Un grup este ansamblul prietenilor, o adunare a dorinţelor care se resping în scopul de a uni. Şi numai în această unitate vor găsi mijloacele corecte, atitudinea corectă, necesară dezvăluirii Creatorului. Aceasta este legea: Lumina este în repaus absolut, dar pentru a experimenta, am nevoie de un vas adecvat, care este umplut la gradul integralităţii mele. Trebuie să formez acest vas, care este suma (Σ) tuturor dorinţelor prietenilor.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se conecteze un student care studiază Cabala la o lume în care există atâtea probleme: terorism (ultimele bombe de la Boston), criza economică şi dezechilibrul ecologic? Ce trebuie făcut?

Răspuns: Adevărul este că lumea este într-o stare mult mai gravă decât ceea ce credeam, datorită lipsei înţelegerii şi cunoştinţelor. Există o perioadă de reacţie a naturii care acumulează influenţele noastre negative, distrugerile noastre. Distrugerea principală există pe plan uman, în relaţiile dintre noi, la ceea ce ne influenţează direct, locul cel mai vulnerabil, sistemul în sine.

A fost un moment când prejudiciul adus nu era aşa mare. A fost atunci când am distrus ceva în partea brută, partea mecanică a naturii. După aceea am început să distrugem sistemele cele mai subtile, ca de exemplu mecanismele electronice sau electrice care activează ansamblul naturii. În final, am ajuns la programul în sine, unde fiecare mică rană are teribile repercursiuni negative în tot sistemul.

Aceasta este problema. Astăzi, am dezvoltat o stare în care distrugem natura exact la acest nivel, nivelul programului naturii. Trebuie să ne adaptăm la natura acestui nivel: avem nevoie să înţelegem, să descoperim, să fim sensibili la Forţa Superioară şi, împreună cu Ea, să participăm la gestionarea tuturor lumilor. Dar noi nu facem asta, încă. Această întârziere se acumulează şi se acumulează şi va sfârşi prin a exploda în noi.

În general, este ceva ce trebuie să facă toate grupurile mondiale. Întreaga lume se confruntă cu lovituri mari, pe care le putem preveni. În mod special, putem contribui în acest domeniu, nimeni nu o poate face, nici măcar un preşedinte. Totul depinde de Forţa Superioară şi de adaptarea noastră la Ea. Cu cât ne corectăm şi atingem egalitatea cu ea, cu atât mai mult echilibrăm şi vindecăm natura.

În acest mod putem transforma toate influenţele negative într-o influenţă pozitivă. La urma urmei, fiecare influenţă negativă descoperită în această lume din cauza lipsei noastre de adaptare la natură, va fi considerată ca realizarea răului pe care noi putem să-l transformăm în bine. Astfel, în loc de o catastrofă ce poate veni dacă nu putem să o potolim, aducând Lumina în interior, vom simţi opusul: o mare ascensiune.

Răul încă se acumulează acum ca rezultat al tuturor acţiunilor noastre. Timpul este scurt, devine critic. Totul depinde de următoarea întrebare: Avem noi suficient timp pentru a atrage Lumina, pentru ca toată sarcina negativă acumulată de umanitate, să se transforme în pozitiv, sau nu?  Aici are loc decizia, dacă înclinăm lumea plecând de la scala de culpabilitate, spre scala de justificare?

Sute de mii de tone s-au acumulat, deja, pe partea de acuzare, pe care le putem transfera pe partea de merit, constând în transformarea păcatelor în merit. Cu cât o persoană se află mai sus, cu atât mai mare este ego-ul său. Lucrul principal este de a se întoarce spre corecţie. Sincer, sper ca, graţie congreselor precum acesta, vom acumula suficientă energie pentru a atrage Lumina care Reformează, astfel încât, în loc de acumularea energiei negative în lume, vom descoperi opusul: energia pozitivă.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Foarte des, nu înţeleg despre ce e vorba în lecţie: Fie că se referă la spiritualitate, fie la viaţa corporală. Cum putem distinge viaţa corporală de spiritualitate?

