Întrebare: Numeroase ţări europene sunt într-o stare crescătoare de separare. Ce pot face grupurile noastre europene pentru a stopa această tendinţă ?

Răspuns: Separarea va continua. Europa va continua pe calea protecţionismului deoarece probleme şi şomajul vor continua să crească. Separarea reciprocă crescătoare este o calitate a lui Haman, calităţi egoiste care trebuie să fie prezentate cu o calitate opusă, calitatea conexiunii dintre noi.

În plus, veţi vedea cum oamenii, dintr-o dată, vor începe să înţeleagă că, dacă ar urma drumul separării şi înstrăinării, se vor răni într-un mod teribil. Europa va înceta să fie o parte civilizată a lumii. Au nevoie de apropiere, în ciuda dezgustului reciproc. Nu există o altă mântuire. Acest lucru ar trebui să fie explicat peste tot şi discutat în cursul seminariilor.

Toate grupurile europene au nevoie să se unească într-un singur grup pentru a face asta. Imaginaţi-vă enorma putere care provine din unitatea tuturor grupurilor, tuturor ţărilor şi studenţilor izolaţi din toate colţurile Europei! Veţi vedea că toată lumea va vorbi cuvintele voastre. Dintr-o dată, ei vor începe să înţeleagă şi vor transmite ideile voastre independent, fără ca măcar să o ştiţi. Ei vor obţine acest lucru printr-o reţea comună, pe care o veţi realiza între voi. Astfel, totul depinde de noi. Este un moment minunat! În ciuda tuturor problemelor din trecut, încercaţi să vă ridicaţi deasupra lor. Aderaţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Trebuie să uitaţi totul, să vă uniţi şi să începeţi o nouă viaţă, pe o pagină albă.

Este vorba de o stare particulară a atmosferei superioare, la care trebuie să vă conectaţi şi să începeţi o viaţă nouă. Veţi vedea că în acest an veţi creşte. Veţi câştiga respect şi veţi fi apreciaţi. Lumea vă va considera ca un ghid în călătoria lor sprea starea bună şi spre ceea ce este drept.

Extract din Lecţia virtuală, 24.02.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Presupunem ca un  proprietar al unei afaceri angajeaza un presedinte executiv sa ii conduca compania sa.

Presedintele executiv este calificat ca manager, specialist, dar munca patronului interfera cu
munca lui, il monitorizeaza si controleaza, astfel il impiedica sa gestioneze firma.Toate acestea
determina aceasta persoana sa nu poata sa isi manifeste aptitudinile sale manageriale. Ce poate face el in aceasta situatie?

Raspuns:Este necesar sa fie invitat proprietarul firmei la o intalnire a echipei.”Noi nu putem sa vedem o rezolvare a problemei si te rugam sa iei parte la intalnirea de astazi; este foarte important pentru noi.
Noi avem nevoie de opinia ta”. Astfel, tu il atragi in echipa, il faci partener in luarea deciziei, astfel el nu te va mai comanda, nu va mai dicta ce sa faci, dar te va asculta si va adera la echipa.

Echipa trebuie sa fie ca o tesatura stransa. Angajatii trebuie sa creeze un astfel de mediu dintre ei incat proprietarul firmei nu va mai fi capabil sa dicteze, dar  va dori sa se prezinte mai agreabil,om cumsecade,un coechipier al echipei.El pur si simplu cade sub vraja lor : el va imparti cu ei aceeasi masa, va lua aceleasi sandwich-uri si ceasca de ceai si va fi mult mai simpla comunicarea cu el , mentinand conversatia in acelasi ton cu fiecare dintre ei. Astfel, el va fi atras intr-o relatie calda de prietenie cu oricine.

De la KabTV „Secrete Profesionale” 8 feb. 2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat ce spun oamenii, că atunci când privim scrisorile din cartea Zohar scrisă în limba aramaică, ne conectăm automat la Lumină, chiar dacă nu înţelegem limba ?

Răspuns:  Nimic nu se întâmplă automat. Acest lucru poate fi comparat cu un copil care s-a născut şi trăieşte în această lume, care se dezvoltă şi este susţinut deoarece el se anulează în faţa adulţilor. Este vorba despre un atribut înnăscut şi, astfel, el permite părinţilor să aibă grijă de el. Ei au grijă de el iar el se dezvoltă.

