, am făcut un efort, calorii arse şi corpul meu şi sufletul meu cer satisfacţie în schimb. Dar, nu primesc nimic; atunci, cum va fi capabil corpul meu să continue munca, fără nicio recompensă ? La urma urmei, este o maşină, fiziologic şi intelectual, care trebuie să primească satisfacţie, un carburant.

Mi se spune că voi primi o satisfacţie dacă cer şansa de a munci fără satisfacţie. Dar, doresc să primesc ceva pentru mine şi efortul meu este însoţit de durere. Aceasta, deoarece eu trebuie să abandonez ego-ul meu, să renunţ la recompensa mea şi trebuie să mă gândesc la altcineva, în loc să mă gândesc la mine, de fiecare dată. Văd că nu o pot face şi astfel, mă întorc la Creator. Dar, până ce mă voi întoarce la El şi până ce El îmi va răspunde, trebuie să trec printr-o stare neplăcută…şi este un moment destul de dificil.

Când o persoană vine iniţial în grup, este fericită şi gata să mute munţi, să facă ceva. Totuşi, mai târziu, vedem că ea se retrage şi o vedem mai puţin, în loc să se aşeze în primele rânduri, se îndepărtează şi se apropie, progresiv, de ieşire, până ce dispare complet.

Este spus: “o mie intră într-o cameră şi numai unul iese ca un instructor”. În zilele noastre, nu este doar unul, ci sunt mult mai mulţi, dar acest principiu este mereu adevărat. Doar cei care pot abandona totul şi spun că nu-şi fac griji de ce se va întâmpla cu ei, deoarece nu există alt adevăr şi de aceea sunt acolo! Este ceea ce numim “cumpără adevărul şi nu-l vinde!” Dar, astfel de persoane nu sunt numeroase şi aceasta depinde de dorinţa unei persoane, de punctul din inimă pe care Creatorul i l-a dat.

De asemenea, o persoană se poate ruga la Creator şi să ceară, chiar dacă este dificil şi complicat. Dacă o persoană nu a primit dorinţa de primire, punctul din inimă care-i permite să ajungă la obiectivul creaţiei de la naştere, atunci el poate, încă,  construi o rugăciune, o rugăciune destul de puternică pentru a-l întări, în ciuda slăbiciunii punctului său din inimă. Ca şi cum ar sări, de la o generaţie la alta, de la o viaţă la alta.

Acum, puteţi primi direct ceea ce ar trebui să primiţi în câteva vieţi conform planului general, revenind în această lume, trăind şi suferind în ea, murind şi apoi revenind, printr-un mare efort la cererea voastră – ca şi cum aţi fi capabili să săriţi în timp.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Este util pentru mine să vorbesc despre ceea ce facem cu educaţia integrală, la locul meu de muncă?

Răspuns: Nu, la muncă este de preferat să nu se facă activităţi de diseminare. Este de preferat ca un străin să vină la locul tău de muncă, de exemplu, prietenul tău din grup, şi nimeni să nu ştie că este legat de tine, să nu vadă că ai o legătură cu asta.

Este o zicală: “Nu există niciun profet în ţara lui”. De obicei, dacă o persoană se prezintă la muncă, ca un expert în domeniul ce nu este legat de profesia sa, atunci, ca regulă generală, nu este luată în serios: “noi o cunoaştem. Ea a crescut cu noi, am fost la aceeaşi grădiniţă, ea a mers la şcoală cu noi”, adică, tu nu ai legătura pentru a fi un profesor.

“Nu există niciun profet în ţara lui”. Un profet trebuie să provină dintr-un alt loc.

Din congresul “Bucuria în unitate”, Stockholm, 31.08.2013, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană nu s-a realizat într-un grup, nu a dobândit o intenţie pentru a dărui, cum poate să se întoarcă spre marele public şi să-şi facă griji pentru el, să se preocupe de el?

Răspuns: Aici este interesul grupului, ca o avangardă pentru noi. Întâi, ne construim. Şi ieşim spre marele public cu condiţia că, mai presus de toate, ajută grupul. În timp ce eu nu accept forma corectă în mijlocul grupului, nu am niciun motiv să merg spre mase. Chiar şi azi, diseminarea noastră exterioară masivă înseamnă că noi simţim o nevoie şi mai mare de a ne uni în interior.

În plus, copiii care sunt născuţi într-o familie, dau mai multă forţă uniunii conjugale; ei dau părinţilor lor necesitate şi motiv pentru a continua să fie împreună. Şi invers, cuplurile fără copii divorţează mai uşor, fără sentimentul reciproc de apartenenţă; ei nu văd niciun motiv pentru a continua să fie împreună.

Prin urmare, cand ne facem griji pentru public, noi menţinem în primul rând consolidarea şi unitatea prietenilor. Şi apoi, în munca cu marele public, avem un dublu avantaj: pe de o parte, realizăm acest lucru, conform poruncii Creatorului, pe de altă parte, prin consolidarea constantă în grup conform cu cerinţele factorilor externi, dobândim capacitatea de a primi forţă interioară de sus.