Răspuns: În general, ceea ce mă străbate prin cele cinci simţuri, prin „intrările” de vedere, auz, gust, miros şi atingere, se numeşte „această lume”. Dacă dezvolt un simţ suplimentar în mine, pentru a-i simţi pe ceilalţi, atunci, în percepţia mea, această senzaţie este divizată în cinci părţi: Ketter (K), Hochma (H), Bina (B), Zeir Anpin (ZA) şi Malchut (M). Dezvolt acest simţ din punctul din inimă, dorind ies din mine şi să exist în grup cu prietenii. Printre ei, am descoperit cele cinci simţuri care sunt în afara corpului, care compun corpul meu spiritual.

Această tranziţie necesită o perioadă de pregătire care este efectuată de Lumină. Noi nu putem atinge asta prin noi înşine, dar toate eforturile noastre invită Lumina care Reformează şi, în final, vom dobândi noul vas al sufletului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cump putem amplifica influenţa Luminii, asupra noastră, în timpul studiului ? Ce anume depinde de studenţi?

Răspuns: Noi studiem doar ceea ce depinde de o persoană. Ceea ce nu este îndeplinit de o persoană nu se raportează la noi şi nu  putem înţelege, pentru moment. Depinde de o persoană să vină în grup, să vină lângă prieteni, pentru a se pregăti pentru lecţie şi a se conecta la lecţie cu prietenii, astfel că toată lumea îşi va da seama că are nevoie să simtă ceea ce studiază. Este sensul lecţiei şi nu putem simţi asta decât în conexiunea dintre noi.

Asta înseamnă că, cărţile ne vorbesc despre legătura dintre prietenii care vor, cu disperare, să se conecteze sub influenţa studiului, a Luminii, astfel că, prin acestea, ei ating Creatorul sau sufletul general colectiv în care vor să îl descopere pe El. Este sensul existenţei noastre, dezvoltarea noastră, studiul şi toate activităţile noastre.

Pentru a face acest lucru, trebuie să studiem articolele lui Rabash şi Baal HaSulam, despre conexiunea prietenilor în grup, despre cum trebuie efectuat studiul şi despre cum trebuie să conectăm gândurile şi intenţiile noastre. Este foarte simplu: o persoană, un grup şi Creatorul care este revelat în grup. Şi asta este tot. Numai concentraţia generală corectă poate genera rezultatul dorit.

Lecţia virtuală, 21.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Arvut” (Garanţie reciprocă): „[Cu alte cuvinte, fiecare individ este completat de celălalt]. „Când tot Israel a devenit responsabil pentru celălalt.” Deoarece Tora nu le-a fost dată înainte ca fiecare şi tot Israel să fie întrebaţi dacă acceptă să ia asupra lor preceptul de a-l iubi pe celălalt în cea mai mare măsură, exprimată în aceste cuvinte: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Vedem aici, descrierea situaţiei în care toată lumea simte principalele interogări extinse în sine. „Sunt eu, cu adevărat, dispus să iubesc pe alţii?”

Este vorba de o întrebare principală şi aceasta determină întreaga mea viaţă. La urma urmei, nu vreau să merg să trăiesc în acest „club de interese”, sunt aici pentru a obţine ceva. Eu sunt aici tot timpul, am pus mulţi bani şi energie, chiar dacă pot să reuşesc în multe alte domenii. De fapt, există aici mulţi oameni talentaţi, care pot avea tot ceea ce lumea le poate oferi, dar au abandonat recompensele acestei lumi şi ei sunt aşezaţi nemişcaţi, la lecţii. Este corect? Acesta este modul în care ar trebui să-şi trăiască viaţa?

Deci, trebuie să ne punem, mereu, această întrebare despre dragoste: Când va ieşi la suprafaţă ? Când nevoia de a iubi pe celălalt, ca pe mine însumi, mă apucă de găt ? De ce am nevoie pentru a analiza situaţia actuală, cu privire la iubirea faţă de mine şi cum menţin un raport cu ceilalţi?

La urma urmei, mă văd ca parte a naţiunii Israel, ceea ce înseamnă cei care doresc să atingă Yashar-El (direct spre Creator), pentru a fi similar cu El, prin acţiunile de dăruire. Este singurul mod în care putem atinge adeziunea cu El, care este scopul creaţiei. Ce pot să-i dau Lui? Singura şansă pe care o am este de a învăţa atributul de dăruire de la El, de a fi precum El, în atitudinea mea faţă de ceilalţi.