Dacă o persoană se anulează, ea însăşi, în timpul studiului prin citirea cărţii Zohar, este sub influenţa şi în grija prietenilor, chiar dacă ea nu înţelege asta şi nu simte nimic, dar vrea să se plaseze sub influenţa Luminii, prietenilor, grupului major care se ocupă cu asta. Cu toate acestea, trebuie să aibă această intenţie. Chiar dacă ea uită, are nevoie să simtă că este la locul ei.

Întrebare: Cum putem urmări textul în timpul lecturii cărţii Zohar şi păstra intenţia bună în acest timp ?

Răspuns: Lucrul principal este intenţia şi textul este important în măsura în care o persoană-l poate atribui unei intenţii corecte. Treptat, ea începe să vadă sensul exact al cuvintelor: un „copil”, „înţelepţi”, Sefirot, Malchut, and Bina. Ea îl va vedea. Sub influenţa Luminii care Reformează, care funcţionează încet, o persoană va începe să simtă impresii diferite. Ea va simţi o conexiune cu ceea ce citeşte.

Întrebare: Care ar trebui să fie abordarea nostră în timpul lecturii cărţii Zohar sau ce ar trebui să se schimbe în ea, astfel încât Lumina să ne influenţeze şi să ne schimbe ?

Răspuns: Trebuie să ne conectăm. O persoană trebuie să simtă că este într-un grup unit ca un comando, ca un tot făcut din părţi distincte. Trebuie să simtă asta în mod natural. În caz contrar, intenţiile sale nu sunt cele bune.

Astfel, simţind toată realitatea conectată în ea, ea vrea să aparţină Creatorului împreună cu aceasta, să se conecteze şi să adere la El. Persoana înţelege că ceea ce se întâmplă este urmare a schimbărilor interioare şi le aşteaptă cu nerăbdare.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 21.02.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că viitorul este în mâinile noastre. Noi suntem cei care-l determină. Dacă rămânem cu braţele încrucişate, nimic bun nu se va întâmpla. Nu trebuie să ne gândim la noi înşine; trebuie să ne facem griji despre cum vom aduce metoda corecţiei la oameni şi cum vom începe să o realizăm.

Difuzarea, în sine, este realizarea. Acest lucru se întâmplă deoarece o persoană îşi schimbă gândurile şi dorinţele, atitudinea lui faţă de lume şi astfel, el dă deja. Nu acţiunile fizice sunt importante aici, ci schimbările interne care afectează sistemul spiritual ce gestionează lumea.

Deci, îi invit pe toţi cei care sunt cu noi să se apropie şi, cel mai important, să investească în difuzare. Astăzi, se referă la primul Israel. Noi putem „înmuia” situaţia economică şi starea de securitate, fără a aştepta dezastre.

De fapt, doar vizualizarea lecţiilor noastre are un impact. La urma urmei, o persoană „absoarbe” ideile lui Baal HaSulam şi toate canalele cabaliste, care coboară la el de la Forţa Superioară. Ea învaţă să cunoască sistemul creaţiei şi principiile pe care le are şi pe care le foloseşte şi, astfel, particpă la procesul propriului liber-arbitru într-o oarecare măsură şi asta este investiţia sa.

Întrebare: Există mulţi oameni influenţi printre spectatorii canalului nostru de televiziune, în Israel, oameni care sunt factori de decizie ai acestei ţări.

Răspuns: De fapt, ei nu decid nimic. Deciziile provin, în întregime, de la Creator, de la Lumină, dar putem fi încorporaţi, într-o oarecare măsură şi putem avea un impact.

În orice caz, persoana nu determină nimic în această lume. Planul este simplu. Noi, oamenii, suntem jos şi, deasupra noastră, este sursa de Lumină, care ne aduce dăruire. Noi putem dărui, precum Creatorul, în conformitate cu echivalenţa de formă (∾). Apoi, Lumina care vine face un viraj şi se simte, deja, diferit de noi. Noi ridicăm MAN şi cerem Creatorului să ne dea pregătirea şi aptitudinea de a primi Lumina Sa şi de a fi compatibil cu El.