În acest mod, componentele acestui triunghi acţionează mutual: grupul, publicul extern şi Creatorul. Şi Creatorul acţionează asupra noastră prin publicul larg.

 Şi aşa, până ce totul devine unul.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “Fii mei m-au învins” dacă noi, niciodată, nu vom urca mai sus de Creator?

Răspuns: “Fii mei m-au învins” înseamnă că ei au învins toate greutăţile, au  depăşit toate dificultăţile pe care Creatorul le-a trimis. În situaţia oaspetelui şi a gazdei, nu doar am învins Creatorul, dar L-am folosit. Victoria nu constă în înfrângerea şi tăcerea Lui, ci mai degrabă în folosirea Lui, primind de la El toată dragostea şi dăruirea pe care le stimulează în mine acum, în partea de sus a ruşinii pe care încep să o simt.

Mai întâi, am avut ruşinea că aş putea fi surprins ca şi cum aş fura ceva. Apoi, s-a dovedit că nu sunt un hoţ, ci că am luat un cadou care-mi aparţinea, pe care gazda mi l-a dat prin marea Sa iubire pentru mine. Aceasta provoacă, deja, două tipuri de senzaţii în mine: Bina şi Malchut.

Sentimentul de gazdă este începutul de Bina, fără asta fiinţa creată nu poate exista. Sentimentul de Malchut este ca atunci când vreau să primesc, dar, dacă simt dragostea gazdei şi ruşinea în interiorul Malchut, trebuie să calculez cum să ridic Bina deasupra Malchut.

Dar, dacă ridic Bina deasupra Malchut, nu voi mai simţi ruşinea şi a primi plăcerea este deja o coajă, deoarece Bina începe a servi Malchut. Pe de altă parte, dacă folosesc Malchut cu dorinţa sa de a se bucura împreună cu sentimentul ruşinii şi doresc să îndeplinesc dorinţa lui Bina, Malchut se ridică la Bina, aducând Aviut al său (grosimea) la Bina, forţa dorinţei sale. Prin urmare, Bina se dezvoltă şi se întăreşte. Cu ajutorul forţei care ajută Bina, nivelul lui Moise se dezvoltă, încerc să ating starea de Keter, adeziunea şi apoi încep să corectez Malchut.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este Lumina Reflectată? Cum poate veni Lumina de jos în sus?

Răspuns: Talmud Eser Sefirot, partea a doua, “Histaklut Pnimit,” Articol 19: O nouă Ohr (Lumină) a fost generată prin întâlnirea de sus şi prin Haka’a (lovitură, ciocnire). Este la fel cum razele soarelui nu poate trece printr-o oglindă, adică printr-o sticlă care este pictată pe cealaltă parte. Prin urmare, razele soarelui revin înapoi şi produc lumină solară.

În acelaşi mod, atunci când Ohr Elyon răspunde forţei Tzimtzum în Behina Dalet, numit Masach, acest Masach întoarce spatele Shoresh (rădăcnii) sale. Totuşi, în acest caz, nu este problema de ascundere. Dimpotrivă, întoarcerea Ohr Elyon din Behina Dalet în sus, este considerată ca o Lumină nouă şi specială. Ea ridică Ohr Elyon, o îmbracă şi o menţine în interior. De aceea, ea este considerată ca un kli care primeşte Lumina Superioară.

Lumina Reflectată este dorinţa mea de a răspunde celui care m-a creat. Ca şi cum a existat o păpuşă din lut, care începe, brusc, să simtă că cineva a sculptat-o. Creatorul său i-a dat astfel de sentimente, pentru ca ea să poată simţi, mâinile binevoitoare care au sculptat-o.

Sentimentele care o umplu o fac să dorească să răspundă cu recunoştinţă, prin atingerea degetelor lui, prin atitudinea sa. Această lumină de recunoştinţă este Lumina Reflectată.

Din partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 17.06.2012, “Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Înţeleg că, deasupra dorinţei mele de primire, construiesc intenţia de dăruire prietenilor mei, dar cum pot să ştiu dacă atribui aceeaşi intenţie pentru Creator?

Răspuns: Pe de o parte, există dorinţa de primire şi, pe de altă parte, există Lumina, Creatorul. Ambele trebuie să fie conectate ca una singură. Şi, pentru a le aduce la unitate, a fost creat un sistem: familia, societatea, lumea şi lumile superioare, tot Universul, tot ceea ce există.

Dar, de fapt, acesta implică: dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire. Pentru a le alătura şi a aduce unitatea între ele, au fost construite toate mijloacele prin care trebuie să se conecteze. Pe de o parte, este vorba despre o persoană şi, pe de altă parte, este Creatorul. În mijloc, există familia, societatea, grupul, umanitatea, istoria şi ansamblul sistemelor lumilor superioare şi acţiunile lor. Tot ceea ce este între ei este pentru a-i conecta unul cu celălalt.

Dacă o persoană vrea să fie conectată cu Creatorul, atunci, singura ocazie de a se testa este prin grup, adică prin lumile care există între ea şi Creator. Numai astfel se pot conecta.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.08.2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→