Trebuie să descopăr că El iubeşte pe toată lumea şi le dăruieşte tuturor. Apoi, funcţionând în acelaşi mod faţă de ceilalţi, eu devin ca El, sunt în comuniune cu El şi îi arăt Lui, acţiunea mea care realizează dragostea faţă de ceilalţi.

Aceasta înseamnă că fiecare şi fiecare în Israel ia asupra lui grija şi munca pentru fiecare membru al naţiunii, de a satisface toate nevoile lor, nu mai puţin decât măsura imprimată în el, pentru grija faţă de nevoile sale. Este deja măsura atitudinii mele faţă de prieten: a avea grijă de el la fel de mult cum am de mine. Acesta este similar modului în care o mamă se preocupă, constant, de copilul ei. Până ce nu ating asta, nu ajung la obiectivul Israel, nu am minimul echivalenţei de formă cu Creatorul şi rămân la nivelul „animal”. Dar, dacă îmi pasă de alţii mai mult decât de mine, voi putea fi numit „uman”.

Întrebare: Ce este „poporul Israel” ?

Răspuns: Sunt oamenii care trebuie să atingă adeziunea cu Creatorul. Practic, eu îi identific prin capacitatea lor de a acţiona reciproc, a avea eforturi reciproce. Cu cine voi putea sta în faţa muntelui Sinai? Cu tot respectul, nu cu membrii parlamentului şi nu cu vecinii mei, ci cu oamenii care mă înţeleg şi care sunt gata să meargă cu mine, mai departe, pe calea de concesii reciproce şi conexiune mutuală, pentru a descoperi Forţa Superioară în ea şi de a-i aduce Lui satisfacţie. Ei sunt „naţiunea” mea, pentru moment.

Mai târziu, acest concept se dezvoltă şi învăluie întreaga lume.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam „Arvut (garanţie reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avansarea spirituală vine mereu prin sentimentul de povară grea, deşi muncim în grup aplicând metoda?

Răspuns: Cu poţi avansa dacă nu simţi o grea povară, dacă nu ai ego, dacă nu simţi că trebuie corectat ceva? Cum veţi avansa? Unde este masa care trebuie corectată, masa în care trebuie să sculptaţi forma voastră, similară cu Creatorul?

Asta înseamnă că ego-ul ce ne-a fost dat la naştere şi care se dezvoltă la toate nivelurile este materia din care formăm sufletul. Sufletul este acelaşi ego care se face într-o formă asemănătoare cu Creatorul. Dacă, în loc de a înghiţi totul pentru mine, încerc să trec Lumina Superioară prin mine, la toată lumea, ego-ul devine materie spirituală, un Masach (ecran) şi Lumina Reflectată. Apoi sufletul este format din acesta. Noi învăţăm despre asta în „Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” şi în Talmud Eser Sefirot.

Creatorul a creat dorinţa astfel ca noi să putem munci cu ea, într-un mod corespunzător. Dorinţa este în voinţa egoistă. Schimbând intenţia cu opusul, modul altruist, intenţia, cu ajutorul Luminii, utilizăm această dorinţă de a dărui. Constant, ea trebuie să se dezvolte în noi, astfel că noi ne ridicăm mereu, că devenim mai asemănători cu Creatorul. Deci, fără constanta „căderii” în ego şi corecţiile care o urmează, nu putem avansa.

La fel cum mergem în două picioare, păşind alternativ cu piciorul stâng apoi cu cel drept, există astfel, o acţiune şi o acţiune opusă în munca noastră. Nu poate fi altfel în lumea noastră. Deoarece e singura forţă şi altă forţă poate fi opusă Lui. Cum poate fi ea similară cu Creatorul, ceea ce înseamnă a pune fiinţa creată la o stare în care este la acelaşi nivel, acelaşi statut ca şi Creatorul ? De aceea, creatura a fost creată plecând de la materia care dobândeşte forma Creatorului, imaginea Lui, de la forma opusă Lui.

Coborârea unei persoane este la fel ca o ascensiune, este, deja, embrionul unui nivel superior.