Lumina este cea care dăruieşte şi eu sunt cel care primesc. Eu Îi cer să-mi permită să dăruiesc puţin. Dacă eu nu pot dărui, atunci vreau adaptibilitatea minimală, cel puţin, astfel că va exista o conexiune între noi, şi nu vom fi opuşi unul altuia.

Este o cerere de corectare pe care o ridic. Deci, vom începe să acţionăm, să ne conectăm. Astfel, vom coopera cu Lumina.

Cu toate acestea, când ridicăm MAN, lumina ne aduce suferinţă şi se transformă în întuneric şi suferinţă enormă. Nu există altă forţă decât Lumina, dar ea acţionează din faţă sau din spate. Aceasta înseamnă că totul depinde de modul în care o primim. Acţiunea noastră constă în pregătirea de a o primi, în mod corect. Aceasta depinde de persoană şi, în măsura în care ea înţelege, simte şi este gata să avanseze. În cele din urmă, conştiinţa noastră trebuie să se dezvolte.

Sper că mai mulţi oameni ne vor asculta şi vor înţelege ceea ce noi avem de spus. Site-urile noastre şi canalul de televiziune pot face treaba şi nu vom avea nevoie să căutăm alte modalităţi pentru a ajunge la oameni.

Partea a patra a Cursului zilnic de Zohar, 14.02.2013, „Un discurs de concluzie la Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbeşti de anulare de sine ca de un mijloc de avansare. Totuşi, atunci  când într-o  dispută eu fac concesii, nu arată acest lucru că sunt slab?

Răspuns: Cu siguranţă nu fac concesii datorită slăbiciunii, ci fiindă vreau să avansez în relaţia mea cu partenerul şi în viaţă, în general.

În acest fel, mă dezvolt şi mă apropii de o stare pozitivă. Prin asta câştig, deoarece astfel mă extind şi simt viaţă într-un mod mult mai fin.

Îi dărui soţiei mele o ceaşcă de ceai, dar nu o pierd ci, mai degrabă, primesc o ceaşcă care este de două ori mai mare. De fapt, prin asta, obţin dorinţele ei, aspiraţiile ei, visele şi sentimentele ei!

Mă bucur de plăcerea cu care primeşte la fel cum se bucură o mamă de plăcerea pe care o dăruie copilului ei. Ştim cu toţi că mamei îi produc mult mai multă plăcere dulciurile pe care care le aduce copilului, decât chiar copilului.

Datorită concesiilor  mele, obţin noi vase, oportunităţi de a simţii plăcerea. Vă puteţi întreba de ce oamenii se duc pe stadion să îşi aplaude favoriţii, când ar putea sta acasa, confortabil, pe canapea, în faţa televizorului.

Dar pe stadion eşti înconjurat de mii de oameni şi astfel simţi excitarea colectivă, încorporarea. Vasele tale de percepţie, simţurile, se extind. Devi mare, cât să îi cuprinzi pe miile de lângă tine care aplaudă şi sar.

Sunt sigur că eşti de acord că nu este acelaşi lucru şi când stai acasa şi te uiţi la meci la televizor.

Întrebare: În ce fel concesiile de acasă îşi aduc aportul la succesul meu?

Răspuns: Dacă te întorci de la muncă înfometat, te aşezi să iei cina şi copilul tău îţi cere ceva ce este în farfuria ta, i-o dai bucuros, nu este o concesie.

De fapt, procedezi conform voinţei tale. Trebuie ca o mamă să procedeze împotriva voinţei ei pentru a avea grijă de copilul ei? Dacă ar fi fost aşa, ar fi trebuit să punem câte un gardian lângă fiecare mamă, pentru a fi siguri că copilul nu moare de foame.

Deci, asemenea acţiuni nu se numesc anulări de sine.

Dar dacă soţia ta îţi cere să faci ceva anume, iar tu simţi imediat o împotrivire, este ceva diferit. În primul caz, anularea, concesia, ţi-a adus plăcere, dar în al doilea caz ţi-a provocat durere.

Nu este nevoie să îi înveţi pe oameni cum să facă concesii în faţă copiilor, asta se întâmplă natural.

Întrebare: Dar dacă fac concesii, înseamnă că nu eu conduc, ci soţia.

Răspuns: O vei percepe într-o manieră total diferită. Totul depinde de cât de importantă simţi tu că este. Dacă un copil ar fi mai puţin important pentru mamă, mai puţin important decât ea însăşi, atunci ea ar refuza să aibă grijă de el şi s-ar gândi numai la ea. Totuşi, deoarece natura a făcut ca să fie mai important copilul decât ea însăşi, mama este gata să facă totul pentru el.

Acum, noi trebuie să ne gândim cum să  ne forţăm să facem concesii şi să acceptăm dorinţa soţiei deasupra dorinţelor proprii. Pentru a face asta, recompensa pe care ar trebui să o primim trebuie să fie mai mare pentru a înclina balanţa.

Să presupunem că îţi spune: „Dacă speli vasele în locul meu, vom merge unde vrei tu.” Atunci tu faci o concesie, speli vasele şi ieşiţi împreună. Asta înseamnă că scopul justifică mijloacele. Dacă este aşa, atunci trebui să creştem importanţa scopului, pentru a  ne justifica acţiunile.

Ne trebuie un mediu care va aprecia scopul şi ne va arăta avantajele avansării în această direcţie. În afară de asta, vom vedea de asemenea că, dacă urmăm această cale, putem evita diferite probleme care ne deranjează în mod constant.

Astfel, avansez în fiecare aspect: intern, îmi dezvolt personalitatea şi îmi îmbunătăţesc relaţiile cu mediul, la muncă şi cu întreaga lume. Principalul lucru în acest întreg proces este influenţa mediului, deoarece bărbatului îi vine greu chiar şi să ridice un deget atunci când soţia îi cere ceva.

Dacă a făcut ceva pentru el, nu a întâmpinat astfel de probleme. Este gata să se servească pe el. Totuşi, să servească pe altcineva şi să accepte voinţa altcuiva, este deja o mare problemă. Totuşi, trebuie să se gândească imediat de ce face asta şi ce câştigă. Câştigul trebuie să fie reciproc. Deci, haideţi să fim de acord şi să acţionăm constant unul faţă de altul. Eu sunt pentru tine şi tu eşti pentru mine.

Din „Discuţie asupra unei noi vieţi” din 25.07.2012

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Întrebare: Ce sunt de fapt concesiile reciproce în familie, concesii care trebuie să fie stabilite mai presus de rezistența noastră interioară? Este ceva neobișnuit?

Răspuns: Stabilim concesii pe baza înțelegerii noastre că nu ne putem schimba caracterul și că nu intenționez să-mi corectez sau să-mi rănesc partenerul. Eu nu-i cer să se schimbe în nici un fel. Ne bazăm relația doar pe un acord comun  și pe concesii reciproce.

Verific în ce măsură pot să recunosc și să accept opinia partenerului meu, deși practic, conform ego-ului meu, nu aș fi de acord cu asta. Dar înțeleg că fără concesii nu voi fi niciodată capabil să fac vreo conexiune în familie sau oriunde altundeva. Așa că accept într-o oarecare măsură să creez „spațiul comun” între noi.

Dar nu mă anulez pe mine sau pe partenerul meu, accept, dar asta nu înseamnă că eu mă predau. M-am ridicat mai presus de mine însumi, dar nu m-am șters. Înțeleg că nu sunt de acord cu partenerul meu și, în același timp, știu că trebuie să-i accept dorințele, obiceiurile și opiniile mai presus de dorințele, obiceiurile și opiniile mele.

Rezultă că-mi păstrez opinia și ea si-o păstrează pe-a ei. Dar în mod conștient îi permit să mă controleze. Din partea ei, face același lucru. Nu este ușor, dar în același timp, fiecare dintre noi se dublează și ne conectăm într-un întreg. Includ tot ceea ce este în soția mea, atât părțile pozitive cât și părțile negative, iar ea, de asemenea, include tot ceea ce este în mine, atât părțile pozitive cât și părțile negative.

Fiecare este gata să renunțe la pretențiile sale, în scopul de a-l accepta pe partenerul său ca superior, ca pe cel mai drag prieten. Astfel, fiecare dintre noi îl include pe celălalt și acest lucru duce la o conexiune între noi și chiar la adeziune, ceea ce înseamnă o totală încorporare a dorințelor.