Lecţia virtuală din 21.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

 Întrebare: Astăzi, oamenii simt diferența dintre viața reală și bunăstarea lor psihologică. Îmi amintesc că bunicii noștri nu au experimentat această discrepanță. Între timp, pentru o persoană contemporană (chiar dacă aceasta are o familie), o atmosferă psihologică bună este separată de bunăstarea materială. Există o modalitate de a demonstra că aceste lucruri sunt totuși conectate?

Răspuns: Nu contează dacă sunt străini unul față de altul sau o familie. Ei încă mai trebuie să participe la aceleași seminarii, să asculte aceleași explicații, astfel, crescând mai presus de egoismul lor.

Înainte, egoismul nostru nu a fost așa de mare cum este acum! Cândva, trăia „un soț și soție”, aveau o „așezare” (adică o gospodărie, o casă, o gradină de legume, etc). Soțul lucra, soția lui avea grijă de casă. Era un aranjament casnic de modă veche. Viața de familie se învârtea în jurul casei, comunității, copiilor, și așa mai departe.

Astăzi, nu e nimic de genul ăsta. În acest moment, cu toții lucrează pentru altcineva, pentru o societate, pentru ceva de neînțeles. Dimineața, ne ducem copiii la grădinițe, apoi ne grăbim la locurile noastre de muncă, iar după ce am terminat pe ziua de azi, ne îndreptăm spre supermarket-uri …. De acolo, fugim din nou acasă, încălzim repede mâncarea, hrănim pe toată lumea cât mai repede, spălăm copiii și mergem la culcare. A doua zi, vom repeta același model.

Este similar în vreun fel cu modul anterior în care viața de familie a fost creată? Înainte, oamenii obișnuiau să aibă o casă, o gospodărie. Astăzi, doar o numim o gospodărie. Toată lumea are posesiuni individuale, chiar și soții au conturi bancare separate.

Deci, noi trebuie să învățăm pe oameni la seminariile noastre să se ridice deasupra egoismului lor și să se unească dincolo de el. În caz contrar, familia va înceta să existe, deoarece egoismul nostru ne desparte de ceilalți, ne împinge deoparte, în timp ce noi nu luăm măsuri de prevenire. Și funcționarii de stat nu pot face nimic aici. Doi egoiști nu pot fi obligați să stea într-un singur teritoriu.

De ce am nevoie de o familie? Mă duc să muncesc și să-mi câștig proprii mei bani, nu am nevoie de nimeni! Dacă am nevoie, seara pot aduce acasă pe cine vreau. Pot merge la un supermarket, cumpăra alimente de-a gata, le încălzesc în cuptorul cu microunde, și le mănânc la cină. Întregul aranjament are scopul de a permite tuturor să trăiască separat. Producătorii de bunuri de larg consum obțin maximum de beneficii dacă există doar o singură persoană în gospodărie, deoarece două persoane singure vor cumpăra mai mult din tot ceea ce este: frigidere, televizoare, mașini de spălat ….

Dintr-o „Discuție despre educația integrală” 02/04/13

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere în Cartea Zohar” Articolele 29 şi 30: …Aceasta este considerată ca fiind sub Sitra Achra şi Klipot, al cărui rol este de a extinde şi consolida voinţa de a primi, de a o exagera şi a o nelimita în orice mod, pentru a o furniza cu toate materialele necesare pentru a lucra şi a corecta.

În evoluţia noastră, trecem prin patru etape ale dorinţelor care aparţin acestei lumi: mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Fiecare etapă care umează este mai abruptă decât precedenta.

Mai târziu, un nou nivel de dezvoltare începe, unde dorinţa de a primi aspiră la corecţie. Cu cât facem mai multe eforturi, cu atât este aspiraţia noastră de unitate şi dragoste şi răul se manifestă în noi.

Este mai mult un proces calitativ, în cursul căruia primim ansamblul „grosimii” dorinţelor în cele patru lumi ABYA conform eforturilor noastre. Astfel, atingem punctul cel mai înalt în care înclinaţia rea s-a manifestat deja în noi. Deşi a îmbrăcat dorinţa de a primi la naştere, el nu începe să se trezească decât după treisprezece ani şi după aceea începe să intre în sistemul de lumi pure…

Are deja o enormă dorinţă egoistă în care există un punct din inimă. Este conectat la Lumină şi de aceea, începe să funcţioneze. Astfel, după „treisprezece ani” de obţinere a ansamblului dorinţelor de primire pentru plăcerea de a primi, punctul din inimă (*) şi conexiunea sa cu Lumina Înconjurătoare se trezesc. Ca şi cum am umfla un balon al dorinţei noastre pentru a atinge punctul nostru prin lumile impure ale ABYA – şi apoi, se trezeşte.

Pâna atunci, el nu ştie care este adăncimea. Desigur, nu putem corecta decât defectele care s-au manifestat, deja, în noi. Şi invers, până ce sunt expuse, de ce apar punctele noastre din inimă ?

Când se obţine dorinţa spirituală intensificată în scopul de a primi, se devorează pentru propria plăcere, toate bogăţiile şi deliciile în următoarea, eterna lume, care este o stăpânire veşnică. Doar dacă aspirăm la unitate vom dezvălui de fapt, cât de răi suntem. Noi încercăm să fim amabili şi gentili, dar, de fiecare dată simţim că suntem de fapt indiferenţi, neglijenţi, nesăbuiţi şi iresponsabili. Uneori, admitem că ne bucură suferinţa altor oameni. Nu-i aşa ?

Este natura noastră, dorinţa noastră egoistă obişnuită cu care ne-am născut şi trăim. Anterior, ea s-a ascuns „în umbră”. Acesta este momentul în care ne străduim să ne unim cu ceilalţi şi să fim gentili cu ei, când începe să se manifeste în noi. Cu toate acestea, nu este spiritualitate, pentru moment, nu este adevărata dăruire, încercăm mereu să o atingem.

Apoi, următorul pas are loc. Înainte de a ajunge la „treisprezece ani”, tot ce am făcut a fost să încercăm să ieşim din egoismul nostru şi să descoperim înclinaţia rea în interiorul nostru, cum se spune, reticenţa noastră de a schimba şi căderile constante într-un egoism mai mare. Cu toate acestea, în acest moment, ne oprim să încercăm şi începem să acţionăm pentru a atinge dăruirea. Aceste acţiuni reflectă măreţia Creatorului pentru noi: eternitate, perfecţiunea universului şi Lumina în sine.

Este momentul în care o dorinţă egoistă, pentru a „trage” totul pentru sine, se trezeşte: „Pot fura eternitatea? Pot conduce?” Acţiunile noastre sunt orientate spre dăruire, absorbind multă Lumină. Este momentul în care ne poticnim.

Este o condiţie „suculentă”, foarte specială. Dorinţa pe care o dobândim în ea aspiră la Lumina Superioară şi este de un miliard de ori mai mare decât tot ceea ce ne-a fost revelat, până acum.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi ştim că nu există „aproape” în spiritualitate dar, în acelaşi timp, drumul spiritual este divizat pe niveluri şi fiecare dintre ele ne apropie de perfecţiune. Cum putem combina absolutul cu avansarea spirituală?

Răspuns: La fiecare nivel, la fiecare grad spiritual, fiecare are propria măsură, conform ordinului de realizare al Reshimot (informaţii spirituale). Marele vas general a fost spart în bucăţi şi fiecare piesă are propriile limite, propriile măsuri de conjugare cu ceilalţi, măsura sa de corecţie şi propriile „măsuri de efort”, în termeni absoluţi şi individuali.

De fapt, nu există „aproape” în spiritualitate. Dacă la un nivel dat, voi corectaţi nouă părţi din zece, atunci nu aţi reuşit, încă, să vă corectaţi. Numai după corectarea celor zece părţi terminaţi munca. În acelaşi mod, electronul nu poate exista separat de atom. Atomul este constituit din numeroase particule şi ele trebuie să fie la locul potrivit. Mai târziu, alte forme mai mari şi mai complexe sunt create: molecule, celule şi organisme şi fiecare trebuie să fie în măsură deplină. Chiar şi cea mai mică măsură trebuie să fie întreagă, până la ultima mică particulă.