Este vorba despre învățarea graduală atunci când un cuplu înțelege că au atins o nouă eră în relațiile lor familiale, o nouă dimensiune a percepției unei relații, a celuilalt, a societății și a lumii. O persoană începe să se uite la lume în mod diferit. Ea vede viața și secretul existenței lor.

Fără această încorporare reciprocă, nici o singură celulă vie, plantă, animal sau om nu vor fi capabile să evolueze; viața poate continua doar dacă fiecare permite celuilalt să intre în spațiul său.

Aici o persoană descoperă secretul vieții! Începe să simtă cum totul iubește și respiră, cum se dezvoltă totul. Începe să se dezvolte doar datorită concesiilor sale pentru alții.

Singură, era o celulă moartă, dar acum începe să absoarbă întreaga lume și devine totul, dar în același timp toată lumea își păstrează granițele sale fără a le rupe sau anula. Acesta este un moment foarte important, deoarece oamenii consideră adesea concesiile în sens opus, ca pe renunțarea la dorința lor și asumarea riscului de a fi înghițit imediat de altcineva, ca un șarpe care-și înghite prada.

Dintr-o discuție despre O viața nouă 25/07/12

Filed under: Casatorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot testa dacă munca mea este reală?

Răspuns: Munca este reală atunci când utilizez mediul meu, grupul, cât de mult pot, dorind să descopăr forţa noastră mutuală. Trebuie să descopăr o atitudine bună, cinstită din partea grupului înspre mine şi să o accept ca fiind atitudinea Creatorului faţă de mine, care s-a îmbrăcat în grup. Din partea mea, trebuie să exprim aceeaşi atitudine faţă de grup: sinceritate, căldură şi bunătate, în perfectă conexiune în funcţie de nivelul meu.

Nu există un alt loc unde putem să ne întâlnim şi să îndeplinim relaţiile dintre noi, în afară de grup. Un grup nu înseamnă stabilirea unor relaţii personale cu toată lumea, dar tratează pe toată lumea în mod egal, prin dorinţa de a descoperi Creatorul în conexiunea dintre noi.

 Noi toţi suntem diferiţi şi fiecare aduce unicitatea şi diferenţele sale, toate plângerile şi problemele sale şi toate stările negative care-l traversează. Venim la grup cu toate aceste diferenţe, cu toate punctele negative (-) dar lucrăm în direcţia opusă, astfel că toată lumea le va tranforma în plus (+). Toate plusurile noastre se conectează într-un mare plus şi, prin urmare, construim Creatorul, deoarece acest plus a fost creat deasupra punctelor noastre negative.

În plus, finalizez independenţa mea şi rămân eu, „sinele” nu se elimină. În marele nostru plus noi ajungem la vid, deoarece o persoană se dizolvă şi dispare în grup. Astfel, trecem printr-o schimbare completă: de la un capăt la altul şi includem două forţe în noi. Este ceea ce numim „raţiune”, dar deasupra ei există „credinţă”, care este „deasupra raţiunii”. Asta înseamnă că noi preferăm, în mod constant, dăruire, prin plasarea deasupra recepţiei.

Asta este toată munca noastră care poate fi realizată numai în grup. Diferenţa (∆) dintre sine şi vid determină, mereu, înălţimea nivelului meu, în care simt Lumina mea NRNHY.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, proprietarii de afaceri au ghicit deja că, cel mai valoros capital al omului este cunoaşterea colectivă, precum şi abilităţile şi ei vor să le utilizeze. În acest spirit, ei înţeleg că structurile ierarhice rigide trebuie să cedeze locul moderaţiei, reglementată de ei înşişi.

Dar, în Rusia spre exemplu, oamenii sunt obişnuiţi cu o ierarhie foarte rigidă: „ţarul tată”, susţinător de familie, proprietarul afacerii. Este util să treacă la o nouă structură ? Oare oamenii doresc auto-reglementarea ?

Răspuns: Dacă oamenii vor sau nu, nu depinde de ei. Natura transformă progresiv nevoile umane, de aceea vor dori mereu să vină la asta. Acum este momentul să stabilească aceste valori. Oamenii văd că nu ştiu cum să-şi organizeze viaţa, există distrugere, lupta pentru supravieţuire, facturi enorme, neînţelegeri, putere şi presiune. Tot ceea ce poate fi înlocuit de relaţii normale este controlat de structuri de putere ale infracţiunii sau de stat.