Întrebare: Pe de o parte, toată lumea trebuie să fie ca un om cu o singură inimă şi, pe de altă parte, se spune că fiecare persoană poate judeca lumea după o scală de merit sau nefavorabil. Cum putem explica aceasta ?

Răspuns: Este imposibil să o explicăm la nivelul nostru. Este imposibil să o percepem cu mintea nostră. Nu sunt legile ordinare ale matematicii care operează aici, conform cărora unu plus unu fac doi. Spiritualitatea are propria matematică.

Întrebare: Ce este o „măsură deplină” ? Care este criteriul de integralitate ?

Răspuns: O măsură completă este un semn de schimbare la toate nivelurile, conform principiului „Am făcut eforturi şi am găsit”. Eu fac mai mult efort şi fac un „salt” spre o nouă stare. Numai după această reacţie ştiu, cu certitudine, că am făcut destul efort. Este imposibil de prezis. Nu există niciun „măsurător”, nicio indicaţie în avans, conform căreia pot judeca reuşita mea.

Deoarece muncim „deasupra raţiunii”, în dăruire şi dăruirea nu poate fi măsurată. Măsurile sunt mereu în dorinţa de a primi. În dăruire, măsura nu poate fi decât în raport cu dezvăluirea şi este mereu în conformitate cu „Am făcut eforturi şi am găsit”. Această „căutare” este controlul final.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 18.04.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce spunem că imaginea lumii acesteia este fictivă şi ireală?

Răspuns: Imaginea lumii care ne apare este fictivă şi ireală, deoarece Creatorul este mereu bun şi binevoitor cu noi. La final creatura va revela dragostea Creatorului în tot. Dar, în acelaşi timp, neavând de ales, El trebuie să se grăbească să ne dezvoltăm şi chiar să ne ameninţe, să ne preseze şi să ne inducă în eroare.

Noi facem acelaşi lucru cu copiii, altfel ei nu se dezvoltă. De aceea Creatorul ne tratează în acelaşi mod. Problema este că noi nu vedem cine are grijă de noi şi noi nu cunoaştem planul creaţiei. De asemenea, un copil nu înţelege ce se întâmplă. El nu realizează că părinţii lui îi oferă exerciţii; pentru el este un simplu joc. Aceasta a fost atunci când mama sau tatăl său încep să pună presiune asupra lui, când el nu le acordă atenţie şi începe să strige că mama este rea!

Nu am auzit niciodată un copil strigând că mama lui este binevoitoare. El ia asta de la sine, deoarece este evident că ea trebuie să-l servească. Dar când brusc, ea face ceva împotriva voinţei lui, el resimte asta. Deci, trebuie să înţelegem să singurul mod de a avansa este prin exerciţii care nu sunt foarte agreabile şi vor fi doar complicate. Totul depinde de pregătirea noastră şi de capacitatea noastră de a le recunoaşte. De fapt, ni se dă un anumit exerciţiu în fiecare moment şi putem fi, constant, într-un proces de clarificare.

Cu toate acestea, o persoană nu face efortul corect şi, dacă stimulii Creatorului se acumulează, în final se vor simţi precum o lovitură puternică. Este ca şi cum ai avea plângeri faţă de cineva, dar te restrângi şi suferi. Acumulezi furie şi frustrare în interiorul tău, în loc de a clarifica uşor şi rapid lucrurile, în momentul în care se produc. Cu toate acestea, în cele din urmă, îţi pierzi răbdarea şi explodezi şi asta se întâmplă dintr-o dată şi pe neaşteptate şi cei din jur nu înţeleg ce se întâmplă.

Deci, este mai bine să nu se ajungă la o astfel de explozie, dar să fii conştient de ceea ce se întâmplă, tot timpul. Asta nu este posibil decât graţie garanţiei reciproce, când toată lumea se gândeşte la asta şi-i face faţă, când toată lumea vrea să se sprijine reciproc. De fapt, noi construim sufletul şi unicul vas general al sufletului. O persoană nu are nimic personal în spiritualitate.

Soluţia nu este decât în conexiune şi aceasta este în relaţie cu ceea ce gândesc despre prieteni şi legătura dintre noi. Este singurul lucru pe care trebuie să-l corectăm, pentru că este modul în care este construit sufletul nostru.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 08.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→