Eu nu dau vina pe nimeni, este doar o perioadă de tranziţie. Dar, în pincipiu, drumul spre viitor constă în alegere: fie aşteptăm ca natura să pună stăpânire pe noi, fără milă, obligându-ne să ne schimbăm, fie corespundem, conştient, cu sistemul integral al naturii.

Mai mult decât atât, în acest sens, Rusia nu este departe de America. Americanii sunt mari individualişti. Ei nu iau în considerare alte persoane şi fac, în mod deschis, tot ceea ce le place. Dacă este rentabil să o fac, atunci o fac, îi voi utiliza pe ceilalţi ca nişte trambuline, pentru a câştiga. Şi partea care pierde totul, înţelege că aceasta este legea dură în afaceri, care a prins, de asemenea, rădăcini, în Rusia.

Deci, în acest sens, aceste două ţări sunt similare. Acesta este motivul pentru care trebuie să sufere o reajustare a valorilor şi să intre într-un nou sistem. Va fi foarte dificil, mai ales pentru America. Va fi un pic mai uşor pentru Europa, deoarece are o cultură diferită, există o legătură între oameni ce îi îmbunează.

Ruşii au, de asemenea, o conexiune interioară, „Noi suntem un popor, noi suntem o comunitate” şi, de aceea, tranziţia lor poate fi mai uşoară. Dar mai au nevoie de educaţie integrală.

Trebuie să spun că ruşii sunt deschişi la acest subiect. Ei sunt înclinaţi spre educaţie. Televiziunea, mass-media, toate sunt gata să fie regizate de sus. Dacă guvernul ar accepta ideea de a merge spre o similitudine cu natura ca o necesitate universală şi ar începe să pună în aplicare acest lucru, atunci Rusia ar reuşi rapid şi uşor; ea ar fi declarată în partea de sus şi acceptată în partea de jos.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toate gândurile angajatorilor se reduc la profit? Ei nu sunt oameni proşti şi înţeleg că, dacă faci lucruri utile pentru alţii, beneficiile nu vor dispărea. Aceasta persistă încă. De ce nu vor să-şi fixeze obiectivul de a face ceva pentru ceilalţi ?

Răspuns: Societatea noastră nu suportă această idee. O persoană, în special în Rusia, este considerată mai dură şi mai puternică când are profit după alţii şi-i supune. Dacă voi câştiga cu neruşinare în detrimentul altor persoane şi dacă ele nu-şi dau seama, atunci eu mă voi simţi ca un erou, managerul care-i suprimă pe ceilalţi. Pentru a face asta, trebuie să mă arăt ca un despot, în ciuda oricui. Aşa cum este scris în manuscrisele antice: „Ce fel de rege este acela care nu şi-a executat sute de supuşi în fiecare an ?” Altfel, cum s-ar putea impune ? Ce sens ar fi în faptul că decide soarta oamenilor ?

Deci, dacă vreau să comand, serios, afacerea mea, nu am de ales decât să aprind doi angajaţi. Introduc politica morcovului şi a bățului. Unul trebuie să fie mustrat, celălalt bătut pe spate. În caz contrar, cum pot oamenii să mă înţeleagă ?

Este încă o practică comună ce funcţionează în multe locuri. Filmele, reclamele şi jurnalele televizate arată că managerii se bazează încă, pe această ierarhie rigidă, bazată pe teamă şi presiune. Cu toate acestea, dacă noi vrem să ţinem pasul cu dezvoltarea naturală, trebuie să fim implicaţi în educaţie, schimbarea fiinţei umane în funcţie de natură, cum s-ar spune, cu dorinţele şi proprietăţile care se dezvoltă în noi astăzi.

Dezvoltarea ne conduce la o lume integrală, interdependentă, la companii bazate pe voluntariat, la o conexiune amicală între oameni, unde totul se decide în colectiv – cum se spune, cu un spirit colectiv – unde totul se bazează pe sfaturi, sprijin şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, spiritul general şi colectiv se dezvoltă, ceea ce conduce, în final, la corectarea deciziilor. Într-adevăr, atragerea unei persoane inteligente într-un spirit colectiv de conducere, poate aduce idei noi cu privire la structura afacerii, luarea deciziilor şi punerea lor în aplicare: pentru toate întrebările. Astăzi, am ajuns în această stare.

Cu toate acestea, multe companii şi organizaţii sunt încă reglementate prin forţă. Va trebui să trecem la o metodă integrală complet diferită.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt fazele prin care trebuie să trecem în stabilirea relațiilor în familie, ca să ajungem la unitatea completă?

Răspuns: Mai întâi, am nevoie de ajutorul soției, care se numește ”ajutor împotrivă”, astfel încât să mă examinez, să mă unesc, să ne explorăm unul pe altul cât mai mult posibil. Trebuie să descopăr faptul că îl văd pe celălalt ca o figură distorsionată deoarece așa mi-l arată egoul meu. Aceasta este psihologia pe care trebuie să o învățăm; așa trebuie să ne educăm cu toți, pentru a deveni adulți maturi care să își înțeleagă sentimentele și atributele speciale. Apoi omul va putea să își folosească toate aceste atribute speciale în mod corect în conexiunea cu partenerul său.

Mai întâi, construiești o relație cu soția ta, desenând imaginea ta și imaginea ei și luând decizia în ce măsură poți intra în ea și în ce măsură poate ea intra în imaginea ta și unde vă întâlniți. Pornești de la început, de la înțelegerea că sunteți doi egoiști care stau față în față, separați de o distanță infinită. Acum, fiecare dintre voi trebuie să își părăsească punctul de plecare și să înceapă să se apropie de partenerul său.

Cu cât ajung mai aproape de partea cealaltă, cu atât mă îndepărtez de punctul meu natural de plecare și cu atât îmi este mai dificil să avansez. Este, de asemenea, mult mai dificil și pentru soția mea, pentru că ea rămâne cu ”eul” ei. Trebuie să ne mulțumim unul altuia pentru aceste eforturi și astfel vom putea avansa mai aproape unul de altul. Toate astea se întâmplă mulțumită concesiilor reciproce, până când ajungem la conexiunea interioară.

Acesta este punctul de contact pentru care suntem gata să renunțăm la propria baza și să ne conectăm. Să ne conectăm înseamnă că primesc de la soție ceea ce este esențial pentru ea, conform caracterului ei, astfel încât devine esențial pentru mine. Astfel, între noi se crează un contact, o conexiune, încorporare reciprocă. Există protuberanțe și adâncituri în ambii, prin care ne conectăm.

Ce este important pentru soția mea este important și pentru mine, iar ea face la fel în ceea ce mă privește, astfel încât între noi se crează un spațiu comun. Prin munca în acest spațiu, mulțumită eforturilor noastre de a ne ține de conexiune în diferită stări, toate acestea ne ajută să ne conectăm. Acest spațiu comun se numește un cuplu.

Există spații uriașe în afară de acest spațiu comun, care îmi aparțin mie sau ei. Este la fel ca două cercuri care se intersectează într-o zonă comună între ele, în care fiecare primește dorințele celuilalt, ca și cum sunt mai importante pentru el decât propriile dorințe.

Văd că nu am nicio altă alegere și că acestea sunt nevoile soției mele. Ce ar trebui să fac cu zonele care sunt încă separate una de alta? Va trebui să lucrăm la ele clarificându-le și, prin eforturi comune, vom face totul ca să creăm un singur întreg din ambele cercuri.

Dacă știm cum să ne unim întru-un singur întreg în familie, atunci vom avea succes și în cercurile externe mai largi și în cercuri chiar și mai externe, până când întreaga lume devine o singură persoană. Atunci nu va mai fi nicio criză globală integrală. Există totul în lume, dar noi ne-am dezvoltat în direcția opusă. În loc să dezvoltăm totul pentru binele omului, am acționat ca să îi facem rău. Este la fel ca un cuplu închis într-un apartament, fără a putea ieși, care este gata să ardă totul datorită urii reciproce; este aceași situație și aceași problemă.

Din ”Discuție asupra unei noi vieți” din 25.07.2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→